In ultimele zile am auzit nenumarate opinii despre ce inseamna sa plagiezi. Mai jos voi incerca sa demontez cateva dintre miturile care au aparut in Romania despre plagiat.
1. Daca mentionezi la sfarsitul lucrarii sursa din care ai copiat este suficient ca sa nu mai fii acuzat de plagiat.
Argumentul acesta a fost invocat de VP, de foarte multi aparatori ai lui VP si a fost inclus si in dreptul la replica trimis revistei Nature de biroul de presa al Guvernului. Mai mult, VP a declarat ca s-a consultat cu mai multi profesori si ca toti i-au spus ca singurul lucru de care e vinovat este ca nu a trecut si in subsolul paginii cartile din care a copiat (trecandu-le doar la finalul lucrarii, in bibliografie). Unele ghiduri privind plagiatul nu trateaza explicit problema copierii unui text dintr-o sursa nementionata care este mai apoi trecuta in bibliografie (de exemplu ghidul LSE cu privire la plagiat, vezi link mai jos). Motivul este acela ca din conditiile impuse asupra citarii adecvate reiese prin implicatie ca simpla mentionare in bibliografie nu este suficienta. Totusi exista si alte ghiduri care ca masura suplimentara atrag atentia explicit asupra acestui fapt.
Cea mai completa explicatie pe care am putut sa o gasesc se afla pe pagina de FAQ a Russ College of Engineering and Technology, Ohio University : „Q: Nu este suficient [pentru a nu fi acuzat de plagiat] daca includ o lista cu lucrari consultate la finalul referatelor mele? A: Nu. O lista cu lucrari citate (bibliografie) indica cititorilor ce ai citit dar ii lasa in intuneric cu privire la modul si locul in care ai folosit materialul respectiv. Te faci vinovat de acelasi lucru si daca pui una sau mai multe referinte la finalul unui paragraf. Solutia este sa indici sursa imediat dupa ce o citezi, parafrazezi sau rezumi.” (http://www.ohio.edu/engineering/integrity/plagiarism/faq/index.cfm#bibliography)
Ideea ca includerea unei surse in bibliografie nu este suficienta se regaseste si aici: http://library.uvic.ca/instruction/cite/plagiarism.html
Ghidul Harvard University spune ca: „Referintele trebuie intotdeauna sa vina imediat dupa citate”. (http://isites.harvard.edu/icb/icb.do?keyword=k70847&pageid=icb.page342054)
O traducere in romana a intregului ghid a fost realizata de cei de la Criticatac.ro (http://www.criticatac.ro/17313/reguli-antiplagiat-harvard/)
Un pasaj de pe site-ul University of Arizona: „A se remarca ca nu este suficient sa incluzi pur si simplu o referinta la sursa originala in bibliografie; „a cita” sursa originala inseamna sa o citezi acolo unde apare in text.”
(http://www.u.arizona.edu/~rlo/482/plagiarism.pdf)
Puteti citi acelasi lucru si aici: http://uss.tufts.edu/arc/writingresources/documents/avoid.pdf
Pe http://plagiarism.org/plag_article_plagiarism_faq.html gasim o formulare si mai puternica: „Daca urmezi mult prea indeaproape exprimarile dintr-o sursa si nu folosesti ghilimele, se poate considera ca ai plagiat chiar daca citezi sursa.” Prin urmare, chiar daca parafrazezi si citezi imediat sursa, tot poti fi acuzat de plagiat.
Cu alte cuvinte, plagiatul are loc cand nu identifici corespunzator fragmentul de text ce nu iti apartine. Bibliografia este menita sa il ajute pe autor sa scurteze notele de subsol (sau din text) oferindu-i acestuia posibilitatea de a nu mai mentiona toate datele de identificare ale unei lucrari de fiecare data cand o utilizeaza. Bibliografia este menita sa il ajute si pe cititor in a gasi sursele folosite de autor. O bibliografie nu iti poate indica insa care propozitii din text nu iti apartin, iar asta este esential pentru a nu fi acuzat de plagiat.
Mai mult, VP a declarat ca s-a consultat cu mai multi profesori si ca acestia i-au spus ca singura lui vina este ca nu a introdus note de subsol, indicand sursele doar in bibliografie (la finalul lucrarii). Ar trebui sa stim numele acelor profesori intrucat este ingrijorator ca profesori (universitari si coordonatori de doctorate, imi inchipui) pot face asa o gafa.
2. In drept se practica sa copiezi bucati de text anost.
Departamentele de drept adera la aceleasi norme privind plagiatul ca si celelalte departamente. Si in plus, exista manuale de stil dedicate exclusiv publicatiilor din domeniul dreptului. Citind normele de citare specifice publicatiilor in drept acolo pot afirma ca mi se par la fel de dure ca si in alte domenii. O mica mostra poate fi gasita in Chicago Manual of Style (http://www.chicagomanualofstyle.org/), dar cele doua surse de baza, urmate inclusiv de Chicago Manual of Style sunt The Blue Book: A Uniform System of Citation (https://www.legalbluebook.com/) si ALWD Citation Manual: A Professional System of Citation (http://www.alwd.org/publications/second_edition_resources.html).
Iata, de exemplu, regula 47.4 din ALWD: „Daca un citat este mai scurt de 50 de cuvinte sau patru randuri, citatul trebuie incadrat intre ghilimele duble in corpul textului.” Regula 47.5 (tot din ALWD) ne invata ce trebuie facut daca citatul este mai lung: „Daca un citat este mai lung de 50 de cuvinte (inclusiv) sau de 4 randuri atunci trebuie formatat ca un bloc de text indentat si la un rand. Nu trebuie puse ghilimele la inceputul si la finalul blocului de text (cu exceptia citatului in citat); blocul de text trebuie separat de corpul textului printr-un rand dublu deasupra si dedesubt.”
Prin urmare, argumentul ca in drept se preiau texte foarte lungi de-a gata si ca de aceea VP nu le-a indicat ca atare pica. Conform uneia dintre bibliile citarii in drept, i.e. ALWD, orice pasaj copiat care este mai lung de 50 de cuvinte/patru randuri trebuie marcat prin indentare.
3. Exista diferite stiluri de citare.
Este adevarat. Chicago Manual of Style ca si Blue Book si ALWD enumera diferite stiluri. Insa ceea ce este comun tuturor manierelor de citare este faptul ca textul preluat dintr-o sursa (chiar daca acea sursa este un text scris de acelasi autor) trebuie clar identificat si trebuie indicat exact locul din care a fost preluat – pagina, editie, data accesarii daca este vorba despre un website, etc. (bibliografia nu poate asigura asta).
4. Nu se pun ghilimele.
Este adevarat, nu trebuie puse intotdeauna ghilimele. Dar asta doar pentru ca exista moduri alternative de a indica precis textul ce a fost preluat dintr-o alta sursa – vezi regula 47.5 din ALWD, mai sus.
O alta sursa de incredere este Chicago Manual of Style: „Textul citat poate fi fie incadrat in corpul textului si intre ghilimele, „in felul acesta”, fie detasat de corpul textului ca un bloc de text” (http://www.chicagomanualofstyle.org/16/ch13/ch13_sec009.html)
Prin urmare daca nu pui ghilimele textul trebuie indentat. Indiferent de stilul pe care il preferi (sau pe care esti obligat sa il urmezi, vezi pasajul din ALWD), intotdeauna trebuie indicata sursa astfel incat oricine citeste sa poata gasi cu usurinta pasajul respectiv.
Rolul ghilimelelor sau al indentarii este acela de a indica unde incep si unde se termina ideile tale. A nu indica transparent acest lucru reprezinta un furt intelectual si este de neinteles pentru mine cum unul dintre autorii pe care VP pare sa ii fi plagiat declara ca nu este interesat sa investigheze aceasta acuzatie.
5. Daca copiezi doar putin nu e o problema.
Nu este adevarat. Si daca copiezi o singura fraza este plagiat: “Q: Conteaza cat de mult am copiat? A: Nu pentru a stabili daca plagiatul este sau nu o crima. Chiar si daca o mica parte dintr-o lucrare se dovedeste ca a fost plagiata, se considera ca este o incalcare a drepturilor de copyright.” (http://www.plagiarism.org/plag_article_plagiarism_faq.html)
Mi se pare iresponsabil din partea politicenilor sa negocieze cu atata nonsalanta ce inseamna sa plagiezi. E adevarat ca exista si ambiguitati cu privire la plagiat, dar exista si situatii clare, iar a nu indica sursa din care ai copiat o portiune de text este o astfel de situatie clara. De asemenea, este unanim acceptat ca includerea sursei din care ai copiat in bibliografie nu te scuza de plagiat. Aceasta campanie de redefinire nesimtita a plagiatului ar trebui sa inceteze.
Este incredibil ca cei care apar la televizor simt ca pot sa spuna orice despre plagiat. Pentru asta o parte din responsabilitate o poarta si universitatile din Romania. Ar trebui ca orice roman care are o licenta sa stie ce inseamna un plagiat. De exemplu, la LSE, anul incepe cu definitia plagiatului, suntem inundati cu regulamente si pagini web care explica ce inseamna sa plagiezi, fiecare tema de referat pe care am primit-o in acest an incepea cu o explicatie referitoare la plagiat iar dizertatiile se predau acompaniate de o declaratie pe proprie raspundere ca toate sursele folosite au fost corespunzator citate. Daca s-ar intampla asa si in Romania, poate nu s-ar mai putea explica cu atata siguranta cum indicarea unei surse in bibliografie te apara de orice acuzatie de plagiat.
Resurse suplimentare:
In SUA, exista precedente juridice privind plagiatul : http://www.rbs2.com/plag.pdf
Un alt ghid bun, similar cu cel de la Harvard, se gaseste pe site-ul Indiana University:
https://www.indiana.edu/~istd/examples.html
LSE are si el un ghid: http://www2.lse.ac.uk/socialPolicy/Informationforcurrentstudents/Plagiarism.aspx
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„(…) dizertatiile se predau acompaniate de o declaratie pe proprie raspundere ca toate sursele folosite au fost corespunzator citate. Daca s-ar intampla asa si in Romania (…)”
Mare surpriză, mare! Peste o săptămână îmi susţin lucrarea de licenţă iar când am predat-o, a trebuit să completez o declaraţie de autenticitate, tocmai cu scopul acesta. Şi nu e vorba de o universitate mare, ci „1 decembrie 1918”, din Alba Iulia! Şi încă e scrisă în Word şi descărcabilă de pe site-ul universităţii!
http://www.uab.ro/infostud/index.php (printre ultimele)
Multumesc mult de comentariu. Ma intreb daca se intampla si la alte universitati asa.
