Acum 60 de ani era judecat la Moscova ca spion si dusman al poporului fostul lider al comunistilor din Georgia, urmasul lui Nikolai Ejov in fruntea NKVD, temutul comisar al poporului pentru afacerile interne, seful progamului nuclear al URSS, über-tortionarul si primul reformator de dupa moartea lui Stalin, Lavrenti Pavlovici Beria (1899-1953). A fost condamnat la moarte si impuscat in decembrie acelasi an. A fost prototipul personajului principal din capodopera lui Tenghiz Abuladze, “Cainta”, filmul care a marcat unul din momentele culminante ale destalinizarii gorbacioviste.
A intrat in partidul bolsevic dupa revolutia din octombrie, a facut cariera in Georgia sovietizata, sub patronajul unui Nestor Lakoba si al lui Besso Lominadeze (ambii lichidati ulterior). S-a facut util lui Stalin, organiza vizitele acestuia pe meleagurile natale. Il informa despre conversatiile adeseori ironice, deci seditioase din perspectiva lui Koba, ale vechilor bolsevici. Se inchipuia discipolul fidel al lui Djugasvili si chiar era.
Ca si Genrikh Iagoda, seful NKVD inaintea lui Ejov, executat in urma procesului Buharin din martie 1938, studiase cu atentie biografia lui Joseph Fouché (1759-1820), scrisa de Stefan Zweig. Visul sau era sa combine in actiunile sale credinta fanatica a lui Felix Dzerjinski cu viclenia proverbiala a lui Fouché. A stiout sa-l distruga, cu o formidabila perfideie, pe piticul sangeros Ejov. Ejovscina (epoca lui Ejov) a fost urmata de beriovscina (epoca lui Beria). Devenise el insusi simbolul politiei secrete nepieriotoare. Tovarisci Beria vecino jivoi:
http://www.youtube.com/watch?v=3dRTeF5nsSI
A fost direct implicat in executiile de dupa 1939, deci in cazuri celebre precum Vsevolod Meyerhold, Isak Babel, Mihail Koltsov, dar si in masacrul de la Katyn (initiat de fapt de el). La fel, a fost responsabil pentru crimele in masa din tarile baltice, din Basarabia si Bucovina de Nord, din Ucraina si Belorusia de Vest. Asemeni unor Nikita Hrusciov, Lev Mehlis si Andrei Jdanov, a indeplinit cu entuziasm programul numit de istoricul Jan T. Gross “revolutia din exterior”. S-a scaldat in sange, a fost un campion absolut al sociocidului. In planul vietii personale, era cunoscut pentru abuzuri abjecte si promiscuitate. Era ceea ce cheama un violator serial, un serial rapist. Stalin era, fireste , la curent cu aceste abominatiuni, dar le pastra confidential, in scopuri de santaj. In memoriile ei, fiica lui Stalin, Svetlana Allilueva, l-a descris drept geniul rau al tatalui ei. Fiul lui Beria, Sergo, a publicat o carte de memorii in care incearca (in zadar, ma grabesc sa adaug) sa ofere imaginea unui personaj rational si onest. Din punctul de vedere al „parintelui popoarelor”, principala calitate a lui Beria era eficienta. In 1939, la receptia de dupa semnarea infamului Pact, l-a prezentat lui Joachim von Ribbentropp, ministrul de externe nazist, drept „moi Ghimler” (Himmler-ul meu).
Beria era un monstru amoral si un lacheu cinic, il servea pe Stalin cu un zel maniacal. Era un birocrat al omorului in masa, nu un posedat ideologic. Era constient de paranoia autocratului, o si incuraja (ca, de pilda, in cazurile de dupa razboi, intre care afacerea Leningrad si campaniile anti-”cosmopolite”). Reprezenta gradul maxim de depravare al mafiei staliniste. A fost relativ marginalizat in ultimii ani de viata ai lui Stalin. Se strangeau probe contra lui. Noii tortionari, parvenutii ajunsi la varg gratie capriciilor senile ale lui Stalin, il urau de moarte , ca si pe omul sau, Viktor Abakumov. Acesta avea sa fie executat ulterior, asemeni unor Vladimir Dekanozov, Sergo Goglidze, Vsevolod Merkulov etc Oamenii lui Hrusciov, Semion Ignatiev si Ivan Serov, au intreprins acea epurare a echipei lui Beria (supranumita „mafia georgiana”), blamata pentru toate crimele epocii anterioare. Piereau in epurare si inamici ai lui Beria, intre care monstrul Mihail Riumin, regizorul inscenarii „halatelor albe”, executat in 1954. Intre subordonatii sai s-a aflat generalul Pavel Sudoplatov, organizatorul asasinarii lui Lev Troțki in Mexic, in august 1940. Beria a patronat numeroase „actiuni speciale” de acest gen.
A incercat, imediat dupa decesul dictatorului sociopat, primul dezghet. Numit in martie 1953 ministru de interne, membru al Prezidiului si vice-presedinte al Consiliului de Ministri, Beria a decis deschiderea portilor lagarelor, eliberarea a sute de miii de detinuti din Gulag. Tot Beria a oprit ancheta dementa impotriva medicilor de la Kremlin, asa-numitul proces al halatelor albe. A initiat o deschidere pe tema Germaniei (in consens cu premierul Gheorghi Malenkov, care avea sa se abjure apoi cu lasitate). Supremul tortionar se transfigurase in primul reformator post-stalinist. Paradox, ironie a istorie, aberatie psihologica, ii putem spune, oricum, faptul ramane.
A fost extrem de dur cu Matyas Rakosi in timpul vizitei acestuia la Kremlin in mai 1953. Beria l-a sustinut pe Imre Nagy sa devina premier in Ungaria si a incurajat “Noul Curs”. L-a admonestat sever pe Walter Ulbricht pentru rigiditate sectara. Stia situatia exploziva din „democratiile populare” si tocmai de aceea incerca sa-i convinga pe micii Stalini locali sa renunte la gigantomanie si teroare universalizata. Evident, nu voia sa abandoneze imperiul extern, dar intelesese ca vechile metode de exploatare a satelitilor nu puteau fi mentinute fara a genera revolte sociale.
La plenara CC al PMR din noiembrie-decembrie 1961, Gheorghiu-Dej se facea ecoul rechizitoriului lui Nikita Hrusciov la adresa lui Beria ca principal instrument al lui Stalin. Satrapul ideologic Iosif Chisinevschi era stigmatizat ca omul lui Beria din conducerea PMR. La fel, Ana Pauker era denuntata drept “omul lui Molotov” (ceea ce, probabil, fusese). Doar el, Dej, nu fusese omul nimanui, exponentul fara prihana al directiei patriotice din acea formatiune stalinista. Mai tarziu, Nicolae Ceausescu va perpetua legenda comunismului antisovietic (nu insa si anti-stalinist) in favoarea sa.
Lavrenti Beria a murit ucis de camarazii sai, acoperit un etern oprobriu, acuzat de toate ororile comise de sistemul pe care il slujisera impreuna. Abonatii “Marii Enciclopedii Sovietice” au fost rugati sa inlocuiasca paginile despre ex-maresalul Uniunii Sovietice L. P. Beria, demascat ca tradator, cu pagini alternative, continand pretinse noi informatii, rapid compuse, despre Marea Behring. Toate bibliotecile din “lagarul socialist” s-au conformat fara murmur.
http://press.princeton.edu/titles/5279.html
http://www.historytoday.com/richard-cavendish/lavrenti-beria-executed
http://russiapedia.rt.com/prominent-russians/politics-and-society/lavrentiy-beria/
Exista diverse versiuni despre finalul lui Beria. Unele sustin ca a fost lichidat in iunie 1953 de catre echipa MGB (Ministerul Securitatii Statului) trimisa sa-l aresteze. Alta este ca ar fi fost ucis chiar in sedinta Prezidiului CC al PCUS tinuta la Kremlin, probabil de maresalul URSS Kirill Moskalenko. In fine, cea mai raspandita si acceptata de istorici respectati, ofera aceasta succesiune: arestat in sedinta Prezidiului, detinut la Lubianka de unde trimite scrisori catre Malenkov in care il implora sa-l salveze (texte publicate in anii din urma), judecat in septembrie si executat in decembrie 1953.
http://www.youtube.com/watch?v=sKHvotsLpPM&list=TLxT18pQaJaLOIRTMV2rw2CiiEsneBTZaA
Despre sotia lui Beria, Nino, si fiul lor Sergo:
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E ceva mai complicat personajul Beria. Ne place sau nu, Lavrenti Palych este creatorul bombei atomice sovietice. Era un organizator aproape de perfectiune, gen – dar la alta scala – Eichmann si mersul trenurilor spre Auschwitz. Exista o marturisire extraordinara facuta in anii 90 de catre proiectantul-sef (glavnyi injener) al armelor nucleare rusesti timp de aproape 40 de ani, Iuli Hariton, din garda veche a fizicienilor scoliti in anii 20 in Anglia lui Rutherford. Hariton se declara (in 1992 cred) admirator al lui Beria pentru ca fusese unul din principalii artizani ai superputerii URSS iar el personal putuse sa-si dovedeasca priceperea de yaderschik (fizician nuclearist) fabricand atatea modele de bombe. Hariton povestea ca Beria i-a protejau pe participantii la fabricarea bombei si pe familiile lor in fatza oricarei represiuni politice. In afara de exemplul lui – mama-bolshevica leninista ajunsa in anii 20 in Germania dar in anii 30 renuntzand si emigrand in Israel (Hariton era evreu), iar tatal, eser antibolsevic, emigrat in Estonia unde scotea un ziar anti-stalinist, arestat si executat printre primii de NKVD in vara lui 1940, el da exemplul unui coleg mai tanar al carui frate fusese arestat ina nii 40 pentru ca pastrase un exemplar din nu stiu ce platforma opozitionista din anii 30 – cred Kamenev-Zinoviev. Fizicianul nu mai putea lucra din grija fatza de parintzii speriatzi, asa ca totzi colegii lui l-au interpelat pe Beria in cursul vizitei sale saptamanale in „fabrica atomica” si i-au cerut sa intervina. Beria a notat si peste o saptamana i-a anuntzat ca fratele fusese eliberat. Apoi le-a garantat ca nimeni dintre rudele atomistilor nu va patzi nimic dar le-a cerut in schimb sa fabrice cat mai repede bomba no 1 si apoi celelalte. Si, spune Hariton, s-a tzinut de cuvant.
Geniu rau? Da, dar si eficient, caci o superputere nu se construieste numai cu principii morale, din pacate.
Excelente completari, va multumesc. Daca nu ma insel, Sergo Beria era el insusi fizician. Am citit acum cativa ani cartea sa de memorii, cu notele minutioase ale lui Francoise Thom. Sotia lui Sergo, Marfa, era nepoata lui Maxim Gorki.
1) Referitor la imaginea contraditorie a lui Beria, mi-am amintit si am cautat acum aceasta replica a detinutului politic Prof. Ion V. Georgescu, din lucrarea lui Atanasie Berzezscu:
— “Domnule colonel, sa stiti un lucru, ca eu stiu mai multa politica decât d-voastra. Am stat în Rusia 11 ani. Am stat de vorba cu Beria si-mi dau seama foarte bine cum se misca lumea în prezent. D-voastra veti pierde partida. Comunismul va fi înfrânt, pentru ca este o utopie, chiar daca noi vom muri, fiind sub ascutisul sabiilor voastre. Cei ce vin dupa noi vor învinge.”
Nu imi e clar daca cele spuse reprezentau chiar opinia lui Beria, dar asa se intelege. (Cine sa fi fost acest profesor care a avut ocazia sa discute cu Beria? – daca fapta e reala)
2) Versiunea care circula la noi dupa arestarea lui Beria era ca in timpul sedintei in care Hrusciov il ataca, Beria a intins mainile spre servieta din fata lui, dar Hrusciov i-a imobilizat mainile (subintelegandu-se ca voia sa ia pistolul din servieta), dupa care Beria a fost arestat imediat de militari ai armatei special pregatiti si scos din sala de sedinte, dar pe hol erau oamenii lui, asa ca militarii au fost isotiti de maresalul Moskalenko, astfel incat oamenii lui Beria s-au blocat si nu au intervenit ca sa-l protejeze.
Matei Cazacu in numarul din septembrie arata cine a fost teologul Ion Georgescu (ebraist de renume): legatura trimisului lui Horia Sima – Stoicanescu – cu oficialitati romane in iarna 44-45 cand se pregatea 23 augustul „invers” – Andreas Schmidt, generalul Avramescu, etc. Evident a fost ‘stors” de tot ce stia in URSS dar a scapat cu viatza, spre deosebire de Avramescu si de fiica lui arestati de Malinovski in Ungaria in martie 45.
E vorba de „Magazin istoric”.
Hmm… dacă Beria ar fi câștigat în 1953 și dacă în 1956 s-ar fi produs perestroika într-un model oarecum asemănător celei din China- astăzi cred că ar fi existat statui aurite ale lui Beria în toate orașele ”țărilor frățelști”. Hrușciov n-a fost, din păcate, decât un țăran prost și invidios- cu mâinile mânjite exact la fel- dacă nu și mai și- de sângele victimelor din Ucraina lui natală- unde a fost și prim-secretar. Dacă e adevărat că Beria a fost de acord cu reunificarea Germaniei în 1953- cu singura condiție să devină nealiniată- restul discuțiilor sunt cam zadarnice.
Cred că v-aţi aplecat cu atenţie inclusiv asupra ” New Lies For Old” a lui Anatoly Golitsin, cu cea de-a cincea operaţiune de dezinformare, „Independenţa românească”. ِAcolo am mai citit despre această „raţionalizare” a regimurilor comuniste după moartea lui Stalin. Dar nu aveam habar că Beria a fost la origine. Despre Ulbricht, ştiu că a declarat la un moment dat că este cel mai mare idiot pe care l-a văzut în viaţa lui.
Beria era un realist dur, nu se incurca in sentimentalisme „internationaliste”. In ce-l privea pe Ulbricht, avea perfecta dreptate :)
In poza cu Svetlana , in spate trebuie mentionat Lakoba , otravit ulterior de Beria , iar apoi sotia sa si mai tarziu fiul ucisi din ordinul lui Beria.
Corect, va multumesc.
De vazut: http://www.imdb.com/title/tt0103838/
Bob Hoskins in rolul lui Beria – genial!!!!
Dle Tismaneanu, o intrebare:
Ati spus, legat de faptul ca a facut primele reforme dupa moartea lui Stalin:
„Supremul tortionar se transfigurase in primul reformator post-stalinist. Paradox, ironie a istorie, aberatie psihologica, ii putem spune, oricum, faptul ramane. ”
Nu este posibil sa fi fost pur si simplu un om foarte pragmatic, care s-a comportat cum s-a comportat sub Stalin pentru ca stia ca altfel nu are sanse. Dupa ce a murit nebunul, poate ca adevarata lui personalitate ramane.
Nu incerc sa il scuz, sub nicio forma. Intelegand insa ca pe vremea aceea si dupa s-a facut foarte multa propaganda si dezinformare, e posibil ca unele acuzatii de viol sa fie fabricate?
Multumesc anticipat.
Nu se poate contesta ceea ce numiti pragmatismul lui Beria. Similar, sa spunem, cu acela al lui Andropov in anii 70 si, mai ales, la inceputul anilor 80. Dar, asemeni altor magnati stalinisti (Kaganovici, Hrusciov, Malenkov, Bulganin, Jdanov) a facut exces de zel in timpul Marii Terori si, mai ales, in perioda de dupa debarcarea lui Ejov. Mitul unui Beria care a pus capat abuzurilor din anii lui Ejov nu se sustine. Sigur, nu au mai avut loc show trials. Dar Katyn a fost, din cate stiu, initiativa sa. Mehlis se ocupa de Basarabia. Hrusciov de Ucraina de Vest. Jdanov si Visinski erau responsabilii terorii in de tarile baltice. Evident, dupa 1946, cand au inceput sa pluteasca suspiciuni despre el, Beria a devenit extrem de precaut. Stia ca are numerosi inamici in anturajul lui Stalin. Era constient si de ineficienta absoluta a Gulagului ca parghie economica, nu doar represiva. Nu ma pot pronunta asupra acuzatiilor de viol. Le-am mentionat pentru ca sunt pomenite de numerosi istoric pe care ii respect. Oricum, nu acestea au dus la lichidarea sa in 1953. Contrafactual: poate ca ar fi mers in directia unor schimbari radicale. Dar, factual, nu avea baza in aparatul de partid (spre deosebire de Hrusciov).
Am uitat sa pun semnul de intrebare:
„Nu este posibil sa fi fost pur si simplu un om foarte pragmatic, care s-a comportat cum s-a comportat sub Stalin pentru ca stia ca altfel nu are sanse?”
Cineva care gandea ca Beria:
„În România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. Ar trebui arestaţi toţi românii şi bătuţi la sînge; numai aşa un popor superficial ar putea face istorie“ (Cioran, scrisoare către Petru Comarnescu, datată 27 decembrie 1933, document editat de Simona Cioculescu şi publicat în Manuscriptum, an. XXIX, nr. 1-2, 1998, p. 234).
Cu multumiri prof. O. Pecican, care a a inclus citatul intr-un articol recent.
Articolul este despre Beria (gangster, sociopat , reformator) – si se refera , pe buna dreptate , la rolul jucat de acesta mai ales DUPA ce a venit la Moscova din Georgia. Cind a scris acea scrisoare , Cioran abia iesise din adolescenta (avea 22 de ani) si se nimerise sa ajunga la Berlin taman imediat dupa luarea puterii de catre Hitler. In 1933 , Beria era un ilustru necunoscut pt. majoritatea sovieticilor, el fiind vizibil doar local (in Georgia) si remarcindu-se prin lupta pt. swefie contra lui Lakoba. Nu avea scrieri, iar „gindirea” la care faceti referinta se manifestase doar prin cateva discursuri locale . Era inca vremea lui Yagoda , apoi Yezov si abia dupa , la inceputul anilor ’40 Beria a devenit vizibil . Cioran, in 1933 , cind a scris acea scrisoare , era influentat de ideologia nazista in inflorire, mai ales de masina propagandistica Goebbels&Rosenberg. Habar nu avea de Beria , basca de „gindirea” lui , pe care dvs. i-o atribuiti fortat , cred. Poate corect ar fi trebuit de scris : ” Cineva care gindea ca Goebbels (eventual Rosenberg sau Hess in citeva discursuri )” . Sau nu am inteles eu bine mesajul dvs.– si in fapt sugerati ca Cioran a fost un precursor (la nivel doctrinar, ideologic) pt. Beria ?!?!?
With all due respect , eu zic sa asteptam ca distinsa noastra gazda ( azi intr-adevar distinsa , fiindca de data asta nu-mi va cenzura comentariul :lol: ) sa scrie un text de genul „Cine a fost Rosenberg ? ” sau „Cine a fost Goebbels ? ) si atunci ar merge acel citat invocat de dvs. daca doriti neaparat sa-l etichetati pe Cioran drept totalitarist , dictatorial , ba chiar si singeros .Desi, de la distanta se vede ca era un biet tanar de 22 ani ,in formare, picat la Berlin tocmai in vremea euforiei naziste , si care ulterior , la maturitate, precum e stiut , s-a dezis categoric de abordarile tineretii .
Vad ca e la moda a se innegri caracterele unor adevarati intelectuali romani (sau de origine romana) , numai pt. cateva vorbe aruncate in tinerete . , si alea scoase din context.
Am vazut recent asa ceva (care in engleza cred ca se numeste character assassination) in OC (de unde dvs. ati preluat citatul). Dar, cum am mai spus si altadata , nu-mi place sa vorbesc de funie pe acest forum :wink:
Stimate Domnule Tismaneanu,
Va multumesc pentru felul in care prezentati biografiile monstrilor.
In ceea ce ma priveste, o observatie – cam tarzie – in privinta lichidarii sale.
Exista versiuni contradictorii – ca a fost impuscat in timpul sesiunii Biroului Politic, ca a fost dus in alta parte si impuscat in aceeasi zi, ca a fost „judecat” si executat dupa cateva luni, ca a fost lichidat acasa… Dupa parerea mea, TOAtE VERSIUNILE SUNT ADEVARATE.
Aceasta, daca luam in consideratie posibilitatea ca erau MAI MULTI BERIA (dubluri), si nu se putea sti cine e cel adevarat; sau, chiar stiind-o, se temeau ca vreo dublura ii va lua locul, si va apare un „fals Beria”, cum s-a mai intamplat in Rusia de cateva ori.