În vara anului 1928 coiful de aur de la Coțofenești (jud. Prahova) a fost descoperit de copiii care păzeau vitele. Ei au observat în malul râului Doftana un obiect ce sclipea, au scormonit în mal și au scos la iveală „o căciulă strălucitoare”. Au început să și-o zmulgă din mâini unul altuia, până când partea superioară a coifului s-a rupt. Acestei bucăți i s-a pierdut urma, a fost valorificată probabil de părinții copiilor care au luat-o. În schimb, copiii lui Simion Alexandru au adus acasă corpul „căciulii”. Peste câteva luni, în ianuarie 1929, Simion Alexandru a vândut coiful, cu 30.000 lei, fostului său camarad de pe front, Ion Marinescu-Moreanu, mare comerciant și filantrop în Ploiești. Acesta îl aduce deîndată la Muzeul Național de Antichități din București. Nedorind să realizeze un câștig material, cere și primește doar suma cu care-l achiziționase. Totodată, era de părere că specialiștii „dacă ar mai cerceta acolo poate că o mai fi ceva lucruri antice”[1].
Coiful de la Coțofenești (725 g) este o piesă de ceremonial, specifică artei traco-getice din sec. IV î.Hr.[2]. Entuziasmat, Ion Marin Sadoveanu, îl prezenta cititorilor „Rampei” din 28 aprilie 1929 astfel: „Închipuiți-vă un trunchi de con din tablă fină de aur presărat cu melci în spirale, ușor reliefați pe toată suprafața sa. Plăcile din același metal, care îl continuă pentru acoperirea urechilor și a cefei, împodobite cu minunate reliefe, închipuind călăreți pe himere, cu pumnale în mâinile ridicate. Iar frontonul cizelat cu un motiv minunat de ochi stilizați”, iar despre Ion Marinescu-Motreanu scrie: „cu mâini din acestea curate ca ale dumitale, domnule Ion Marinescu Moreanu se clădesc… temeliile unui neam și prestigiul său, în toate direcțiile. Întâmplarea ne mângâie oarecum … de necazul de a fi pierdut, poate pentru totdeauna, vestita Cloșcă cu pui”. Coiful acesta o egalează ca valoare”[3]. Aluzia era la faptul că tezaurul de la Pietroasa („Cloșca cu pui”) fusese trimis în Rusia, spre a fi pus la adăpost, în 1916, și nu se întorsese încă.
(Fragment din volumul Mihai Bărbulescu, Istoria arheologiei în România, Editura Academiei Române, București, 2022, p. 27-28)
[1] R. Coroamă, V. Manoliu, Descoperirea coifului de la Poiana Coțofenești, jud. Prahova. Scurtă istorie, în Muzeul Național. Revista Muzeului Național de Istorie a României, vol. 9, 1997, p. 229-233.
[2] D. Berciu, Arta traco-getică, București, 1969, p. 77-82.
[3] R. Coroamă, V. Manoliu, loc. cit.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Regret ca va contrazic.
Coiful de aur de la Cotofenesti este -probabil- insemnul de putere al unui rege daco-get, dar este realizat de un meserias scit.
„Ochii” de pe partea frontala sunt o reprezentare a ochilor Meduzei, care trebuiau sa inspaiminte si sa paralalizeze (de frica) dusmanii. Restul decorului (ceafa, obraji) este alcatuit numai din elemente specifice stepei. Scene de vanatoare, animale fantastice, pumnale triunghiulare.
Se cunoaste practica meseriasilor itineranti inca din epoca bronzului.
Si stilul stepelor e bine cunoscut. Dureaza mult timp, pe o suprafata mare in spatiul euro-asiatic.
Nu putem sa ne laudam cu un stil daco-getic, in arta! Este o sinteza intre cultura greaca sau elena si credintele stepice, ordonate -probabil- de regele local. Stapinul coifului, care a cerut special unirea celor doua elemente.
Datarea lui, ramine o problema. Ar fi fost excelent daca s-ar fi facut sapaturi in zona, pentru a putea sa incercam datarea lui.
Sper din toata inima sa fie recuperat.
(Dar nu rascumparat! Cu teroristii si hotii de artefacte de patrimoniu, nu trebuie negociat. Bunurile recuperate cu forta si ei arestati sau impuscati, daca se opun. In astfel de situatii trebuie sa fim „Fara mila, fara prizonieri!”)
