joi, februarie 9, 2023

Competiția dintre marile puteri aduce noi oportunități și provocări statelor mici

În Caietele sale din închisoare, gânditorul italian Antonio Gramsci nota că natura crizei din vremea sa „constă tocmai în faptul că vechiul moare și noul nu se poate naște: în timpul acestui interregn observăm cele mai variate fenomene morbide.” Intrate fiind într-o nouă perioadă de interregn, micile puteri din sistemul internațional întâmpină noi oportunități strategice dar și o cascadă de crize care le testează reziliența.

Cu excepția unui număr redus de „rogue states” care populează lumea, ultimele trei decenii de hegemonie americană au adus un mix de beneficii în termeni economici și democratici micilor puteri dar cu costul constrângerii spațiului de manevră pe care acestea l-au avut la dispoziție. Aceste țări au trebuit să urmeze prescripțiile liberale promovate de Occident pentru a putea să beneficieze de beneficiile ordinii liberale internaționale. Acest lucru a adus imense beneficii populațiilor și societăților ce anterior au trăit sub represiunea perpetuă a unor guverne autoritare și nedemocratice. A adus, în același timp, și suferință economică pentru unii și o creștere a inegalității veniturilor pentru mulți, pe măsură ce ideile economice neoliberale au fost propagate de-al lungul și de-a latul lumii.

Sfârșitul hegemoniei americane aduce cu ea un spațiu de manevră mai larg pentru acele puteri mici și medii care vor să adopte modele economice și politice divergente, așa cum vedem în Serbia, Turcia, Arabia Saudită sau chiar Ungaria.  În același timp, sfârșitul hegemoniei americane vine cu o „cascadă de crize” sau o „policriză” care testează reziliența puterilor mici și medii, putând să ducă la colapsul unor state cu instituții foarte slabe. Puterile mici și medii, democrații sau nu, vor putea să se bucure de oportunitățile oferite de creșterea opțiunilor din sistemul internațional doar dacă vor putea să își controleze atent fragilitatea și să construiască reziliență și coeziune internă. Din păcate, trendurile recente ne indică că creșterea rezilienței statale s-ar putea să vină, în unele cazuri, cu costul eroziunii instituțiilor democratice, în special în acele țări cu culturi democratice slabe. Pentru a preveni aceste trenduri, marile puteri liberale trebuie să ofere micilor puteri stimulente și beneficii superioare celor oferite de puterile autocratice cu condiția ca acestea să rămână democrații. 

Hegemonie, monopol și glocalizare

Ordinea liberală internațională instituită după sfârșitul Războiului Rece a fost clădită pe doi piloni fundamentali: preponderența militară americană și monopolul occidental asupra furnizării de bunuri globale cvasi-publice. Puterea militară americană a reprezentat bățul, iar monopolul asupra furnizării de bunuri globale cvasi-publice a reprezentat morcovul guvernanței globale de sorginte liberală. Pe parcursul anilor 1990 și 2000, dacă voiai să te dezvolți, să obții capital străin, să obții acces la piețele internaționale în condiții preferențiale, trebuia să îndeplinești condițiile impuse de instituțiile liberale create în Occident. Instituțiile, banii și puterea liberalismului global erau, cum zic englezii, „the only game in town”. Puterile mici și mijlocii care voiau să aibă un loc la masa guvernării globale trebuiau să achieseze la regulile clubului liberal.

Aceste aspecte au permis apariția globalizării și glocalizării drept fenomene definitorii ale perioadei post-decembriste. Glocalizarea a redefinit economia și guvernanța globală. A permis nivele nemaivăzute de conectivitate trans- și internaționale a rețelelor industriale, energetice, culturale și politice. Localul și globalul deveneau mai importante decât naționalul. Efectul politic al acestor dinamici a constat în legarea mâinilor micilor puteri, care ajung să fie forțate să se conformeze modelului politic și socio-economic liberal dacă voiau să continue să beneficieze de pe urma ordinii liberale. Au trebuit, de asemenea, să renunțe la autoritatea de a legifera și reglementa în favoarea autorităților locale („descentralizare”) și globale (organizațiile internaționale). Rezultatul a constat în nivele nemaivăzute de interconectare economică, energetică, industrială și, deseori, politică. Într-un asemenea context, disciplinatorul șef nu mai era statul, acest Leviatan bătrân, ci piața – monarhul global ce își exercita neîncetat puterea disciplinară. Cu toate beneficiile și costurile pe care le-a adus, o astfel de ordine globală nu avea cum să rezite. Monopolul global liberal avea propriile sale contradicții ce au ajuns să fie exploatate de noii competitori.

Sfârșitul ordinii globale

La fel cum orice monopol dintr-o piață cu bariere de intrare reduse nu are cum să reziste, nici monopolul liberal asupra furnizării de bunuri cvasi-publice globale nu avea cum să reziste pe termen lung. Preponderența militară americană și monopolul occidental asupra furnizării de bunuri cvasi-publice globale a fost erodat de puteri revizioniste ce au dorit să acapareze părți din „piața” relațiilor internaționale. State precum China sau Rusia fac acest lucru în două moduri. În primul rând, se folosesc de oportunitățile economice oferite de ordinea liberală pentru a reduce decalajul material față de Occident, acumulând nivele din ce în ce mai înalte de putere materială. Inevitabil, rezultatul este reducerea puterii relative a SUA în relația cu restul lumii, dar în special cu China. În al doilea rând, puterile revizioniste au dezvoltat bunuri cvasi-publice globale alternative celor oferite de Occident. Scopul acestora este substitutiv, oferirea unor alternative serviciilor și bunurilor cvasi-publice occidentale, eliminând efectiv monopolul existent. Acest lucru înseamnă că puterile mici și mijlocii nu mai trebuie să meargă, în mod neapărat, la Banca Mondială sau la FMI, cu regulile lor neoliberale și condițiile politice liberale, ci au acum și surse alternative de capital. Acest lucru nu era posibil în anii 1990 sau 2000. Această evoluție pune capăt monopolului liberal asupra furnizării de bunuri cvasi-publice globale și odată cu ea produce o nouă piață strategică în care statele mici sunt cumpărătorii, iar marile puteri sunt vânzătorii care încearcă să își vândă propriile bunuri cvasi-publice globale și propriul model socio-politic. Asta crește puterea relativă a statelor mici și mijlocii, care nu se mai găsesc într-o relație de tip monopolist, cu o singură opțiune. Dacă nu sunt mulțumiți de condițiile instituțiilor liberale, statele mici și mijlocii au acum libertatea de a se duce la instituțiile create de China sau chiar de Rusia, care vin cu propriile condiții și reguli. Același lucru se poate spune despre securitatea colectivă și garanțiile de apărare.

Sistemul internațional a tranziționat de la o stare de monopol la stare de competiție, similară unei piețe geopolitice globale. Câteva mari puteri concurează să ofere bunuri cvasi-publice globale, urmăresc să își asigure preponderența militară în regiunile lor și să submineze pozițiile geopolitice ale competitorilor. Acest lucru explică numărul imens de noi organizații interguvernamentale ce au apărut în ultimul deceniu, precum și noile rețele inter- și transnaționale de cooperare și furnizare de expertiză și resurse. Două consecințe pot fi identificate ca urmare a acestei tranziții. În primul rând, tranziția de la monopol la competiție produce un colaps al glocalizării, statele reclamându-și autoritatea pe care anterior o transferaseră către nivelul local și cel global. În al doilea rând, această tranziție a pornit un proces de „decuplare” a rețelelor transnaționale ce au fost facilitate de monopolul liberal din anii 1990 și 2000. Într-o lume fără monopol, decuplarea lanțurilor de valoare adăugată, a rețelelor industriale, a conexiunilor energetice devine inevitabilă. În locul lor s-ar putea să vedem, în două-trei decenii, ceea ce teoreticienii americani ai relațiilor internaționale numesc „bounded orders” – ordini regionale de dimensiuni limitate care au standarde, instituții și modele de dezvoltare și organizare socio-politică diferite.

Criza energetică din Europa oferă un exemplu tangibil a proceselor globale de decuplare care au loc în prezent. Un alt exemplu îl constituie măsurile SUA de a exclude China și industria de semiconductoare care servește economiile Occidentale. Dacă sfârșitul monopolului Occidentului vine cu noi opțiuni și oportunități pentru puterile mici și mijlocii, ele vin mână în mână cu noi provocări și o cascadă de crize care vor pune sub presiune coeziunea socială și reziliența instituțiilor. Fiecare beneficiu vine cu un cost asociat.

Oportunități și fragilitate

Puterile mici și mijlocii se găsesc într-un climat global foarte diferit de cel de acum un deceniu, unul în care competiția ia locul monopolului strategic. În acest nou context, statele mici și mijlocii descoperă noi opțiuni și oportunități pe măsură ce spațiul de manevră de care se bucură crește ca urmare a competiției globale dintre marile puteri. State precum Turcia, Ungaria sau Arabia Saudită se folosesc de acestea pentru a extrage cât mai multe beneficii și avantaje de la toți competitorii. Într-o piață competitivă, cumpărătorul este rege. În același timp, noul climat este definit și de o cascadă de crize ce inhibă abilitatea multor state mici și mijlocii de a se bucura de posibilele avantaje și oportunități aduse de deschiderea pieței geopolitice. Fragilitatea internă, clivajele identitare și economice, instabilitatea politică și lipsa de viziune sunt factori care limitează și ele opțiunile statelor mici și mijlocii. Doar acele state mici și mijlocii care vor putea să depășească diviziunile interne și să își asigure instituții reziliente vor fi adevăratele câștigătoare ale acestei noi perioade de interregn.

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. Interesanta analiza dvs. Cu toate acestea hegemonul nu a murit inca ci e bine-merci, poate usor gripat si aparent intors mai mult spre propiile dileme si preocupari interne, aparent cel putin. Dar criza actuala serveste unei treziri si reintoarceri a sa spre lume, alaturi de o pletora de state (UE, Europa, Asia de sud-est) care se pare ca au ajuns la concluzia ca in sfarsit trebuie sa-si joace complet rolul de parteneri, mai mici e drept, situati la aceeasi masa. Iar acesti parteneri cam inteleg ca fostele politici de distantare de alianta cu hegemonul, macar in vorba si in gand (curentele occidentale anti-americane) daca nu si in business (real politik, china) urmarea tinte false : Rusia razboinica si fără sperante de democratizare, china agresiva economic si investitional si nici pe departe in drum spre vreo democratizare sau acceptand un rol secundar).
    Rusia e rusia si nu mai are sens sa vorbim prea curând despre cooperare. Piata energetica isi va înlocui sursele de gaz in special cat si de alte materii prime. Tranzitia spre reasezarea lanturilor de apv. pt. Occident tine totusi de o resetare a paguboaselor ideologii verzi, cu tot cu urmările lor practice. Rezultatul lor vizibil de pana acum a fost doar erodarea claselor de mijloc si distrugerea competitivitatii economice. CO2 – in schimb e bine merci la locul lui.
    Bunăstarea Chinei e legata intrinsec de bunăstarea lumii, fara cumpărători potenti China nu isi poate mentine nivelul economic si nici spera la crestere pe nevoile ei, trasate de partid : căderea pietelor imobiliare si reducerea productiei se fac bine simtite deja. Belt and Road tocmai a luat o tzeapa majora pe coridorul de nord si de mijloc mai având o sansa pe cel de sud (via turcia). Iar rolul acestor coridoare terestre, cel de a transporta mărfuri cu valoare adăugata relativ mare si care au nevoie sa ajungă mai rapid si in volume mai reduse in piata, la frecventa relativ ridicata este luat încetul cu încetul de productia lor in proximitatea regionala a pietelor client.
    Nu mi se pare, de asemenea, ca organismele financiare guvernate de china sau chiar creditarile directe sunt vreun mare succes – dupa o serie de ani din ce in mai multi s-au lămurit ca e preferabil sa te imprumuti din vest decât sa te cumpere chinezii la bucata.
    Acea regionalizare despre care vorbiti este exact călcâiul lui achile pt. ambitiile Chinei. Iar India nu doarme, si nici europa.
    Pe de alta parte China nu prea are prieteni in asia ci competitori!
    Identific totusi doua zone „crepusculare” – america de sud si africa. Prima poate fi usor adusa in siaj occidental printr-o apropiere mai mare (economica si financiara) de origini – europa, cu avantaj de asemănare in gândirea ideologica mai de stânga fata de US. Portugalia si Spania ar avea un cuvant important de spus aici, cuvant ce le-a cam fost tăiat de avântul spre est si tendinta hegemonica a Germaniei de a-si aronda toata UE propriei sale ograzi. Chestia asta s-a cam dus!
    Cu africa e mai complicat dar logica istorica ne spune ca daca axa sud-nord este dominanta de milioane de ani :-) (migratii, apoi economie) înseamnă ca va fi si in continuare. Tine tot de europa sa revigoreze acest lucru. Cu o China care, dupa ani de băgat investitii cam ratate pe gatul diverselor tari africane, ar avea de suferit datorita pierderii de volume si bani cu occidentul, acesta din urma se poate din nou impune ca partener economic principal – de data asta mai cinstit decât in multele secole de colonialism.

      • Sigur, vine armaghedonul!
        Nu-i bai, ne imputineaza si vom emite mai putin co2😏.
        Ps – stiati ca noua zeenlanda va pune in opera taxarea fermierilor pe emisiile de metan ale vacilor? Nu e gluma! Taxe, taxe, taxe – a se slabi va rog!

        • Ne batem in armaghedoane: economic, climatic sau de care o mai fi. Eu rămân optimist: chestia cu codoiul pare să funcționeze.
          Slăbitul e azi mai dificil decât îngrășatul. Deci “a se slabi” e un lucru bun.
          Bunăstare nu este doar portofel. Înseamnă mult mai mult și de cele mai multe ori constă in lucruri necuantificabile in bani. Ori Time is money. All is money. Taxele sunt mai ales pentru cei care nu văd decât bani peste tot. Dacă e să coste totul, păi sa coste. Nu mi se pare nimic absurd aici, decât faptul că cel ce convertește orice in bani, dă ochii peste cap când trebuie să plătească la rândul sau.

          • Taxele sunt acelea care, daca sunt exagerate, te fac sa ramai cu mult mai putini bani fizic! Care bani, chiar daca nu aduc fericirea, contribuie la aceasta prin nr. lor.
            Doar cu bani iti poti pune panouri solare pe casa, ca sa te simti bine in sinea ta ca faci in bine pt planeta – ma rog, e relativ. Cu bani intri la teatru, o carte costa bani, o iesire in mijlocul naturii costa bani si ea.
            Ca asa e nivelul actual de civilizatie – nu mai facem troc ci plătim pt. Bunuri si servicii. Ma rog, eu unul nu primesc pomeni. Muncesc, castig si plătesc la justa valoare, asa am fost invatat. Gresesc?

            • „Doar cu bani iti poti pune panouri solare pe casa, ca sa te simti bine in sinea ta ca faci in bine pt planeta – ma rog, e relativ. ”
              ____
              In Germania spre exemplu, instalatiile fotovoltaice pe acoperisuri sunt considerate in primul rand mici investitii private cu un randament stabil (pe termen mediu si lung) in jur de 5-7% p.a. Recent, am mai prezentat si AICI un mic calcul.

              Personal, nu vad nimic rau in asemenea investitii. Pe de-o parte, creaza dividende, crestere economica (atrage investitii private pe plan local, in productie componente, proiectare, montaj, mentenanta, etc) iar pe cealalta parte, valorificarea surselor regenerabile contribuie si la sporirea securitatii energetice.

              P.S. Sarind peste argumentele domestice din SUA (politichia si mancarimea cea de toate zilele intre reps si dems) aici in Europa avem o alta realiate /stare de fapt dpdv al resurselor energetice.

            • @florix
              Aveti dreptate si prin urmare imi completez comentariul anterior – doar cu bani poti face investitii (si capitalul intelectual se cuantifica tot in bani).
              Singura problema apare când ăanourile alea vin tot din china pt. O buna parte din „bunăstare” rămâne tot acolo.
              De curiozitate si off topic – m-ar interesa ce anume include mentenanta la panouri si cam la ce intervle? La micul investitor cu panouri pe acoperis, nu ma refer la parcuri fotov. Mi-e ok si un link.

            • @Nman
              Panourile puteau la fel de bine sa vina din Europa (chiar si din Romania) la un pret competitiv sau poate chiar la un pret mai mic in comparatie cu pretul panourilor chinezesti. Din pacate insa, nu a fost bunavointa politica. Politicienii de fapt s-au cam ferit, caci nimeni nu doreste sa isi aprinda paie in cap (sa fie luati in colimator de o parte agresiva a presei si etichetati in neomarxisti, fanatici, etc). Nu in mod intamplator, guvernul Romaniei de ex a ales sa arda banii PNRR pe impaduriri si pe perdele verzi in loc sa fii stimulat investitii in domeniu (asa cum au facut chinezii). https://www.ise.fraunhofer.de/content/dam/ise/de/documents/publications/studies/ISE-Sustainable-PV-Manufacturing-in-Europe.pdf

    • @Nman
      „Piata energetica isi va înlocui sursele de gaz in special cat si de alte materii prime. Tranzitia spre reasezarea lanturilor de apv. pt. Occident tine totusi de o resetare a paguboaselor ideologii verzi, cu tot cu urmările lor practice.”
      _____
      1) Mda, declaratii sforaitoare „inlocuim resursele de gaz” dar de unde si cu ce? Caci, in noua confruntare ideologica (si geopolitica) OPEC, OPEC+ si SCO (inclusiv observatori, India, Turcia, Iran, etc) se afla de aceasi parte a baricadei.
      2) Este adevarat ca SUA dispune de formatiuni geologice bogate in hidrocarburi, resursele ei insa, nu ajung nici pe departe in a acoperi cererea de petrol si gaze a aliatilor din Europa si din Asia. In plus, la gaze naturale, mai apar si cheltuielile imense de lichefiere, transport, etc (ca idee, pretul LNG american transportat in Europa sau in Coreea de Sud de ex, ajunge de 3-4 ori mai mare in comparatie cu pretul gazului din SUA).
      3) In concluzie, daca nu lasam la o parte ipocrizia si delintatismul cu stanga vs dreapta si viceversa, hagemoni vs parteneri, alte aere si limbaj de lemn, etc (respectiv daca nu tragem de sfoara in aceasi directie) nu avem sanse in asigurarea securitatii energetice. Pe cealalta parte insa, atragerea investitiilor private in domeniul cresterii eficientei energetice (precum si in valorificarea surselor regenerabile) nu dauneaza nici economiei SUA. Dimpotriva, contribuie la stimularea cresterii sustenabile pe termen mediu si lung.

      P.S. In opinea mea, s-a facut prea putin pentru salvarea si consolidarea parteneriatului NATO cu Rusia, impingerea Rusiei in SCO, etc. In fine, in contextul actual, este tot mai evident ca tranzitia energetica este cam singura optiune fezabila…. caci, fara securitate energetica ramane doar o intrebare de timp pana vom cadea si noi in bratele ordinii iliberale. https://asia.fes.de/fileadmin/user_upload/World-Maps-BRI.png

      • Faptic:
        1. Cu ce inlocuim resursele de gaz din Rusia, stire de azi: https://www.g4media.ro/preturile-la-gaze-continua-sa-scada-in-europa-pe-fondul-cererii-slabe-temperaturilor-ridicate-si-intrarilor-de-gaze-lichefiate.html
        – as se observa ca una dintre problemele ramase nu e disponibilitatea gazelor lichefiate ci capacitatea terminalelor de descarcare. Daca fr, be, pt, sp se descurca lejer de zeci de ani cu importul lng, poate si restul europei.
        Gaz exista suficient in alte parti (inclusiv olanda si germania) pretul e cel ce differa fata de importurile din Rusia.
        Costul unui produs DES va fi intotdeauna mai mare decat fob sau EXW, asa functioneaza economia in absolut toate segmentele. Iar impactul transportului asupra pretului final este mult mai mare la produsele voluminoase si cu cost unitar redus (camion de cărămidă, lemn vs camion cu electrocasnice = costa la fel transportul). O fi pretul la client de 3 (sau 4, cam relativizat, nu e acelasi lucru) > adus in Coreea de sud etc. vs US( unde? Zacamant, terminal, la intrarea in casa…) dar in UE a fost de pana la 8 x > la un moment dat cel prin conducte.
        2. Pretul energiei si influenta lui:
        https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-25851545-daniel-daianu-criza-energetica-dura-nu-poti-salvezi-toti-costul-energiei-este-costul-tuturor-costurilor-fara-energie-nu-poti-trai-decat-daca-intorci-pestera.htm
        3. O fi limbaj de lemn, dar e rational economic. De sforăit nu mai sforăi de multisor.
        4. Bineinteles ca eficienta energetica este importanta! Dar asta nu inseamna ca pretul energiei trebuie lăsat sa creasca artificial. Pana si Comisia a recunoscut, deocamdată cu jumătate de gura, eroarea folosirii indicelui „emotional” TTF, urmând sa propună unul nou, mai reglementat.
        5. Tranzitia este necesara dar nu fortat si nici grabita pt. ca va dezechilibra economia (care o sustine chiar) intr-un mod imprevizibil si mai ales greu de atenuat. Asta se intampla in acest moment, cu predilectie in europa.
        Ex. Germania a revenit cu picioarele pe pământ si mentine in functiune(temporar, ma rog, la fel au făcut si cu cele pe cărbune de peste 10 ani deja) cele trei centrale nucleare ramase in functiune.

        • 1) Cererea scazuta a gazelor pe fondalul unui octombrie auriu, caldut si minunat este o chestie de noroc si de conjunctura (in februarie 2023 sau in decembrie 2024, vremea ar putea fi mult mai rece si mai capricioasa). Privitor la diversificarea surselor de aprovizionare, investitiile in infrastructura, terminale de lichefiere, vase de transport, etc trebuiesc amortizate, costurile operationale trebuiesc si ele acoperite, etc. Nu in ultimul rand, investitorii au si ei pretentia sa castige o dividenda, caci nu putem astepta de la nimeni sa lucreze gratuit pentru noi (om fi noi europeni draguti, dar branza e pe bani).
          2) Una peste alta, pretul LNG adus in Europa este semnificativ mai mare decat pretul gazului adus pe teava si acest aspect va avea un impact negativ in primul rand asupra competitivitatii economiilor europene. Macar daca am fi castigat ceva dpdv geopolitic, dar castigam mai nimic, caci grosul noilor furnizori tot in tabara oponentilor se afla.
          3) Pana in urma cu vreo 10 ani, SUA era si ea un importator net de energie, si evident stia sa apeleze la pragmatism, sa incheie parteneriate strategice cu state iliberale din Golf, etc. Departamentul de stat se crede acum cu sacii in caruta si invicibili (odata cu picarea economiilor europene insa, se vor trezi si ei cu o SUA in singularitate).
          4) Incercarea de plafonare a preturilor la gaze si petrol este OK, f probabil insa, ramane incadrata doar la capitolul incercari (jocul de glezne cu nice try). Caci, clauzele contractelor trebuie semnate si de vanzatori… iar noi ne aflam deja in „razboi” economic deschis cu membrii SCO (si implicit si cu noii lor asociati din cadrul OPEC).
          5) Tranzitia energetica trebuia accelerata in urma cu un deceniu. Acum este cam tarziu, caci modernizarea infrastructurii, productia, transportul si montajul componentelor necesare, etc consuma multa energie. Asa cum se observa si din avion, avem acces redus la asa ceva – sau ma rog, avem ceva acces dar la un pret foarte ridicat. In concluzie, aici in Europa, singura alternativa este sa functionam la foc redus, sa prelungim durata de viata a vechilor hodoroance si alte improvizatii (bucuria nebunilor).

          Asadar, daca dorim tranzitie energetica si modernizare, vom importa in continuare (din China) componente, panouri solare, turbine eoliene, baterii /sisteme de stocare, petrol si gaze din tarile petroliste (la preturi ridicate, samd). Pe cealalta parte, intensificarea schimburilor comerciale intre membrii SCO si asociatii lor va creste cu viteza ametitoare. Petrolistii furnizeaza energia necesara pentru dezvoltarea infrastructurii (contracte preferentiale pe termen lung, etc) iar companiile chinezesti furnizeaza tehnologiile necesare, incepand cu microchipuri, componente 5G, retele inteligente, panouri, invertoare, turbine eoliene, samd. http://english.scio.gov.cn/m/topnews/2022-09/17/content_784249 46.htm

          P.S. Putinele resurse proprii (ale Europei) nu ajung nici pe o masea, iar SUA, la randul ei, poate acoperi doar partial cererea de energie a aliatilor (si asta la preturi mai putin competitive). In contextul actual, daca privesc incaodata harta, raman la opinea ca perspectivele europenilor (si a lumii libere) erau considerabil mai bune daca depuneam ceva eforturi (in ultimii 10-15 ani sa zicem) sa atragem Rusia de partea noastra. Probabil ca nici nu sa dorit (din diverse motive, mandrie, aroganta, ipocrizie, naivitate, etc). In fine, fapta este consumata… si intrebarea de 1 milion este cum vom drege busuiocul in viitor? https://asia.fes.de/fileadmin/user_upload/World-Maps-BRI.png

          • Atunci mai bine ne mutam in US, sau China. Nu fiti atat de sumbru vis-a-vis de evolutia europei.
            Coreea de sud performeaza foarte bine economic cu LNG la preturi ridicate.
            Despre investitii in transport lichefiat : normal ca trebuie amortizate dar la fel trebuie si conductele. Suntem intr-o noua paradigma: nu contraza cel mai bun pret ci cel mai sigur furnizor la un pret decent, chiar daca mai mare.
            Plafonarea nu se va face din cauza temerilor germaniei ca nu va dori nimeni da mai vanda suficient gaz ca sa-si poata mentine economia functionand tot in structura actuala dar la limita,
            Eu vad ma simplu; problema 1 = indicele TTF (care e de fapt pt, gaz prin conducte) si nu tine cont de contractele pe termen lung, eliminat, inlocuit sau reglementat. Nu mai traim intr-o lume sigura, prin urmare nu putem lasa energia la cheremul speculatiilor de pe burse.
            2. Eliminarea pretului marginal si trecerea la cel ponderat, care tine seama de gradul de folosire a gazului(mic) in productia de energie. Functiona inainte la noi, functioneaxa in US si prin alte parti. E treaba furnizorului sa-si faca un calcul anual ponderat: % hidro, gaz, nuclear, solar etc. – sigur nu iese la profiturile extraordinare de acum ci la marje decente, cu tot cu partea necesara investitiilor in retele, mentenanta etc.Treaba statelor este sa se asigure ca toti actorii sunt ok economic la nivel de cost, nu sa redistribuie bani facuti artificial dintr-o eroare de reglementare.
            Rusia nu a putut fi niciodata atrasa in asocieri corecte, din pacate. Trebuie sa ne consolam cu asta si sa vedem orizontul pe termen mediu fara ea,
            Nu e nici acum tarziu sa relochezi din productie daca aduci energia la preturi sustenabile. Pt. asta trebuie viziune si vointa politica. Daca nu la nivel comunitar atunci macar individual (sp, pt si gr au luat propriole masuri de control si plafonare, acceptate de UE si functionale). Discutia e complicata dar se poate face.

            • Cererea de LNG a Japoniei si a Coreei de Sud a fost in mare parte acoperita de producatori americani si din Orientul Mijlociu (Qatar, etc). Odata cu aparitia unui nou consumator imens insa (Uniunea Europeana) este firesc ca cererea si preturile la aceasta marfa sa explodeze. Caci pe pietele globale, energia se vinde la preturi competitive (ca orice alta marfa) iar cand oferta este deficitara, ultimul baril de petrol, ultima mie de m3 de gaze, sau ultima tona de carbune o primeste cel care ofera pretul cel mai mare. Acesta este mecanismul pietei… si nu vad motivul de ce ne-ar vinde producatorii din SCO+OPEC sau producatorii privati din SUA (sau din alte parti ale lumii) marfuri si combustibili la preturi „reglementate”. Discutia este intradevar complicata, caci, asa cum arata actiunile SCO/OPEC+ (reducerea productiei in perioada urmatoare) oferta de petrol va ramane deficitara. Nici la o crestere masiva a productiei globale de gaze/LNG (pentru acoperirea cererii in UE) nu ne putem astepta de curand.

              Referitor la Rusia lui Putin, probabil era mai bine daca se depuneau eforturi in consolidarea parteneriatului NATO-Rusia. Acum trebuie, pe de-o parte sa ne consolam cu ideea pretului exorbitant al combustibililor (si implicit al energiei), iar pe cealalta parte, cu o crestere imensa a cheltuielilor bugetare legate de razboi si sporirea securitatii. De parca asa ceva s-ar fi si dorit… este tot mai evident insa, ca „surpriza” geopolitica este trecerea cu bagaje a Indiei, Turciei, a Orientului Mijlociu /OPEC si a altor imperii (cam pretutindeni exista populatie multi-etnica) de partea SCO. In acest context, nu vad ce sanse are strategia de izolare si destramare (pe rand) a puterilor emergente regionale in formare (China, India, Rusia, Turcia, Iran, etc).

              https://www.tribuneindia.com/news/comment/sco-at-crossroads-of-history-433339

              http://english.scio.gov.cn/m/topnews/2022-09/17/content_78424946.htm

            • @Florix
              Nu combustibilul trebuie vandut la preturi reglementate ci Energia electrică! recitiți ce-am scris.
              Bun, luati in calcul ca o parte din gazul rus ce venea în europa pe conducta pleaca înspre asia, si va mai pleca. Nici macar in UE nu este sub embargo inca (si nici lng-ul rus cumparat in spania de ex.). Asta înseamnă că va avea loc o re-aranjare a clientelei.
              Cum spuneam, va fi mai scump decat era odata dar nu exagerat.

            • @Nman
              In 2021 de ex, UE a importat din Rusia circa 175 bcm de gaz natural. Cu ce inlocuim aceasta cantitate, respectiv de unde si in cat timp? Nu stiu cata incredere putem avea si in promisiunile Qatarului din moment ce a trecut de partea SCO (este deajuns sa livreze doar 70% din cantitatea contractata). http://eng.sectsco.org/politics/20220916/912890/SCO-member-states-signed-memorandums-on-granting-SCO-dialogue-partner-status-to-the-Arab-Republic.html

              P.S. Anul acesta am reusit cumva sa ne umplem in mare parte rezervoarele (cu gaz rusesc) inainte de explodarea gazoductelor din Marea Baltica, etc. Sunt curios cum o vom scoate la capat anul viitor (si la ce pret). Desigur, in UE va trebui sa facem economii, trebuie sa luam insa in calcul cheltuieli bugetare suplimentare (cresterea datoriilor?) precum si o evolutie negativa a PIBului. https://www.mediafax.ro/economic/romania-a-cheltuit-3-din-pib-in-lupta-cu-criza-energetica-21271093

  2. Bun articol, bun si pt ca nu se spune nici un cuvint despre EU.
    Chiar, ce rol joaca EU care se vrea un pol de putere economica si militara, nu cumva e in categoria „statelor mici”?

    • Nici statele europene -oricare si oricate dintre ele- si nici UE nu au nici resursele si nici puterea militara cu care sa procure din alta parte resursele care le-ar defini ca altceva decat „mici”.
      Inscenarea din Ucraina intareste si adanceste pozitia respectiva , lucru devenit evident din momentul in care UE a fost obligata sa se sinucida asistat.

    • UE ar avea osansa imensa daca politicienii actuali ar avea viziunile celor de calibrul care au reusit sa-i dea viata actualului proiect, proiect neterminat si pe cale sa fie dinamitat din interioul sau.
      Cancelarul german sustine largirea uniunii catre est, fara a mentiona care sa statele respective, este zona balcanilor, „Butoul de pulbere” al Europei care a fost si a ramas in contiuare vazand tensiunile intre etniile zonei respective in frunte ca nationalismul sarbesc si sustinerea rusilor de acestia.
      Cum ar arata UE daca s-ar trece la planul mare cu includerea Turciei, Libanului, Israelului si nordului Africii, cu alte cuvinte refacerea „Imperiului Roman” de data asta mai mare si transformarea Mediteranei intr-un „lac european” intr-o uniune care intradevar ar avea potentialul sa concureze cu China si SUA din toate punctele de vedere.
      S-ar rezolva lipsa fortei de munca, de energie, a productiei de bunuri de toate felurile incepand de la alimente si pana la armament performant.
      Pt acest proiect in primul rand este nevoie de convingerea SUA ca ar fi in beneficiul lor, China avand alte obiective bine conturate in programele sale, cucerirea lumii sub conducerea ei, este telul declarat al acestora.
      Altfel Europa ramane magarul dus de nas cu batul si morcovul legat de el.

