La intrebarea „cum reusesc sa scape marii infractori din inchisoare scriind carti?” exista trei raspunsuri.
Primul este cel legal: pentru ca legea insasi le da voie. Al doilea este cel administrativ-juridic: pentru ca Administratia Penitenciarelor si Justitia insasi (judecatorul) accepta maculatura lor scrisa/copiata in puscarie ca fiind „lucrari stiintifice”. Al treilea raspuns este cel stiintific: pentru ca edituri de mana a 7-a si pseudo-profesori de mana a 8-a accepta sa isi puna semnaturile si sa gireze calitatea „stiintifica” a acelor lucrari.
Conjugarea celor 3 factori si imposibilitatea unui control real atat asupra timpului efectiv de scriere a lucrarii (un raport arata ca Ioan Niculae a scris o „carte” in 22 de ore si 40 de minute pontate, iar Penitenciarul si Justitia s-au facut ca nu vad aceasta enormitate) permite unui puscarias sa „scrie o carte” in mai putin de 24 de ore (!), unei „edituri acreditate stiintific” sa o tipareasca fara nici un control editorial iar unui pseudo-profesor sa isi puna girul in calitate de referent fara a fi tras la raspundere daca semneaza pe orice si oricum.
Un carusel dracesc perfect, care nu poate fi intrerupt decat daca toate cele 3 conditii sunt eliminate prin instituirea unui interval legal minim de scriere al unei carti (pentru a se evita cumpararea unei carti gata scrise de un tert), prin instituirea de criterii stiintifice clare inaintea publicarii (eventual un numar limitate de edituri care sa poate avea drept de a publica asa ceva), care sa fie examinate si de judecator si mai ales prin reguli draconice si sanctiuni dure pentru toti „profesorii” care gireaza stiintific cartile unor analfabeti care au pus mana ultima data mana pe un instrument de scris atunci cand au terminat clasa a XII-a (daca au terminat-o).
***
Insa nu despre aceste aspecte vreau sa discut, ci despre cel/cei care au permis puscariasilor „scriitori” sa castige cate 30 de zile de libertate pentru fiecare carte scrisa.
Colega din presa de la Ziare.com (Camelia Badea) a mers pe firul legii 254/2013 (aveti aici fisa legii), intr-o fascinanta investigatie jurnalistica si avanseaza ipoteza unei falsificari a documentelor oficiale de la Camera Deputatilor care au facut posibila legea. Concret, scrie Camelia Badea:
„Legea a fost initiata de Guvernul Ponta, dar ea prevedea initial ca „in cazul elaborarii de lucrari stiintifice publicate sau inventii si inovatii brevetate, se considera 20 de zile lucrate”. In schimb, deputatii din Comisia pentru drepturile omului au fost cei care au adoptat in unanimitate, conform Sintezei lucrarilor comisiei din data de 14 mai 2013, amendamentul care a dus la marirea numarului de zile si la reducerea pedepsei pentru fiecare lucrare scrisa. Conform documentului citat, initiativa i-ar fi apartinut deputatului Remus Cernea. Contactat vineri de Ziare.com pentru a afla ce a avut in vedere atunci cand a propus acest amendament si cum comenteaza efectele lui, deputatul Remus Cernea a negat categoric ca el ar fi autorul controversatei propuneri”.
Intr-adevar, exista o neconcordanta intre Sinteza lucrarilor comisiei pentru drepturile omului din data de 14 mai 2013 si avizul aceleiasi Comisii, transmis in aceeasi zi catre Comisia Juridica.
1. In sinteza, consilierul Valentin-Laurenţiu Gheorghiu noteaza scrupulos ca propunerea de marire a numarului de zile de la 20 la 30 i-a apartinut intr-adevar lui Remus Cernea si ca a fost insusita de Comisie (cu unanimitate), insa doar atat. Nimic despre acordarea celor 30 de zile pentru fiecare carte scrisa. Consilierul are grija sa metioneze si situatia initiala, si situatia care ar rezulta dupa amendament:
„La proiectul de lege de la punctul 4, dl deputat Remus Cernea a propus un amendament, însuşit de toţi deputaţii Comisiei – prin care numărul de zile scăzut din pedeapsă să fie de 30 de zile în loc de 20 de zile – cât prevedea iniţial proiectul. Membrii Comisiei au votat în unanimitate amendamentul propus şi au acordat aviz favorabil iniţiativei”.
Atat! Nicaieri nu se mentioneaza ca cele 30 de zile ar fi acordate pentru fiecare carte scrisa. Consilierul care a redactat sinteza confirma, avant la lettre, spusele lui Cernea de vineri: „Propunerea nu cadreaza cu intreaga mea activitate politica si nu imi apartine. Undeva s-a comis o eroare in elaborarea materialului respectiv” (interesant ca Cernea crede ca sinteza il incrimineaza, insa ea il disculpa, de fapt).
2. Insa lucrurile se schimba in avizul trimis de la Comisia pentru drepturile omului catre Comisia Juridica, sub semnatura presedintelui Nicolae Paun, unde amendamentul apare ca modificat, si este oferita (culmea!) si o motivare:
„în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate. Autor: Comisia pentru drepturile omului, culte si problemele minoritatilor nationale”.
Motivarea (mirati-va, oameni buni!):
„Pentru precizia textului si pentru o reglamentare corecta, avand in vedere ca aceste activitati necesita o munca de lunga durata, de creatie intelectuala, de documentare, imposibil de cuantificat”.
Semneaza: Nicolae Paun, Presedintele comisiei pentru drepturile omului (intocmit de consilierul Onesia Babes).
Cine minte si cine spune adevarul? Cernea sau Paun? Raspunsul la aceasta intrebare este relativ simplu, conform unui principiu de drept roman: cui prodest scelus, is fecit (cui ii foloseste nelegiuirea, acela a facut-o).
Avand in vedere ca nu este disponibila stenograma sau inregistrarea sedintei din acea zi a comisiei pentru drepturile omului (de ce oare?), cel mai simplu este sa vedem cui i-ar fi putut folosi modificarea/falsificarea amendamentului. Cert este ca avizul a plecat spre comisia juridica a Camerei sub semnatura lui Nicolae Paun, asa incat el este primul suspect, desi in aviz scrie ca autorul amendamentului ar fi, chipurile, comisia intreaga. Nu, comisia intreaga a fost de acord sa modifice durata, de la 20 la 30 de zile, insa nu pentru fiecare carte scrisa. Daca era asa, consilierul scrupulos (Valentin-Laurentiu Gheorghiu) care a facut sinteza ar fi notat si acest aspect.
Daca insa ne aducem aminte ca presedintele comisiei, Nicolae Paun, alias Niky Scorpion, este co-autorul (alaturi de Madalin Voicu) legii amnistiei si gratierii si ca el este trimis in judecata de DNA pentru ca perceput sume de bani in schimbul initierii unei legi a amnistiei fiscale, intelegem un lucru simplu: daca nu i-a reusit marea amnistie din Martea Neagra, este foarte posibil ca Nicolae Paun sa fi gandit si pus in aplicare o modalitate de a-i scapa, pe o cale ocolita, pe puscariasi din inchisori, punandu-le la dispozitie o portita legala, aceea a de a deveni scriitori mai prolifici decat Paolo Coelho.
Poate ca DNA ar trebui sa descinda la Camera Deputatilor sa il intrebe pe Nicolae Paun daca si cum a falsificat niste documente oficiale (avizul 25/2013/15 mai 2013). E principalul suspect in acest caz, avand in vedere antecedentele sale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
S-ar putea să fie un fals acolo, şi lucrurile trebuie lămurite. Dar asta nu schimbă fondul: indiferent ce s-a petrecut în Comisie, legea a fost votata în plen, adică responsabilitatea aparţine Camerei Deputaţilor.
Iar ministra justiţiei, deşi se pretinde indignată, de fapt tergiversează rezolvarea problemei, aşa cum ministrul educaţiei tergiversează cu plagiatul lui Tobă.
Ma intreb cum procedeaza judecatorul cind avocatul penalului ii aduce tomul de carti scrise de loaza din puscarie? Pentru ca e vorba despre „lucrari stiintifice”, doar. Solicita au ba opinia unui expert in domeniu sau procedeaza ca primarul, semneaza eliberarea! Ca asa ar zice legea.
Acum, dom` judecator, dupa ce ai eliberat penalul, uite cum iti ride in nas:
„Noi ne-am făcut un mic avantaj şi am speculat legea. Cred şi eu că nimeni nu poate scrie 10 cărţi aşa, de unul singur. Dacă eşti ajutat şi dacă legea permite să fii ajutat de îndrumător, de ce să nu fii ajutat ca să scapi de pedeapsă mai repede? Eu pot să fac o carte cu un profesor universitar, el o scrie, eu, fără să scriu nimic, sunt coautor şi îmi dă legea 30 de zile pentru că sunt coautor. Eu nu am darul scrisului şi îl chem pe coordonator la puşcărie şi îi povestesc. El scrie cartea şi eu câştig zilele. Până schimbă Parlamentul legea, mi-am luat eu câştig cinci zile.
O scrie îndrumătorul şi tu o copiezi de mână după îndrumător şi dai manuscrisul tău scris de mâna ta, dar dacă legea permite asta, ce? Care e problema? a declarat Becali la B1tv. ”
Care e problema dvoastra, domnilor judecatori?
Dar amandoi nu pot fi vinovati? Ba da, pot, iar remus cernea, deputat ales pe listele usele, sprijinit la vremea aceea de mazare si nicusor constantinescu, acum doi puscarias, e primul vinovat. Probabil ca asta a fost plata pentru a ajunge si el la ciolan, doar nu s-a inhaitat degeaba cu mafiotii.
Ne mai intrebam noi la ce le foloseste tovarasilor din neamul „spiritual” (adica niste oribili parveniti) al celei care a fost „doctor academician inginer” titlul de doctor, lor, care urasc intelectualii, cartea si cunoasterea. Iata: odata ajunsi profi univi, fac din asta o afacere. Scot bani.