duminică, iulie 21, 2024

Colaj de idei: ne va folosi în viitor surplusul de energie în care investim astăzi?

„În ceea ce privește Ministerul Energiei, noi ne-am asumat un program ambițios de sprijinire a investițiilor în infrastructura energetică a României și, probabil, cel mai important proiect pe care România avea datoria să îl facă de acum patruzeci de ani sau mai bine de atât este Tarnița Lăpuștești. Este vorba de o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj care rezolvă mai multe probleme, în principal – nevoia de echilibrare a sistemului energetic. (…) Vorbim de, probabil, o valoare de un miliard de euro, aproximativ, o putere instalată între 500 de MW și 1 GW, probabil, patru turbine. (…) Nu e prima dată când România încearcă să facă acest proiect, dar acum toate elementele sunt că a venit timpul lui. Vorbim de energie verde, vorbim de un proiect care sprijină echilibrarea sistemului energetic național.”[1]

Sebastian Burduja, ministrul energiei

Colajul este, zice definiția, un procedeu (în arta modernă) care constă în compunerea unui tablou prin lipirea unor elemente eterogene, în scopul obținerii unui efect de ansamblu. O fi sau nu o fi colajul artă? Nu importă aici, alte întrebări mă macină pe mine, în plus tema este energia, care nu combate pe tărâmul artei, doar o face eventual posibilă, sustenabilă. Ce contează, în schimb, este tehnica colajului, pe care vreau să o aplic în analiza mea și se va  înțelege imediat în ce mod am de gând să o fac.

Am asistat în ultima vreme la un potop de idei și dezbateri aprinse pe teme de energie, ceea ce pune în evidență revirimentul de care ne bucurăm astăzi în această industrie, ceea ce este formidabil. O bună parte din acest reviriment se datorează unor factori externi – politicile „verzi” ale Bruxellesului, războiul din Ucraina care a impus decuplarea energetică de Rusia, parteneriatul asumat prin Formatul I3M etc. -, cealaltă dinamismului și prospețimii în abordare adusă în Ministerul Energiei de Sebastian Burduja, actualul titular al portofoliului.

Am realizat, dincolo de preocupările mele proprii privind sectorul energetic, că în România nu ne confruntăm doar cu „Trilema” – suficientă energie disponibilă, la prețuri sustenabile, competitive, prietenoasă cu mediul înconjurător și neutră climatic -, capitole la care suntem nevoiți să găsim soluții ca stat membru al Uniunii Europene, ci de fapt cu o „Cvadrilemă”, pentru că nu știm în viitor dacă vom putea consuma în țară – în industrie, transporturi, construcții, casnic ș.a.m.d. – suficient de multă energie din cea pe care ar urma să o producem și care este modelul de dezvoltare economică care va încuraja acest consum.

La lista mea de „întrebări care caută un răspuns” în privința viitorului sectorului energetic din România s-au mai adăugat câteva ce au rezultat din dezbaterile de idei la care am asistat; totodată, ca să fiu onest, am constatat că multe dintre întrebări au sau pot avea un răspuns, doar că nu știu (sau nu știm noi, în ansamblu, ca societate) dacă răspunsurile țin de anumite politici publice ori ar putea să se transforme în politici publice asumate trans-electoral de guvernele și coalițiile de guvernare din România.

Ca să pot trece în revistă atât întrebările din lista mea, cât și posibilele răspunsuri deja în circulație, am apelat la tehnica colajului, procedând în felul următor: am desprins din două dezbateri recente organizate de presa noastră pe teme de energie (găsiți materialele publicate pe marginea respectivelor evenimente aici și aici) câteva opinii și declarații, le-am adăugat raportului politic, de mandat, publicat recent de ministrul Sebastian Burduja și astfel am construit acel „tablou care redă efectul de ansamblu” asupra viitorului sistemului energetic românesc.

Ce nu am reușit, este să obțin de la cei care dezvoltă și conduc afaceri în energie un răspuns pe care, probabil, și ei îl caută febril: dacă producem mai mult, mai accesibil și sustenabil, căror noi mari consumatori din țară ne vom adresa? Și dacă cererea de consum nu va ține pasul cu oferta, care este ideea, să producem pentru a exporta în Piața Unională? Merită să investim atât de mult doar pentru a exporta în Europa? Sau aceasta este una din fațetele viitorului nostru model economic, atuul nostru în regiune?

AUTORITĂȚILE DESCHID BALUL

Primii au cuvântul reprezentanții autorităților, cu ei am început decuparea pentru colaj. Au deci cuvântul demnitarii din Ministerul Energiei sau conducătorii autorităților, cu angajamentele lor asumate public, cu planurile, observațiile și nemulțumirile domniilor lor privind prezentul și viitorul energiei românești.

•Sebastian Burduja, ministrul energiei:

În energie nu este loc pentru politicieni, este loc doar pentru lideri. Liderii se gândesc la viitor, politicienii se gândesc la viitoarele alegeri. România este un pilon de stabilitate energetic în regiune. România se află în pragul unei revoluții energetice. 18 miliarde de euro, sunt banii pe care ministerul îi are și vrea să-i plaseze în investiții în piață, în diverse proiecte energetice.

Pe parte strategică, România are o foaie de parcurs – PNRR și viitoarea Strategie energetică. PNRR-ul este un instrument mult mai util, pentru că vine cu bani și cu constrângeri, la care oamenii politici sunt sensibili. La Tarnița-Lăpuștești suntem într-un calendar de progres accelerat. S-a făcut o consultare de piață și suntem foarte aproape de termenul pentru a demara Studiul de Fezabilitate și sper ca într-un an să începem proiectarea. Dar aș vrea să găsim formula unei companii de proiect cu 2-3 parteneri privați strategici, în care statul să fie acționarul minoritar.

La Iernut, cu proiectul de acolo, se poate scrie o carte și poate o voi scrie, când nu voi mai fi ministru. Dar important este că s-a reluat investiția și m-am asigurat că investiția se va finaliza și pune în funcțiune înainte de decembrie 2024. Proiectele nucleare – nimic nu se face de astăzi pe mâine, dar avem parteneri privați serioși și puternici acolo, care contribuie și cu finanțare la toate proiectele: Refurbish Unitatea 1, construcția U3 și U4 și dezvoltarea proiectului SMR de la Doicești.

Ne asigurăm și de construcția liniei de transport în curent continuu către granița de vest, un proiect de asemenea de 4 sau 5 ani, pe care suntem condamnați să îl facem, pentru a valorifica surplusul de producție viitor din nuclear și regenerabile.

•Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Energiei:

Avem ca proiecte Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă, în perspectiva anului 2031 și avem un proiect, cu reactoare mici modulare, care se desfășoară la Doicești, 460 de MW, care sperăm să fie puși în funcțiune în anul 2029. Totodată vom avea și avem capacități pe ciclul combinat, folosim gazele naturale, avem centrala de la Iernut, care va fi pusă în funcțiune la sfârșitul anului viitor; avem 1.300 de MW: 475 de MW la Turceni și 850 la Ișalnița, pe ciclu combinat, dezvoltați de Complexul Energetic Oltenia în colaborare cu parteneri privați; avem proiectul de la Mintia, de 1.700 de MW, unde a fost semnat contractul cu furnizorul de turbine. Toate acțiunile Ministerului Energiei converg în direcția de a avea la nivelul anului 2030, adițional, 10.000 MW instalați în surse regenerabile de energie.

Pe partea financiară, avem două instrumente la dispoziție: PNRR și Fondul de Modernizare. Prin PNRR suntem în curs de semnare, semnăm contracte pentru capacități de producție din surse regenerabile de aproximativ 590 de milioane de euro. Target-ul inițial era de 950 de MW, suntem convinși că vom reuși să depășim acest target. Au fost semnate contracte cu Constanța, Arad, Craiova, Rm. Vâlcea, pentru construcția de noi capacități de cogenerare de înaltă eficiență. Toate aceste programe, investiții, pe care le derulăm prin PNRR au o valoare estimată de 1,1 miliarde de euro.

Totodată, avem la dispoziție, până în 2030, Fondul pentru Modernizare și, la acest moment, vă pot spune că peste 5,3 miliarde de euro au fost alocați prin contracte semnate, proiecte individuale și scheme aprobate de Comitetul de investiții pentru  acest fond. Ne referim aici la aproximativ 890 de milioane de euro finanțare pentru CE Oltenia, pentru producția de energie din surse fotovoltaice, 730 de MW, cei 1,3 GW instalați în centrale pe ciclu combinat etc..

•Teodora Preoteasa – secretar de stat MIPE

Avem proiecte depuse pentru finanțare prin PNRR, pentru proiecte de stocare și producție de energie regenerabilă. Sunt 4 miliarde de euro pentru eficiență energetică, decarbonizare, inclusiv în transporturi. Se vor da vouchere pentru populație pentru programul Casa Eficientă (RePower EU): panouri, stocare energie, anvelopare. Cei care au deja panouri își vor putea finanța elementele de stocare. Vom avea ghișee unice regionale, valoarea va fi undeva la 25 de mii de lei și acordarea este în sistemul primul venit, primul servit. Să nu uităm de Politica de Coeziune, unde dezvoltăm strategii, pentru că fără ele, nu putem accesa finanțări, nici măcar prin PNRR, cu atât mai mult prin Cadrul financiar multianual.

•Marian-Jean Marinescu, vicepreședinte al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din Parlamentul European

Ce trebuie făcut în România e valabil și pentru celelalte state membre. Altfel, cred, industria europeană va pierde competitivitate foarte mult. Avem nevoie de echilibru între nevoia de a combate efectele schimbărilor climatice și de a asigura competitivitatea industriei. Putem realiza acele ținte care au fost stabilite prin vot de o majoritate din Parlament și din Consiliu, dar nu aș vrea să ajungem ca Europa să fie un muzeu verde. E bine să avem aer curat, mediu curat, însă avem nevoie și de locuri de muncă, altfel vom avea mari probleme sociale.

S-a vorbit mult de baterii, e foarte bine că dezvoltăm în UE producția de baterii, să sperăm că va fi de succes acest program, dar nu aș vrea să nu mai depindem de gazul rusesc ca să depindem de baterii din China. În discursul susținut de președintele Comisiei, săptămâna trecută, la Strasbourg, ați văzut o schimbare, o abordare puțin diferită, în sensul că se va face un studiu de impact asupra competitivității europene.

•István Loránt-Antal, președintele Comisiei pentru energie etc. din Senatul României

Există o lipsă de comunicare între instituțiile statului. Când un minister demarează un proiect, consideră în general că nu trebuie să comunice și cu alte autorități. Așa am ajuns în situația de astăzi în care se află prosumatorii. În Uniune, printr-o directivă, se explicitează că, dacă prosumatorii depășesc 8% din producția regenerabilă, atunci autoritățile statului ar trebui să intervină prin: taxări, noi reglementări, dispecerizare etc..

Inițial în OUG se făcea referire la taxarea producției pentru autoconsum, ceea ce nu avea nicio logică, dar este poate corectă la producția în surplus; iar noi în Parlament a trebuit să intervenim și să modificăm acel articol din OUG. Este însă clar că trebuie ca cetățeanul să nu înțeleagă că este încurajat de stat să-și monteze panouri solare, pentru a face apoi din asta un business, montând panouri pentru o capacitate de producție mult mai mare decât are nevoie pentru autoconsum.

În privința racordărilor la rețea, legislativul vrea să vină în sprijinul Transelectrica cu un cadru care să-i permită să prioritizeze, pe anumite criterii, între cererile de racordare la rețea, inclusiv prin solicitarea unor garanții financiare, pe care investitorul le va pierde dacă nu își respectă angajamentele de investiții.

•Gabriel Andronache, – Vicepreședinte ANRE

La final de iunie ac. existau 77.683 de prosumatori, cu 973 MWh, în luna iulie aveam deja 84 de mii de prosumatori care furnizau peste 1.063 MWh. Acești producători creează presiune pe furnizori și pe distribuitori. Nu se instalează panouri pe baza unui proiect de soluții, ci pe baza unei simple fișe de soluții. Iar noi încercăm să nu mai autorizăm instalări de capacități la prosumatori decât pentru nevoile de autoconsum, plus un procent oarecare, pentru o creștere viitoare de consum (ex. achiziția unui automobil electric etc.), dar în niciun caz mai mult de atât.

Un discurs de lider al lui Sebastian Burduja[2] [apropo, ministrul energiei are talent oratoric și dacă doriți să vă convingeți, căutați aici în lista de postări discursul său din urmă cu câteva zile din Ontario, care i-a cucerit pe canadienii din sală], discursuri de politicieni la Marian-Jean Marinescu și István Loránt-Antal și discursuri de funcționari în toate celelalte cazuri. Dar imaginea de ansamblu ne este utilă pentru a înțelege ce viitor se proiectează în sectorul energetic, pe baza unei „foi de parcurs” (nu a unei strategii).

Se vorbește de capacități energetice nucleare, undeva între 2.800 și 3.200 MW putere instalată, de capacități termoenergetice în ciclu combinat de circa 3.000 MW putere instalată (teoretic adaptate și pentru hidrogen verde) și de alte 10.000 MW putere instalată în capacități regenerabile, undeva în orizontul anilor 2030 – 2035.

S-a mai vorbit despre stimularea limitată a prosumatorilor, cu anumite condiții: se aprobă instalarea de panouri solare numai dacă solicitantul își va instala și capacități de stocare și se va limita la autoconsum, plus o extra-capacitate de producție admisă (20% – 50%) pentru dezvoltări viitoare. Cât privește proiectele mari de stocare, singurul proiect susținut public de guvern este cel de la Tarnița Lăpuștești, deși la proiecția de mai sus, ar trebui să existe în plan cel puțin două mari proiecte de stocare după modelul Tarnița, însumând 2,5 până la 3 GW putere instalată, părerea mea.

În fine, l-am auzit pe ministrul energiei enunțând ideea unor companii de proiect în care statul să fie acționarul minoritar, iar partenerii privați să decidă pachetul majoritar. O idee care mi se pare corectă, inspirată, dar aștept mai mult de atât, și anume listarea acestor companii cu pachete relevante la Bursă.

Există interes substanțial pentru investiții în energie, avem Fondurile de Pensii – despre care ideologii PSD, cum ar fi Cristian Socol, se plâng oricum că au randamente mici și le-ar vrea naționalizate – pe care le putem pune la treabă, ca să nu mai vorbesc despre interesul, dovedit odată cu listarea pachetului de acțiuni „H2O” din acest an, marilor fonduri străine de investiții.  

AU CUVÂNTUL OPERATORUL DE SISTEM ȘI COMPANIILE DE FURNIZARE-DISTRIBUȚIE

•Virgiliu Ivan, director al Dispeceratului Energetic Național (Transelectrica)

În Dobrogea avem producție de 4.000 MWh și consum de 400 MWh. Aici ne și focusăm cu proiectele. Urmează proiectele de conectare transfrontalieră: sud și vest, încă dinainte de războiul din Ucraina, acum și pe est, pe relația cu Republica Moldova și Ucraina. Sunt 11 linii de interconexiune la 400 kV și vom ajunge, în 2030, la 16 astfel de linii de interconectare transfrontalieră.

Dar trebuie să avem și tot mai mulți mari consumatori autohtoni. Altminteri aceste investiții nu prea se justifică. Dacă mâne ar veni un mare consumator în Dobrogea, de 2 GW, îl conectăm imediat!

Acum avem circa 100 de solicitări de racordare pe parte de producție care sunt în așteptare. În ultimele luni au început să miște lucrurile și în partea proiectelor de stocare, unele proiecte ambițioase, ca Tarnița, altele de dimensiune medie, dare serioase. În curând, în Dobrogea, de exemplu, vom avea o capacitate de stocare de 6 MWh.