Mai exista coifuri identice din aur și argint în Mehedinți, Iași Dobrogea și Buzău. Deci e o lucrare specifica teritoriului daco get.cel din aur din Mehedinți a fost înstrăinat in detroit SUA, vezi pe google. Perioada fabricației acestor coifuri
e datata în sec. 4 înaintea erei noastre de către muzeul de istorie. Așa ca lăsați ne cu stepa și cu meduza
nu am contestat apartenenta! am facut precizari asupra meseriasului si stilului;
vedeti temele artistice si simbolistica lor; (daca aveti cultura generala);
si vedeti si ce se intimpla in spatiile vecine… plus obiceiurile mestesugarilor itineranti; credeti ca un mestesugar putea trai doar dintr-o comanda in viata? sau din cateva piese intinse pe aprox. 200 de ani?
mai lasati extremismele nationaliste si judecati cu mintea, nu cu inima!
o istorie contrafacuta si inchistata in granitele nationale actuale nu aduce nimic bun; nu e decat „somnul ratiunii”
desigur, sunt persoane care agreeaza acest tip de istorie; interesele lor meschine au nevoie de teorii bombastice; ca sa vrajeasca mujcii; nu toti romanii sunt mujici si inculti!
(Buzau? Cred ca faceti o confuzie:”Coiful de la Agighiol (Tulcea), Coiful de la Coțofenești (Prahova) (…), Coiful de la Cucuteni-Băiceni (Iași), Coiful de la Peretu (Teleorman) și Coiful de la Porțile de Fier (Mehedinți)”; ca in toata intervenita, de altfel, sunteti nestiutor; dar patriot…)
Este piesă de patrimoniu. Istoria ne obliga să-l recuperăm! Și celelalte piese!
Multumiri pentru articol.
Faptul că a fost găsită în ceea ce noi numim azi spațiul daco-get nu înseamnă că e legat de daco-geți (deşi, sigur, ar putea fi).
Cloşca cu puii de aur e ostrogotică (desi a fost gasita la Pietroasele) în timp.ce Tezaurul de la Sânnicolaul Mare aparține bulgarilor turcofoni de pe Volga.
Sunt unii care considera ca tot ce se descopera pe aici este „dacic”.
Uitind si elementarul fapt ca aceste coifuri de parada (poate princiare) apar numai in afara arcului carpatic. In lumea getica.
Prin urmare nu sunt coifuri dacice, ci coifuri geto-dacice. De acord, aceeasi limba, cum spun izvoarele, dar realitati diferite, totusi. Si relatii (culturale, comerciale, politico/razboinice) diferite.
In plus, un artefact poate apartine unui individ, dar cine il fabrica?
Patriotarzii sunt opaci la astfel de idei.
La ei, totul este „dacic”. Si este datat asa cum spune textul oficial. In fapt, coifurile astea de parada merg in sec, V-IV i.e.n. In sens larg. O interventie in zona pentru a stabili exact carui complex inchis ii apartine ar fi fost salutara. Dar mde….
In ce priveste tezaurul de la Pietroasele, sunt sceptic. De acord, piesele sunt clar fabricate de germani. Au si rune pe unele. Dar cultura Santana de Mures/Cerneahov s-a dovedit ca se intide dincolo de plecarea gotilor. Sunt artefacte care atesta continuarea ei in sec. V e.n. Prin urmare, nu stim cu precizie daca apartie unui nobil/rege got care l-a uitat pe aici, sau unui localnic ce l-a ascuns cand au plecat gotii. Nu avem nici un element de datare sigura si atribuire etnica.
(Tezaurul de la Sannicolau Mare are un caracter heteroclit. Sunt multe piese, cu origini diferite. Poate si bulgaresti.)
In rest, numai de bine.
…adică dutchii au furat coiful altora, ne spuneți dvs.. Dacii au produs doar vin, asa e. Arheologii romani sa se concentreze pe doage de butoaie, nu pe aur, pentru ca pe Columna nu apar coifuri, ci doar pahare.
in domeniul artistic… ce au produs? mai ales arta prelucrarii metalelor, ca despre asta e vorba, aici
Mulțumim!
@ narcisa . Aveți dreptate . Nu contează stepa și meduza. Adevărul este la vedere pe Google, Tik Tok, X și alte surse demne de încredere. Orice intelectual recunoscut de societatea românească și -a început cariera patriotică gângurind : ba’ză, vaa’ză, mazăaa’e, viezu’e, mââ’z, pRaz.
D-l Stanomir tocmai a publicat un articol referitor la impostura și arivinsmul profitorilor de pe urma miturilor naționaliste din toate timpurile. Daunele produse in mentalitatea colectivă au afecte negative în toate domeniile vieții românești, având rol de frână în calea unei armonii naționale depline. Adevărul modest și onest este de preferat miturilor triumfaliste fără acoperire în dovezi, care servesc doar pentru manipularea colectivităților și pentru justificarea unor posturi-functii gras plătite.
mda, ramineti pe tabloide, Tik Tok, X, „Goagal” !
vreti sa-mi spuneti si mie cand ati citit o carte de istorie? daca ati citit; dar o carte de istoria artei?
ati facut facultatea de istorie? unde ati lucrat ca cercetator, muzeograf sau profesor in domeniu?
de ce nu ramineti la meseria dvs? daca aveti una…..
daca vin eu si va dau lectii in domeniu dvs. de pregatire, ce veti zice?
