vineri, aprilie 26, 2024

Coabitare şi constituţie

Ceea ce era de anticipat s-a produs- efectul victoriei USL de la alegerile locale este intensificarea conflictului constituţional ocazionat de reprezentarea României la Consiliul European. Şi de această dată, ca şi în epoca cabinetului  Tăriceanu, tensiunea dintre preşedinte şi prim- ministru nu  este limitată în sfera puterii executive. Ea  devine, o dată cu naşterea unei noi majorităţi parlamentare, o ciocnire între coaliţia din camere şi şeful de stat.

Noutatea zilei de 12 iunie 2012 este  dată de apariţia unui element de natură constituţională. Invitând plenul camerelor  să se pronunţe, prin vot, asupra  participării premierului la Consiliu, guvernul Ponta a stabilit un precedent constituţional extrem de semnificativ. O dată cu declaraţia adoptată, camerele sunt ridicate la rangul de organ care nu doar legiferează, ci şi interpretează constituţia, stabilind competenţele diferiţilor actori constituţionali. În acest mod, de fiecare dată când, pe parcursul acestei coabitări, prerogativele preşedintelui vor fi puse în discuţie, parlamentul va fi în măsură să decidă, prin vot, asupra acestei chestiuni, acţionând ca un autentic for creator de   reguli constituţionale.

Transformarea camerelor în aceasta manieră modifică, fundamental, datele de funcţionare ale statului nostru.  Oricât de imperfectă şi de criticabilă, ( operă a aceluiaşi partid  căruia îi aparţine actualul premier), constituţia României  introducea o idee centrală- suveranitatea constituţiei, limitând ,astfel,  omnipotenţa camerelor. Existenţa unei Curţi Constituţionale ce arbitrează conflictele apărute  este consecinţa acestei viziuni.  Votul  Parlamentului   pune în cauză   rolul Curţii Constituţionale şi indică  modalitatea prin care majoritatea din camere poate modifica legea fundamentală, fără a recurge la o revizuire a constituţiei.

Ceea ce nu poate fi uitat este faptul că parlamentul nu poate fi actor şi judecător în acest conflict. Curtea Constituţională a fost gândită  ca arbitrul ce oferă o alternativă la ciocnirea frontală dintre  puteri. Interpretarea constituţiei nu este un atribut al camerelor.

Perspectiva  generată de acest vot  politic  al camerelor este  legată de semnificaţia pe care USL intenţionează să o dea coabitării. Una dintre variante este ca acest vot,  echivalând cu o  modificare a legii  fundamentale, să fie pretextul  pentru iniţierea suspendării din funcţie a şefului de stat. În acest mod, coabitarea  nu ar fi decât un foarte scurt interval,  necesar pentru constituirea acelei majorităţi în camere care să recurgă la declanşarea acestui mecanism. O suspendare ar  face posibilă tranşarea definitivă a conflictului, o dată cu impunerea unui candidat agreat de USL ca preşedinte.

Pe acest fundal de tensiune şi de radicalizare a atitudinilor,  preocuparea pentru reforma constituţiei apare ca himerică, dacă nu de-a dreptul ridicolă. Votul din camere este expresia unei  judecăţi precise şi lipsite de ambiguitate- majoritatea din parlament poate  crea reguli de natură constituţională. Supremaţia constituţiei este înlocuită cu decizia coaliţiilor din cadrul parlamentului.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. //
    Pina la urma, cea ce face USL este normal si drept tinind cont ca mergem pe actuala constitutie?
    Un ultim cuvint: vad ca sunteti tineri, destepti dar sunteti moi, sunteti ca plastilina.

    • In primul rând se spune „ceea” ce face …
      In al doilea rând chiar aceasta constituite proasta îl mandateaza pe Președinte sa reprezinte România, așa ca nu vad cum USL „face ce trebuie”
      In al treilea rând de unde ați scos-o cu „plastilina” ?

  2. Am trait sa vad si acest lucru. Un grup de cetateni care cu aroganta si abuz doresc sa inlature CONSTITUTIA si sa conduca attalitar. Pe cand vom vedea ca si justitia este anihilata, iar dreptatea va fi distribuita de gruparea de la putere. Actiunile inteprinse pana in prezent indica faptul ca nu suntem departe de un astfel de fenomen. Sunt un membru a comunitatii maghiare, dar de aseara am hotarat ca nu voi mai sustine un udmr din care face parte un linge blide frunda.

  3. dictatura parlamentara. aceasta este noua „ordine” politica a romaniei. si asta in timp ce modesta opozitie pe care o mai avem, se dezbina in cautarea unui tap ispasitor. ne meritam conducatorii.

  4. Ioan Stanomir: „(…) guvernul Ponta a stabilit un precedent constituţional extrem de semnificativ. O dată cu declaraţia adoptată, camerele sunt ridicate la rangul de organ care nu doar legiferează, ci şi interpretează constituţia, stabilind competenţele diferiţilor actori constituţionali.”

    Observatia e corecta. Le-a luat painea de la gura consilierilor prezidentiali.

    Nu vreau sa se inteleaga ca parlamentul ar avea dreptul asta. dar dupa interpretarile „buclucase” ale Constitutiei din trecut, cu aviz consultativ care trebuie sa devina imperativ si consultari de forma cu partidele (de vreme ce numele urmatorului premier e cunoscut inca inainte de demisia celui actual), cu desemnarea obligatorie a premierului de la un partid majoritar, dar in niciun caz de la vreo uniune sau front, nu e de mirare ca am ajuns si aici:
    de ce sa interpreteze doar ceilalti Constitutia, dupa bunul lor plac?

  5. Daca am fi avut o curte constitutionala adevarata si nu niste dinozauri politici,ar fi fost ok.Dar ca unul ca Zegrean(si nu numai el),CC s-a descalificat .Cine sa aiba incredere in acestia

  6. Puci.Ar fi interesant,ca obiect de studiu ,daca romanii nu sunt pe cale ,sa o pateasca.Se insiruie sub ochii nostri pasii unui puci organizat in parlament,culmea , in numele democratiei.

    • puciul a avut deja loc odata cu motiunea de daramare a guv.MRU, acum doar dezvolta „aplicatiile” pentru atingerea „inaltelor”deziderate a preacuratilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro