miercuri, ianuarie 27, 2021

Cine a spus că istoria nu se repetă?

În Decembrie 1989, românii și-au câștigat între altele, așa după cum bine observa la acea vreme filosoful Gabriel Liiceanu, și dreptul de a huidui.
De a-și huidui conducătorii care îi dezamăgesc, umilesc, care sfidează regulile conviețuirii democratice, care își încalcă în mod repetat promisiunile ori doar mimează prost îndeplinirea acestora. Care încalcă ceea ce se cheamă “contractul social”.
Nu a scăpat de huiduieli nici unul dintre președinții României de după 1989. Cum nu a scăpat în ultimele zile ale domniei sale nici măcar Nicolae Ceaușescu . De la intens contestatul Ion Iliescu, intrat în istorie mai curând pentru fărădelegile sale- raptul Revoluției, stagnarea impusă țării, mineriade, dar și pentru acel descalificant „măi, animalule!”- la Emil Constantinescu. Și nu am în vedere, atunci când spun și scriu asta, doar momentul reprobabil în care președintele de atunci al României a fost împroșcat de un iresponsabil cu o sticlă de cerneală. Copios huiduit a fost și președintele Traian Băsescu, iar de huiduieli, unele sincere, altele plătite din banii PSD cu Florica Dansatoarea în chip de special guest star fiindcă acesta este nivelul de astăzi al pretinșilor social-democrați români, a avut parte și dl. Klaus Werner Iohannis.
De dezaprobări destul de violente la scenă deschisă nu au scăpat nici alți înalți demnitari români de la Petre Roman și Emil Boc la inenarabila Viorica Dăncilă. Care printr-o teribilă farsă a istoriei a ajuns să fie premier, președinte al PSD și, ceva mai recent, candidat la președinția României.
Doamna Viorica Vasilica Dăncilă se pare că nu înțelege că nimic, că nici una dintre aceste trei funcții nu i se cuvine. Nu realizează că gafele ei în cascadă au făcut-o să nu beneficieze nici măcar de un respect minim din partea populației. Că nici nu poate fi vorba să fie iubită, adulată, necondiționat aplaudată, așa cum mai mult ca sigur și-o dorește, că toate acele manifestări în care este întâmpinată cu pâine și sare nu sunt decât scenete teribil de prost regizate de activiștii PSD din teritoriu. Așa cum erau cele de pe vremea Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. Nu-i vorbă, că nici respectivii activiști nu prea se omoară de dragul doamnei Dăncilă. Însă deocamdată la ea sunt pâine și cuțitul, banii, funcțiile, privilegiile. Iar doamna Dăncilă are stofă bună de precupeață, dovadă fiind ușurința cu care l-a cumpărat pe veșnic transferabilul Teodor Meleșcanu.
Supărată foc că a fost huiduită la Constanța, doamna Viorica Vasilica Dăncilă dovedește că nu e nici o diferență între ea și predecesorul ei Liviu Nicolae Dragnea. Drept pentru care se gândește să scoată de la naftalină așa-numita lege a defăimării. Dovedind și astfel că în PSD nu s-a schimbat nimic după eșecul de la alegerile europarlamentare, că mentalitatea de tip totalitar este la mare preț în continuare. Doamna Viorica Vasilica Dăncilă crede că sentimentele, adulația populației pot fi cumpărate și se arată scandalizată că trebuie să facă față unor proteste chiar în ziua în care- ce să vezi?- guvernul pe care încă îl conduce a mai aruncat celor de vârsta a treia o ciozvârtă. Le-a mărit pensiile.
La 30 de ani de la Revoluție, doamna Viorica Vasilica Dăncilă, ajunsă printr-o cumplită eroare a istoriei, dar și ca urmare a votului greșit al unei consistente părți a românilor premier, se comportă precum Elena și Nicolae Ceaușescu în ziua de 21 decembrie 1989 în balconul Comitetului Central. Aruncă pomeni electorale și se miră că este totuși huiduită.
Cine a spus că istoria nu se repetă?
Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Huiduiala , ce termen frumos , ce sonoritate si expresivitate aparte are in limba romana. Nimic nu poate exprima mai frumos dezaprobarea cuiva (individual sau colectiv ) referitoare la o persoana, sau mai multe persoane, asociata cu o anumita situatie ,decit cuvintul, usor arhaic, -a HUIDUI- .Tot atit de bine suna si sinoninimele : a ocărî, a batjocori, a lua cu huo, a goni, a hâtcâi, a tiohăi, cuvinte ce poate si azi mai sunt folosite in diversele regiuni ale tarii . In literatura noastra , mari scriitori romani , au folosit in textele lor (vezi L.Rebreanu , I. Creanga sau P. Ispirescu) acest minunat cuvint . Este adevarat ceea ce ne zice textierul , cam toti conducatorii tarii , de-a lungul timpului, au fost huiduiti ,dar sigur , au fost multi si laudati, in diferitele perioade ale existentei lor .Totusi ,asocierea, numelui actualului premier, cu numele celor doi conducatori , ce au sfirsit tragic , impuscati la Tirgoviste ,poate este un picut fortata . Sa ne amintim , cei doi , sot si sotie ,au fost stapinii absoluti ai tarii, in acele vremuri de rastriste , ceea ce nu putem spune despre actualul premier .Putem spune si putem face o asociere referitoare la comportamentul asemanator (asa cum zice si textul ) ,cu comportamentul celor doi soti Ceausescu .dar nu putem compara perioadele de timp si situatia diferita a celor doua Romanii ,cea in care au trait sotii Ceausescu , cu cea din zilele noastre .Cu totii , pe parcursul unei vieti , am huiduit ,poate cu voce tare , poate doar in intimitatea gindurilor noastre si poate ne-am bucurat ca am putut sa ne aratam astfel DEZACORDUL.

  2. Cand, in cele din urma, in 1996 fortele Anti – PSD s-au aliat intr-o coalitie multicolora (CDR + PD + UDMR) guvernarea // Ciorbea +Ciorbea +Radu Vasile + Mugur Isarescu // s-a sfarsit dupa 4 ani intr-un dezastru. S-au luptat ei intre ei pana cand tzaranistii s-au volatilizat , iar PNL ul si PD ul abia de mai gafaiau.
    Cam la fel s-a intamplat inca din primul an si in Alianta DA inca din primul an de guvernare.
    Noroc ca acum PNL + USR/Plus+PMP cultiva o relatie perfect armonioasa (in care – istene – se va integra obligatoriu si UDMR) asa incat ISTORIA NU SE VA REPETA. Adica nu se vor certa DIN PRIMUL AN ci DIN PRIMA LUNA.

  3. Bai nene psd e format din romani. romanii astia sunt o parte a poporului roman. ar fi interesant un studiu ADN pe pesedisti.Pesedistii ca partid si cotaparte de popor sunt estici in simtiri si manifestari sociopolitice de parca ar fi frati cu rusii.E un fel de a trai vietuirea asta pesedista.Ar trebui si ADn ul lor distrus ,eventual in LHC la Geneva

  4. Ideea din titlu- Istoria se repeta- imi da ocazia sa-mi exprim exasperarea fata de, ceea ce mi se pare mie, orbirea unui intelectual ca Andrei Cornea, in articolul Boris, din Dilema Veche.
    Cum nu i se par anomalii logice si democratice, principiul echivalentei, al egalitatii intre inegali ( Romania nu este egala cu UK), al distributiei dupa nevoi ( fonduri europene) si contributiei dupa necesitati, al prioratizarii intereselor emigrantilor si cetatenilor altor tari , in loc de interesele propriilor cetateni contribuabili si votanti, liderii ne-alesi direct si unaccountable fata de populatie. Cum foloseste, fara sa-si dea seama, banuiesc, determinismul materialist- dialectic si istoric- „Uimirea mea [ scrie Andrei Cornea] este cum poate acest om foarte inteligent, cultivat, în plus și istoric de profesie, să-și ducă națiunea împotriva sensului istoriei, în ultimă instanță, preferînd să ignore datul incontestabil că de mult timp nu mai contează pe lume – politic, economic, ba chiar și cultural – decît țările mari, continentale, cu populații de sute de milioane, precum SUA, China, Rusia, în curînd India sau Brazilia”.
    SENSUL ISTORIEI?
    Brazilia, China, Rusia si INdia sunt egale cu Anglia? Valorile practicate in aceste tari si contributia lor la umanitate si civilizatia moderna sint valori egale cu cele practicate in Anglia? Aceasta orbire si iluzie/ delusion a egalitatii valorilor este un neadevar. Pe vremea comunismului era internationala socialista, unirea muncitorilor din toata lumea… IN ultima vreme, conservatorismul sau pur si simplu opozitia la globalizare si incapatanarea in principiul ca cei votati trebuie sa apere cu prioritate interesele celor care I-au votat si trebuie sa fie accountable fata de cei care ii voteaza, sunt etichetati negatic si peiorativ ,ca „populisti”.
    Care este antonimul „populismului?” Criticii populismului carui current apartin? Cum se numeste?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.