Nu va dau lecții. Regret, dar comentariul meu nu se referea la comentariul dv; are alt destinatar. Poate nu ați sesizat ironia și ați înțeles pe dos. Recitiți va rog. Dacă vă deranjează participarea altor persoane, renuntati dv la expunerea publică.
Bună ziua. Carte de istorie scrisa corect și documenta ta corect destoinici a tarii noastre vreti sa ziceți?? EXISTA??? Nu avem o istorie corecta a traco -geto-dacilor pt ca nu se vrea. Asa ca pana una alta își pot permite altii sa ne fure toate comorile ,materiale sau spirituale. Si știți ca greșelile se repeta si din lipsa cunoașterii. Școala nu ne mai invata copii sa devina patrioti asa ca în curând nu vom mai avea identitate.Si mai găsim și 2-3 care sa ajute la asta ….. Asta e ,somnul conștiinței naste ce o vrea Domnul!!!!
Am auzit în ultimul timp la TV mai multe luări de poziție cu privire la administrarea patrimoniului, venite din partea unor specialiști care se revoltă împotriva măsurilor „prea stricte” de protecție a acestuia, împotriva „birocrației” și a „pazei prea severe”.
Ei spun toate acestea încercând, conform discursului, să inducă auditoriului ideea că sunt de asemenea co-proprietari ai bunurilor de patrimoniu, care sunt bunuri comune și, dacă crezi cumva că este necesar ca responsabilitatea pentru protejarea lor trebuie să fie mai bine precizată și asumată, ești numit de îndată ‚georgist”, „dacopat”, „protocronist”, „suveranist-extremist” șamd.
…Căci bunurile de patrimoniu se conformează teoriei „Tragediei bunurilor comune”, iar bunurile comune se află astfel în responsabilitatea tuturor (în teorie) și a nimănui (în fapt).
În acest context, responsabilitatea celor care, conform legii, ar trebui sancționați pentru neglijența față de bunurile de patrimoniu se disipează, se diluează până la dispariție, pentru că nu pot fi deranjați nicicum administratorii averii publice (adică, a nimănui), mai ales înaintea apropiatelor alegeri prezidențiale, pe care intenționează să le câștige.
Vad ca patriotarzii care nu au facut istorie, ci doar se uita pe surse discutabile, ca si unii istorici care iubesc prea mult vatra stramoseasca si locuitorii ei, fara sa tina cont de realitatile momentului studiat, neaga ideile mele. (Ura ca si iubirea exagerata sunt daunatoare. Mai ales in istoriografie. Mai stiti chestia aia cu „Sine ira et studio”?)
De fapt, nu numai ale mele, ci ale tuturor cercetatorilor seriosi in domeniu.
Sa facem o mica demonstratie cu „materialul clientului”. Deci, vorbim numai pe baza argumentelor patriotice.
Se stie ca geto-dacii faceau un comert intens cu Grecia. Ei exportau griu, lemn, ceara/miere, catran, calti (canepa), sclavi. Importau vinuri fine, ulei de masline, produse de lux, arme. Nu am auzit ca dacii sa fi exportat arme si produse metalice de lux. Dar armele grecesti importate aveau elemente grecesti de decor. Iata o prima cale de contact intre ideile lor si ideile grecilor. Si de penetrare a mitului Meduzei in spatiul carpato-dunarean. Dupa cum se stie, grecii nu aveau -la vremea respectiva- decat Histria si Tomis. Deci getii, erau in contact direct si nemijlocit cu Grecia si artele ei, ideile ei. La asta se adauga penetrarea corabiilor grecesti (la vremea respectiva erau trase noapte pe tarm; se practica cabotajul; deci tonajul lor era redus) pe riurile interioare: Nistru, Prut, Siret, Mostistea, Arges, Olt erau navigabile, prin intermediul fluviului Istros. De multa vreme s-a dovedit ca produsele grecesti ajung prin schimb direct, pina aproape de subcarpati. O alta sursa de influentare a ideilor si vietii de zi cu zi a geto-dacilor. Toti tracomanii lauda medicina geto-dacilor, recunoscuta ca fiind performanta in antichitate, mai de toti. Dar putini stiu ca grecii aveau un mare numar de medici (mai ales militari) de origine traca. Oamenii astia erau elita vremii. Aveau cunostinte medicale si magico-religioase bogate. La finalul contractului, se intorceau acasa. Cu realitatile grecesti in bagajele lor de cunostinte. Pina si Zamolxe (Gebeleizis) era considerat (si unii il considera, inca) ucenic al lui Pitagora. Se pare ca nu e adevarat, dar asta e legenda. Deci, influenta greaca la cel mai inalt nivel.
Si sa nu uitati ca roata olarului a fost cunoscuta de geti tot prin intermediul grecilor, iar dacii au imprumutat-o de la celti. In plus, numerosi mestesugari strabateau teritoriile in discutie, de origini etnice diferite. Un atelier de metaloplastie nu putea sta intr-un singur loc, pentru ca nu avea destui clienti. Atelierele erau itinerante. (Puteti sa va amintiti de banchetul dat de Dromichetes -get- lui Lisimah si generalilor sai, dupa infringere. Se lauda cu saracia lor si ii intreba ce cauta, ei, bogatii, la el.) Nu e de mirare ca mitul Meduzei era prezent in lumea geto-dacilor.
Toate tezele discutate sunt vehiculate de tracomani. Doar trebuie sa le puneti cap la cap.
(A, sa nu uit: roata olarului rapida. Cea lenta era cunoscuta din neolitic, pe aici. Ca sa nu comentati prostii, iar.)
In ce privestie scitii, lucrurile sunt mai simple.
Toti arheologii vorbesc de influente caucaziene in metaloplastia carpato-dunereana si greceasca. Dar aceste influente si mode, au aparut cam din sec. X-IX i.e.n. Cei care au vehiculat aceste influente, au fost scitii. Care au impins tracii din Crimeea (tracii bosporani ce controlau strimtoarea Kerci) in zonele nord-vestice ale Marii Negre. Scitii nu erau sedentari. Locuiau la nord de Marea Neagra, dar faceau dese incursiuni de jaf in teritoriile limitrofe. Nu se stie de ce, unele triburi au venit in Dacia si s-au stabilit acolo. Nu erau multi si au fost asimilati in timp .(Vezi scitii agatarsi.) Deci foarte multe cai -si foarte vechi- de a influenta metaloplastia dacica si getica.
In final, ideea e ca nu avem certitudinea meseriasilor care au facut aceste coifuri, dar ele sunt asemanatoare. Pe o perioada de aprox. 200 de ani. Si prezinta o simbioza intre cele doua stiluri ce s-au intilnit pe teritoriul carpato-dunarean. Pina acum, numai in zonele extracarpatice. Vom vedea in timp, daca nu se mai descopera si altele. Mai ales in interiorul arcului carpatic.
Daca vreti sa va sustineti ideile cu importanta tracilor (deci si a geto-dacilor), trebuie sa intelegeti ca astfel de fuziuni culturale apar rar si sunt extrem de importante. Ele dau originalitate fenomenului artistic. Mai ales in antichitate. Probabil a fost comanda stapinilor, pentru meseriasi, oricine ar fi fost acestia. Ceea ce denota cunostinte mult mai bogate decat ale urmasilor lor contemporani. Precum si o mentalitate deschisa la nou si colaborari.
Daca ar veni un cataclism care ar ingheta realitatile de azi, patriotarzii de peste 2000 de ani vor sustine ca romanii, in sec. XXI, produceau Mercedes, Audi etc…. Nu vise pare ca sunteti ridicoli?
Bine, ca sa nu mai lungim vorba: nu mai va contraziceti cu unu care a lucrat la patrimoniu cultural, vreo 10 ani; plus practica, din studentie, pe mai multe santiere arheologice. Am plecat din motive care nu tin de prezentul material si pentru ca legea a fost suspedata de Ilici si nu s-a votat alta decat dupa 2000. Nu stiu exact, ca nu mai lucram la ei. Iar abuzurile se tineau lant, in domeniu. Inca se mai tin, se pare, dupa cum arata filmul evenimentelor cu furtul acestor piese.
In rest, numai de bine!
Multumesc Dlui Mihai Bărbulescu pentru prezentarea coifului in toate detaliile sale istorice cunoscute.
La fel de mult insa, si pentru aducerea la cunostinta noastră a gândirii vizionare si sentimentului profund patriotic al dlui Ion Marin Sadoveanu, revelat cu ocazia predării coifului Muzeului Național de Antichitati, de către dl Ion Marinescu Moreanu.
Multumesc, Dle „mongol”!
Sa spun si eu ceva.
Dacă veți găsi aici conjunctura care sa va satisfacă, care sa nu va deziluzioneze, daca veti gasi oamenii cu care sa lucrați , sau, cel putin care sa nu va stea împotriva, va rog, întoarceți va!
Sau, spuneti va cel putin atat: – de se va gasi coiful, ma voi intoarce!
Dar asta, recunosc, ar fi forte mult! Din ambele considerente!