În ultima perioadă am avut foarte multe întâlniri și discuții cu asociații ale producătorilor de energie regenerabilă, pentru că este nevoie de stocare și susținem un mix al stocării, atât cu baterii dar și cu instalații clasice, cu acumulare prin pompare.

În 2030 vom avea peste 15.000 MW putere instalată în capacități regenerabile. Fără instalații de stocare, Transelectrica nu va putea gestiona această producție. Fără stocare, producția de energie verde nu are viitor. Marea Neagră este, la acest moment, singura mare cu potențial offshore-wind care nu este exploatată. Sper să fie România prima țară care să facă acest lucru.

•Ondrej Safar, CEO CEZ România

Când vorbim despre tranziția energetică cred că ar trebui să ne imaginăm cum se va finaliza această tranziție. Întregul sistem energetic se va schimba semnificativ, producția va fi mult mai aproape de consum, multe dintre sursele de energie pe care le folosim azi pentru consum nu vor mai fi posibile pe viitor. Vom conduce mașini electrice, vom conduce mașini ce vor folosi hidrogen, probabil, și vom produce electricitate în propriile noastre case. Ceea ce vreau să spun este că această tranziție energetică va fi foarte dificilă și foarte scumpă și, dacă ne gândim la strategia pentru următorii trei ani, ținând cont de istoricul nostru, putem să cheltuim foarte mulți bani și să facem multe greșeli.

Am făcut un studiu despre ce ar însemna tranziția energetică pentru următorii 10 ani. Am făcut acest studiu în compania noastră și am folosit și ajutor din exterior. Am început cu țintele pe care și le-a asumat România ca tranziție energetică și am folosit și Studiul Eurelectric care definea la modul general cât costă tranziția energetică. Și studiul ne-a arătat că trebuie să investim în rețeaua de distribuție, în următorii 10 ani, între 9 și 15 miliarde de lei. Sunt bani din partea UE, din partea consumatorilor, din tarife. Autoritățile din România ne-au permis să investim o medie de 300 de milioane, pe an, în ultimii cinci ani. Dacă trebuie să investim 9 miliarde, înseamnă aproape 900 de milioane de lei pe an.

Investițiile sunt aprobate de autorități. Investițiile nu sunt la nivelul pe care poate ni l-am dori și ni l-am planifica noi, ci sunt conforme și aprobate cu autoritățile din România. Pentru a face aceste investiții majore, avem nevoie de foarte mulți oameni și foarte multe companii care să se implice în acest proces și, din păcate, acest subiect nu este dezbătut așa cum ar trebui.

•Volker Raffel, CEO E.ON România

Un cuvânt despre hidrogen. Domnul secretar de stat Dan Drăgan a zis că mai avem două luni până la finalizarea Strategiei pe hidrogen. Avem nevoie de o tehnologie de stocare și hidrogenul este o tehnologie capabilă să stocheze multă energie electrică. Dar, de ce să folosim hidrogenul în acest fel, dacă putem să folosim acest hidrogen direct în sistemul de încălzire existent? Dacă ardem hidrogenul în industrie sau într-o centrală de gaze sau acasă, avem exact aceeași diminuare a emisiilor de CO2. Și rețelele noastre sunt capabile deja să preluăm hidrogen. Delgaz Grid a făcut proiecte-pilot și funcționează.

O singură soluție nu este potrivită pentru toată lumea. Avem situații foarte diferite în diverse țări și chiar între regiuni ale țării. De exemplu, dacă vorbim despre un sat la mare distanță de rețeaua de gaze, ar fi scump să conectăm acest sat. Din punctul meu de vedere, azi avem alte posibilități pentru o încălzire confortabilă, cu pompe de căldură. Și pompele de căldură sunt scumpe, dar cu fonduri europene sau cu sprijinul statului există soluții și acolo.

Dacă vorbim despre blocuri, în orașe, și trei sferturi din locuințele din România au fost construite înainte de anul 1990, nu văd posibilitatea să încălzim cu pompe de căldură, pentru că infrastructura de electricitate nu este suficientă. Acolo putem folosi și hidrogenul și biometanul. România are potențialul necesar, cu agricultura și silvicultura sa. Putem să folosim biometan și hidrogen și în viitor.

Avem nevoie de stocarea energiei. La început aveam 67 de prosumatori. Astăzi avem cereri de conectare pentru circa 1.000 de prosumatori lunar! Toți prosumatorii au supraproducție: este simplu, nu ești acasă, nu consumi și livrezi energie în rețea. De aceea este nevoie de capacități de stocare.

Nevoia de investiții în rețele, în noile condiții, este extraordinar de mare, cea mai mare de la electrificare încoace. Avem o ciocnire culturală între Bruxelles și România: UE vrea să folosim doar energia electrică, produsă mai ales din surse regenerabile, în timp ce Bucureștiul are gaze naturale și le vrea folosite în tranziția energetică, deci trebuie să și protejeze afacerile cu gaze naturale.

Când vorbesc reprezentanții operatorului de sistem sau ai distribuitorilor de energie, eu ciulesc urechile. Energia electrică trebuie consumată (sau / și stocată) în cantitatea care se produce, pentru ca sistemul să rămână permanent în echilibru în toți parametrii săi; la noi rolul de supraveghere și gestionare a echilibrului îi revine Transelectrica, prin Dispeceratul Energetic Național (DEN).

Dacă DEN ne spune că, fără stocare (cred eu, la 5 – 6 unități de energie electrică produse în arhitectura viitorului sistem, avem nevoie ca 1 unitate să fie stocată; stocarea permite, alături de celelalte forme, aportul suplimentar de energie, în anumite momente, pentru a face reglajele necesare de echilibrare în putere și frecvență) în viitor nu poate integra producția fluctuantă în regenerabile, înseamnă că așa stau lucrurile și nu altfel.

Dacă distribuitorii (unii dintre ei și furnizori) ne explică că este nevoie de mai multe investiții și că pentru a le face este nevoie de predictibilitate, inclusiv stabilitate legislativă și un cadru fiscal care să nu se schimbe la fiecare șase luni, atunci cu siguranță așa stau lucrurile și nu altfel. Prea multă lume s-a obișnuit să ia în derâdere sau să ridice gratuit semne de întrebare într-un domeniu în care datul cu părerea face foarte mult rău.

TABLOUL SE DESCHIDE SPECTACULOS CÂND VORBESC ȘI ALȚI OAMENI DE BUSINESS

•Mark Beacom – CEO BSOG

Ceea ce am făcut noi a fost o provocare pe o durată de vreo zece ani. Totul sugerează că rezervele din Marea Neagră ar fi o lovitură pentru România, încă este așa, cu toate acestea proiectele se mișcă greu, chiar și acum, pentru că pare că, politic, nu există voință pentru a profita de aceste resurse.

Furnizăm 12% din consumul de gaze al României din proiectul nostru și vrem să creștem cu încă 25% producția noastră. Vrem să fim în continuare un jucător major în România. Dar vântul este marea provocare a României, ne concentrăm pe acest subiect. Vrem să dezvoltăm un proiect off-shore de 3 GW putere instalată pe care să-i integrăm în sistem. Așteptăm legea privind proiectele energetice off-shore.

Hidrogenul (verde) va avea un viitor important. Când zăcămintele de gaze se vor epuiza, ne vom baza pe producția eoliană off-shore și nu va fi foarte greu să folosim o parte din ea pentru producția de hidrogen verde.

Mihai Verșescu, secretar general al PATRES

Privind prosumatorii, am trimis la Ministerul Mediului o scrisoare prin care am solicitat ca viitorul program Casa Verde să nu se mai adreseze capacităților de producție, respectiv punerea de panouri solare, ci numai capacităților de stocare, având în vedere și rețeaua de joasă tensiune. Trebuie avut în vedere și ce fel de panouri intră în țară, chiar dacă sunt de brand, dar sunt vechi, iar tehnologia a evoluat foarte mult între timp. Este o problemă europeană. Și de pildă în Franța, un criteriu de eligibilitate este ca echipamentele să fie fabricate în UE.

•Joachim Steenstrup,  Eurowind Energy

Problema prosumatorului nu este una specific românească, ci apare peste tot în Uniunea Europeană. Transelectrica ar trebui să prioritizeze proiectele pe care le avizează; așa se face în multe alte țări europene. Producătorii de regenerabile de nivel industrial sunt însă un mare beneficiu pentru economie și furnizăm proiecte integrate, de mare capacitate, care pot fi ușor integrate în rețea.

•Mihai Burlacu, country manager Ro&MD SKE (Huawei)

Din experiența noastră (Huawei are în România 60% din piața invertoarelor pentru producție rezidențială) nu cred că prosumatorul vrea neapărat să instaleze o capacitate de producție mai mare decât autoconsumul. În România suntem pe rețea monofazată rezidențial, deci limitați ca putere la maxim 8kW. Cine vrea mai multă putere, trebuie să solicite avizarea pentru creșterea de putere prin racordarea la rețeaua trifazică, și nu este deloc ieftin să faci acest lucru, deci nici nu o fac foarte mulți.

Atenție, în viitor, și la hardware de putere și la softurile acestora, în privința integrării în sistem a capacităților regenerabile și a soluțiilor de cabluri de transport la mare distanță în curent continuu. Aceste echipamente nu au aceleași caracteristici, nici chiar dacă provin de la același producător și trebuie mare atenție la algoritmii lor de integrare.

Consider că ar fi bine să se finanțeze partea de stocare dacă dorim să eliberăm presiunea de pe distribuitori, nu să pedepsim prosumatorul, care a fost obligat să ia această decizie.

•Josh Zacharias, CEO Azomureș

Când eram la 100% capacitate, aveam 10% din consumul de gaze al Românei. Agricultura, clientul nostru, este cel mai mare angajator al țării, iar energia este motorul economiei. Pentru noi gazul este materia primă pe care o transformăm în fertilizatori pentru agricultură.

Noi nu ardem gazul. Și ceea ce avem nevoie, este stabilitatea politicilor, ceva mai mult de trei – șase luni de predictibilitate, ca să ne putem face planurile de afaceri. Marii consumatori de energie din România sunt pur și simplu neluați în seamă de legislatori.

Accesul la gaze, într-o țară bogată în gaze ca România, este, paradoxal, foarte dificil. Toate celelalte țări din UE și-au rezolvat problema printr-un cadru legislativ care protejează, într-un fel sau altul, marii consumatori. Vom ajunge să avem un viitor în România cu o largă producție energetică și fără mari producători care să o consume, ceea ce ar fi o tragedie.

În ultimii ani, am avut doi ani în care nu am funcționat și, prin urmare, ne-am confruntat cu situația că unii dintre specialiștii noștri au preferat să acceseze angajamente în alte țări, unde deschid noi capacități de producție fertilizatori.

România are nevoie de mari producători ca noi, având în vedere că, în următorii ani, își va dubla producția de gaze naturale. Fără mari producători, ce va face? Va exporta energie. Iar personalul ultraspecializat român din industrie va emigra, în căutare de angajamente. Ceea ce ar fi un mare păcat. România este una dintre țările europene cu un potențial uriaș de dezvoltare și trebuie să profite de acest lucru.

O VORBĂ MAI AM SĂ SPUN, ATÂT

Prima observație: Am redat declarațiile de mai sus în rezumate subiectiv culese și redactate, adică pe baza a ceea ce am reținut, din ce am auzit, fie online (la workshopul organizat de Curs de Guvernare), fie din sală (la cel organizat de Ziarul Bursa). Îmi cer scuze celor citați dacă s-a strecurat, cumva, vreo inexactitate și cititorilor de asemenea, dar sper că nu va fi cazul.

A doua observație: Tehnica colajului m-a ajutat să nu mai trec încă o dată prin filtrul meu ceea ce, pertinent, era deja formulat de specialiști și oameni de business din sectorul energetic. În același timp, punând cap la cap, într-un ansamblu ales de mine de această dată, toate aceste declarații, am observat că se potențează, se completează foarte bine și oferă prin urmare o imagine de ansamblu mai mult decât sugestivă. Cu o condiție: să nu ne lăsăm furați de tablou, înainte de a analiza cu atenție fiecare secțiune a sa.

„Trilema” nu mă îngrijorează, nu suntem singurii care o au în față, dar „Cvadrilema” da, mă preocupă foarte mult. Îmi aduce aminte cu mare tristețe de ironia lui Kristof Terhes, CEO-ul FGSZ (operatorul maghiar de gaze naturale), care ne întreba ce facem cu gazul din Marea Neagră, facem un foc mare? O întrebare care se pune și la Viena; de fapt acesta este motivul real pentru care Alfred Stern, CEO-ul OMV AG, a venit să negocieze la București și a deschis un proces de arbitraj la Paris, împotriva statului român (vizată fiind ANRM).

Așa cum foarte frumos explica Josh Zacharias – iată, un expat, un om de business care vrea mai mult pentru România, care crede sincer că ne putem atinge potențialul, cu condiția să înțelegem că trebuie să lăsăm deoparte populismul politicienilor și lenea congenitală și să ne punem pe treabă – este foarte frumos să contribuim cu energie la stabilitatea regională în sud-estul Uniunii sau pe Flancul Estic, dar nu cu mai mult de 20%; în mod ideal, în viitor 80% din resursele noastre de energie trebuie să fie consumate în România, în industrie, transporturi, construcții și pentru confortul nostru casnic.

Doar așa putem ține românii de ispravă acasă, construind perspectiva unui viitor trainic pentru copiii noștri. Să nu uităm – sper să citească și cineva de prin Palatele Cotroceni și Victoria sau din sediile partidelor ce am scris aici – de „efectul fluturelui” din teoria haosului: dacă o delicată bătaie de aripi de fluture poate aduce schimbări în lume, atunci ce ne rezervă în haosul nostru fiscal-bugetar fiecare modificare semestrială masivă de legislație și acte normative? Doar imaginați-vă! Ei bine, nu așa vom putea construi un viitor pe măsura potențialului pe care îl avem, nici vorbă domnilor, aceasta este calea pavată spre stagnare economică și depopulare!


[1] https://www.digi24.ro/stiri/economie/energie/burduja-a-anuntat-proiectul-hidrocentralei-de-la-tarnita-lapustesti-romania-avea-datoria-sa-il-faca-de-acum-40-de-ani-2447399

[2] Sper că dinozaurii călcați pe coadă de prestațiile lui Burduja, din PNL și din guvernul Ciolacu, nu-i vor scurta mandatul, de teamă că sunt eclipsați ca imagine de acest politician în ascensiune

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Si cine sa citeasca? Imbuibatii care nu sunt interesati decat de traista lor si jecmanit azile, orfelinate si ce mai pot?