  3. Este o discutie cu mult prea lunga ce implica nu numai modelele economice ci si modelele de dezvoltare, militara, sociala si politica .Recent, la ONU, doar citeva natiuni nu au condamnat interventia Rusiei In Ucraina .Pe masura ce timpul trece si Rusia pierde confruntarea intreaga omenire se va atasa principiilor aduse in discutie de catre SUA .„Bumul” economic din China este cladit ca un urias ce are picioarele de lut .Orase peste orase , fara de locuitori, ca si recentele actiuni ce au prezentat modul de aparare al unor entitati bancare ne fac sa intelegem relativismul economic in care se afla China .Un simplu bobirnac militar si China cade economic . Rusia isi pierde toate oportunitatile ce tin de vinzarea in Occident a resurselor ei energetice (cite or mai fi ). Va imaginati ce se intimpla ? Rusia nu are nici banii necesari reconstructiei energetice ,ca alternativa si nici tehnologia necesara .Curind Rusia se va retrage din Ucraina pe masura ce Germania si Franta se vor implica militar mai mult .China are problemele ei in partea ei de lume probleme de care nu are cum scapa. Micile natiuni nu mai pot gestiona singure conceptul de statalitate .Practic guvernele statelor mici vor deveni doar simpli executantece vor gestiona PIBul functie de intelegerile la nivel European . Europa se federalizeaza . Fara sprijinul marilor puteri nu au cum rezista nici in piata de capital nici militar . Intrega omenire doreste sa fie asemenea Uniunii Europene .De curind doua puternice natiuni Suedia si Finlanda au intrat in NATO. Alte citeva state bat la poarta UE iar Serbia se vede nevoita a accepta toate cerintele Bruxellului .Tarile riverane Rusiei isi pun si ei problema de a parasi intelegerile trecutului atunci cind maica Rusia era puternica . Acum PIBul Rusiei nu mai permite astfel de aventuri .Datoriile externe ale tarilor mici si mijlocii sunt uriase .China nu le poate oferi plata acestor datorii si obtinera de noi sume de bani conditionate fiind de acederea la iliberalism sau la dictatura . Povestea lui Stan Patitul o stie toata lumea .Occidentul este in expansiune iar Germania si Japonia se pot acum inarma .Intrega lume occidentala si aliatii ei (din ce in ce mai numerosi ) isi va creea un spatiu existentialist acolo unde energia verde , tehnologia de ultima generatie ,curatarea la propriu a planetei si forta militara , vor fi capul de afis. Fara tehnologia nemtilor si a americanilor toti ceilalti nu vor putea face fata viitorului .Exemplul cel mai bun este ceea ce se intimpla acum in UE acolo unde lagaturile vazute si nevazute fac ca UE sa devina o putere de prim rang .„Nimeni nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.”Pe masura ce timpul trece sanctiunile cresc in intensitate , tarile NATO ,ce erau mai reticente atunci cind era vorba de a oferi armanet Ucrainei , si-au modificat atitudinea . Franta si Germania ofera Ucrainei noi capacitati de aparare antiracheta .In Romania ,Franta aduce tancurile Leclerc si blindatele sale de ultima generatie . Israelul se pare ca va ajuta si ea Ucraina impotriva dronelor iraniene si de ce nu poate ofera si componente ale sistemului sau de aparare antiracheta . Citeva tari din NATO isi doresc si ele sistemele de aparare ale Israelului .Rachetele Patriot ajung si ele in Ucraina .Sume uriase de bani sunt oferite Ucrainei si Rusia se pare ca pierde pe toate fronturile .Loviturile nucleare ies din discutie practic Rusia nu poate lovi Ucraina fara sa fie izolata total si fara sa primeasca un raspus pe masura .Borell a zis foarte clar : in caz de lovuitura nucleara armata Rusiei va fi distrusa .Intre timp doi membri din FSB si din armata Wagner au dezertat in Franta si ii ofera lui Macron si Tribunalului International date despre ceea ce Putin a facut in Ucraina .Nimeni nu mai poate crede ca Occidentul va da inapoi sau va face intelegeri „ pe sub masa ” fara stirea Ucrainei .Rusia se va retrage si razboiul va continua avind vechile granite ca si aliniament de lupta .Donbasul , cel atit de lovit de o parte si de alta , nu mai poate oferi cetatenilor ei (cei ramasi ) siguranta zilei de miine si nici macar siguranta existentialist afirmata . Vor pleca cu totii (deja au plecat foarte multi ) fie in Rusia fie in Uniunea Europeana .Restul de Ucraina se va inarma si va deveni , asa cum bine stiti de mult , o cetate de granita .Fortele NATO se vor pozitiona mai aproape de Rusia .In paralel, vechile tehnologii militare s-au distrus aproape in totalitate iar Ucraina si Occidentul(tarile foste socialiste) au scapat de ele urmind ca noile tehnologii sa inlocuiasca rablele foste sovietice .Practic Ucraina devine militar o tara NATO.Deja Putin ne-a arata ca totul a fost planificat si el a incercat sa anticipeze evenimentele ce oricum urmau sa apara reusind sa opresca momentul in care NATO oferea Ucrainei statul de membru .Dar si asta am spus inca cu mult timp in urma .

  4. Foarte bună și necesară temă de discuție, deși fără un final prezumat. Dar un lucru este evident: A treia Revoluție Industrială a produs învingători ( SUA, China, India, etc) și învinși ( Europa de Vest, Rusia, etc). Urmarea va fi o Nouă/Altă Ordine economică și politică mondială, conform noilor rapoarte de putere. Cum se va face asta, rămâne de văzut. Probabil prin forță, ca de obicei….
    Dar, da, acțiunile politice ale puterilor mici și mijlocii CRESC la bursa puterilor politice. Multilateralismul puterilor dă noi șanse puterilor mici și mijlocii. Dar pentru a profita de situație trebuie să adopți o politică națională coerentă și… agresivă. Cine nu iese la luptă, moare….
    Așa că voi zice ca Eminescu: De la Bug până la Tisa și apoi pan’la Tamisa….

  5. „Revoluţia este precum Saturn, îşi devorează propriii copii!” – cu aceste cuvinte rămase celebre îşi argumenta dreptatea Pierre Victorin Vergniaud în procesul deschis în faţa Tribunalului Revoluţionar din Paris.
    Cam asa se intampla cu globalizarea, orinduirea neoloberala, democratia etc.etc impuse si instaurate de lumea libera, de occident acum fiind randul acestuia sa-si puna capul sub ghilotina pe care o ridica China, Rusia, India si alte state de marimi medii, cei mici oricum n-au nimic de spus.
    Un exemplu elocvent, Arabia Saudita o data cu sacii in caruta isi poate permite acum sa-i de cu flitul presedintelui Biden asa cum Erdogan considera europenii niste prosti si ii joaca pe degete dupa cum doreste.
    Din acest punct intradevar au aparut oportunitati extraordinare, daca puterea militara a fost SUA batul iar „furnizării de bunuri globale cvasi-publice a reprezentat morcovul guvernanței globale de sorginte liberală.” magarul este Europa care acum se zvarcoleste incoltita din toate partile.
    Oportunitatile aparute dintr-o data sunt rezultatul slabiciunilor si a greselilor occidentului care dupa 1990 nu a reusit sa anticipeze corect ce poate urma, semnale au fost destule, exportul fortat de democratie catre tari extrem de labile precum Irak, Afganistan, Libia, tari din America de Sud s-au soldat cu esecuri rasunatoare, interventilor militare neurmand dezvoltarea economica si stabilizarea acestor tari si zone, piata nefiind in masura s- o faca, nici n-a dorit-o.
    China a fost un magnet intrat de mare pt investitiile occidentale incat ele au reinviat balauarul chinez care acum este pe cale sa arunce flacari pe nari, vezi Taiwan.
    Daca la prima vedere sunt oportunitati pentru unii si altii pt occident poate insemna declinul, cine stapaneste Europa, stapaneste lumea a spus-o cineva, China si-a facut lectiile, Europa este „corgenta”

    • Se vorbește de mult despre „declinul Occidentului”, recte al Europei, dar asta nu pare să se întâmple în ciuda repetatelor predicții: UE este încă puterea economică nr.1, înaintea USA și China. Toți „dragonii”, „urșii” și alți „balauri” aspiranți la statutul de mare putere se bazează pe construcții strategice lacunare și dacă nu sunt prudenți se pot expune unor eșecuri spectaculare, cum vedem azi Rusia. Binomul SUA-UE reprezintă o putere zdrobitoare atât civilizațional cît și economic și militar și asta nu se va schimba prea curând.

      • Stimabile, cititi cuvantarea tovarasului Xi la congresul comunist chinez care a avut loc saptamana trecuta, o sa va lamuriti despre ce este vorba si care este actuala situatie europeana , daca fata de rusi a fost „numai” o dependenta energetica, la China e cu totul alta poveste, sunt dependente atat de multiple incat nici nu pot fi toate enumerate, practic intreaga economie este dependenta de China.

  6. Marile beneficii liberale occidentale între 1990 si 2022 au fost clare pentru zona noastră: au încătușat țările est-europene într-un liberalo-sclavagism de durată. Lasate fără industrie proprie, în sensul că acestea, încet și sigur, au ajuns incapabile să fabrice „bunuri globale cvasi-publice”, ce pot fi ele altceva decât niște țări captive? Scăpate din capcana comunismului direct in capcana liberalo-capitalismului.
    Cetățenii acestor țări au devenit cetățeni de mâna a doua (oricum cu o altfel de viteză decât ceilalți) dar fericiți, cu burta plină de bunuri globale cvasi-publice, mult, mult prea puține dintre acestea produse în țara lor. Și aproape nimic sub controlul țării lor (în sensul că produsele nu sunt proiectate și nici proprietatea vreunei entități private sau publice din țara lor).
    Aproape că mi-e rușine să scriu cuvantul „țara” – să nu fiu considerat cumva, de vreun liberalo-capitalist, ca fiind anacronic (nepotrivit cu timpurile în care toți trebuie să mulțumim corporațiilor și marii eliberări liberalo-capitaliste așa cum făceam mai înainte conducătorului suprem) – comunist, prorus, prochinez, naționalist… etc. Sunt doar un cetățean român care a crezut că individul are o datorie față de țara lui, iar țara lui are o datorie față de el.
    În cursul vieții mele comuniștii au încercat să mă convinga de tot felul de lucruri care nu erau în firea ființei umane iar capitaliștii au făcut aproape același lucru (în ultimul timp copiindu-i chiar pe comuniști, așa că, eu cu unele învățături noi, capitalisto-ecologiste, sunt deja învățat).
    Mâna invizibilă (pe care se bazează sistemul capitalist) spune că țările mici și mijlocii trebuie să se concentreze pe exportul de materii prime și pe înșurubatul pieselor auto (sau altora) pentru a le furniza corporațiilor liberale occidentale, care să le vândă mai departe, pe piața globală, ca „bunuri globale cvasi-publice”. Doar la asta se pricep cel mai bine. Foștii imperialiști și colonialiști, deveniți democrați și moraliști, se ocupă cu chestii mai elevate, că la astea se pricep ei mai bine. Profitul e ceea ce contează, acesta fiind sensul, motivația, rațiunea de a fi a omului pe pământ. (pentru eventuale lămuriri despre cum acționează „mâna invizibilă” vezi exemplul cu Portugalia si Anglia al eminenței cenușii Adam Smith).
    Capitalismul liberal al „oportunității” tuturor celor aleși (sau a celor ce trec testele) suferă de mai mult timp de dictatura corporațiilor globale pentru care piața și mai ales profitul „cu-orice-preț” și „cât-mai-mult”, este ceea ce contează și nu omul, și nici statul sau altceva… Normal că orice regulă pusă de vreo țară mică, alta decât cele pe care deja aceasta le-a acceptat în țara sa de origine, este o impietate, o lezmajestate, iar guvernul țării respective este catalogat imediat ca fiind cu tendințe dictatoriale. (cred că este inutil să spun că corporațiile sunt sprijinite ferm și direct de guvernele lor, dar nu sunt conduse de oligarhi sau de baroni locali ci de oameni de afaceri de succes din revista Forbes). A fi democratic, autocratic sau dictatorial este o situație care depinde nu de populația țării, de alegerile cetatenilor ei, ci de institutiile liberalo-capitaliste din țările care furnizează bunurile globale cvasi-publice… Unele state, chiar dacă se fac preș în fața instituțiilor, nu reușesc să își schimbe „statutul” în fața acestora… Trec testele, merg la ore suplimentare dar… nu, nu sunt în stare să fie în rând cu alții (care, mai că înjură în față aceste instituții atât de democratice si atât de liberale…)
    Mâna invizibilă a lui Adam Smith se vede de ceva vreme. Sunt degete care sunt așa de bogate, supra-bogate, nerușinat de bogate încât lumea aceasta și piețele ei li se par prea mici. De aceea inventează noi și noi piețe. Sunt „creatori” de piete. Un exemplu clasic de metodă de creare de piețe noi este războiul. În timpul unui război degetele hrăpărețe câștigă mult, mult și mai mult. Pentru cei mai în vârstă care au prins propaganda comunistă – e vorba de așa numitul „complex militaro-industrial” – vă amintiti? Atunci nu credeam că există. Acum știu că există. Degetul din mijloc al mâinii invizibile este cel care se vede primul. Îl observați? După război sau după o cucerire pașnică a piețelor urmează eșalonul doi de degete care „investesc” strategic în tot ce se poate. Creează alte piețe și alte piețe. Degetele hrăpărețe sunt din ce în ce mai vizibile și sistemul încearcă să le ascundă cumva. Dar cum? Vom vedea.
    Chiar mă întrebam ale cui sunt țările ce există astăzi? De ce există țări? Doar pentru că oamenii cuprinși în granițele lor vorbesc aceeași limbă? Aparatul de stat al acestor țări mici are practic doar rolul unui administrator de „tabară muncitorească” plătită de 2-3-4 ori mai puțin pentru muncă egală față de muncitorii din țările de origine ale corporațiilor. Desigur la ele acasă nu își permit să stârnească nemultumiri prea dese sau prea mari, pentru că, nu-i așa, s-ar dărâma edificiul capitalisto-corporatist, garantul democrației și libertății. În restul lumii, pe celelalte piețe, nu prea contează ce face corporația, căci, dacă țările în care operează acestea vor să aibă acces la „bunurile globale cvasi-publice”, trebuie să îndeplinească „condițiile impuse de instituțiile liberale create în Occident”. Vai, de câtă generozitate a dat dovadă sistemul liberalo-capitalist când a propus un impozit global pe profitul corporatiilor (lor). Mi-au dat lacrimile de fericire! Deh, oricum nu declarau ele prea mult profit, dar de acum… de acum vor declara profitul în mod cinstit. Doar că scopul acestora în țările mici si mijlocii, cum este a noastră, nu este să facă profit (local). Este să exploateze diferențele de salarii și (încă) cele ale prețului energiei (sper că poveștile cu „profesionalismul forței de muncă” nu le mai crede nimeni). Dar ce profit poți declara când tu folosești cetățenii țărilor aspirante la libertate și democrație doar ca simplă forță de muncă? (ca un simplu „activ” contabil? – un număr cât „permite” piața de mic). Dacă vreți să mă contraziceți și aveți în gând să îmi dați exemplu superba industrie IT din Romania, vă spun în cunoștință de cauză că vă înșelați. Așa cum muncitorii români învârt șuruburi pentru industria auto fiind plătiți de 3-4 ori mai puțin decât muncitorii germani, de exemplu, și IT-știi români lucrează într-un sistem similar cu „lohn-ul” într-o piață globală, desigur, dar cu salarii de 2-3 ori mai mici decât „dincolo”. Nu aveți cum să mă contraziceți, credeți-mă pe cuvânt. „Fiecare beneficiu vine cu un cost asociat”. Chiar așa. Totul sună bine până când acest cost pare a fi un beneficiu… apoi lucrurile se schimbă.
    Așa că, da, ar trebui să urmeze o resetare și da, suntem între ce a fost și ce va avea să vină. După marile resetări de după războiul Crimeei din care a rezultat (și) România și după primul război mondial din care a rezultat (și) România Mare, în 1989 nu a fost vorba de nicio resetare. Muncitorii din fabricile comuniste au fost preluați încet și sigur (pe parcursul a 10-15 ani) în fabricile corporațiilor care au adus (în schimb) un fel de libertate. Acum poți pleca de la o fabrică la alta mult mai ușor decât pe timpul comunismului. Asta e adevărat. Toți am beneficiat de pe urma „ordinii liberale”… Am intrat în „instituțiile” liberalismului democratic, dar stăm cu căciula în mână, la ușa, de ceva vreme. Mai trece unul și altul pe lângă noi, iar noi îi privim mirați, fără să înțelegem ceva. Probabil așa va trece și criza asta… pe lângă noi. Să profităm de ea, ca țară? Aș vrea să cred că ar putea fi posibil, însă mă îndoiesc în mod serios. Noi ne-am bazat mai mult pe noroc. Oricum probabilitatea să ne iasă (să iesim cu bine din criza asta) este mult mai mare dacă ne bazăm pe noroc decât dacă politicienii nostri ar întreprinde ceva… e de 50%-50%. Vremea se face urâtă. Se zice că în caz de cutremur e bine să stai în cadrul ușii. Avem șanse!

    • Chiar daca , pe alocuri, condamnati comunismul se vede limpede cum fenomenul numit capitalism va este strain .Societatea socialista , comunismul nefiind nicind atins de cetatenii Romaniei ante 1989 , nu a reusit sa faca fata pietei libere . Mai pe romaneste , societatea multilateral dezvoltata ce era numita, de catre minuitorii de condei procomunisti si apoi proceausisti ,ca ultima forma istorica de existenta a Omenirii in integralitatea ei , a ajuns in situatia ca si cum costurile de fabricatie a tuturor (foarte mici exceptii ) produselor sa fie cu mult mai mare decit pretul obtinut prin vinzare .Erorile s-au tinut lant si toata suflarea romanesca a stiut ce s-a intimplat .Societatea capitalista are cu totul alte modalitati de a se reface in cazul unor neprevazute intimplari .Si aici totul este cunoscut . Nu conteaza care este numele firmei ce piere in piata imediat alta structura economica ii ia locul .Acelasi lucru se intimpla si la nivel personal .Angajatul, care nu poate face fata ,din motive diferite ,unei concurente acerbe si care isi dovedeste inutilitatea ,pe un segment anume , se poate reprofila acolo unde calitatile sale se dovedesc a fi necesare .Romania a intrat in acest joc nepregatita dar dincolo de nemultumirile personale ale fiecaruia dintre noi intregul arata bine .Nu trebuie decit sa va ginditi cum am fi aratat daca nu eram parte a UE si NATO.Niciodata in existenta noastra ca natie poporul roman nu a trait asa de bine .

    • ”ale cui sunt țările ce există astăzi?”

      Polonia e a polonezilor, iar polonezilor nu prea le suflă nimeni în ciorbă. Chiar și pe vremea comunismului, Stalin și Brejnev au fost nevoiți în repetate rânduri să țină seama de părerea polonezilor. Agricultura poloneză nu a fost cooperativizată pentru că nu au vrut polonezii. Polonia nu a fost invadată pentru că polonezii au promis că se vor lupta cu trupele sovietice pe străzi, în timp ce Dubcek promisese că cehii și slovacii vor primi trupele sovietice cu flori. Astfel încât Cehoslovacia a fost invadată, iar ulterior transformată în federație, cu două republici având parlamente și guverne proprii, folosite constant de sovietici una împotriva alteia.

      • „Polonia e a polonezilor”
        ____
        In Polonia (dar nu numai) proprietatea fiecarui cetatean este limitata la ce este trecut in CF pe numele lui. Proprietatile de stat, bogatiile patriei, etc sunt discutabile (caci, deseori, beneficiarii veniturilor de pe urma acestor active sunt doar administratorii;) In fine, cetatenii asteapta mai multa transparenta in cheltuirea banului public, politici bugetare coerente, crestere economica, servicii de calitate, buna guvernare, etc… si evident bunul simt si respectul fata de cetateni.

        PS. componenta (pe etnii) a actionariatului fabricilor, fermelor si a altor active este mai putin relevanta pentru cetateni. In contrast, veniturile la bugetul statului sunt relevante (dat fiind ca evolutia veniturilor bugetare pot avea un impact pozitiv /sau negativ asupra vietii de zi cu zi a cetatenilor, asupra cheltuielilor sociale, in educatie, sistem sanitar, nivelul salariilor si al pensiilor, samd). Deschiderea /atragerea investitorilor si colectarea eficienta a impozitelor si taxelelor aferente este o metoda coerenta, sustenabila si eficienta de majorare a venitorilor bugetare. Pana si Xi Jinping promoveaza aceasta strategie de dezvoltare.

      • ”Mâna invizibilă” se manifestă inclusiv atunci când românii dau șpagă pentru angajare la stat.

        Sintagma ”mâna invizibilă” este în prezent folosită în special la modul batjocoritor, mulți oameni nici n-au idee ce încerca să explice Adam Smith, însă realitatea e că investițiile germane în România sunt în beneficiul Germaniei, nu în beneficiul României.

        • Mda, germanii nu sunt buni, americanii (Intel, Tesla &co) nu se ratacesc prin Romania (se duc pe ude au piete mari de desfacere, Asia, China, India, vestul UE, etc). Daca ar fi dupa tine, romanii ar trebui probabil sa mai astepte cateva decenii in saracie… pana vin investitorii turci, polonezi, vietnamezi, azeri, mexicani, etc. Sau alternativ, sa faca credite guvernamentale in scopul industralizarii patriei prin inermediul intreprinderilor de stat (anuitatile le vor plati din nou in produse agrare, cum au facut si pe vremea lui Ceasca).

          • @Florix – există și investiții americane în România. Diferența ar fi că nu hotărăște nimeni la Washington cum să-și obțină România energia electrică. Mai mult decât atât,. Washington-ul nu trimite postaci pe forumurile de limbă română, cum face Berlinul.

            • @Harald
              1) Volumul investitiilor americane si englezesti sunt considerabil mai mici in comparatie cu suma investitiilor din Vestul UE.
              2) Guvernele Romaniei si Poloniei de ex, se ascund mereu in spatele contractelor bilaterale cu SUA, cvasi ei au contractat SUA in materie de asigurare a securitatii militare si energetice. Nu in mod intamplator, prin estul UE, politologii si „facatorii de opinie” fac bashing la adresa asa zisei birocratii neomarxiste Bruxelleze, la adresa companiilor din Vest si in special la adresa Germaniei (fiind considerata motorul tranzitiei energetice). Evident, ei prefera mentinerea monopolului „de stat” (greaua mostenire a comunismului) si asteapta fonduri europene (bani de la contribuabilii din vest) pentru subventionarea importurilor de centrale nuke din SUA. Caci, contribuabilii americani nu le ofera granturi, ci doar finantari sub forma de credite cu dobanzi la pretul pietei (branza e pe bani;)
              3) Reprezentantii contribuabililor din vestul UE (Germania, Franta, Olanda, etc) interactioneaza direct prin Bruxelles (nu au nevoie de serviciile facatorilor de opinie, lobeisti, gazetari, etc). Ei intind de fapt o mana sincera de ajutor, oferind granturi, credite la dobanzi preferentiale (1% pa) contra reformelor, samd. Prin Estul UE insa, soricul este inca foarte gros.

  7. Stimate domnule Dumitru descrieti aspecte reale si adevarate. Dar nu toate tarile din Ep.Centrala si de Est si au pierdut busola si au reusit sa mai pastreze productii proprii.In Ro toate guvernarile au fost cleptocrate, corupte, mincinoase si de aici a rezultat ce vedem si migratia a peste 4 milioane de cetateni.

    • Toate guvernele au fost cleptocrate deoarece au fost populate cu fauna „omului de tip nou” format în comunismul lui Ceaușescu!

  8. 1.Liberalismul si iliberalismul sint fetele ,,alternative” ale evolutiei politice, economice si sociale ale lumii.Liberalismul este in permanenta in cistig, deoarece reprezinta normalitatea, interesele colectivitatii, pe cind iliberalismul pe ale unui ,,capitan” si clanului sau, ca in Ungaria!
    Daca liberalismul este rezultatul unui ,,model economic” proactiv institutional, iliberalismul este practic preluarea acestei ,,functii” de catre ,,capitanul” Putin, V. Orban sau altii ca ei care dau din coate si in Romania!
    Saracia si coruptia clasei politice sint catalizatorul evolutiei iliberale, fiind vizibila iesirea in fata a ,,capitanului” nostru, care ,,se bate” la propriu pentru ,,interesele” poporului!El face acest lucru pentru a transmite ,,poporului de adepti” aceeasi maniera de lupta politica, ridicata la rang de agresiune fizica, deocamdata contra competitorilor politici din parlament, apoi contra institutiilor democratice.Aceasta evolutie este in curs si ea nu poate fi stopata in lipsa unui proiect de tara care sa inlocuiasca ciorovaiala financiara pe cresterea pensiilor ori salariului minim, cu REINDUSTRIALIZAREA Romaniei si constructia unei societati industriale avansate…

  9. Dupa ce a stat, decenii, cu fundul in doua luntri, cochetand cu apartenenta (si) la Europa, rusia isi reteaza legaturile cu Occidentul si aluneca, decisiv, catre Asia.
    China si SUA se vor intelege, geopolitic, in urmatorii 15-20 de ani si vor ramane adversari ideologici – comunism VS capitalism, incercand sa-si proiecteze valorile in exterior, catre „statele mici”.
    Eu n-as pune Turcia si Ungaria in aceeasi oala. Turcia e o forta si va contesta, serios, statutul rusiei, de putere regionala la Marea Neagra. Ungaria se va alinia – caderea lui putin va antrena si caderea lui orban. Serbia se va alinia si ea. Noua cortina de fier se va consolida, la granita Ucrainei cu rusia si bielorusia. rusia va fi un fel de peste-pilot al Chinei, la cheremul celei din urma.

  10. Liberalismul și democrațiile au pierdut în fața dictaturilor fix în anul 2001 când a fost admisă China în Organizația Mondială a Comerțului. Corporațiile nu sunt instituții democratice și liberale, ci sunt niște entități ghidate după un singur scop: profitul. Și dacă pot face profit cu dictatorii, vor face, de aia au și învins liberalismul și democrațiile când au reușit introducerea Chinei în comertul mondial. Începând de atunci trăim în corporatism, nu mai trăim în capitalism, corporațiile au câștigat în fața Democrațiilor și a liberalismului. Profitul a câștigat în fața libertății și a egalității, fabricile s-au mutat in China unde partidul comunist avea sclavi care munceau pe 100 de dolari salariul, transferul de tehnologie s-a făcut tot atunci, iar dictatorii și autocrațiile au început sa ridice pretenții la masa ordinii globale. Corporațiile multinaționale, cele care au fost un motor important economic in lumea liberă, au dinamitat lumea liberă pentru profit trecând la afaceri cu dictatori. The end.

    • ”Corporațiile (…) sunt niște entități ghidate după un singur scop: profitul. Și dacă pot face profit cu dictatorii, vor face”

      E adevărat. Însă electoratul votează politicieni, nu șefi de corporații. Acești politicieni au confiscat democrația și liberalismul, au transformat alegerile într-o glumă proastă și au luat decizii politice în favoarea corporațiilor.

      Mai mult decât atât, taxele pe carbon nici măcar nu sunt în favoarea corporațiilor, iar desființarea centralelor nucleare germane, nici atât.

      Navele, locomotivele sau trenurile nu pot fi produse decât de corporații, iar dacă cineva își imaginează că Rusia și China or să le importe din Vest, își imaginează greșit. Însă produsele alimentare de primă necesitate n-ar trebui să fie produse de corporații și aici ar trebui să se vadă rolul politicienilor europeni. Numai că ei preferă o fiscalitate absurdă, pe care numai corporațiile o pot suporta sau o pot evita.

      • @Harald
        Bravo, chinezii produc microchipuri, fabrici de baterii, componente 5G si alte tehnologii avansate… iar noi ne intoarcem inapoi la gradinarit si la agricultura de subzistenta. Vindem ceapa verde, ridichi si cartofi in piata.

        P.S. Efortul alungarii rusilor din bazinul Marii Negre (respectiv din Crimeea si din Donbas) va costa multe resurse naturale, umane si financiare (sute, poate chiar si mii de miliarde, nu se stie;). Evident, succesul nu este garantat (in special pe fondalul colaborarii Rusiei cu membrii SCO+OPEC) dar asta e o alta mancare de peste. Pana una alta, „taxele” trebuiesc platite la timp (eventual chiar si majorate;) caci producatorii si negustorii de LNG nu lucreaza pe gratis. Si evident, nici producatorii si negustorii de armament, si nici domnii jenerali.

        • @Florix – da, de asta românii trebuie să-și cumpere alimentele de la magazine germane. Exact cu asta se ocupă lanțurile de magazine germane în România, cu ”efortul alungării rușilor din bazinul Mării Negre”. Așa că românii trebuie să suporte orice taxe, ca recunoștință pentru efortul magazinelor germane.

          • 1) Desigur, este vina germanilor ca miliardarii romani (Tiriac, Gigi Muschi, Gigi Becali, Popoviciu, Felix sau mai stiu eu cum ii cheama) au investit in fotbal, televiziuni, etc si nu au investiti in retele de desfacere. Fratii Dedeman de ex au demonstrat ca se poate.
            2) Chiar si magazinele germane sunt persoane juridice romanesti, platesc taxe, salarii, etc in Ro precum societatile cu proprietar/capital romanesc. Apoi, componenta actionariatului pe etnii chiar nu afecteaza (nu incalzeste si nici nu raceste) cetateanul /consumatorul cu absolut nimic. Caci actionarul principal (Gigi Muschi sa zicem) nu isi imparte banii cu cetateanii. Si nici peturi mai mici sau alte avantaje nu ofera din patriotism, solidaritate fata de compatrioti, etc.
            3) Apropo taxe, in vestul UE, nivelul taxelor este aproape dublu in comparatie cu Estul-UE. De asemenea, in vestul UE (cu exceptii in Sud, Italia, etc) taxele se colecteaza eficient, iar o parte din contributii se duc la bugetul UE – in favoarea beneficiarilor net din Est (pentru reconstructia infrastructurii, economiilor, etc). Fara fondurile europene, economiile acestor tari aratau astazi precum a Ucrainei inainte de razboi, Belarus, Albania, RMoldova samd. Trist este ca unii beneficiari net (in special guvernele Fidesz, PiS dar si guvernele Romaniei si a Bulgariei) amana reformele justitiei si structurale, sau fac chiar regrese in aceasta privinta, faciliteaza abuzul, samd. Cum am mai zis si cu alte ocazii, soricul a ramas cam grosut ;) https://www.nytimes.com/2019/11/03/world/europe/eu-farm-subsidy-hungary.html

  11. Va multumim pentru acest articol deosebit si important in actualul context geo-politic !

    Asociatia Revolutionarilor ‘1989’ Ploiesti

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Ghincea
Marius Ghincea este cercetător doctorand la Institutul Universitar European din Florența și expert în politici publice. Interesele sale de cercetare se concentrează pe natura consensului de politică externă în democrațiile avansate și legăturile dintre politica externă și factori culturali precum identitatea națională. Este de asemenea interesat de rolul opiniei publice asupra politicii externe și despre dinamica contestării ordinilor hegemonice internaționale. Predă un curs introductiv de relații internaționale la Johns Hopkins School of Advanced International Studies, Bologna și este activ în mediul de policy din România și străinătate. A studiat în România, Ungaria, Republica Cehă, Italia, Germania și Statele Unite.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro