Comunism și capitalism

Și dumneavoastră și eu am trăit și comunismul și capitalismul. Eu, unul, am dus-o prost și atunci, o duc prost și acum. Probabil că dacă ar fi fost monarhie, Ev Mediu, tot prost aș fi dus-o pentru că sunt, ceea ce se numește, omul de rând! Am citit, probabil, nu cât domnia voastră, și despre…, și despre…! Doar vorbe frumoase, critici ușoare – chiar și din partea lui Thierry Wolton, față de ceea ce am trăit cu adevărat, față de ceea ce știu eu și despre comunism, și despre capitalism. Mă așteptam ca Wolton, după ce a scris peste 3000 de pagini despre comunism, să scrie mai degrabă despre nazism (ca o paralelă, ca o alternativă la comunism sau despre capitalism care nici acesta nu e o fericire pentru toți!) dar el a preferat, deloc întâmplător, să scrie despre riscurile (adevărate și acute, desigur ale, ”noilor drumuri ale servituții”) de a ajunge sclavii inteligenței artificiale subordonate unor autorități totalitare, ușor de prevăzut de orice minte lucidă! Și aproape că m-a convins: este inevitabil să ajungem acolo…
Eu vorbesc despre comunismul și capitalismul trăit de mine la etajul trei dintr-un bloc oarecare din țara asta, nu din Paris, Londra ori Tokio – de unde perspectiva s-ar putea să fie alta; nu vorbesc despre capitalismul cercetat sub lupă, în laborator, ori pe teren, de marii noștri savanți, și care au ajuns la alte concluzii față de adevărul meu! Eu judec lumea după ceea ce cunosc eu și, nu de puține ori, sunt în contradicție flagrantă cu tot ce aflu de la alții!
N-am de ce să fiu optimist, optimismul e lașitate și nu o spun doar eu.
Sigur, comunismul nu e moral nici după criteriile mele, dar, asta e, nici capitalismul nu e moral în judecata mea, câtă vreme profitul cu orice preț are întâietate în fața vieții și a unui singur om, fie acela chiar și un om de rând ca mine! Ba văd un conflict ireconciliabil între democrație și, sponsorul ei, economia dictată de piața liberă! Principalul motor al dezvoltării capitaliste văd că este lăcomia, goana după profit și, dincolo de orice teorie, mă întreb de ce un individ trebuie să adune miliarde de dolari nenorocind milioane de oameni ca, în final, să doneze din banii adunați ca din viciu, să-i doneze pentru un azil, un spital, un muzeu, pozând, maximă ipocrizie, în mari binefăcători ai omenirii! Dintotdeauna oamenii de afaceri vor dicta politica celor plătiți de ei să promoveze legile și regulile democrației! Eu, om de rând, la urne nu fac decât să legitimez să mă conducă (să mă fure) cei puși pe liste, aleși de către șefii partidelor! Curat democrație…
Oricum, civilizația actuală a ajuns și ea la un capăt de ciclu încât e de așteptat o ”apocalipsă”! Mă uit în jur și sunt din ce în ce mai convins că generația noastră e ultima dintre oamenii normali între care mai puteam găsi, ici, colo, câte un fericit. Nu eu, bineînțeles! Sunt subiectiv? Da, istoria contemporană am trăit-o pe pielea mea, nu a altuia!

Multe aprecieri si felicitari autorului pentru cele prezentate. Din pacate, Romania nu a iesit din comunism decat prin cateva formule de fatada si institutii ca forme fara fond. Pana a avea o economie de piata vor mai trece cateva generatii. Trei decenii sunt prea putine. Poate in secolul urmator, daca vor mai exista UE si NATO.

Oh, o tema foarte mare.
Greu de tratat intr-un singur articol.
Hai sa spunem ca activitatea comunista initiala apartine lui Marx si Engels. Erau legati de social-democratie, care s-a organizat in principalele tari capitaliste, ca urmare a cresterii numarului muncitorimii. Dar propovaduiau comunismul, ca „viitor luminos al omenirii”.
Infringerea Comunei din Paris, si alianta dintre burghezii francezi si armata prusaca, determina apartia ideii ca sistemul comunist nu va putea invinge, decat daca in toate tarile dezvoltate, va izbucni simultan, o revolutie proletara. De aici faimosul dicton „Proletari din toate tarile, uniti-va!” Si caracterul globalist al comunismului.
Lenin a combatut ideea, aratind ca sistemul capitalist se poate prabusi in tarile cu cele mai mari contradictii. Si cu situaita grea -pina la insuportabil- pentru mase. (Teoria „verigii slabe a capitalismului”.) Acest lucru s-a intimplat in Rusia, la finele primului razboi mondial. Si el a reusit sa exploateze fenomenul. Sustinut de serviciile secrete germane, care l-au transportat din Elvetia pina in Rusia, pentru a conduce revolutia. Pretul era clar: pace in conditiile impuse de germani, pentru ca acestia sa-si poata retrage fortele si sa le arunce impotriva Frantei.
Comunismul rusesc intial sustinea teza internationalista, nu pentru ca avea nevoie, ci pentru ca se pastra traditia marxista. In cursul luptelor pentru putere din URSS, Stalin va devia serios de la aceste idei, aducind comunismul nationalist, mai ales in lupta cu „deviationistii” care-i periclitau pozitia. In special Trotzki. Va pastra internationalismul pentru a dirija miscarile muncitoresti din alte tari si a exporta revolutia. Dar ei faceau altceva. Cu totul altceva. Dupa acest curent s-a orientat si Mao, Tito, Ceausescu etc.
Comunismul s-a impus nu prin sindicate sau alte forme de organizare a maselor. Comunismul s-a impus prin serviciile secrete si armata. Si transformarea partidului intr-o putere unica, ce dirija tot. Din cearcefurile oamenilor pina la armate , comert mondial etc.
De la inceput, comunismul s-a declarat „dictatura proletariatului”. In fata criticii severe din tarile democrate, de prin anii ’70 ai sec. XX, conducerile comuniste au inceput sa se defineasca in alte moduri. Dar era doar o chestie de fardare propagandistica. Realitatea era aceeasi.
Din punct de vedere economic, comunistii au sesizat mai multe probleme in capitalism, pe care au vrut sa le corecteze: dezvoltarea haotica a economiei capitaliste si crizele ciclice, concurenta intre firme, (ceea ce duce la risipa de forte , energii, materiale), consumul irational al noii valori create, pentru huzurul capitalistilor(in timp ce muncitorii mureau de foame). Principalul antagonism era, dupa ei, (Marx) contradictia dintre caracterul social tot mai larg al productiei si modul de conducere si insusire a plus valorii, privat capitalist.
Dar trecand la carmele societatii, toate (TOATE) partidele comuniste au clacat. Atit in ce priveste economia(economia etatizata, planificata si controlata, cu productia pe stoc, nu a putut face fata concurentei capitaliste), cat si in ceea ce priveste societatea. Activistii de partid si lucratorii speciali(servicii secrete, politie, justitie, armata) au devenit noii stapini ai tarii. O casta de roba rosie, care controla toata tara. Beizadelele lor erau promovate automat (indiferent de inteligenta si comportament moral) in functii de conducere. Masele erau tinute fortat in conditii inferioare, fara posibilitatea de a promova etc.
China a facut reformele economice necesare, revenind la economia de piata. Concurentiala. Si China a facut un urias salt inainte. Dar societatea lor este tot in suferinta.
Celelalte tari au renuntat la comunism. Pasnic sau violent. Cu exceptia a 2 tari mici.
Contradictia fundamentala a capitalismului, de care pomenea Marx si pe care o enuntau cu emfaza toti liderii comunisti, a devenit si mai acuta in comunism. Doar citiva lideri din partid controlau toata productia. Si nu doar productia. Toti cetatenii. Toata societatea.
Azi, sunt multi intelectuali si tineri care viseaza la teoriile comuniste. Pentru ca ei nu au vazut „fata Raului”. Habar nu au despre ce vorbesc. In fata unei situatii economice grele si a abuzurilor politrucilor ajunsi oameni politici „democrati”, se refugiaza in ideile comuniste sau in ideea unui despot/presedinte luminat. Care sa pedepseasca faradelegile si sa rasplateasca pe cei buni. Propaganda fostilor favorizati ai comunismului si a oameilor lor , face mereu victime inocente.
Personal, consider ca reforma noastra (facuta dupa model rusesc) a fost inceputa gresit. Nu mai putem face -acum- ceva in acest sens. Trebuie sa acordam o atentie maxima egalizarii veniturilor romanilor cu cei din Occident. Si sa invatam romanii sa inceapa firme pe actiuni, pentru ca acum avem capitalul necesar, dar disipat la foarte multi cetateni. Societatile pe actiuni (pornid de la cooperativele rurale ce preiau recoltele fermierilor si le prelucreaza, ocupindu-se si cu desfacerea lor -nu cooperative de productie, de trista amintire-) pina la fabrici si uzine puternice, in domeniul aviatiei, autoturismelor, navelor etc. Acest lucru va crea multe locuri de munca aici, va opri exodul fortei de munca si al creierelor, va aduce o retributie mai buna pentru muncitori. Evident, specialii si bugetarii prea numerosi trebuie sa dispara si bugetul sa fie folosit judicios.
In rest, numai bine!

Probabilitatea ne arata despre existenta unor cititori care inca mai cred cum Societatea Comunista este ultima treapta evolutiva a omului ce inlocuieste Capitalismul decadent ce va fi intrecut de catre Comunismul egalitarist sau asa cum ne zicea cindva propaganda Rusiei . Iaca cum Istoria ne-a aratat ca nu a fost asa iar Comunismul sau Socialismul multilateral dezvoltat s-au prabusit .Girbaciov a fost nevoit sa destrame URSS si apoi in toate natiunile asa zise comuniste a aparut sfirsitul .Lipsa de tehnologie si de competenta a facut ca pretul de cost al produsului finit sa fie cu mult mai mare decit pretul acestuia la vinzare . Acum comunismul a fost reinventat si redenumit Iliberalism in fapt un comunism mascat .Comunismul doreste sa isi ea revansa .Comunismul si comunistii transformati peste noapte in capitalisti de carton s-au autopacalit .Coruptia a facut ravagii .Raportarile falsificate au existat si inca exista in mai toate domeniile importante .Disparitiile misterioase a le unor politicieni si cele ale unor importanti reprezentanti economici sau importanti savanti stau marturie .Conducatorii unici ai acestor natiuni iliberale au fost inselati si din interior si din exterior .Nimic nu era adevarat si ceea ce parea ca este adevarat era irealitate pura .A trebuit sa apara razboiul din Ucraina spre a ne arata adevarata fata a Iliberalismului .Intreaga societatea era corupta .Timp de zeci de ani , cu ajutorul unor complicitati interne si externe, totul a fost jefuit .Scriptele erau si ele falsificate . Traista era plina cu aer .Pe hirtie totul era la superlativ .In fapt diferentele erau uriase .Au fost nevoiti sa iasa in Razboi spre a putea ascunde aceste discrepante si furaciuni extrordinare . Acum avem si razboiul dintre Hamas si Israel .Planul este in parametrii .Toate enclavele trebuiesc sa dispara . Nogorno nu mai exista ,Gaza este si ea pe cale sa devina istorie .Altele asemenea vor urma .Transnistria va fi si ea acolo .Uriciunea Comunismului ne este inca o data aratata chiar atunci cind am crezut ca am scapat .

Treaba e cât se poate de simplă: Comunismul are în spate teorie beton și savanți unul mai strălucit ca altul, dat nimeni n-a putut să-l facă să funcționeze în lumea reală. Capitalismul e varză la capitolul fundamentare științifică dar în ce mă privește pe mine și foarte multi alții merge de râgâie. Drept să spun n-am fost niciodată prea fascinat de latura teoreticăa lucrurilor, deci răman la ceea ce funcționează. 😁

Totuși, așa ca teoretician după ureche cred că cea mai mare hibă a comunismului e faptul că ăla care nu are e foarte generos cu ceea ce au alții, iar când ajunge să aibă ceva n-ar mai împărți nici în ruptul capului cu ăia care n-au. D-aia comunismul a sfârșit în șant după fiecare încercare. Altfel spus binele tuturor e o noțiune iluzorie.

Din pacate adevaratu capitalism a disparut. „Capitalismul” din tarile care se autodeclara ca atare e extrem de impregnat de comunism, respectiv sufera, mai mult sau mai putin, de influente ideologice puternice. Piata libera, specifica capitalismului, e extrem de deformata de masuri de protectie, de taxe ideologice. Si astea toate, bineinteles, pt popor, spre binelel lui.
Paradoxal e ca tari comuniste devin tot mai capitaliste cel putin in zona economica.

Ar fi interesant ca cineva sa arate si aspectele laudabile comunismului in contextul temporal si geografic respectiv .
Acesta s-a impus in tari foarte inapoiate in raport cu Vestul , aproape societati feudale tarzii. Sanatatea, educatia, mobilitatea sociala.

Este mai mult decit evidenta imposibilitatea unor cititori de a intelege substanta societatilor capitaliste si minati dorinte comunistoide inca incearca sa se autopacaleasca si sa minta mai ceva ca baronul din povestea cu de Münchhausen.Capitalismul este viata in forma ei cea mai pura .Comunismul nu este decit o fabulatie ,„ o gogoasa parfumata si cu naftalina data” vorba lui Papaiani din filmul romanesc Un suris in plina vara .Comunismul egalitarist inca este visat de batrîiorii neamului ce cindva erau si ei ei bagati in seama fie ei nemti sau tigani sau indiferent de la ce alta etnie isi trageau seva .

Comunismul si nazismul au fost niste ideologii groaznice si falimentare, care promiteau fericirea popoarelor. Ambele au aparut dupa ce in Vest crestinismul a fost inlocuit ca ideologie principala. Capitalismul nu e o ideologie, dar a functionat si s-a putut adapta diverselor schimbari istorice. In momentul de fata capitalismul a castigat, dar deja e f.schimbat si societatea de consum nu cred ca va continua mult timp in viitor. Lucrurile vor tb adaptate incl schimbarilor climatice, demografice, religioase. E stupida politica strutului care se face ca nu vede schimbarile climatice, cum sunt articolele pseudostiintifice scrise de un alt autor aici. Deci in viitor incl capitalismul va tb sa se adapteze.

Un articol bun, dar nu pot fi de acord cu această aserțiune:
„De fapt, el nu a fost o realitate imaginată teoretic și construită planificat, ci una care a apărut în mod obiectiv ca urmare a revoluției industriale.”

…pentru că presupune împărțirea istoriei in ere ideologice, ceea ce este nu numai artificial, ci și inutil. Capitalul nu apare in secolul 18, și nici industriile. Prima bancă atestată din lume funționează din 1472 (Monte dei Paschi). Kongo Gumi -companie de construcții- există din 578. Și asta nu înseamnă nimic, căci e foarte probabil să fi existat bănci și companii neatestate incă din antichitate.

De fapt eu privesc acumularea de capital ca pe un dat al ființei umane, independent de erele prin care trece. La fel și impulsul de a ctitori și de a modifica natura, precum și căutarea continuă a confortului și…a fericirii (și banul nu poate fi desprins de căutarea asta). Secolul 18 nu a făcut altceva decât să aducă noi mașini și noi unelte care să accelereze niște procese existente.

1.Numele de ,,capitalism” denumeste ceeace este ,,economie de piata”.Ea este ,,capitalista” deoarece toate elementele sale componente:bani, bunuri materiale, forta de munca, terenul, rezultatele tehnologice, inventiei si inovatiei etc. constituie un anumit tip (specific) de ,,capital”.
2.,,Comunismul/socialismul” n-a fost un sistem economic-social NOU, ci doar ca politic era nou, prin teroarea de a-l tine ,,adunat”, contra nemultumirilor pentru saracia sa.El a fost doar o economie (absoluta) de stat, condusa si realizata – asa cum spune autorul – de ,,noua clasa” de activisti de partid comunist!Ca economie birocratica de stat, nu putea fi decit ,,centralizata” si falimentara.
3.Marx n-a fost ,,economist” in sensul in care exista aceasta calificare stiintifica, el fiind strict ,,cercetator economic” care a demonstrat intr-o imensa lucrare (de o viata – ,,Capitalul”) cit se poate de stiintific/economic, ca sursa profitului ,,capitalist” este munca vie, supra-munca neplatita muncitorului de proprietarul afacerii.
Aceasta concluzie l-a condus la ideea ,,exploatarii” si solutia deposedarii proprietarului de fabrica/mijloace de productie.
De aici se poate intelege cit de simplista era baza de analiza/judecata si comunismul ca solutie de circumstanta (morala), aflata inafara unei cercetari economice exhaustive, pentru a elabora o solutie realista, functionala asupra viitorului.
4.Nefiind economist, doar a concluzionat nevoia nationalizarii mijloacelor de productie, in lucrarea ,,Manifestul Partidului Comunist” din 1848.In rest nimic despre noua orinduire comunista, afara de concluzii morale!
Dupa Revolutia bolsevica din 1917, Lenin se dadea ,,de ceasul mortii” pentru ca nu avea nimic concret, ca teorie sau ,,aplicat” la Marx sau la altii, pentru constructia noii orinduiri, pe partea economica.
In consecinta, centralismul cu Stalin, a luat locul oricarei organizari economice, cu rezultatele cunoscute.
5.In 1985 Gorbaciov a incercat restructurarea sistemului, Perestroica si Glasnostiul, fiind componentele politice:libertate de opinie si transparenta informatiei.
In ce priveste restructurarea economica, Gorbaciov nu avea nimic, deoarece sistemul a interzis existenta ,,pietei socialiste” pe care intreprinderile sa fie libere sa concureze pentru imbunatatirea calitatii si diminuarea costurilor unui anumit produs!Chiar daca avea acest proiect, n-avea timpul necesar, cca 10 ani de tranzitie si nici ,,scoala economica” cu specialistii necesari!
6.Nu exista spatiul pentru a dezvolta acest tip de reforma – tranzitia la economia socialista de piata – dar amintesc doar spre ATENTIA polticienilor, ca Socialismul a ignorat/exclus piata ca element al dezvoltarii, pe cind Romania postcomunista a exclus orice efort si actiune de ORGANIZARE a dezvoltarii economice-industriale nationale, prin proiecte de tara!Asa ca Romania stagneaza in postcomunism de peste trei decenii, amagindu-se si amagindu-ne cu cresterea economica consumerisrta, pe datorie…

In concluzie, comunism=rău (asa, nu!), capitalism=bun (asa, da!). „Liberte, egalite, fraternite” reprezinta momentul zero in care a aparut ideologia egalitara. Uniformizarea, distrugerea economiei libere creatoare de civilizatie si libertati, nivelarea gandirii si ideilor, o „mana forte” care sa rezolve „problemele”, ii bantuie si astăzi pe unii lideri, chiar din spatiul occidental. Sunt politici care fascineaza chiar si astăzi pe foarte multi.

„Cate tari, atatea Sisteme politico-sociale si economice” ?

Democratia este diferita in statele zis democratice, la fel si Dictatura, respectiv Anarhia (Venezuela, Bulgaria, Rromania)? Democratie reala („demos-cratos”), este doar in Elvetia?
Comunismul lui Marx, are ceva in comun cu comunismele din restul tarilor fost „comuniste” ? „Ceusismul”, a fost la fel cu „kadarismul” sau cu comunismul lui Mao cu cel a lui Deng Xiaoping, ori al familiei Kim,…?
La fel si astazi, capitalismul scandinav seamana cu cel „salbatic” a lui Iliescu & Brucan?

De ce comunismul chinez are acum rezultate mai bune decat celelate Sisteme?

Gheorghe Marcanu
PS: De ce a sucombat ONU? Mai poate fi resuscitat, prin anularea dreptului de veto a „marilor puteri” in Consiliul de Securitate ?

Și capitalismul are o ideologie( se numește liberalism), ba chiar o filozofie(filozofia Libertății, axată pe dialectica/metafizica bine-rau din Vechiul Testament). Politic, economic și social, filozofia liberală garantează prin „contractul social” un număr de drepturi și libertăți cetățenești, egalitatea în fața legii, dreptul cetățenilor de a participa la viața social-politica, stat de drept, separația puterilor în stat, etc.
Comunismul, o filozofie romantică anti-capitalista vrea aproape contrariul, negând posibilitatea dezvoltării prin mijloacele capitalismului.
Aș mai zice doar că capitalismul este „natural”, în sensul că oamenii sunt inegali prin naștere. Comunismul este doar un construct intelectual artificial, nenatural, o Utopie. Ca urmare, nici nu trebuie discutat despre el, nici măcar la nivel intelectual. Ce a produs comunismul, se știe. Este cea mai criminală construcție ideologică din istoria Lumii.

1.,,Democratia” este diferita de la un stat la altul, in functie de structura si functionalitatea INSTITUTIILOR care o determina si o monitorizeaza ,,corectiv” in timp, deoarece lumea nu sta pe loc si totul se schimba.
2.Comunismul lui Lenin (deoarece el a materializat ideea ,,nationalizarii mijloacelor de productie si exterminarea proprietarilor”) este identic pretutindeni, prin proprietatea de stat si sistemul politienesc.
3.Comunismul chinez este identic cu celelalte, doar ca pentru a evita moartea de foame a 16 milioane de chinezi dupa 1990 (asa cum arata curba cresterii populartiei comparartiv cu stagnarea/curba productiei agricole), dupa moartea lui Mao (in 1978), Deng Xiaoping a lansat reforma economica!
La inceputul anilor 80 a incercat pe toate caile cresterea productiei agricole, mergind pina la arendarea terenurilor ,,CAP-urilor” chineze, dar rezultatul desi pozitiv, nu putea asigura hranirea populatiei in crestere si nici sustine modernizarea tarii.
De voie-de nevoie, a declarat zona libera Sanhai si a Marii Chinei de Est si a ,chemat” investitorii industriali vestici si americani sa investeasca masiv, cu facilitatile vremii!
Din anii 80 pina in 1990 China a realizat cu ajutorul investitorilor straini, un proces de industrializare rapida, care a continuat si continua si azi.
China este tara cu sistem politic-social comunist si cu economie mixta, comunista (de stat) si capitalista.
Din pacate nu toata tara a beneficiat de acest decolaj economic, o buna parte din ea fiind ramasa in urma, iar economia se confrunta cu diverse probleme bine cunoscute.
4.De la China, Romania poate prelua ideea ORGANIZARII dezvoltarii industriale rapide (care stagneaza de peste trei decenii) printr-un PROIECT DE TARA (la fel de capitalist) care sa asigure atragerea investitorilor industriali majori.
In lipsa proiectului de tara, Romania atrage investitori minori, producatori de piase si operatii manuale, cum atara un articol (din ZF daca nu ma insel), referitor la 50 de investitori din Arad, cu o cifra totala investita de 25 de miliarde de Euro!Si aceeia vin doar in orasele mari!In rest saracie si lipsa de locuri de munca INDUSTRIALE, cu emigrarea a 4-5 milioane de cetateni.
In comparatie cu ei, in Ungaria, 4 investitii industriale majore straine sint in valoare de peste 10 miliarde de Euro!
prof. Caliman I. Eugen
constructor : proiect de tara,
– cu obiectivul reindustrializarii-.

„De ce comunismul chinez are acum rezultate mai bune decat celelate Sisteme?” Oare chinezul de rand este fericit cu „score credit” si supraveghere totala, sau uigurii si alte nationalitati care traiesc in uriase ghetouri, sau crestinii persecutati si interzisi? Credeti ca fericirea individului unei tari consta in rachete trimise in spatiu, in trenuri de mare viteza si tehnologie de varf, in ingradirea drepturilor si libertatilor individuale pentru un iluzoriu bine comun? Unde este demnitatea individului filmat si urmarit in actele lui intime sau in cele obisnuite? Unde? In ranjetul dictatorului si al camarilei sale. Nu uitati ca acest stat, condus de PCC, si-a dezvoltat economia pe furturi intelectuale, de tehnologie inalta, pe copyright dat la gunoi.
Libertatea si adevarul sunt valorile supreme lasate de Dumnezeu pentru ca omul sa poata crea si sa recunoasca iubirea, sa se dezvolte plenar cu toate talentele si pacatele lui. Religia postmoderna este o reactie plina de ura la adresa legilor scrise sau nescrise si a ordinii lasate de El. Ceea ce vedem astazi este incercarea de a rasturna total sistemul axiologic si a-l inlocui cu inversul sau.

@Svejk
Apropo de teorie și practică. La 29 ianuarie 1941, Iosif Stalin nu a fost de acord cu economiştii sovietici deoarece considera că ei erau „conduşi de citate“. Atunci, politicianul comunist le-a spus că „dacă veţi căuta în [lucrările lui] Marx un răspuns la toate, veţi eşua. În U.R.S.S. aveţi un laborator [social] care există de mai mult de 20 de ani şi voi credeţi că Marx ar trebui să ştie mai multe decât voi despre socialism”.

@comentatori și cititori
Preluarea de către politicienii comunişti români, din U.R.S.S. şi impunerea în economia din România a sistemului sovietic de conducere s-au desfăşurat în condiţiile în care chiar Iosif Stalin a recunoscut la 24 aprilie 1950 faptul că „puterea Sovietelor există de 33 de ani şi nu avem o carte despre economie politică [sovietică]“. Politicianul de la Kremlin a dorit încă de la începutul anului 1938 să afle de la economiştii sovietici nişte răspunsuri teoretice care să îl ajute să explice opiniile oficiale sovietice despre capitalism şi socialism şi să conceapă un model economic superior celui capitalist fără să utilizeze citatele marxiste publicate în materialele de propagandă destinate maselor populare. Necunoaşterea face parte şi ea din viaţă, iar încercările privind dezvoltarea ştiinţifică a teoriei economiei sovietice nu au avut de fiecare dată succesul scontat, nemulţumindu-l pe Iosif Stalin. Dar de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere! Stalin nu a ţinut însă cont de acest lucru şi constatăm astăzi că situaţia se poate repeta din motive subiective.

Dacă dorim să ne referim doar la comuniștii din România, putem afla câteva idei expuse la şedinţa din 6 decembrie 1949 a Secretariatului C.C. al P.M.R. Atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej a declarat astfel: „Mi se pare că una din cele mai grosolane greşeli pe care le-am făcut este aceea pe care tovarăşul Moghioroş a adus-o în discuţie, şi anume felul cum am recrutat membrii de partid. Nu este vorba de a nu deschide porţile partidului. A fost just că s-au deschis porţile partidului? Da. Dar cum? Cine a venit în partid? Cum s-a procedat că am ajuns la întrecere? Au fost înscrişi oameni în partid care s-au dus să se înscrie pentru mălai etc. Nu se poate ca duşmanul să nu se fi folosit de această atitudine destrăbălată în ce priveşte primirea membrilor de partid“.

Apreciez încă o dată public studiile întocmite de-a lungul anilor de domnul Silviu Cerna și de colegii săi despre economia românească din perioada Războiului Rece. Nu îmi dau seama cum pot fi utile acestea pentru generațiile care nu au cunoscut comunismul pe pielea lor, însă aceasta este o altă chestiune. Felicitări autorului pentru efortul depus și materialul realizat!

1.Stimata,
Monica,
1.Sistemul chinez are rezultate mai bune decit celelalte sisteme, deoarece a organizat dezvoltarea economica-industriala, ceeace nu fac celelalte sisteme, lasind sa mearga totul de la ,,sine”!Paradoxal sau nu, dezvoltarea economica avanseaza atit in sisteme democratice cit si autoritare, ea neavind legatura cu libertatea individului, ci cu respectarea ,,legilor institutionale”, care asigura mediul economic prietenos cu investitorii si functionalitatea economica!
2.Nu poate fi vorba de ,,rasturnarea sistemului axiologic” cind este vorba de economie si dezvoltare, deoarece cine nu-l respecta stagneaza iar cine-l respecta avanseaza.
Sistemul axiologic se refera la valorile supreme ale omului si ele nu pot fi rasturnate, cel mult pot fi incalcate si mers pe ,,invers”!
3.Religia este dupa caz si traditiile de acest gen, in conformitate sau inversul ,,legilor lasate de El”, fiindca nu toata planeta si nu toata populatia este crestina!Din prea mult crestinism sau religiozitate, preotii incearca pretutindeni sa transforme statul laic in dictaturi religioase, ca in Orientul islamic, recte Afganistan.Se pare ca si in crestinism, la noi se incearca iesirea din principul lui Isus:dati-i ceeace se cuvine cezarului si ceeace se cuvine lui D-zeu!Oare nu asta fac ,,printii” bisericii noastre, deveniti bogatii tarii?Nu intru in ,,problematica” religioasa deoarece n-am expertiza in domeniu, ci incerc remarci de stat laic si bun simt crestin!

Capitalismul este ordinea fireasca in societate bazat pe simtul prorietatii private si imboldul pentru o viata mai buna , cat mai deplina. Capitalismul nu este o ideologie ci ordinea fireasca . Stiti cumva pe undeva un partid numit Partidul Capitalist?

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/adrian-caciu-90-dintre-romani-castiga-sub-4-000-de-lei-pe-luna-si-noi-dezbatem-despre-5-000-de-lei-cheltuiti-la-un-comerciant-2566931

90 % dintre romani au salariu sub 4000 lei pe luna . Un parlamentar cheltuie 4000 lei pe luna numai cu cazarea .

https://newsweek.ro/politica/4000-leiluna-iau-deputatii-pentru-cazare-isi-pot-lua-4-camere-in-centru-sau-vila-langa-bucuresti

Iar eu trebuie sa ma conformez tuturor normelor tilharesti emise de guvernanti .

Cu tot respectul pentru autor, comparația dintre capitalism și comunism mi se pare neavenita. Pe de o parte, fiecare dintre cele două se adresează unor domenii diferite, chiar dacă ele sunt interconectate: capitalismul privește relațiile economice, comunismul relațiile sociale. Capitaliștii nu sunt interesați de situația socială a partenerilor de afaceri, decât în măsura în care acestea le asigură succesul afacerii proprii. Comuniștii se declară interesați în principal de echitatea socială a membrilor comunității, situația materială fiind numai instrumentul de echilibrare al statutului cetățeanului. În realitate, tocmai acest instrument este pervertit, devenind unul de opresiune, dar este evident că scopul fiecărui sistem este altul. Interesant este că cele două pot coexista, dar numai cu existența pietei libere: statul social, bazat pe-o economie puternică și piața liberă (Germania) sau statul totalitar, economie parțial controlată și din nou piața liberă (China).
Pe de altă parte, capitalismul a urmat întotdeauna drumul rezistenței minime, implicând resurse cât mai mici după aprecierea momentana a pieței și țintind câștiguri maximale, devenind astfel un sistem realistic, sustenabil dpdv al obiectivelor propuse, în vreme ce comunismul a fost so a rămas doar un ideal al comuniștilor, un fel de infinit de care rămâi la fel de departe, oricât ai încerca să te apropii.
Comparația mi se pare deci o reminiscență a marotelor României socialiste de a se compara tot timpul, după niște indicatori cel puțin chestionabili, ba cu competitori vestici (nici măcar interesati de astfel de comparatii), ba cu România interbelică și, deși rezultatul era întotdeauna cel „previzibil”, nimeni nu era dispus să-l creadă.

Capitalismul este necesar, este singurul răspuns posibil pentru dezvoltarea societății. Singura variabilă este cât de dreapta sau stânga să fie distribuirea valorii noi create. Și aici intervine Gauss, eliminând extremele și păstrând clopul lui șase sigma, simetric față de axa centrală, cu cea mai mare probabilitate. Concluzia este că, din orice parte privești, răspunsul corect pare sa se afle în partea opusă.

vad ca se persista intr o confuzie in general. compararea comunismului cu capitalismul este ca si cum ai compara mere cu pere, comunismul este o doctrina politica iar capitalismul una economica. ai outea compara comunismul cu democratia ori socialismul cu capitalismul, dar nu incrucisat.

comunismul presupune un stadiu de excelență morală. este, stimabililor, că sunteți incapabili a asigura măcar baremul? dacă ați fi morali real, ați lupta pentru ”utopica” idee a binelui general. dar vă feriți de ea ca de ciumă, pretextând crimele unor scelerați. tot voi sunteți cei care credeți babei că-i frumoasă. și tot voi, știutorilor fini, dați bir cu fugiții când vine vorba de egalitate-n drepturi. mai sus oricine poate vedea enormități care-i vor face de rușine-n fața generațiilor viitoare. sau vor șterge sau va fi șters. dar la Dumnezeu nu se șterge nimic și prescriere nu există. comunismul nu a existat nicăieri dar cioclii se-nghesuie să mai arunce-un scuipat, de te-ntrebi de unde atâta frică de o idee? de ce le este frică de o idee, de un concept al binelui general? tragedia comunismului este că e fragil și lăcomia criminală ”capitalistă” distruge tot din fașă. ideea, conceptul, ”utopia” comunistă este strict morală și nu are arme, e delicată aidoma spiritului uman, distrugerea ei, dinamitarea ei, diabolizarea ei cu varii crime menite-a o discredita-n fața generațiilor viitoare și naive, toate-s foarte ușor de-nfăptuit. nu trebuie decât să diseminezi în populație instigarea la exacerbarea defectelor ”umane”. egoismul, dezangajarea civică, lăcomia, lipsa de onestitate. plus lipsa exemplelor reale, prin promovarea nulității patentate, a impostorilor, a detracaților ridicați pe piedestale. cui prodest diabolizarea unei idei nobile? oare nu stăpânilor de oameni? oare nu negustorilor ce-și trag loruși multul? foarte multul? unde este echilibrul, legea de bază a vieții? unde, știutorilor? când bogații lumii sunt congruenți cu tumorile, care-i diagnosticul corpului social? cancer cu metastaze? top 300 tumori. care se preschimbă-n filantropi după ce-au furat munca amărâților sau au ținut prețul sus, făcându-se pre sine dumnezei întemeietori, C: .

Cel mai probabil (vezi China, Singapore, chiar Germania si Suedia) ne indreptam (asa cum se presupune de peste 40 de ani) spre un amestec capitalisto-socialist. Motivul economic este cel mai important: resursele planetei sunt limitate iar populatia creste numeric + durata de viata in crestere.