Succes saptamana viitoare! :)
Da. Si la Universitatea din Bucuresti iti asumi raspunderea pentru ceea ce scrii. De fapt, e o cerere tip si, din cand imi aduc aminte, o contrasemneaza coordonatorul lucrarii.
Ma bucur sa aud asta. E excelent. Eu nu am semnat asa ceva.
Declaratiile de originalitate pe propria raspundere au fost introduse inca de anul trecut. Probabil au legatura cu noua lege a Invatamantului.
Eu am predat lucrarea de disertatie in 2011. Ca un amanunt „picant”: cei din comisie, pusi pe fapte mari, au dat verdicte la modul: „lucrarea Dvs. domnule student, imi suna foarte cunoscut, as putea chiar indica scrierile doamnei prof. ….. Dar sa nu o lungim, care este de fapt contributia Dvs. in aceasta lucrare?”. Cam asa s-a discutat cu studentul dupa ce rasfoiau absenti lucrarile, de la coada la cap. Nu cred insa ca si-au imaginat ca se va ajunge cu treaba asta si la ei in ograda.
Lasa ca o avem iar pe Androneasca la invatamant.
Se prea poate sa ne puna sa facem o teza a tezei despre teza pe care vrem sa o facem si asta pentru a trece de la licentiat la doctor.
Ca doar deh, acum nu mai este nevoie de note la testarea lu’ peste pentru a intra la liceu. Dai o proba de aptitudini.
Ne mai facem probleme ca au plagiat oamenii? Da, este extrem de grav, dar cati din panoplia luminii politicului nu au titluri pe care nu le merita?
da, se intampla si in alte universitati. la cluj, la ubb, se intampla de multa vreme. eu mi-am dat licenta in 2006 si se cerea declaratie de onestitate si atunci. de asemenea la master mi s-a cerut si tot asa mi se cere si la doctorat. asta, totusi, nu inseamna ca cei care plagiaza au vreo problema.
La Universitatea „Eftimie Murgu” din Resita se semeaza o astfel de declaratie.
Excelent articol, Alex! Ma bucur sa te vad contribuind la un site pe care-l citesc zilnic cu placere!
Insa formularea „ii lasa in intuneric” de aici:
A: Nu. O lista cu lucrari citate (bibliografie) indica cititorilor ce ai citit dar ii lasa in intuneric cu privire la modul si locul in care ai folosit materialul respectiv.
e un calc din engleza care nu se foloseste in romana. :) Sugerez ceva de genul: O lista de lucrari citate (bibliografie) arata celor care-ti citesc lucrarea ce surse ai consultat, insa nu poate indica precis felul cum a fost utilizata sursa, nici locul de unde a fost extras materialul respectiv.
Eu cand mi-am pregatit si redactat lucrariile de licenta si disertatie, am fost pisat la cap de coordonator, ca dupa fiecare rand, propozitie, fraza, etc, din alta sursa, decat sursa proprie, sa o numerotez imediat dupa, iar apoi la Bibliografie intai sa trec numarul respectiv, iar apoi sursa acelei informatii+ ca am si semnat un proces verbal pe proprie raspundere, ca nu am plagiat.
Asa ca d-le Poanta, faptul ca ai trecut la Bibliografie, doar niste carti, fara nici o codificare, care sa faca referirie la zona de text specificata, se considera plagiat. Oricum sunt ferm convins ca nici macar nu ti-ai facut tu lucrarea, fiind comunist convins, ai avut pupinsi, care sa-ti faca lucrarea. Jenant!
iti dai seama ce-i injura ponta acum pe aia care au scris lucrarea :D
Excelent si la f. obiect articolul lui Alexadru, dar faptul ca in Romania nivelul dezbaterii este tocmai de a demonstra niste lucruri care tin de abc-ul cecetarii mi se pare o drama nationala ! Mai precis: mi se pare dramatic ca in aceasta tara apare o prapastie intre tineri care gandesc normal, si care sunt competitivi in plan international – asa cum este Alexandru – pe de o parte, si reprezentanti institutionali care forteaza nota si sfideaza evidente. Vad chiar azi cutare ministru care demonstreaza fals niste intemeieri biracratice, crezand ca societatea mai accepta asa ceva, adica oprostire in fata. Ma uit la un tanar cocotat intr-o pozitie pe care nu o merita si nu o poate asuma, care scrasneste sa ne demostreze lucruri care nu pot fi sustinute, cu o inversunare dogmatica in care nu crede nimeni. Cum vor putea dialoga in lunile urmatoare o generatie cu merite proprii fata de o structura institutionala infestata de oameni care isi imagineaza ca pot adresa orice cat timp se afla la parghia unei institutii ???
Hai ba fratilor, ce mai atata polologhie? Citat de 30 de pagini?! E jenant. Putea sa precizeze sursa de 10 ori pe fiecare pagina, tot jenant ar fi fost. Mai bagi cate-o fraza proprie printre cele preluate, sa se vada ca ai inteles ce ai luat acolo, ca ai si tu un punct de vedere, dar cand esti copy-a-lot e greu asta.
Din doua, una: ori Ponta este un plagiator ordinar (asta este si parerea mea), ori este atat de lipsit de inteligenta, incat sa nu inteleaga ce este acela plagiat. In ambele cazuri, destinatia este aceeasi: la gunoiul istoriei! Si atunci, de ce ne mai agitam?
Pentru că sunt mulți care îi iau apărarea. Și care consideră că nu a făcut nimic ilegal, iar el, sărmanul, este hărțuit doar din motive politice (la fel ca și AN, martirul).
Din păcate, aceste păreri le au unii din prietenii mei și chiar rude.
De aceea trebuie să ne agităm. Din punctul meu de vedere, trebuie schimbată percepția anumitor lucruri.
Da, nu are vină pentru plagiat, săracuțul de Ponta. El a platit pretul ce i-a fost cerut, dar nu a avut de unde să știe mititelul de el ca a fost copiat. El a fost de bună credință. Socotea c i se dă o lucrare muncit nu un plgită. :D :D
Scurt si cuprinzator (si sper pe intelesul tuturor) despre plagiat:
http://www.youtube.com/watch?v=atTRlg6iaGo
Acesti oameni care negociaza astfel de lucruri (cit e plagiat si cit nu e – 20%, 25% sau 100%, ca sunt sursele trecute la bibliografie), ar trebui sa publice ceva la o editura occidentala, sau sa faca un master macar la o universitate serioasa, sa vada cum e. Asta apropo de titluri didactice luate inainte de Legea Funeriu. In SUA, sunt universitati la care se considera plagiat 5 cuvinte consecutive, daca nu se indica sursa. 5 CUVINTE, domnilor, nu 20, nu 10 nu 5%, nu 1%!!!!!
In rest, numai de bine politicienilor doctori, din toate partidele, de la toate institutiile.
Foarte buna sinteza, dar… In cazul nostru are importanta regulamentul universitatilor unde s-a sustinut doctoratul. Cei in cauza vor invoca, si pe buna dreptate, faptul ca ei nu au sustinut doctaratul la Harvard sau Indiana, ci la universitati din Romania. Ar fi intersanta o sinteza similara a regulamentelor de la noi.
Asa este. Eu nu am vrut sa fac asta in text. Intentia mea a fost sa prezint consensul international cu privire la plagiat. M-am uitat si pe legile din Ro insa. Daca nu ma insel, legea care guverna plagiatul in 2000 era Legea 8/1996, pe care o poti citi aici: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/8_1996.php/
Din pacate legea asta este foarte vaga si portita de scapare a lui Ponta ar putea fi Art 33(2) unde scrie ca trebuie indicata sursa si autorul. Din pacate nu se defineste ce inseamna sursa (titlul sau titlul si pagina)…
Cred ca o sa vina o replica de genul : „aici nu suntem la Harvard” sau „In Romania sunt alte reguli pentru dizertatiile pentru titlul de Doctor in Drept si pentru plagiat” :D
Sunt de acord cu ce scrie in acest articol: sunt niste legi de bun simt pana la urma, dar nu poti sa dovedesti un hot care e aparat de Sistem :D.. adica nu doar aparat ci si crescut in spiritul Sistemului :D.
De fiecare data cand VP are o conferinta de presa, nu ar trebui sa primeasca decat intrebari despre plagiat, pana pleaca singur de la conducerea guvernului :)
Pai, Ponta v-ar putea raspunde sec: ‘nerelevant. Mi-am sustinut doctoratul la Fac de Drept/UB in 2003. Ce are asta cu sursele dvs antiplagiat? Nu i-ati auzit de ex pe cei despre care voi spuneti ca i-am plagiat ce au spus despre ce inseamna o lucrare de drept?’ :)
Asa este… legea respectiva nu e foarte clara. Se vorbeste despre necesitatea indicarii sursei, dar nu se specifica ce inseamna „sursa” si nici unde trebuie ea indicata. Dar in acelasi articol spune si ca este permisa „utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;” Dar VP nu pare (din dovezile pe care le-am vazut in presa) sa fi folosit astfel citatele…
conteaza ce gandeste UE si USa despre Ponta, nu opinia lui Gadea, Ciutacu, Abramburica, Dragnea si alti oameni de stiinta si practica (a furtului). Iar politicienii din Vest se uita la presa lor (FAZ, WPost, NY Times, SDZeitung, Le Figaro) si nu la A3.
OK, great, ma bucur ca stim regulile din SUA!
Si in Romania?? Cam cate teze de doctorat respecta regulile respective?
Si mai ales: cine se incumeta sa le verifice PE TOATE nudoar pe cele „interesante” dpdv politic?
Facem curatenie sau doar ne prefacem?
De acord.
In legatura cu legile din 2000, din Ro: http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/8_1996.php/
Din pacate nu poti verifica toate tezele din Romania. Aceste scandaluri insa ar trebui sa genereze implementarea unor reguli stricte si comprehensive cu privire la plagiat si ar trebui ca comisiile ce verifica lucrarile de doctorat sa isi ia si mai in serios munca lor. Ingrijorator este ca in loc ca politicienii sa discute cum sa dea o lege foarte dura impotriva plagiatului petrec ore intregi la televizor bagatelizandu-l si redefinindu-l.
Nu vreau sa il scuz pe Ponta dar universitatile din Romania nu numai ca nu te invata cum sa citezi corect ci si permit plagiatul pe scara larga.
Este un pic incorect sa acuzi pe cineva de plagiat atata timp cat nu i-ai fixat un set de reguli pe care sa le respecte si nici nu i le-ai adus la cunostinta.
Din proprie experienta marturisesc ca eu am invatat despre ce inseamna plagiatul si ca aceasta nu este tolerat la o universitate din afara. Am preluat ceva de pe internet fara sa citez sursa insa venind din sistemul romanesc mi s-a parut acceptabil sa fac asta. Ulterior am inteles ca asta e plagiat si ca intr-o lucrare trebuie sa citezi fiecare propozitie care nu iti apartine.
De acord. Problema este initial cu Universitatile care nu iti explica si iti permit sa plagiezi (desi comentariile de mai sus sugereaza ca au inceput sa puna mai mult accent pe plagiat). Adica problema este ca in Ro, legile cu privire la plagiat nu sunt suficient de dure si clare (asa cum sunt in alte parti).
Dar:
1. Pentru a te apara nu trebuie sa faci si mai rea situatia schimband definitia plagiatului in asa fel incat sa poti copia legal si in continuare. Asta e principala mea problema, si nu faptul ca Ponta a plagiat sa nu.
2. Nu trimiti o scrisoare la Nature in care le explici regulile tale proaste cu privire la plagiat. Asta denigreaza cercetarea din Romania cu singurul scop de a il salva pe premier.
Da, dar când ajungi sa dai un doctorat asta presupune un nivel de constiinta si de cunostinte suficient de elevat pentru a putea intelege notiunea de plagiat cu toate implicatiile ei.
Vad ca dl. Diaconu, in scrisoarea lui deschisa, mentioneaza decizia nr. 8/2011 a ICCJ, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, in care se arata ca „atat limbajul medical, cat si limbajul juridic, sunt caracterizate de uniformitate, ele neputand fi folosite in mod diferit, ci reclamand o folosire intocmai de catre utilizatori”.
Asa e, numai ca aceeasi hotarare mai spune cateva aspecte interesante, intre care: „nu trebuie ignorata concluzia expertilor in sensul ca [lucrarea], care cumuleaza informatii juridice si din diverse specializari ale medicinei veterinare cu aplicatii in medicina legala veterinara nu este o lucrare predominant originala, astfel incat nu poate constitui sursa unui plagiat”.
Mai mult decat atat, autorul chemat in judecata acolo folosise un sistem de citare: „Inalta Curte constata ca exigentele citarii, asa cum sunt ele stabilite de Academia Romana, au fost respectate in lucrarea realizata de parat, nefiind vorba despre o copiere integrala sau partiala a unor capitole, asa cum pretinde intimatul-reclamant. Aceste norme de citare nu au fost avute in vedere de expertiza filologica, care a apreciat ca se poate face citarea doar prin folosirea ghilimelelor si prin inserarea de note bibliografice in subsolul paginii. Aceasta desi, in continuare, se arata ca „in ultima perioada, pentru a optimiza redactarea textelor in vederea publicarii, autorii apeleaza la intercalarea in textul propriu a acestor informatii prin indicarea intre paranteze a numarului de ordine pe care il ocupa lucrarea sau lucrarile citate in bibliografia generala, aflata la sfarsitul volumului” si ca „paratul a folosit acest sistem nou de a trimite la alte lucrari”.
Ca absolvent al Facultatii de Drept UB, ma infioara acesti domni!
Multumesc pentru comentariu. Pasajul pe care il mentionezi este excelent pentru ca surprinde un alt mit (pe care l-am auzit si de la Mang):
“in ultima perioada, pentru a optimiza redactarea textelor in vederea publicarii, autorii apeleaza la intercalarea in textul propriu a acestor informatii prin indicarea intre paranteze a numarului de ordine pe care il ocupa lucrarea sau lucrarile citate in bibliografia generala, aflata la sfarsitul volumului” si ca “paratul a folosit acest sistem nou de a trimite la alte lucrari”.
NU. Poti face asta atunci cand rezumi sau parafrazezi ideile unui alt autor. In acel caz, referinta la bibliografie este suficienta (dar ideal este sa fie adaugat si numarul paginii unde se gaseste versiunea originala a acelei idei – insa am intalnit, intr-adevar, si fara). Dar, daca copiezi bucati de text nu este in nici un caz suficient sa treci numarul din bibliografie fara a mai pune ghilimele.
Inca o mentiune: Academia Romana a scos in 2004 „Norme minimale de prezentare a manuscriselor”. Multe prostii, in totala ingnoranta fata de standardele internationale.
Foarte corect si bine sustinut articolul cu referinte utile. Un comentariu si o corectura
1. Sa nu confundam consacrarea juridica a plagiatului, cu sanctiunile sale (civile sau penale) cu eventualele sanctiuni morale, politice sau profesionale din domeniul universitar. Deci trebuie sa avem o decizie a unei instante doar daca dorim o sanctiune penala sau civila – si atunci ne putem referi la legea 8/1996 – varianta in vigoare astazi este aici – http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html (in 2003 era alta varianta in vigoare, dar deja intram in detalii)
2. „“Q: Conteaza cat de mult am copiat? A: Nu pentru a stabili daca plagiatul este sau nu o crima. ” Ultimul termen se traduce in mod corect in romana, ca „infractiune”.
@1: sunt de acord ca aceasta distinctie. Inteleg insa ca Legea 8/1996 este invocata intrucat ea guverna atunci plagiatul chiar si in mediul academic. In principiu ar trebui sa existe atat legi ce privesc furtul intelectual/copyright etc si regulamente interioare ale universitatilor. Ambele ar trebui sa trateze problema plagiatului. Atunci cand Universitatea hotaraste daca o lucrare este sau nu plagiata se uita la regulamentul interior. Daca autorul originalului vrea sa ceara despagubiri de la plagiator instanta ar trebui sa ia in considerare legea care priveste plagiatul. Eu inteleg ca in 2003 nu exista un regulament interior al Universitatii Bucuresti (cel putin nu unul care sa priveasca plagiatul) si ca astfel chiar si decizia academica trebuie sa se bazeze tot pe acea lege. Daca nu este adevarat, atunci intr-adevar toate referirile astea la legislatia in vigoare in 2003 sunt aberante.
@2: aveti dreptate; multumesc pentru corectura.
@(@1): aberante din punct de vedere al investigatiei academice (si al sanctiunilor profesionale care ar trebui aplicate)
Stimate domn, citind foarte documentatul articol pe care l-ati scris, ma tem ca ati omis ceva esential: in parte de contributii originale a tezei VP a copiat fara ghilimele si referinte pagini intregi din lucrarile altora. Nici nu putea pune ghilimele si sa respecte tot ce ati scris aici caci era chiar de rasul curcilor ca in partea ORIGINALA sa vi cu chilimele sau cu text boldat. Partea finala de Concluzii ale autorului sunt tot copiate si deci nu mai trebuiau ghilimele. In al doilea rand profesorul Diaconu este intr-o mare eroare: odata ce un text a cunoscut lumina tiparului acel text ramane proprietatea sa intelectuala si nu-l poate vinde, instraina sau dona altcuiva. Daca s-ar intampla asa toti profesorii universitari ar putea sa-si cedeze legal dreptuile copiilor care sa le republice in teze si apoi in carti. Procesul ar fi descris de un ciclu Map Poincare inchis la infinit. Acestea sunt cele doa aspcte critice care fac din teza lui VP un puzzle din lucrarile altora singura sa contributie fiind modul in care le-a amestecat si aceasta facuta prost.
Un alt mit este că dacă autorul original nu se plânge (sau dacă opera plagiată e în domeniul public), atunci nu există fraudă. Or, plagiatul şi încălcarea proprietăţii intelectuale sunt chestiuni separate. Plagiatorul poate fi vinovat de ambele sau doar de prima, dar tot plagiator rămâne.
Multumesc pentru adaugare. Asa este – l-am auzit si pe acesta de multe ori.
In resurse am trecut un site unde se pot gasi cazuri de plagiat din SUA, iar unele dintre ele exemplifica perfect aceasta distinctie.
De ce nu sunt publicate toate tezele (de licență, masterat, doctorat și abilitare) în format PDF pe site-urile universităților? E nevoie doar o pagină specială unde apoi sunt încărcate PDF-urile. Asta ca să le verifice cine vrea sau să le folosească cine vrea. În acest fel, chiar dacă nu ar pieri plagiatele, cel puțin n-ar mai exista suspiciunea că universitățile ar avea ceva de ascuns. Apropos, declarații de autenticitate a lucrărilor există și pe unele dintre site-urile universităților particulare, unele dintre acestea având adevărate ghiduri de redactare și tehnoredactare a lucrărilor (inspirate chiar din Chicago Manual of Style).
Este o intrebare buna in legatura cu tezele de masterat si doctorat. Acestea ar trebui sa contina rezultatele cercetarii studentului. Teza de masterat ar trebui sa prezinte rezultate mai modeste (dar totusi inovative) iar cea de doctorat ar trebui sa fie la standardele de publicare ale comunitatii. Prin urmare, ambele, si in cel mai rau caz cele de doctorat, ar trebui sa fie publice pe site-ul departamentelor. Totusi, pentru a fi corecti, nici macar toate universitatile mari nu fac asta (nu stiu exact de ce). Dar eu sunt in favoarea unei astfel de proceduri.
Ba da, o fac. Tezele de doctorat de la universitatile americane si vest-europene sint disponibile pe
ProQuest Dissertations & Theses („1.2 million full text dissertations that are available for download in PDF format”), la adresa
http://www.proquest.com/en-US/catalogs/databases/detail/pqdt.shtml
Din pacate, accesul nu este liber (pina in urma cu citeva zile se putea accesa prin ANELIS). Dupa cum stim cu totii, noul guvern a decis ca nu avem nevoie de asa ceva…
Felicitari si multumesc pentru articol,
Toate aceste argumente le gandesc si eu si stiu despre ce e vorba pentru ca tocmai mi-am dat lucrarea de disertatie si am petrecut mult mult timp asupra bibliografiei si stresandu-ma sa nu cumva sa fac o greseala.
Ma revolta in general toti cei care considera ca e in regula sa faci un act de, scuzati-mi expresia, haimana si sa profiti de munca altuia ca sa primesti un titlu pe care nu il meriti.
Chiar consider, ca o parerea a mea, ca cel mai rau e sa plagiezi numind sursa in bibliografie. Macar daca pur si simplu furi textul fara sa treci sursa nicaieri esti, sa zicem, un hot „mai cinstit”, dar atunci cand citezi fara ghilimele si pui cartea la bibliografie ma pacalesti de doua ori si imi si insulti inteligenta. Mi se pare marsav, chiar daca nu e ilegal.
Am auzit multe comentarii la acest subiect pe marginea jocurilor politice. Mi se par irelevante: indiferent de declansatorul acestui scandal, suntem in prezent reprezentati de o persoana care a recurs la astfel de metoda de a trisa. As vrea sa se puna acentul in tara asta pe excelenta, pe munca cinstita si pe recompensarea meritelor reale, nu pe cea a unor „descurcareti” de genul.
Nu am nici un titlu academic, nici macar nu am licenta, doar un absolvent de liceu, dar am un pic de logica, si ma indigneaza confuzia de ordin juridic intre drepturile de autor – copyright – si plagiat. Primele – drepturile de autor – sunt negociabile si reprezinta in ultima instanta chestiuni pecuniare, banesti, cu un aspect de drept patrimonial, adica cel de a fi recunoscut in mod public drept autor al textului respectiv. Plagiatul nu are NIMIC de-a face cu drepturile de autor, care expira in general dupa un numar de ani, 50 sau 70, lucrarea respectiva intrand in patrimoniul cultural universal, de aceea oricine poate sa il reediteze pe Alecsandri fara nici un fel de plati catre urmasii acestuia. Plagiatul in schimb reprezinta o excrocherie intelectuala, inselata este intreaga societate, plagiatorul impaunandu-se cu meritele celui/celor plagiat/i. Cum dobandirea titlului de doctor poate aduce si avantaje financiare, salarii mai mari, pozitii in care titlul este o cerinta absolut necesara, consecintele pot fi si de ordin pecuniar. Aceasta confuzie este intretinuta insistent de premierul Minune al II-lea, invocand acceptul unuia dintre plagiati. Daca cineva republica o lucrare cu acceptul autorului si isi aroga dreptul patrimonial de autor, comite plagiat, iar plagiatul devine complicele plagiatorului!!!
O mica completare: exemplul cu Alecsandri este evident. Daca public din poeziile lui si ma trec pe mine la autor, nu am oricum de platit nici un fel de drepturi de autor, insa comit un plagiat. Singurul lucru care impiedica plagiatul este ca Alecsandri este atat de cunoscut, incat este practic imposibil de plagiat. Cu lucrarile de specialitate este un lucru diferit. Inca o chestie care ma amuza de data asta: cum ca este nevoie sa fii in domeniu pentru a sesiza plagiatul. Nu doar ca nu este adevarat, dar nici macar NU ESTE NEVOIE SA CUNOSTI LIMBA!!! Faptul ca exista portiuni masive de text identice este mai mult decat de ajuns. Este mai dificil atunci cand plagiatul inseamna reformularea ideilor cu sinonime, cu locutiuni, atunci este nevoie sa cunosti limba. Dar ideea ca trebuie sa fii specialist in domeniu pentru a sesiza plagiatul este inca o aberatie, o gogoasa tipica dezinformarii.
Doua „mici” observatii:
1.Chiar daca copiezi textul unui autor mai obscur, faptul ca il pui la Bibliografie il dezvaluie imediat! Daca omul ar fi fost necinstit si ar fi incercat sa fure un text de la altcineva, de ce l-ar mai fi aratat pe acel autor la Bibliografie? Conform definitiei, plagiatul inseamna sa pretinzi ca tu esti autorul textelor altcuiva.
2.Cu copyright-ul textelor sunt f. multe probleme: de ex. in curand nu o sa se mai poate scrie programe pe calculator pentruca tehnicile de programare au inceput sa cada sub legile copyright-ului. Este o mare disputa chiar in aceste zile in forurile superioare europene si chiar in America.
Pai daca pui autorul din care ai plagiat la bibliografie, ai un alibi prefabricat pentru cei care nu au idee despre ceea ce este un plagiat! Tzak! Te acuza careva, pai frate, nu am autorul la bibliografie? Pai ia uita-te matale la ce spun ghidurile ptr lucrari universitare: nu ai voie cinci cuvinte de la altcineva, dara-mi-te JUMATATE DIN DITAI DOCTORATUL DE 400 DE PAGINI!! Si nici macar concluziile nu ii apartin!! Hai sa fim seriosi! Este evident de ce nu a folosit ghilimelele: l-ar fi dat de gol ca a copiat jumatate din lucrare!!!
Adica nu ai voie sa insiruiesti cinci cuvinte care nu iti apartin, fara ca sa pui autorul acestora, lucrarea, pagina!!! Nu mai incercati sa aburiti lumea, Ponta a copiat ca prostul, cu copy/paste, nici macar nu si-a dat silinta sa reformuleze!
Apreciez articolul. Sunt in curs de finalizare al unui program MBA in Statele Unite si plagiatul este luat in serios in orice articol postat de studenti. Universitatea are reguli extrem de stricte in privinta folosirii textelor si resurselor externe: in primul rand, fiecare student trebuie sa semneze pe proprie raspundere un document in care se explica clar politica institutiei in legatura cu plagiatul – un plagiat demonstrat duce la excluderea automata din universitate; in al doilea rand, este obligatorie cumpararea manualului APA, care diseca fiecare element al copierii si folosirii textelor, imaginilor, etc. din orice mediu si modurile de asezare in pagina al textului, citariilor in text si organizarea bibliografiei. In al treilea rand, universitatea pune la dispozitia studentilor o pagina web care analizeaza textele inainte de a fi predate si ajuta la eliminarea plagiatului neintentionat.
D-lor. De 2 saptamani de cand a inceput scandalul plagiatului lui Ponta cred ca am citit cel putin 10 articole scrise aici pe aceasta tema. Eu unul zic ca e prea putin. Nu vom schimba nimic scriind articole si punandu-ne de acord cei 10.000 sau 100.000 de oameni care citim acest site. Ponta si PSDistii lui au dovedit cu varf si indesat ca au obrazul gros si nu vor ceda. Pai nu vedeti ca Ponta in loc macar sa bage capul in nisip ca strutul el insista sa se duca la summitul european sa stea langa Merkel si Orban care si-au demis aliati politici pentru acuzatii de plagiat? Deci omul dovedeste ca n-are nici cel mai elementar bun-simt.
Prin urmare intrebarea mea e ce putem face si mai concret decat ca o mica parte din noi sa scrie articole si restul – corul – sa dea din cap aprobator a „da, da, asa este”? Petitii, proteste, scrisori deschise, adresate Comisiei Europene, Parlamentului european, comunitatii academice internationale, comisarului european pentru educatie samd. Haideti sa ne gandim la astfel de pasi. Altfel atat timp cat stam noi si ne discutam pe un site inchis pentru marele public, pentru ca pana la urma asta e adevarul – aici suntem o minoritate – nu vom rezolva nimic. Astept de la oamenii umblati si educati afara sa vina cu idei si propuneri concrete nu doar articole explicative. Gata, am inteles ce era de inteles. Haideti sa trecem la etapa urmatoare – la actiuni concrete.
Este de-a dreptul inspaimantator ca se vehiculeaza ideea ca referintele bibliografice, care sunt generale si inexacte, pot inlocui citarea IN PAGINA. E adevarat ca e o munca de Sisif, sa te lupti cu sute si mii de footnote-uri, sa le ordonezi, corectezi, verfici, scurtezi, etc. Cu toate astea, procedura asta e CERINTA MINIMA pt a preda orice lucrare care ai pretentia sa fie luata in seama.
E adevarat ca la noi nu se insista pe asa ceva, dar nu e nici pe de parte o scuza ca studentii sa nu respecte normele internationale legate de plagiat.
In universitatile europene (nu mai departe de Univ Viena), a incerca sa inmanezi o lucrare de semestru FARA referinte de subsol, exacte si scrise in maniera recunoscuta, respectand unul din manualele de stil indicate de facultate, se trateaza altfel:
1. La prima abatere, o avertizare si o intalnire in doi cu profesorul de curs, in care esti intrebat clar daca esti prost sau doar te faci. Daca se lamureste ca esti cam greu de cap si n-ai stiut ce si cum, ti se da sansa refacerii lucrarii la modul onest si corect.
2. Incerci si a doua oara, la acelasi curs sau la altul, esti sanctionat disciplinar cu eliminarea din curs si necesitatea de a-l relua.
3. O a treia incercare se sorteaza cu eliminarea din facultate si aparitia in fata unei comisii de etica.
Asta pt lucrarile obisnuite de SEMESTRU.
Pt lucrarile de master, magister sau oroarea ororilor, de doctorat, sanctiunile sunt extrem de drastice, de la eliminarea (definitiva si irevocabila) din sistemul de invatamant superior pana la retragerea tututor functiilor publice si imposibilitatea de a mai avea lacces la asa ceva vreodata. Nu exista scuze pentru asa ceva, bibliografia nu inlocuieste niciunde si niciodata referinta din pagina (aia care se da pt orice idee, jumatate de idee, concept si sintagma, nu vorbim de pagini peste pagini peste pagini.)
Scuza prostiei, invocata de primul ministru, este si ea de neacceptat si il exclude pe cel care o formuleaza din toate functiile publice, pe motiv de incompetenta si lipsa de capacitate intelectuala.
Internetul nu are granite intra-adevar dar legislatia DA. Articolul asta nu are nicio putere ba din contra, dezinformeaza publicul, pentru ca in legislatia romaneasca nu exista nimic din ce scrii tu aici. In Romania ne supunem legislatiei romanesti nu celei din America.
Eu unul nu am cunostinte de legislatie care sa reglementeze ce spui tu acolo, daca tu stii pune articolele din legislatie, daca nu, ar trebui sa modifici articolul si sa specifici ca ce ai scris acolo nu are nicio valoare in Romania, asta conform legislatiei romanesti care te obliga ca jurnalist sa te asiguri inainte de a face publice informatii ca ce spui este si adevarat. A
Si nu, nu sunt de acord cu plagiatul ori copierea materialelor fara acordul autorului, si da, Ponta este o scursura umana indiferent de ce scrie in articolul asta.