  2. Foarte buna ideea de a pune declaratiile unor oameni care sunt implicati in energie.
    Trebuie insa tinut cont ca fiecare dintre ei are un anumit interes, ca urmare ceea ce ati citat este strict legat de interesele organizatiilor din care fac parte.
    Sa o luam pe rand: ministeul energie, Transelectrica sunt pline de politruci care nu inteleg nimic, au luat cateva idei rasuflate si le tot invart ca sa arate ca fac ceva. Toate investitiile pe care le au in plan nu rezista la un strudiu de fezabilitate ,,pe bune” pentru ca pretul de vanzare a energiei este foarte jos, fiind tinut reglementat tot de ei, din motive polpuliste. Deci miile de MW instalati cu care ne ameninta sunt iluzii, nu stiu cati se vor face real, poate doar Mintia, Doicesti, Cernavoda 1 unitate si proiectele de cogenerare care au iesit in licitatie. Termenele vor fi depasite, evident incepem cu Iernutul care este dat super-optimist din motive de alegeri, PIF-ul se va intinde pe 1 an, deci probabil va fi in expolatare comerciala inspre finalul lui 2025. NuScale prin CEO a anuntat ca optimist va fi gata cu prima unitate in 2029, in SUA, deci nicio sansa cu Doiecestiul. CEO si proiectele lui sunt blocata in numiri de politruci la SPV-uri si deja 2026 este imposibil de atins pentru finalizare si obtinerea banilor pentru ca nu s-au facut licitatiile. Hidrogenul pentru energie electrica este o gluma, avand atatia MW in CCTG care vor functiona maxim 12 h/zi.
    Ca om care conduce proiecte in energie pot spune ca suprapunerea in constructie a acestor capacitati de productie (CCTG) si regenerabile va duce la imposibilitatea de a gasi firme care sa execute lucrarile, numarul de sudori si electriceieni fiind limitat. Se pot prefabrica tevile in afara, dar montajul in santier va fi o provocare care va prelungi proiectele foarte mult. Discutam de zeci de mii de Dia-inch de sudura pe fiecare proiect suprapusi cu constructia de conducte de transport de gaz si Neptun Deep.
    Cat despre cei din zona privata e evident ca sunt mai realisti, au pulsul afacerii, doar 2 observatii: E-On a derulat teste gaz-hidrogen un timp limitat, dupa cativa ani se poate vedea efectul hidrogenului asupra otelurilor nealiate care compun tevile. Azomures are dreptate, fara consum productia va fi exportata fie ca este de energie fie ca este de gaz. Masinile electrice vor fi viitorul atunci cand bateriile vor avea autonomia celor cu motoare termice si reteaua de incarcare iti va permite sa o incarci rapid si oriunde, adica nu prea curand.
    Si ca o nota personala: nici 20% din ATR-uri nu se vor materializa, va fi ca la primul val de regenerabile, primii care fac centralele vor castiga, ceilalti vor ramane doar cu hartiile si supararea ca nu au luat si ei o parte din ,,prajiturica” inainte de a se schimba regulile (ma astept ca sa se penalizeze atat prosumatorii cat si ceilalti producatori din regenerabile, daca nu vor avea lor stocare si asta probabil incepand cu 2025 dupa alegeri).

  3. Ca părere, cred că da, e bine ca România să fie un hub energetic în această parte de lume, mai ales că zonal puțini își permit asta.
    Pe de altă parte, regret că România NU ARE programe pentru relansarea cercetării științifice în domenii de mare perspectivă ca Robotică, IA, Genetică, etc.

  4. Un articol f stufos, l-am citit in diagonala. Mi se pare si deosebit de optimist, in contradictie cu alte articole scrise, tot pe aceasta platforma, de cunoscatori in energie.

    Nu prea am inteles de unde vin banii. Min vorbeste de 18 miliarde euroi!? Pe ce perioada? De asemenea se vorbeste de banii PNRR. De unde vin banii? Oare toate aceste investitii nu vor avea efect asupra pretului energiei? Sau va fi totul pe spinarea statului! Si statul de unde ia banii. Se vorbeste de privati, dar ei de ce investesc, nu ca sa cistige!?

    Pozitiv mi se pare faptul ca s-a inteles ca fara stocare energia regenerabila nu are sens, precum si faptul ca se dezvolta atomica.

  5. Fără nici un pic de maliție, acest articol îmi aduce aminte de gluma mai veche cu un tip care găsește o potcoava si începe sa fabuleze:
    – Ne mai trebuie 3 si calul-i gata. Dac-o fi iapa, face si-un mânz.
    Feciorul se baga si el in seama:
    – Tteteo, eu am sa călăresc mânzul !
    Tatăl, dându-i o laba după ceafa:
    – Da-te jos, ca-i rupi șalele !

    Sa vedem noi prima potcoava si pe următoarele 3 si apoi vom găsi si soluții cum sa folosim surplusul de energie.

  6. „Colaj de idei: ne va folosi în viitor surplusul de energie în care investim astăzi?”

    Se pornește de la idea că va exista surplus (semnificativ) de energie în viitor, eu unul nu aș fi așa de sigur.

    Surplus înseamnă că producția va depăși consumul, dar în articol se vorbesțe doar despre capacitățiile noi de producție preconizate: +3.500 MW centrale de gaze naturale, +1.860 MW nuclear (Cernavodă 3-4: 1.400 MW + 460MW Doicești) , +10.000 MW regenerabile.

    Nu se vorbește despre închiderea centralelor pe cărbune existente. O parte importantă din cei 3.500 MW noi pe gaze va fi necesară doar ca să acopere închiderea centralelor pe cărbune.

    Cum va fi afectată producția de energie electrică în viitor de creșterea temperaturii și a valurilor de căldură/secetă, hidro în primul rând, dar și termo și nuclear care au nevoie de apă pentru răcire, plus foto (randament mai mic la temperatură mai mare) și eolian.

    Mult mai important, nu se vorbește despre consumul preconizat de energie electrică.

    Cum va evolua consumul de energie al populație (în scădere) prin prisma creșterii utilizării aerului conditionat (creșterea temperaturii în viitor) și a altor (mari) consumatori casnici in viitor?

    Care este necesarul suplimentar de energie pentru a acoperi consumul mașiniilor electrice (pe baterie sau/și hidrogen) în 2030, 2040, 2050?

    Care necesarul suplimentar de energie pentru încălzire în 2030, 2040, 2050, pe măsură ce gazul natural va fi înlocuit de pompe de căldură sau/și de hidrogen?

    Evoluția consumului industrial?

    Fără o estimare realistă a consumului de energie electrică în viitor nu avem de unde să știm dacă capacitățiile noi de producție vor produce energie în surplus, sau din contră poate nu vor produce suficientă energie… și va fi nevoie de import (masiv?) de energie electrică…

    Iar stocarea va trebui planificată în funcție de vârfurile de consum, și vârfurile și minimele de producție.

  7. Domnule Cristian Felea, nu am avut niciodata in fata ochilor o documentare aproape exhaustiva asupra unui subiect atat de complex! Felicitari pentru efort si, mai ales, pentru felul in care ati ales sa prezentati, in succesiune logica, declaratiile respective. Din pacate, actuala clasa politica este la nivelul cel mai scazut din ultimii o suta de ani. Consilierii alesi, cu foarte mici exceptii, sunt mai putin pregatiti profesional decat politicienii. Deci, la ce ne putem astepta?!!!

  8. Stimate,
    d-le Felea,
    1.Cred ca va bateti gura de pomana, fiindca cei din Palatele politice si ale partidelor nu citesc nimic, afara de siteurile erotice sau de scandal!Restul plictiseste de moarte si ei vor sa traiasca mult si bine!Chiar daca mai citesc (fortat) in sedintele de guvern, nu pricep si nu-i intereseaza nici energetica, nici dezvoltarea industriala!
    Singura grija si ,,raspundere”, este cum sa mai faca un banut pentru ei si alegeri…
    2.Acum o luna am propus (prin scrisoare) d-lui Ciulacu (si PSD) cit si d-lui Ciuca (si PNL) evaluarea si promovarea unui proiect de tara cu obiectivul reindustrializarii.Deocamdata nici un raspuns.
    Proiectul este pe ,,linia” indicata de Liviu Voinea (in ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si strategii”, 2010), adica un nou MODEL DE DEZVOLTARE- INDUSTRIALA – bazat pe performanta institutionala si aportul masiv al INVESTITORILOR INDUSTRIALI MAJORI STRAINI, prin eliminarea blocajelor INSTITUTIONALE contra investitiilor straine.
    Deocamdata din publicatiile si literatura economica nationala lipseste pina si ideea unui astfel de proiect de tara, unicul care a scris despre un ,,program de dezvoltare economica” este prof. Mircea Cosea, intr-un articol pe CURSDE GUVERNARE.
    Intradevart, fara dezvoltare industriala rapida, energia si purtatorii ei sint alta forma de a vinde sub forma de ,,materii prime” averea si productia nationala!

    cu stima.

    prof. Caliman I. Eugen
    autor proiect de tara,
    cu obiectivul reindustrializarii

  9. Foarte bine scris. Traim colajul minciunii si al ipocriziei, al nesimtirii imbracate in false actiuni. De 3-4 ani de cand citesc blogul Contributors.ro nu am vazut un politician ori alt individ din guvern, parlament sa adopte o idee sau solutie. Ei sunt desteptii natiei care iau decizii si noi fraierii ei.

  10. Buna intrebare, raspunsuri pot fi ” o mie”, insa fara cerere productia de energie in surplus nu va mai fi economic justificabila, cu export cu tot.
    La nivel european dupa cum bine putem observa, politicile energetice sunt de domeniul national, deocamdata fiecare stat in parte incercand sa se pozitioneze cat mai bine in procurarea energie necesare, deh, politicienii au nevoie de voturi.
    De la Bruxelles se impun politici energetice conform Green Deal, decarbonificarea Europei pana in 2050 parca, electrificare totala, unele state avand programe si mai ambitioase.
    Care va fi pretul pe care il vor plati cetatenii Europei de la Lisabona la Helsinki si pana la Sofia ?
    Daca intradevar am avea o politica energetica comuna atunci pretul ar trebui sa fie acelasi pt KWH pt intrega Europa, ar fi echitabil si in sensul unei UE adevarate, nu asa ?
    Nu e va intampla, tarile bogate vor avea destule resurse financiare sa sustina programele necesare pe cand cele mai sarace, vezi estul Europei nu vor avea nici o sansa.
    La nivel Romania ar fi bine in primul rand sa avem grija de noi prin valorificarea la maxim a gazelor de care dispunem in primul pt industria producatoare si marii consumatori de energie, sa marim modalitatile de stocare, gen Tarnita, sa modernizam centrala nucleara de la Cernavoda si sa explotam la maxim parcurile eoline de care dispunem.
    Usor de spus, care este planul national energetic pe urmatorii 30 de ani ? pt ca in aceste categorii este nevoie sa gandim.
    In primul rand energia pe care o vom produce trebuie sa fie cat mai convenabila astfel incat sa atraga investitori din afara si sa faciliteze investii proprii ale capitalului atohton.
    Exista de pe acum oportunitati majore, Germania este pe cale sa sa de deindustrilizeze datorita tocmai a unor politici energetice greu de inteles, multe firme fiind probabil dispuse sa-si mute activitatile in zone energetice mai avantajoase.
    Sustinerea financiara a prosumatorilor este binevenita doar pt necesarul propriu insa cum se pot controla sutele de mii de prosumatori care vor aparea la un moment dat si care vor fi in masura sa vanda curent catre retea, retea care va putea fi bulversata fara un control si managment strict asugurat insa numai cu ajutorul IA. ( interconectivitatea prosumatorilor)
    Stocarea curentului electric este problema emergenta care trebuie rezolvata, la scara mare si mai putin la nivel de baterii asa cum vizeaza unii pana la cele ale masinilor electrice vor vor aparea, candva intr-un numar suficient de mare, am mari indoileli in fata unei technologii de pe acum depasite.
    Solutia de stocare in hidrogen si folosirea acestuia pe scara larga deocamdata este scumpa insa trebuie luata in vedere, occidentalii avand programe mari la acest capitol.
    In primul rand trebui sa ne ocupam de propria stabilitate energetica, nationala, sa asiguram preturi sustenabile atat pt industrie cat si consum casnic si ulterior sa visam la exporturi catre cine ? sunt destui care doresc a faca un ban din exportul de energie.
    In mod normal accesul la energie ieftina ( curent electric) at trebui sa fie ” un drept al omului” si lipsit de situatii de conjunctura, lasat la mana unei piete tot mai nesigure si incerte supusa unor jocuri geopolitice tot mai mari, energia este o binefacere insa este de pe acum folosita ca arma.
    In acest condiii este extrem de greu gasit acel colaj de idei, se poate, insa o data puse cap la cap ele trebuiesc si realizate, de discutii suntem satui.

    • Ursule Brun, in general, bine le zisesi

      Sunt niste secvente logice in economia energiei:

      1. Nu este inteles ca in energie, nimeni nu vrea sa se bazeze pe altul (import) sau sa cumpere, decit daca n-are incotro (asta in ciuda declaratiilor frumoase de fratie europeana)

      2. Daca unul n-are incotro (n-are resursele) dar ii trebuie musai, pina a le cumpara, va face pe dracu,n patru mai intii sa le ia in proprietate (concesiuni, JV, etc.,,,scbimbind pina si legislatia din tara ”tinta”) Cam ce-am facut noi cu gazele si petrolul si, mai nou, repetam aceeasi greseala (din care n-am invatat nimic)…pregatim legislatie de concesiuni ”teren marin” la Marea Neagra, ca sa vina nemtii sa instaleze eoliene off-shore (culmea e ca Guv. acorda contracte CfD – care sunt ajutor de stat !…acopera riscul si profitul investitorului german, din banii consumatorului roman !)
      ca astia sa produca energia electrcia (care NOUA NU NE TREBUIE !….20000 MW ?!) transportata pe cablu HDTV (de care pomenea dl.Burduja…si asta construit si pe banii romanilor, ca BRUA- finantat numai 35% de UE, restul Transgaz) si sa o duca in Germania…problema este cu ce raminem noi ?…nu stiu !

      Pariez ca asta era in startegia energetica/programul de guvernare al vreunui partid, nu-i asa ?

      3. de-abia aici vine problema exportului ”pur” (vinzare), care, nu se poate face decit transfrontalier, accidental, ocazional, ”in piata”

      Sa ma anuntati cind auziti de vreun contract de 500-1000 MW livrari pe termen lung (20 de ani), din Romania in Ungaria, de ex, sau in Austria, sau unde doriti dvs. !?…de energie electrica !….nu gaze !…la astea ar trebui sa spunem: va dam/vindem noi electrcitate decit sa transporttam gaze…E MULT MAI ECONOMIC !

  11. Puteți sta liniștit.
    – Tarnița -Lapuseni costa in 2014 suma de 1,5 miliarde euro.
    Suntem în 2023. Deci cat ar costa azi ? Dublu ?
    In 2030 cat va costa . Triplu?
    Și de unde mister euro din moment ce ne împrumutăm in draci an după an la platit pensi, salarii bugetare și dobânda la datoria publică.
    – Micile reactoare , când vor funcționa, vor avea nevoie de bare de combustibil din import. Deoarece sunt un amestec de uraniu îmbogățit și plutoniu.( este pe pagina producătorului) La nici una nu avem acces tehnologic deoarece e tehnologie duală. Civilă dar și militară. Deci va fi ieftin curentul acestor mini reactoare .
    Basca costul construcției .
    Un reactor CANDU de 1.000 MW costa x miliarde de dolari. De aia ne împrumută americanii și canadienii cu vreo 8- 10 miliarde , că noi avem valuta căcălău pentru două reactoare noi.
    Se vede in deficitul bugetar care merge doar și exclusiv în investiții. 😀😀😀
    PS
    – Sigur 8 – 10 reactoare NuScale ( pentru a echivala cu un nou grup CANDU ) vor costa mai puțin. 😄

    E atât de greu de priceput că avem niște politicieni total habarnisti ?
    Au diplome, au doctorate dar sunt la același nivel intelectual/ profesional cu răposata „academician de renume mondial, experta in polimeri”.

    Deci să așteptăm minunile. 🤣🤣

  12. Suntem prea proști și hoți să ne folosească cu adevărat la ceva investițiile de acum; ne vor blestema copiii ca pe niște imbecili fără seamăn.

  13. Din articolul pe care l-ati scris se desprind in mare masura si raspunsul la intrebarile dumneavoastra.
    1. Sunteti ingrijorat ca nu avem suficienta stocare in conditiile in care o sa avem un numar mare de prosumatori si capacitati noi de energie intermitenta (vant/solar). Singur ati spus ca la prosumatori se va permite instalalarea doar in conditiile in care au propria stocare. Ati discutat si de productia de hidrogen – aceasta in sine este o forma de stocare. M-a amuzat citatul in care cineva a spus ca nu e nevoie sa stocam energie in hidrogen, putem arde direct hidrogen. De parca hidrogenul cade de undeva din cer si noi il ardem ca sa producem energie electrica :) E nevoie de energie pentru a produce hidrogen. Nu sunt expert dar cred ca in secolul 21 producatorii de energie solara/vant sunt capabili sa directioneze energia catre retea atunci cand e nevoie si catre producerea de hidrogen cand au surplus. Ce facem cu hidrogenul dupa aia chiar nu mai conteaza. Il folosim drept combustibl pentru avioane, pentru transport in comun, pentru incalzire iarna, combustibil in foste termocentrale, este de fapt o energie verde pe care am stocat-o sa o folosim mai tarziu
    2. Sunteti ingrijorat ca nu vom avea consum. In tara noastra folosim in foarte mica masura energia electrica. Credeti ca ar fi in interesul omului de rand sa treaca la gatitul la cuptor electric sau plite pe inductie? Cred ca s-ar dubla consumul casnic de electricitate numai din asta. Sa trecem pe vehicule electrice? Ma intreb daca o sa producem vreodata suficienta energie ca sa decarbonizam transportul… De asemenea, bateriile (de masina, bicicleta, etc) sunt in sine insele o forma de stocare. Doar putina disciplina trebuie daca esti prosumator, sa incarci bateria cand ai surplus si nu noaptea. Iarna putem avea incalzire alternativa. Daca bate vantul din plin putem folosi energia electrica produsa atunci, daca nu, trecem la ars hidrogenul, de abia apoi trecem la ars gazul sau lemnul. Vara o sa avem nevoie din ce in ce mai mult de aer conditionat. Si asta consuma.
    Cand luati in calcul cresterea productiei de regenerabile nu e corect sa adunati cu cat producem acum, ar trebui sa luati in calcul si ca ne asteapta ani de seceta iar energia hidro va conta mai putin. Iar energia pe gaz si carbune ar trebui redusa la minimum posibil, sa o folosim doar in cazurile cand nu putem produce energie altfel.
    3. Sunteti ingrijorat sa nu cumva sa exportam energie. Nu exportul de energie este o problema, ci faptul ca atunci cand nu producem noi suficienta energie regenerabila, nu produc nici altii si atunci trebuie sa importam scump. Daca si alte tari isi dezvolta energia verde, ne putem extinde reteaua in asa fel incat sa ne impartim aceasta energie verde. De exemplu ne vom lega cu Azerbaijan care vor avea ferme solare. Nu e neaparat un castig foarte mare, dar asta ne permite ca si noi si Azerbaijanul sa ne marim cu o ora intervalul in care producem energie solara. De ce conteaza asta? De exemplu la noi rasare soarele si avem varf de consum dar fotovoltaicele inca nu produc. Putem sa folosim energia produsa in Azerbaijan. Similar, cand e varf de consum seara in Azerbaijan, la noi nu prea e lumea pe acasa sa consume si vor consuma ei excesul nostru. Daca se vor mai lega si alte tari din UE, poate si din Asia, putem extinde acest interval la 3-4 ore.

  14. Două tendințe par să prolifereze: o diversificare a surselor de energie adaptate la cerințele tuturor consumatorilor și fuga de dependența de rețelele de transport, distribuție, furnizare…
    Chiar dacă sunt soluții încă scumpe și marginale, cine va plăti se va gândi serios dacă merită să te branșezi/ să ramăi branșat la soluția clasică de furnizare câtă vreme prețul energiei crește și crește necontenit. Sau, poate că va decide să investească în propria soluție locală.
    Altminteri sunt slabe șansele ca, pe termen lung, să fie viabile politicile care supraestimează -din rațiuni de securitate- întreg lanțul de producție, transport, distribuție și creează necontenit și în proporție de masă disconfort, nevroze, angoase unor domni apăsați de povara drobului de sare.
    Principiul potrivit căruia ‘cine plătește lăutarii comandă muzica’ rămâne valabil nu numai pentru tarafurile sătești ci și pentru marile orchestre simfonice.

  15. Felicitări autorului articolului!Am senzația că începem să ne trezim la realitate,de biruința rațiunii unificatoare benefică practic tuturor,dar care se realizează cu oameni de valoare,bine pregătiți profesional la toate nivelurile societății,cu tenacitate continuă.
    În afara aspectelor de coordonare și a celor tehnice bine relevate în articol,îmi îngădui să semnalez importanța cercetărilor referitoare la îmbunătățirea randamentului electrolizei apei;în laborator s-au obținut deja rezultate importante,mergând spre o eficiență maximă.Rămâne să le aplicăm cât mai repede în practica tehnologică.
    De fapt,cum bine se afirmă în articol,trebuie să existe un echilibru între eficiența energetică și potențialul economic al UE.

  16. Chair si fara baraje cu pompaj de poate asigura echilibrarea sistemului energetic. Eu produc mail mult ca prosumator ziua si consum seara sau in zilele cu nori. Se opreste o hidrocentala pe ziua si seara produce. E asa de greu?

    • 2050, gata, s-a facut, de trei zile avem energie codoi neutra. Fiecare acoperis, fiecare sosea, fiecare balcon, fiecare petic de pamint e acoperit cu solare. Eolienele impinzesc Marea Neagra, virfurile muntilor sunt plini. Pe malul marii nu mai e briza, toata e frinata de eoliene. Nici pasari nu mai sunt, au intrat in pale.

      Azi noapte nu a fost soare, si nu bate nici vintul, e frig, se pornesc hidrocentralele… Intrebare, cita energie pot produce hidrocentralele? Gospodinele gatesc la acumulatorii masinilor electrice. In casa-i frig, afara-i frig, Nu prea e energie pt pompele de caldura, care caldura?

      • @neamtu tiganu
        In noptile sezonului rece cand nu bate vantul, mixul electric al Romaniei ar putea arata in felul urmator:

        30% Hidro + 10% cogenerare biomasa, deseuri + 10% Nuclear + 50% Backups (cu reactie rapida) pe gaz = 100%

        Avand in vedere resursele si potentialul Romaniei, in urmatorii 10-15 ani, mixul electric anual ar putea arata in felul urmator:

        55%-60% Eolian, fotovoltaic (pret mediu al energiei la turbina = ?)
        25%-30% Hidro (pretul energiei la turbina =?)
        5%-10% Cogenerare deseuri, biomasa, etc (pretul energiei la turbina =?)
        5%-10% Gaz natural, hidrogen (pretul energiei la turbina =?)
        10%-0%? Nuclear (pretul energiei la turbina =?)
        0% Carbune (pretul energiei la turbina =?)

        Evident, exista si alte variante. Strategia energetica se stabileste pe termen mediu si lung, in baza unor analize detaliate (in asamblu) incepand cu analiza beneficiilor socio-economice, pretul mixului anual, securitate energetica, locuri de munca pe plan local, etc. Ca regula generala, beneficiile cresc in functie de capacitatea atragerii investitiilor private in scopul valorificarii resurselor si a potentialelor disponibile pe plan local.

        • @Florix…te rog eu mult de tot, nu uita să incluzi in lista si stocarea Tarnita (1000 MW) si, cred ca ar mai trebui inca una de 1000. (iar daca suntem destepti, mai punem 1 si luam de la altii care n-au si dam la altii pastrind si noi)
          Astazi diferenta virf/gol este de cca 2500-3000 MW, iar mai multe intermitente va mari ecartul

          DAR….o stocare de 1000 MW, inlocuieste o noua capacitate de cca 300 MW !
          cred ca cu astea ne-am scos

  17. Daca si noi si intreaga Uniune Europeana suntem in plin proces de dezindustrializare fortata, la ce ne va servi acel surplus de energie ? Care este scopul si cine ar beneficia ?

    • Don Viorel – se poate ? Pai chiar de curand ne-a spus MARELE CONDUCATOR PSD – tov. Ciuoilacu
      „ca” incepe sa REINDUSTRIALIZEZE Romania !!! Deci : „cacalau Maria Ta consumatori de energie electrica ! Ba si de Gaze + Hidrogen …..
      Cu parere de rau dar „articolul” esteo balmajeala generalizata ! Daca acestia sunt „specialistii” Romaniei in probleme energetice ….. sa-mi fie cu iertare dar am avut mai priceputi meteri in uzinele unde am lucrat in perioada comunista ! Curata insailare de „dat cu parerea” a unor autodeclarati specialisti (ai lu’ peste ?) Consider articolul prezent curat „colaj de prostioare” de adormit „natiunea” ! Ca de desteptat onor plevusca politica conducatoare …. nici o speranta ! Pacat Contributors ! Speram la mai multa seriozitate !
      Asa cum ne obisnuisti mai inainte ! Sa speram in viitor –
      PS – Nu am nici un comentariu la acest „colaj” ! Nu cred ca merita !

  18. Am investit bani personali intr-un sistem fotovoltaic . Strict pentru consumul propriu . Nu sint de acord sa accesez fonduri publice pentru asta . Pentru ca nu sint de acord cu sistemele colectiviste . Mai ales cele gestionate de institutii bugetare . In plus , nu pot fi de acord sa dau surplus de energie electrica in SEN in conditii de tilharie . Ce am in plus sint gata sa impart in mod direct cu vecinii ( indiferent despre ce este vorba ) . Nu prin intermediul institutiilor bugetare tilharesti si mincinoase .

  19. ” NE VA FOLOSI IN VIITOR SURPLUSUL DE ENERGIE IN CARE INVESTIM AZI ? ”

    Raspunsul este: EVIDENT CA NU !…

    …si se regaseste chiar in cele mentionate de dl.Felea in articol, cam pe la sfirsit: ”Așa cum foarte frumos explica Josh Zacharias – iată, un expat, un om de business care vrea mai mult pentru România,…este foarte frumos să contribuim cu energie la stabilitatea regională în sud-estul Uniunii sau pe Flancul Estic, dar nu cu mai mult de 20%; în mod ideal, în viitor 80% din resursele noastre de energie trebuie să fie consumate în România…”…iar cei max. 20% au chiar justificare legala !!

    QED !

    Multumim dlui Felea pentru acest Colaj de idei, care ridica niste probleme intr-un mod super-pozitiv, dar foarte subtil, incitindu-i pe unii mai rudimentari, cum ar fi subsemnatul, in a afirma ca acel ” colaj de idei” european din Balul deschis, nu e decit o simpla ”varza de Bruxelles” amestecata ”cu de tăte”

    daca sunte necesare clarificari, se pot demonstra f. usor SI TEHNIC SI ECONOMIC !

  20. Foarte buna trecerea in revista.

    Nu ma plictisesc deloc atunci cand citati din dl. Burduja.

    1. SMR Doicesti. Nu exista nici un reactor similar dat in functiune in SUA(din cate stiu), Romania este un experiment. Am devenit si cobai acum?
    2. Reactoarele 3 si 4. As sugera „specialistilor” sa se informeze despre costurile uzinei din Georgia, unde celebra companie a realizat 2 reactoare x 1100 MWh bucata. Costul initial prevazut: 14 mld. Costul final: 31. Nu, nu e vorba de RON. E peste dublu fata de un proiect asemanator derulat de un competitor.

    In linii mari ar fi bine de stiut si costurile acestor proiecte. Una e sa te coste 1 leu/MW/an functionare instalat si cu totul altceva e sa te coste 100 lei :)

    Felicitari pentru finalul articolului, cu cat mai multi oameni raman in tara cu atat mai bun este viitorul. Nu cred insa ca vor exista multe oportunitati industriale adevarate atunci cand energia este foarte scumpa si e foarte probabil ca va fi(oecd, ue, rambursare credite, etc…)

    • @Catalin: de ce atingeti probleme pe care nimeni din establishment nu vrea sa le discute: COSTURILE

      Daca ne luam dupa PNIESC, acolo se mentioneaza, oficial, 3,8 miliarde EUR/700 MW Grup Nuclear la Cernavoda.
      Neoficial se vorbeste de peste 4 miliarde.
      La acest cost de investitie, (CAPEX) in preturile de azi, presupunind durata de constructie 6 ani, si considerind o durata de recuperare a capitalului de 20 de ani,NUMAI COSTURILE FIXE din costul de productie sunt undeva la cca. 110 EUR/MWh (presupunind proiectul facut in termen, in buget si la performantele proiectate !….ceea ce e cam imposibil sa se intimple !?).
      La cei 110 daca adaugam si OPEX, avem o idee despre ce ne asteapta (atentie, in preturile de azi !…si, atentie…acestea fiind preturi de productie !….si agentie, astea sunt ”centrale in baza” !…si pina la priza celularelor noastre mai e drum lung de facut…si inca mai multe costuri)

      Un alt fapt despre care nu se prea pomeneste…trebuie facute provizioane pentru extindera duratei de viata (azi, la U-1 aceasa reabilitatre costa cam 2 miliarde EUR !) si decomissioning…cine le plateste ?..tot noi
      Nu vreti sa stiti cam cit costa si astea
      si mai ales, nu vreti sa stiti cum e cu NuScale

      cele de mai sus, sunt un mic rezumat cu o scurta incheiere: nu prea exista proiect nuclear care sa fi fost facut in timp, si in buget…iar o intirziere de 1 an costa cam 100 mill/miliard

      in rest totul e bine

  21. Foarte tare acest Burduja, bun și de prim ministru! La ce pedigree are și la cum este mereu împins în față de colegii de unitate ai lui tati , la radio, prin presă, etc., s-ar putea să avem un nou Cîțu, la o adică. Întrebarea este dacă va putea să-l întreacă pe Cîțu la capitolul împrumuturi despre care nimeni nu știe unde au mers banii (Datoria publică a explodat în 2020. Într-un an Guvernul Cîţu s-a împrumutat cu o treime din cât s-au împrumutat toate celelalte guverne în 30 de ani/ de aici https://www.zf.ro/eveniment/datoria-publica-explodat-2020-intr-an-guvernul-citu-s-imprumutat-). Rămîne de urmărit situațiunea cu atenție și interes, pă cum zice protagonistul din Vacanța Mare.

    • Pe semne ca:
      1. PNRR-ul nu este suficient sau este conditional sau orice altceva?
      2. Ratele de dobanzi erau mici atunci. Acum nu.
      3. Bugetarii aia mai batrani mai faceau ceva treaba. Dar au iesit la pensie.

      P.S. O sa vina AI-ul sa verifice documentatia pentru PNRR? :))

      • tocma ce se anunta ieri ca numai dobânda la datoria publica pe care o platim anul asta este de peste 8 miliarde EUR (OPT MILIARDE EUR !!!)…cit grupurile 3+4 de la CERNAVODA….si pentru ce ?… bunica mea zicea ca, decit sa se imprumute, mai bine maninca numai mamaliga si bea apa

  22. Datele disponibile pe site-ul Transelectrica arata ca Romania este importator net de energie electrica. De la 1.Ian.2020 in 58% din orele de consum s-a importat curent electric, media importului orar fiind de 160 Mwh. Cumulat in toti anii astia balanta export-import a fost negativa, aprox. 18 Twh. 18 Twh am cumparat ca sa nu tragem heblul la tara asta.
    Romania este intr-o criza de capacitati de productie in banda, capacitatea reala de productie nu depaseste 5500 MWh pesimist, 7000 Mwh foarte optimist, capacitate in scadere din 2000 pina azi si cu o productie tot mai inconstanta. Termocentralele mari au fost inchise – unele pe buna dreptate, la altele retehnologizarile au fost aberante, Mintia pe carbuni trebuia taiata si vinduta la ce era, fier vechi, nu bagate 62 mln dolari in ea! Sa vedem cite prune au in straita noii proprietari – insa au fost inlocuite de mai nimic, padurile de sfirleze on-shore cu subventii uriase de la stat au produs in 50% din timp in medie 567 Mwh cu o medie de 782 MWh.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro