marți, februarie 18, 2025

Cine a fost Ramiz Alia? De la satrapul Hoxha la post-enverism

A incetat din viata vineri, la 85 de ani, Ramiz Alia, mana dreapta, vreme de decenii, a gangsterului totalitar Enver Hoxha, cel care a indeplinit fara murmur poruncile tiranului stalinist de la Tirana. Dar si cel care a acceptat sa tolereze auto-distrugerea citadelei comuniste din Balcani. Nascut intr-o familie musulmana, Ramiz Alia a studiat la faimosul Liceu Francez din capitala albaneza, apoi, in anii razboiului, s-a introlat in detasamentele de partizani comunisti conduse de Enver. A devenit unul dintre principalii propagandisti ai unui regim de o cruzime fara margini, mentinut la putere prin teroare ubicua, necontenita, de catre abjectii ofiteri si agenti ai Drejtoria e Sigurimit të Shtetit (Directia Securitatii Statului). O dictatura care si-a gasit si ea apologeti in Vest, inclusiv, la un moment dat, politologul francez Maurice Duverger.

Ca membru al Biroului Politic, Ramiz Alia a supravegheat, in anii 50, educatia si cultura. S-a situat de partea lui Hoxha in refuzul de-stalinizarii si in ruptura spectaculoasa, din 1960, cu Nikita Hrusciov (subiectul unui roman de Kadare, „Iarna singuratatii noastre”, tradus in franceza sub titlul „Le grand hiver”). La Consfatuirea de la Moscova a partidelor comuniste si muncitoresti din noiembrie 1960, Enver Hoxha l-a atacat fara menajamente pe liderul PCUS. Hrusciov i-a raspuns furibund. Cu cateva luni mai devreme, in iunie, la al III-lea Congres al PMR, la Bucuresti, avusese loc o ciocnire dura intre Hrusciov si seful delegatie Partidului Muncii din Albania, secretarul CC Hysni Kapo. Albania era de fapt ceea ce se cheama un proxy, megafonul a ceea ce Beijingul inca nu rostea cu voce tare. In 1961, la al XXII-lea Congres al PCUS, cand cadavrul imbalsamat al lui Stalin a fost expulzat din Mauzoleul lui Lenin, Albania era practic excomunicata. Singura voce in favoarea lui Hoxha a fost aceea a lui Zhou Enlai, seful delegatiei PC Chinez, admonestat de Hrusciov in cuvantul de inchidere a Congresului. In rest, o cascada de condamnari fara drept de apel, anatemizari, denuntari. In acea faza, Gheorghiu-Dej a sustinut complet pozitiile Kremlinului. Ulterior, dupa ruptura cu Hrusciov din 1962, au fost reluate relatiile pe linie statala si, in 1964, chiar si cele de partid. In noiembrie 1961, la Plenara care rescria istoria PCR, Dej a rostit cuvinte extrem de aspre la adresa lui Hoxha, ecou mimetic al liniei hruscioviste. La randul sau, in memoriile-fluviu publicate peste ani, Enver nu-si ascundea dispretul pentru conducerea comunista de la Bucuresti, catalogata drept corupta, lasa si oportunista. Doua mafii comuniste care se detestau si se agresau reciproc. Ceausescu si Hoxha nu s-au vizitat, relatiile au ramas practic inghetate. Similari in atatea privinte, cei doi dictatori nu simteau nevoia sa dialogheze, traiau fiecare in propria monada totalitara.

Ramiz Alia a sprijinit alinierea cu China maoista, a aclamat „Marea Revolutie Culturala Proletara”, a sustinut apoi politica aberanta de autarhie absoluta promovata de despotul tot mai sangeros, tot mai indragostit de propria sa imagine. Personaj central in acel regim de sultanism ideocratic, Ramiz Alia a contribuit esential la cultul personalitatii lui Hoxha, in multe privinte asemanator cu acela al lui Ceausescu in Romania. Enverismul, ca si kimirsenismul, ca si ceausismul ori dejismul, a fost expresia a ceea ce Ken Jowitt numeste „pariah communism”, un concept pe care m-am straduit sa-l dezvolt in lucrarile mele, inclusiv in „Stalinism pentru eternitate” (University of California Press, 2003, trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005) si in alte scrieri. Traducerea in albaneza a „Stalinismului pentru eternitate” urmeaza sa apara in aceasta toamna. Era vorba de o versiune sui generis de stalinism national, o straategie care miza pe de-sovietizare prin intensificarea stalinismului intern si prin manipularea simbolurilor patriotice, esential diferita de comunismul national simbolizat de Tito. Pentru Hoxha si echipa sa, titoismul a fost o veritabila nemesis, intruchiparea malefica a renegarii, a capitularii, oportunismului, revizionismului si „lichidatorismului”.

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/04/02/doamna-hoxha-si-tragedia-albaniei-socialismul-paria/

Cum reiese din excelenta carte „Sinistra doamna” a lui Fahri Balliou despre Nexmije Hoxha, sotia lui Enver, aceasta l-a privit pe Ramiz Alia ca pe un membru al propriei familii, a fost de fapt patroana sa din umbra. Marele scriitor Ismail Kadare a scris cuvantul inainte al editiei romanesti a acestei fascinante carti, eu am scris argumentul volumului, ocupandu-ma de rolul „tovaraselor de viata si de lupta” ale liderilor comunisti (Nadejda Krupskaia, Nadejda Alliluieva, Elena Ceausescu, Jovanka Broz, Jeannette Vermeersch-Thorez, Lotte Ulbricht, Nilde Jotti-Togliatti, Mirjana Markovic, sotia lui Milosevici, etc)

http://www.humanitas.ro/humanitas/sinistra-doamna

Cand Mehmet Shehu, principalul acolit al lui Enver a fost acuzat de conspiratie si fortat sa se sinucida (ori a fost ucis?), sansele lui Ramiz de a-i succede lui Enver au crescut astronomic. Nu era el adjunctul etern, servitorul obedient care indeplinise cele mai cumplite ordine, inclusiv ingroparea de vii a adversarilor reali ori imaginari ai liderului maxim? Nu participase el cu ardoare la actiunile de prigoana impotriva clericilor si la aplicarea maniacala a articolului „constitutional” care interzicea religia?

Enever Hoxha si succesorul sau desemnat, Ramiz Alia, in 1982, cu trei ani inainte de moartea dictatorului albanez

Dupa moartea lui Hoxha in 1985, Alia a schimbat macazul si a deschis, la inceput cu extrema prudenta, unele din supapele de respiratie in cadrul acelui sistem totalmente aberant si asfixiant. Cel care fusese artizanul represiunii absolute si al unui control delirant, de-a dreptul orwellian, asupra populatiei terifiate, devenea, mai mult sau mai putin subit, campionul relaxarii. Parte din motivatia sa era legata de abisala criza economica si sociala din Albania. Parte era efectul de difuziune a ideilor reformiste promovate de Gorbaciov. Alia a anulat prohibitia religiei, a liberalizat cenzura, a deschis Albania spre vecinii ei. A renuntat la atacurile isterice impotriva „revizionismului”, a inlaturat portretele lui Lenin si Stalin din cladirile publice, a incurajat, spre stupoarea vaduvei lui Enver si a ciracilor acesteia, dezenverizarea, deci destalinizarea, partidului comunist. Era insa prea tarziu, nu era suficient, fortele schimbarii revendicau modificari sistemice si nu doreau ca acestea sa fie intreprinse de oamenii compromisi prin participarea la crimele regimului totalitar, la construirea si functionarea monstruosului Gulag albanez.

Ramiz Alia a fost inlaturat de la conducerea tarii in 1992, a fost arestat, a fost condamnat pentru coruptie in 1994, a profitat de starea de haos din acea perioada pentru a parasi inchisoarea ramasa fara gardieni. A plecat, dupa toate probabilitatile, in Grecia, unde locuia una din fiicele sale. Alte surse sustineau chiar ca ar fi ajuns in Suedia. Se pare ca s-ar fi intors in Albania in 1998, dar informatia nu este confirmata de date precise. A preferat sa dispara in ceata uitarii, nu se stie exact ce-a facut in ultimii ani, cu cine se vedea, ce ganduri si amintiri il bantuiau. Va fi avut remuscari pentru anii in care a fost flagelul regimului Hoxha? Isi va fi amintit de Koci Xoxe, acel Patrascanu, Kostov ori Rajk al Albaniei ucis intr-unul din primele procese spectacol din Europa de Est stalinizata? De Liri Belishova, executata si ea cativa ani mai tarziu? De Mehmet Shehu, fost voluntar in Brigazile Internationale din Spania. prim ministru si succesor desemnat al lui Hoxha, stigmatizat drept agent imperialist si obligat sa moara in circumstante inca misterioase? De miile de tarani lichidati in anii colectivizarii? De intelectualii umiliti si supusi celor mai abjecte ritualuri ale degradarii umane?

„Viata nu inseamna devotament pentru o persoana, ci pentru o idee” afirma Ramiz Alia in 1992. Asemeni lui Ceausescu, el a fost un zelot al stalinismului. A dovedit insa mai multa flexibilitate, a inteles ca modelul economic bolsevic este falimentar. Cu moartea in suflet, a acceptat pluralismul. A recunoscut ca „nu exista alternativa la economia de piata”. Niciodata, sub nicio forma, Nicolae Ceausescu n-ar fi subscris la o asemenea erezie. In 1992, Ion Iliescu se mai afla inca in cautarea celei „de-a treia cai” intre socialism si capitalism…

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. […] Pentru o scurtă perioadă de timp, între 1914-1925 a avut statut de monarhie, urmată de prima Republică Albaneză (1925-1928), înlocuită cu o altă monarhie (1928-1939) anexată de Italia fascistă și apoi de Germania nazistă în timpul celui de al doilea război mondial. După prăbușirea Axei, Albania a devenit stat comunist, respectiv, Republica Populară Socialistă Albania, dominată de dictatorul Enver Hoxha, urmaș politic al lui Hoxa Ramiz Alia. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro