vineri, februarie 23, 2024

Comunism și capitalism

Comunismul este o mișcare politică globală, care a apărut după revoluția franceză. Obiectivul său este construirea unei societăți bazate pe egalitate și dreptate socială, lipsite de exploatare. În toate formele sale, comunismul a fost o puternică forță politică în multe părți ale lumii. În România, instaurarea comunismului a fost impusă de U.R.S.S. și s-a realizat prin partidul unic, sindicate, învățământ, cultură etc. În prezent, evocarea nostalgică a acestui regim a reapărut în discursul public din România și, prin urmare, subiectul necesită puțină reflecție.

O deosebire importantă dintre comunism și capitalism este că acesta din urmă este mai puțin un sistem intelectual sau moral și mai mult o realitate economică și socială produsă de revoluția industrială. Comunismul a fost, la început, o mișcare intelectuală, creată de gânditori ca Saint-Simon, Fourier, Lassalle, Marx etc., care au adus argumente morale în favoarea sa și și-au imaginat cum va arăta o asemenea societate. Acești teoreticieni au condamnat inegalitatea, au disprețuit nivelul intelectual al burghezilor și au acționat pentru crearea unei mișcări politice care să le realizeze programul. Această mișcarea a fost condusă de politicieni precum Karl Kautsky în Germania și Vladimir Lenin în Rusia.

Comuniștii au afirmat că proprietatea privată pervertește societatea în două moduri. În primul rând, aceasta deturnează resursele de la satisfacerea nevoilor generale ale societății la întreținerea luxului burgheziei. În al doilea rând, fiind pus în mișcare de motivul profitului, capitalismul neglijează producția de bunuri de consum, care are o rentabilitate mai mică decât producția de mijloace de producție. Ca urmare, capitalismul diminuează posibilitățile de afirmare ale ființei umane.

În general, comuniștii au militat pentru restructurarea radicală a societății prin confiscarea mijloacelor de producție și controlul statului asupra activității economice. Ei au adus trei argumente pentru deposedarea fără despăgubire a mii și mii de oameni de avutul lor. În primul rând, au afirmat că în comunism oamenii vor fi egali din punct de vedere politic, ceea ce în capitalism nu este posibil din cauza inegalității averilor. În al doilea rând, comuniștii au susținut că statul dictaturii proletariatului va avea drept scop creșterea bunăstării materiale a tuturor membrilor societății, deoarece reprezentanții săi nu vor lua decizii în folos propriu, ci pentru satisfacerea nevoilor maselor largi populare. În fine, au declarat că statul comunist va fi controlat de popor prin detașamentul de avangardă al clasei muncitoare: partidul comunist.

Capitalismul nu a încercat să se justifice ideologic. De fapt, el nu a fost o realitate imaginată teoretic și construită planificat, ci una care a apărut în mod obiectiv ca urmare a revoluției industriale. Acest proces complex, prin care munca manuală a fost înlocuită cu mașinismul, nu ar fi putut avea loc fără investiții și fără ca întreprinzătorii să obțină profit pe care să-l investească. În modul acesta, averea capitaliștilor a ajuns să o depășească pe cea a vechii aristocrații europene. Capitaliștii nu au meditat la virtuțile și viciile bogăției sau la efectele industrializării asupra condiției umane, ci au acționat pentru a obține profit. Capitalismul nu a fost o ideologie, iar intelectualii nu i-au luat apărarea până în secolul XX, când Hayek și Friedman, printre alții, i-au relevat dimensiunea morală. În SUA, de exemplu, capitaliștii, educați în spiritul eticii protestante, au fost mai înclinați decât în alte părți să-și lege munca de noțiunea creștină de caritate, însă nu au avut nici ei o concepție sistematică referitoare la rolul lor în societate.

Prima explicație științifică a capitalismului a fost dată de Adam Smith, care a scris „Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei” (1776). În această carte, el prezintă modul în care deciziile individuale, motivate de interesul propriu, conduc la creșterea avuției națiunilor. Într-o altă lucrare a sa, mai rar menționată, „Teoria sentimentelor morale” (1759), Smith argumentează că principiile morale nu derivă din teorii exterioare (prin care înțelege implicit ideologia și religia), ci mai degrabă din soluții pragmatice la problemele reale. Cu alte cuvinte, la Smith, justificarea supremă a capitalismului este că funcționează. Prin aceasta, el a vrut să spună că sistemul capitalist sporește avuția națiunilor – nu că limitează inegalitatea.

Capitaliștii stabilesc modul în care își investesc profitul capitalizat pe baza anticipațiilor lor cu privire la rentabilitatea diverselor activități economice. În modul acesta, ei determină direcția în care merge societatea, deși nu îi interesează această orientare atâta timp cât averea lor crește. De aici au rezultat trăsăturile impresionante ale civilizației occidentale, în care avuția națiunilor este deținută în mare parte de indivizii care servesc sistemul în calitate fie de întreprinzători, fie de muncitori, iar mulți alții sunt marginalizați sau excluși din sistem. Cu alte cuvinte, acțiunea umană este, de regulă, fără preocupare pentru bunăstarea sau binele altora.

Argumentul comuniștilor a fost că deoarece capitaliștii urmăresc exclusiv profitul, avuția societății se concentrează în mâinile lor, în timp ce inegalitățile sociale se adâncesc și mizeria clasei muncitoare crește. Miezul acestui argument a fost că tocmai indiferența față de ideologie a burgheziei conduce la acumularea de către aceasta a unor averi uriașe, pe când majoritatea membrilor societății nu-și pot satisface nici măcar trebuințele elementare. Ca urmare, este necesară confiscarea și redistribuirea averilor. După ce „comunismul va învinge la orașe și sate”, o anumită parte a venitului național va fi folosită pentru satisfacerea nevoilor populației, însă o fracțiune importantă  va rămâne în proprietatea statului, care își va asuma responsabilitatea investițiilor. Statul comunist este un investitor mai bun decât capitaliștii, deoarece indivizii care decid în numele său cu privire la volumul și destinația investițiilor sunt reprezentanți ai poporului. Ei nu au nici un interes personal cu privire la mărimea și structura investițiilor, iar ca urmare vor adopta cele mai bune decizii posibile prin prisma unor obiective definite în mod democratic.

Între  capitalism și comunism există multe deosebiri, însă cea mai importantă este că în capitalism investițiile sunt descentralizate. Capitalul este proprietatea privată a numeroși întreprinzători, care adoptă deciziile de investiții în funcție de anticipațiile lor cu privire la posibilitățile de a obține profit. Descentralizarea și diversificarea surselor de finanțare și destinațiilor investițiilor limitează consecințele unei decizii unice. Este adevărat că această caracteristică a capitalismului îl face vulnerabil la cicluri și mode trecătoare, însă criza nu este neapărat prăbușire. După criză, poate avea loc (și, de regulă, are) un nou avânt. Important este că, în acest sistem economic și social, procesul investițional determină creșterea economică pe termen lung. Aceasta, deși provoacă, eventual, crize temporare, care afectează o parte mai mare sau mai mică a populației.

Comunismul exacerbează rolul statului, despre care propagande pretinde că este un stat al oamenilor muncii. Aceștia își cunosc nevoile, însă nu sunt conștienți de prețul ce trebuie plătit pentru satisfacerea nevoilor lor. De aceea, statul trebuie să ia deciziile de investiții fără a ține seama de voința poporului, însă spre binele său (ori a ceea ce consideră el a fi acest bine). Însă, deoarece statul este o noțiune abstractă, deciziile economice (ce, cum, cât și pentru cine se produce) sunt luate, de fapt, de conducătorii politici și de funcționarii statului de rang înalt. Or, având în vedere numărul și anvergura deciziilor de acest gen, ele sunt luate, de fapt, de o armată de funcționari politici și administrativi, care dețin fiecare o putere redusă, dar care, luați împreună, înlocuiesc clasa capitaliștilor, dar, aspect esențial, fără să urmărească interesul propriu. În realitate, ei constituie o „nouă clasă” (Milovan Djilas), aflată la comanda un regim totalitar, bazat pe arbitrariu și teroare.

Deși s-a autoproclamat „democrație populară” (sic!), comunismul nu poate fi democratic, din cauza dimensiunii și complexității economiilor moderne. Indiferent că este vorba despre „comunismul real” (de tip sovietic), „autoconducerea muncitorească” (Iugoslavia), „socialismul de piață” (modelul suedez) întreaga activitate economică este etatizată. În modelul sovietic (aplicat aproape neschimbat în România până la prăbușirea finală din 1989), statul organizează, planifică și conduce economia națională, iar funcționarii publici de la eșaloanele inferioare sunt strict controlați și amenințați cu închisoarea sau chiar cu moartea, în caz de neîndeplinire a sarcinilor. În modelul iugoslav, respectiv suedez, caracterizat printr-o „cale de mijloc” între economia planificată și cea de piață, problema este contradicția dintre cererea populației de mai multe beneficii sociale, pe de o parte și efectuarea unui volum de investiți suficient pentru a realiza o anumită creștere economică, pe de altă parte.

În capitalism, descentralizarea și diversificarea deciziilor de investiții protejează societatea de consecințele deciziilor de investiții greșite luate de guvernele statelor comuniste sau autoritare. Însă, această diversitate produce, prin natura sa, inegalitate și, ocazional, criză economică și socială. Investițiile efectuate de capitaliști provoacă inevitabil crize economice, și anume atunci când unele activități economice se reduc sau încetează și apar altele noi. Amploarea și viteza acestui proces, numit de Joseph Schumpeter „distrugere creatoare”, poate provoca rapid crize puternice, care se transformă la fel de repede în tulburări sociale, haos sau represiune. Însă, capitalismul a rezolvat, în general, această problemă într-un mod ce și-a dovedit viabilitatea: a lăsat investițiile în seama oamenilor de afaceri și a instituit impozite și taxe pentru a redistribui veniturile și averile și a atenua astfel conflictele sociale. Spre deosebire de acesta, în Europa centrală și de est, inclusiv Iugoslavia, comunismul s-a prăbușit, iar în Suedia, socialismul de piață a fost abandonat.  

Articol apărut în revista TIM7

Distribuie acest articol

92 COMENTARII

  1. Și dumneavoastră și eu am trăit și comunismul și capitalismul. Eu, unul, am dus-o prost și atunci, o duc prost și acum. Probabil că dacă ar fi fost monarhie, Ev Mediu, tot prost aș fi dus-o pentru că sunt, ceea ce se numește, omul de rând! Am citit, probabil, nu cât domnia voastră, și despre…, și despre…! Doar vorbe frumoase, critici ușoare – chiar și din partea lui Thierry Wolton, față de ceea ce am trăit cu adevărat, față de ceea ce știu eu și despre comunism, și despre capitalism. Mă așteptam ca Wolton, după ce a scris peste 3000 de pagini despre comunism, să scrie mai degrabă despre nazism (ca o paralelă, ca o alternativă la comunism sau despre capitalism care nici acesta nu e o fericire pentru toți!) dar el a preferat, deloc întâmplător, să scrie despre riscurile (adevărate și acute, desigur ale, ”noilor drumuri ale servituții”) de a ajunge sclavii inteligenței artificiale subordonate unor autorități totalitare, ușor de prevăzut de orice minte lucidă! Și aproape că m-a convins: este inevitabil să ajungem acolo…
    Eu vorbesc despre comunismul și capitalismul trăit de mine la etajul trei dintr-un bloc oarecare din țara asta, nu din Paris, Londra ori Tokio – de unde perspectiva s-ar putea să fie alta; nu vorbesc despre capitalismul cercetat sub lupă, în laborator, ori pe teren, de marii noștri savanți, și care au ajuns la alte concluzii față de adevărul meu! Eu judec lumea după ceea ce cunosc eu și, nu de puține ori, sunt în contradicție flagrantă cu tot ce aflu de la alții!
    N-am de ce să fiu optimist, optimismul e lașitate și nu o spun doar eu.
    Sigur, comunismul nu e moral nici după criteriile mele, dar, asta e, nici capitalismul nu e moral în judecata mea, câtă vreme profitul cu orice preț are întâietate în fața vieții și a unui singur om, fie acela chiar și un om de rând ca mine! Ba văd un conflict ireconciliabil între democrație și, sponsorul ei, economia dictată de piața liberă! Principalul motor al dezvoltării capitaliste văd că este lăcomia, goana după profit și, dincolo de orice teorie, mă întreb de ce un individ trebuie să adune miliarde de dolari nenorocind milioane de oameni ca, în final, să doneze din banii adunați ca din viciu, să-i doneze pentru un azil, un spital, un muzeu, pozând, maximă ipocrizie, în mari binefăcători ai omenirii! Dintotdeauna oamenii de afaceri vor dicta politica celor plătiți de ei să promoveze legile și regulile democrației! Eu, om de rând, la urne nu fac decât să legitimez să mă conducă (să mă fure) cei puși pe liste, aleși de către șefii partidelor! Curat democrație…
    Oricum, civilizația actuală a ajuns și ea la un capăt de ciclu încât e de așteptat o ”apocalipsă”! Mă uit în jur și sunt din ce în ce mai convins că generația noastră e ultima dintre oamenii normali între care mai puteam găsi, ici, colo, câte un fericit. Nu eu, bineînțeles! Sunt subiectiv? Da, istoria contemporană am trăit-o pe pielea mea, nu a altuia!

    • Și aia cu acumularea e o treabă relativă. Depinde din ce parte e privită.

      Anual mor 9 milioane de oameni de foame. Dacă am socotit corect, asta înseamnă că mor 17 oameni pe minut. Pentru cei ce vor muri de foame în următorul minut, apartamentul dumneavoastră la etajul 3 e un lux obscen. Oare câte porții de mâncare s-ar putea cuimnpăra dacă apartamentul ăla ar fi vândut în beneficiul muritorilor de foame? Câte vieți ar fi salvate astfel?

      Dumneavoastră veți spune revoltat că nu e treaba dumneavoastră să-i salvați de la moartea prin inaniție, ci e mai degrabă treaba ăluia are casă cu grădină și mașină nouă. Ăla e bogat. nesimțit de bogat. 😀 Ăla la rândul lui crede că ceea ce are e de fapt minimul necesar și că sunt alții de la care ar trebui luat.😉 Și treaba merge așa la nesfârșit. Întrebarea unde tragi linia?

      Oriunde ar fi trasă e greșit și distructiv. Luând de la unul ca să-i dai altui îl faci pe ăla care produce să nu mai producă și atunci cad cu toții în sărăcie. Peste tot unde au ajuns sistemele comuniste, socialiste, egalitariste, etc au produs doar egalitatea în sărăcie și dezastre fără pereche. Cel mai bun exemplu e prima țară socialistă a lumii: Comuniștii au venit la putere în Rusia ca s-o scoată din sărăcie și înapoiere. Au scos-o așa de bine încât în primele lor două decade de guvernare a țării au omorât cam 10% din populație prin înfometare într-o țară ce nu mai cunoscuse moarte prin foamete de cel puțin un secol.

      • „Ăla e bogat. nesimțit de bogat. 😀 Ăla la rândul lui crede că ceea ce are e de fapt minimul necesar și că sunt alții de la care ar trebui luat.”
        „Genial”!!! Cind ai un garaj de ex. cu masini in valoare de 44 de milioane de dolari(Manny Koshbin) si crezi ca ai strictul necesar inseamna ca fie esti dus cu pluta fie esti de-o lacomie incomensurabila.
        „Adinci” cugetari; esti d-ta crestin cum sint eu hotentot.

    • Pai, in loc de o democrație bolnava, nu este mai buna o dictatura sănătoasă?!

      Uneori oamenii se plictisesc de prea mult bine.

    • @Barbados: „Principalul motor al dezvoltării capitaliste văd că este lăcomia, goana după profit [..]’
      Nu stimate domn: motorul dezvoltarii capitaliste e dat de diferentele dintre oameni: unii sunt mai frumosi altii mai uriti, mai intelepti/ altii mai prosti, etc. si in consecinta se comporta/afirma diferit in societate: daca satisfacerea nevoilor primare (fiziologice) definte de piramida lui Maslow e suficienta pentru unii, exista oameni care vor mai mult si nu din lacomie ci din felul in care sunt construiti si educati (au nevoie in plus si de siguranta, de recunoastere, de apartenenta la o anumita comunitate si de stima de sine). Nu toti oamenii au aceleasi nevoi. In timp ce capitalismul se bazeaza pe diferentele dintre oameni, comunismul sustine ca toti oamenii au fix aceleasi nevoi si sunt „egali” – fals.

      Profitul este motivul pentru care un cetatean capitalist e dispus sa riste capitalul sau (adica sa cheltuiasca timp si bani) pentru a cumpara ceva, inclusiv manopera, pentru a obtine (alt)ceva mai valoros decat valoarea capitalului riscat (adica investit). Fara profit nu poate exista salariu (teoretic, cel putin). Orice salariat vine la serviciu pentru a presta acea/acele activitati coordonate sa conduca in final la obtinerea profitului. Pentru asta primeste o suma de bani (salariu+prime de peformanta) proportionala cu valoarea muncii sale. Asta in capitalism. In comunism, salariatii, avand teoretic aceleasi nevoi, primesc salarii la un nivel care sa acopere nevoile respective, intr-o masura stabilita arbitrar de clasa conducatoare. Valoarea muncii lor NU conteaza.

      • Da, domnule Doru, suntem și deosebiți și altfel și, în același timp, suficient de asemănători, cât să ne putem înțelege. Și tocmai deosebirea dintre mine și celălalt dă valoarea fiecăruia dintre noi. Vorba lui Mao: puțini cântă la pian, dar toți pot trage la lopată! Putem, totuși, fi de acord că unii dintre noi nu vor fi mulțumiți nici într-o societate hipercontrolată precum comunismul și nici într-o societate liberă de tipul celei de acum când cel puternic și cu bani face și legea și fărădelegea. Iar paradoxul comunității umane e că în momentul în care iepurii reușesc să înlăture lupii cei răi de la jefuirea pădurii, o parte din iepurii cei blânzi, cei mai buni, desigur, devin ei înșiși lupi fioroși și își mănâncă frații… Asta am văzut eu, în lumea mea, de după 1989!

      • Si d-voastra aveti in mare parte dreptate,domnule Barbados,si domnul Doru.Problema de baza e ca pe ansamblu,NU traim intr-o lume in care toti sa aiba posibilitatea sa duca un trai decent;dintre cauze?Pai are dreptate domnul Barbados ca lacomia e un factor important,cit despre restul nu stiu.
        Da, NU sintem egali insa ar trebui (apropo de progresele enorme din ultimele decenii) ca toti sa aiba posibilitatea unui trai decent.Cei de dreapta spun ca in maj. cazurilor (cel putin in tarile dezvoltate) de vina e lenea in principal, pt. ca oportunitati exista.Desi in SUA de ex.(sint si alte tari) avind in vedere costurile mari sau f mari ale educatiei(chiar si preuniversitare) inclin sa cred ca nu prea e adevarata regula de aur cu „sanse egale tuturor”.In fine, nu toata lumea trebuie sa aiba studii superioare dar si cei care presteaza muncile de jos ar trebui sa duca o viata decenta.Cit despre lene..hmm cred ca NU putem cunoaste cum gindeste fiecare om in parte oricit de mult ar pretinde psihologia contemporana ca stie si poate rezolva problemele oricui.Inclusiv resorturile care duc la cadere si la refuzul de a fi parte din societate.Cam toti sintem mai mult sau mai putin hedonisti(aici isi are lacomia radacinile ei) insa exista oameni care pur si simplu prefera sa locuiasca pe strazi in loc sa duca o viata activa.E si asta o forma de hedonism sau mai curind de sado-masochism?!Nu stiu.Cauzele sint multiple si deseori nu le putem intelege pe toate.Nici macar psihologii redutabili.
        Oricum e clar ca pe plan politic in loc de eterna disputa dintre stinga si dreapta care a ajuns de mult sa ma plictiseasca si chiar sa ma enerveze trebuie o noua paradigma.

    • E clar ca dpdv economic, comunismul a fost o mare catastrofa. Prin faptul ca fiecare avea asigurat un minim si nu se incuraja creativitatea, progresul tehnologic si profitul, nimeni nu era interesat sa produca ceva nou sau mai bun decat ce exista pe piata deja. De aceea economia tuturor tarilor comuniste a fost mult in urma celor capitaliste dezvoltate. Tot din motivul asta comunismul nu a prins decat in tari sarace si mai inapoiate, Rusia, China, Vietnam, Coreea N. In tarile din Europa de Est, comunismul a fost impus prin forta tancurilor sovietice, nu existau partide comuniste serioase. In Vest in unele tari (Italia, Spania, Franta) existau partide comuniste puternice si totusi comunismul nu a prins. Adevarul natural imuabil e ca oamenii NU sunt egali intre ei, si ca evolutia economica, stiintifica, tehnologica, nu poate fi oprita prin decizii politice de sus.
      Pe de alta parte, si capitalismul salbatic este nociv (desi nu in aceeasi masura precum comunismul). Si trebuie sa existe niste mecanisme sociale de redistribuire cat de cat a avutiei. Nu e normal si nici bine ca un numar mic sa se lafaie in conditii de lux, cu avion personal, n proprietati, etc, si milioane sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. Problema cea mai mare a capitalismului este ca de multe ori bogatia nu e obtinuta prin mijloace cinstite si nu prea aduce valoare societatii. Vezi de exp mafioti, sau unii care se imbogatesc din postari, reclame, contracte oneroase cu statul, sau salariile obscene pe care le primesc unii sportivi (oricat de mare sportiv ai fi, Leo Messi sau altii, e gresit sa ai sute de milioane de dolari ca joci fotbal in chiloti, oricat de bine ai face-o). Aici pt veniturile foarte mari ar trebui sa existe un sistem de taxare dur.

        • Nu ai inteles. Evident ca sefii comunisti si-au dorit luxul; nu au fost doar „de caviar”, ci si de sampanie, vile, masini scumpe, femei frumoase, etc. E natural sa isi doreasca asta oricine, si in orice sistem capitalist sau comunist; restul sunt doar slogane. In general insa capitalismul este mult superior ca forma de organizare a societatii, lucru dovedit istoric. Totusi e de evitat un capitalism salbatic. Statul ar trebui sa taxeze serios marile averi, nu ca la noi unde e cota unica.

      • Comunismul (de tip sovietic, pe ala l-am trait) a fost un sistem care mergea cu frana trasa. Lipsa stimulentelor materiale care sa faca diferenta intre oameni a fost frana despre care vorbesc. Cat priveste egalitatea intre oameni, ce egalitate era intre oamenii de rand si activistii de partid?

  2. Multe aprecieri si felicitari autorului pentru cele prezentate. Din pacate, Romania nu a iesit din comunism decat prin cateva formule de fatada si institutii ca forme fara fond. Pana a avea o economie de piata vor mai trece cateva generatii. Trei decenii sunt prea putine. Poate in secolul urmator, daca vor mai exista UE si NATO.

    • In secolul urmator s-ar putea sa fie doar „sticks and stones” dupa cum decurg lucrurile din punct de vedere politic, precum si epuizarea resurselor, dar mai ales „Idiocracy” (2006).

      • Dar dacă mai instalăm câteva milioane de panouri solare fabricate în China, vom fi salvați. Corect? 😀

        Resursele sunt ”resurse” doar fiindcă oamenii le fac să fie resurse. Mai știe cineva cu cât se taxează în România apa folosită de hidrocentrale? De asta e taxată la un nivel absurd, fiindcă ”se epuizează”?

  3. Oh, o tema foarte mare.
    Greu de tratat intr-un singur articol.
    Hai sa spunem ca activitatea comunista initiala apartine lui Marx si Engels. Erau legati de social-democratie, care s-a organizat in principalele tari capitaliste, ca urmare a cresterii numarului muncitorimii. Dar propovaduiau comunismul, ca „viitor luminos al omenirii”.
    Infringerea Comunei din Paris, si alianta dintre burghezii francezi si armata prusaca, determina apartia ideii ca sistemul comunist nu va putea invinge, decat daca in toate tarile dezvoltate, va izbucni simultan, o revolutie proletara. De aici faimosul dicton „Proletari din toate tarile, uniti-va!” Si caracterul globalist al comunismului.
    Lenin a combatut ideea, aratind ca sistemul capitalist se poate prabusi in tarile cu cele mai mari contradictii. Si cu situaita grea -pina la insuportabil- pentru mase. (Teoria „verigii slabe a capitalismului”.) Acest lucru s-a intimplat in Rusia, la finele primului razboi mondial. Si el a reusit sa exploateze fenomenul. Sustinut de serviciile secrete germane, care l-au transportat din Elvetia pina in Rusia, pentru a conduce revolutia. Pretul era clar: pace in conditiile impuse de germani, pentru ca acestia sa-si poata retrage fortele si sa le arunce impotriva Frantei.
    Comunismul rusesc intial sustinea teza internationalista, nu pentru ca avea nevoie, ci pentru ca se pastra traditia marxista. In cursul luptelor pentru putere din URSS, Stalin va devia serios de la aceste idei, aducind comunismul nationalist, mai ales in lupta cu „deviationistii” care-i periclitau pozitia. In special Trotzki. Va pastra internationalismul pentru a dirija miscarile muncitoresti din alte tari si a exporta revolutia. Dar ei faceau altceva. Cu totul altceva. Dupa acest curent s-a orientat si Mao, Tito, Ceausescu etc.
    Comunismul s-a impus nu prin sindicate sau alte forme de organizare a maselor. Comunismul s-a impus prin serviciile secrete si armata. Si transformarea partidului intr-o putere unica, ce dirija tot. Din cearcefurile oamenilor pina la armate , comert mondial etc.
    De la inceput, comunismul s-a declarat „dictatura proletariatului”. In fata criticii severe din tarile democrate, de prin anii ’70 ai sec. XX, conducerile comuniste au inceput sa se defineasca in alte moduri. Dar era doar o chestie de fardare propagandistica. Realitatea era aceeasi.
    Din punct de vedere economic, comunistii au sesizat mai multe probleme in capitalism, pe care au vrut sa le corecteze: dezvoltarea haotica a economiei capitaliste si crizele ciclice, concurenta intre firme, (ceea ce duce la risipa de forte , energii, materiale), consumul irational al noii valori create, pentru huzurul capitalistilor(in timp ce muncitorii mureau de foame). Principalul antagonism era, dupa ei, (Marx) contradictia dintre caracterul social tot mai larg al productiei si modul de conducere si insusire a plus valorii, privat capitalist.
    Dar trecand la carmele societatii, toate (TOATE) partidele comuniste au clacat. Atit in ce priveste economia(economia etatizata, planificata si controlata, cu productia pe stoc, nu a putut face fata concurentei capitaliste), cat si in ceea ce priveste societatea. Activistii de partid si lucratorii speciali(servicii secrete, politie, justitie, armata) au devenit noii stapini ai tarii. O casta de roba rosie, care controla toata tara. Beizadelele lor erau promovate automat (indiferent de inteligenta si comportament moral) in functii de conducere. Masele erau tinute fortat in conditii inferioare, fara posibilitatea de a promova etc.
    China a facut reformele economice necesare, revenind la economia de piata. Concurentiala. Si China a facut un urias salt inainte. Dar societatea lor este tot in suferinta.
    Celelalte tari au renuntat la comunism. Pasnic sau violent. Cu exceptia a 2 tari mici.
    Contradictia fundamentala a capitalismului, de care pomenea Marx si pe care o enuntau cu emfaza toti liderii comunisti, a devenit si mai acuta in comunism. Doar citiva lideri din partid controlau toata productia. Si nu doar productia. Toti cetatenii. Toata societatea.
    Azi, sunt multi intelectuali si tineri care viseaza la teoriile comuniste. Pentru ca ei nu au vazut „fata Raului”. Habar nu au despre ce vorbesc. In fata unei situatii economice grele si a abuzurilor politrucilor ajunsi oameni politici „democrati”, se refugiaza in ideile comuniste sau in ideea unui despot/presedinte luminat. Care sa pedepseasca faradelegile si sa rasplateasca pe cei buni. Propaganda fostilor favorizati ai comunismului si a oameilor lor , face mereu victime inocente.
    Personal, consider ca reforma noastra (facuta dupa model rusesc) a fost inceputa gresit. Nu mai putem face -acum- ceva in acest sens. Trebuie sa acordam o atentie maxima egalizarii veniturilor romanilor cu cei din Occident. Si sa invatam romanii sa inceapa firme pe actiuni, pentru ca acum avem capitalul necesar, dar disipat la foarte multi cetateni. Societatile pe actiuni (pornid de la cooperativele rurale ce preiau recoltele fermierilor si le prelucreaza, ocupindu-se si cu desfacerea lor -nu cooperative de productie, de trista amintire-) pina la fabrici si uzine puternice, in domeniul aviatiei, autoturismelor, navelor etc. Acest lucru va crea multe locuri de munca aici, va opri exodul fortei de munca si al creierelor, va aduce o retributie mai buna pentru muncitori. Evident, specialii si bugetarii prea numerosi trebuie sa dispara si bugetul sa fie folosit judicios.
    In rest, numai bine!

    • Vladimir Ilici Ulianov era legat de nobilime atat prin ramura materna, cat si prin cea paterna.
      Domiciliul fortat i-a fost fixat intr-un conac punandu-ise la dispozitie 3 servitori si vacante sale de revolutionar le petrecea impreuna cu sotia si soacra, in Bretagne .
      Mentorul lui Marx a fost propriul sau socru, nobil, filosof, finantist, pasionat de intelepciunea grecilor antici, de Shakespeare si Mare Maestru.
      Asta pentru face referire doar la doua staruri ale capitalismului incuscrist cu comunismul.

      • Alte câteva amănunte amuzante din biografia lui Vladimir Ilici:

        – Cu doar câteva luni înainte de revoluția rusă din primăvara lui 1917 Lenin se ciorovăia din Elvația cu autoritățile țarite ce-i tăiaseră indemnizația pe motiv că fiind nobil sub 50 de ani nu servea pe timp de război în armata imperială rusă. Lenin explica că l-a prins războiul în Elevația și nu e vina sa că nu poate servi patria și cerea de urgență îndreptarea abuzului și expedierea de urgență a sumelor restante. Petițiile erau semnate „nobil ereditar V.I. Ulianov” 😂

        – De profesie avocat a avut două procese: Unul cu țăranii ce au avut obrăznicia să-și pască animalele pe moșia familiei sale. Lenin a impresionat prin măiestria pledoariei sale juriul, a câștigat procesul și au plătit mujicii de le-au sărit cușmele. Al doilea proces a fost după ce un franțuz a dat cu bicicleta peste Lenin, aflat în vacanță la Paris ce tocmai trăia un romanț ce făcea să-și îmbujoreze chelia, cu marea dragoste a vieții sale: Inessa Armand. L-a câștigat și pe ăsta și i-a ieșit franțuzului plimbarea cu bicicleta pe nas.

        – Soția lui Lenin, Nadejda Krupskaia, sa avea probleme cu tiroida. Profesorul elvețian Kocher începuse acum mai bine de 100 de ani să opereze suferinzii de tiroidă. Lenin a golit conturile partidului ca să plătească operația soției sale „peste rând”. O parte din tovarăși au fost foarte revoltați. Pe de o pate pentru că Lenin n-a întrebat pe nimeni. Tocmai el, ce le reproșa vitriolic cheltuirea oricărei centime fără aprobarea sa. Pe de altă parte pentru că putea cere bani de la familia sa din Rusia – ceea ce nu voia să facă din motive orgoliu. Lenin le-a ținut tovarășilor o prelegere nervoasă în care le-a explicat că viața conducătorilor partidului aparține de fapt partidului și că vrând nevrând prima prioritate a partidului e să facă orice sacrificii materiale sau de orice altă natură pentru a se asigura că eroicii conducători sunt sănătoși, bine dispuși dau maxim randament în lupta revoluționară. Așadar cheltuiala sa n-a fost nicidecum una egoistă ci dimpotrivă: O mare înfăptuire comunistă.🤣

        • Incantat sa aflu ca mai sunt interesati si alti romani de biografiile reale ale calauzitorilor carmacilor romani.
          Nu stiu ce s-a ales de fondul de carte al Bibliotecii Pedagogice de pe strada Zalomit, dar acolo se aflau si ” Caietele lui Lenin” pe care le-am citit din pura curiozitate si de dragul polemizarii cu amicii de la Istorie.

    • @Mongolul cu respect cred ca subestimati atitudinea pro nationalista a lui Stalin in detrimentul liniei internationaliste si a revolutiei proletare universale.(o pozitie aparenta pt. a-si lichida adversarii).Insa pe ansamblu,Stalin NU a renuntat niciodata la linia revolutiei proletare universale(din contra, a jucat rolul de adept al liniei pacifiste pina cind Hitler a atacat).Problema relatiei Stalin-Trotski e mult mai complexa decit am crezut.
      Istoricul Victor Suvorov,autor al unor carti care merita citite(chiar daca a facut unele greseli) a subliniat faptul ca Stalin intentionat l-a lasat in libertate pe Trotski care avea o parere f. proasta desre capacitatile lui Stalin de a fi lider(si,in consecinta declara peste tot ca e un prost si un neispravit care duce URSS-ul de ripa) si faptul ca exprimindu-si peste tot in lume convingerile sale referitoare la incapacitatea lui Stlain de a conduce,a reusit sa adoarma vigilentza multora din estalishmenturile politice occidentale referitoare la scopurile sale: revolutia mondiala si o URSS universala.
      Se stie ca Stalin avea de fapt calitati de lider si printre altele a reusit pina in 1941 sa creeze si sa inarmeze armata rosie care la 22 iunie 1941 era cea mai puternica din lume, avea cele mai multe si mai bune tancuri din lume(Suvorov a demonstrat asta, excelent documentat)cele mai multe avioane de lupta din lume, cea mai numeoasa armata.DE CE a cedat in fata invaziei germane si a urmat dezastrul din vara lui 1941?Citit cartile lui V Suvorov si va veti convinge,nu vreau sa intru acum in detalii.
      Cind Trotski si-a dat seama ca Stalin il pacalise, lasindu-l sa creada si sa propage ideea ca e un neispravit, si a inceput sa scrie despre asta si-a vazut sfirsitul in 1940.Stalin nu mai avea nevoie de el.Se pregatea pt. invazia Europei pe scara larga -Suvorov afirma ca totul era pregatit pt. iulie-august 1941- cind Hitler si-a dat seama de uriasa greseala de a fi subestimat planurile lui Stalin.A reusit sa atace primul iar restul e istorie.E interesant cum ar fi evoluat (involuat) lucrurile daca Stalin reusea sa atace primul si daca Hitler nu ar fi atacat inainte cu curaj, distrugind floarea armatei rosii.

  4. Probabilitatea ne arata despre existenta unor cititori care inca mai cred cum Societatea Comunista este ultima treapta evolutiva a omului ce inlocuieste Capitalismul decadent ce va fi intrecut de catre Comunismul egalitarist sau asa cum ne zicea cindva propaganda Rusiei . Iaca cum Istoria ne-a aratat ca nu a fost asa iar Comunismul sau Socialismul multilateral dezvoltat s-au prabusit .Girbaciov a fost nevoit sa destrame URSS si apoi in toate natiunile asa zise comuniste a aparut sfirsitul .Lipsa de tehnologie si de competenta a facut ca pretul de cost al produsului finit sa fie cu mult mai mare decit pretul acestuia la vinzare . Acum comunismul a fost reinventat si redenumit Iliberalism in fapt un comunism mascat .Comunismul doreste sa isi ea revansa .Comunismul si comunistii transformati peste noapte in capitalisti de carton s-au autopacalit .Coruptia a facut ravagii .Raportarile falsificate au existat si inca exista in mai toate domeniile importante .Disparitiile misterioase a le unor politicieni si cele ale unor importanti reprezentanti economici sau importanti savanti stau marturie .Conducatorii unici ai acestor natiuni iliberale au fost inselati si din interior si din exterior .Nimic nu era adevarat si ceea ce parea ca este adevarat era irealitate pura .A trebuit sa apara razboiul din Ucraina spre a ne arata adevarata fata a Iliberalismului .Intreaga societatea era corupta .Timp de zeci de ani , cu ajutorul unor complicitati interne si externe, totul a fost jefuit .Scriptele erau si ele falsificate . Traista era plina cu aer .Pe hirtie totul era la superlativ .In fapt diferentele erau uriase .Au fost nevoiti sa iasa in Razboi spre a putea ascunde aceste discrepante si furaciuni extrordinare . Acum avem si razboiul dintre Hamas si Israel .Planul este in parametrii .Toate enclavele trebuiesc sa dispara . Nogorno nu mai exista ,Gaza este si ea pe cale sa devina istorie .Altele asemenea vor urma .Transnistria va fi si ea acolo .Uriciunea Comunismului ne este inca o data aratata chiar atunci cind am crezut ca am scapat .

  5. Treaba e cât se poate de simplă: Comunismul are în spate teorie beton și savanți unul mai strălucit ca altul, dat nimeni n-a putut să-l facă să funcționeze în lumea reală. Capitalismul e varză la capitolul fundamentare științifică dar în ce mă privește pe mine și foarte multi alții merge de râgâie. Drept să spun n-am fost niciodată prea fascinat de latura teoreticăa lucrurilor, deci răman la ceea ce funcționează. 😁

    Totuși, așa ca teoretician după ureche cred că cea mai mare hibă a comunismului e faptul că ăla care nu are e foarte generos cu ceea ce au alții, iar când ajunge să aibă ceva n-ar mai împărți nici în ruptul capului cu ăia care n-au. D-aia comunismul a sfârșit în șant după fiecare încercare. Altfel spus binele tuturor e o noțiune iluzorie.

    • e ironic că Marx a observat niște probleme reale. Exemplul meu preferat este tendința spre monopolism. Tendința spre monopolism există doar că în practică s-au observat două – sau trei – soluții simple. Prima este că progresul tehnic face ca unele întreprinderi monopoliste să devină caduce. De exemplu geaba ai obținut monopol pe producția de trăsuri dacă între timp s-a inventat automobilul. Geaba ai monopol pe convorbirile internaționale dacă s-a inventat skype și apoi multe altele. A doua, globalizarea: când economia nu mai e limitată la țărișoara ta e greu să mai ai monopol. Geaba ai monopol pe România când concurezi pe o piață liberă UE (plus USA) . Și abia a treia e administrativă: comisia antimonopol. Angajezi câțiva oameni care stabilesc dacă există o situație de monopol și eventual impun firmei să se divizeze. Asta s-a întâmplat cu Bell Telephony și divizarea a dus la apariția primului mare furnizor de Internet, AOL, deci tot progres tehnic. Soluția marxistă era să treci toată omenirea prin foc și pară, cea „capitalistă” a fost să facă o comisie și a funcționat :) . Pe de altă parte eu zic că forța Europei stă și în capacitatea ei de a genera utopii. Utopiile au darul de a analiza hibele și greșelile societății sin prezent. Dar evident soluțiile propuse sunt doar niște scenarii care trebuie interpretate mai degrabă într-o manieră poetică, nu luate în serios în litera lor. Este extraordinar să îți poți analiza și recunoaște problemele, celelalte societăți nu au tradiția acestei analize, doar că soluțiile trebuie să vină din zona politică, pentru că politica e arta posibilului și ea găsește mereu echilibrul între variantele „ideale” și „ce se poate”. Faptul că încă există închinători la Marx e o serioasă problemă pentru că dovedește un declin în a imagina alte utopii, demne de secolul nostru :)

      • @Mihai Badici
        „Faptul că încă există închinători la Marx e o serioasă problemă pentru că dovedește un declin în a imagina alte utopii, demne de secolul nostru”.

        Nu prea mai exista nicaieri gânditori de stanga seriosi care sa se revendice direct de la Marx, daca stiti vreunul nu ezitati sa-l numiti. Marxismul din prezent, daca vreti sa-l numiti astfel, nu mai e de ceva vreme unul economic ci mai degraba unul cultural si social. Mai mult, marxismul cultural e prieten bun cu capitalismul, cu care fac front comun, altfel nu s-ar explica de ce atat in universitati care functioneaza pe capital privat si in n firme dintre cele mai mari predomina oamenii cu orientare de stanga.

        @Svejk
        „dar în ce mă privește pe mine și foarte multi alții merge de râgâie. Drept să spun n-am fost niciodată prea fascinat de latura teoretică a lucrurilor, deci răman la ceea ce funcționează”. Depinde ce inseamna pt dv a functiona si care sunt criteriile si valorile la care va raportati. Si crima organizata sau mafia functioneaza de decenii bune si sunt profitabile. Prostitutia de asemenea functioneaza pentru foarte multi si aduce venituri mai mari decat o sa vedeti dv vreodata. A da tepe si a profita de oameni din nou functioneaza pt foarte multi. De asta zic ca depinde la ce set de valori va raportati cand vorbiti despre functionarea unui lucru.

        • Poate nu se revendică de la Marx, dar când aderă la ideile lui…. Însăși opoziția „capitalism-comunism” e un construct al gândirii comuniste, nu există așa ceva. Așa cum arată și domnul Cerna ceea ce în general numim „capitalism” e societatea liberă așa cum a evoluat ea, nu putem să o punem în opoziție cu comunismul care e doar un experiment, un neg pe fruntea realității care a fost și a dispărut, nu vorbim de două „sisteme” …

          • Foarte de acord, d-le Badici! Am comentat și eu ceva similar (încă e la moderare), deși am continuat să folosesc „două sisteme”.
            Dar nu asta doresc să accentuez acum. Dacă Marx a avut și are (încă) apologeti se datorează, nu atât unei genialități vizionare (stafia care bântuie) sau a vreunui experimentalism silit, ci a terenului fertil pe care au căzut semințele ideologiei sale. Excepționali (nu neapărat în sensul bun) au existat întotdeauna și în număr mai mare decât credem, dar ideile lor prind doar atunci când există suficientă nemulțumire, iar potentatii nu pot oferi soluții la frustrările acumulate în societate.
            Dacă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său pe pământ, a făcut-o la momentul oportun, tot așa Marx a trăit la momentul oportun pentru a-și dispersa ideile. Iar asta, culmea!, cu ajutorul lui Engels, fiul unui industriaș al bumbacului de mai multe generații.
            E simplist să credem că răul sau experimente utopice au loc, doar pentru că există demoni. Mult mai important decât pare este contextul, circumstanțele în care anumite idei se afirmă, prosperă sau dăinuie.

        • N-ați înțeles nimic din jupân Marx & Co.

          Ideea esențială a bărbosului era răsturnarea ordinii sociale și politice și preluarea puterii prin concentrarea energiei nemulțumiților. La vremea sa proletariatul sărac părea cel mai promițător combustibil al zvârcolelilor sociale. De asta Marx, Engels și Lenin s-au concentrat cu toții pe latura economică. Ghinionul comunismului a făcut ca proletariatul să se îmburghezească în capitalism și să-și piardă orice interes pentru zaveră.

          După o perioadă de vreo 2-3 decenii de confuzie și lovituri succesive aplicate marxiștilor, marcată de pierderea proletariatului, prăbușirea blocului comunist european, și trecerea Chinei maoiste de la marxismul cel mai feroce la capitalism sălbatic, marxiștii contemporani s-au repliat. Au abandonat complet proletariatul și se concentrează azi pe minorități sexuale, islam, drogați, infractori de drept comun, minorități rasiale/naționale, migranți ilegali și alte asemenea categorii faine. Dar ideea de bază a marxismului, desăvârșita de Lenin, a rămas aceeași: Găsirea categoriilor cele mai nemulțumite de starea de lucruri. Concentrarea eforturilor lor în direcția demolării societății sub conducerea unui grup de „profesioniști” fanatici pe care Lenin i-a numit „revoluționari de profesie”. Marea descoperire teoretică a lui Lenin a fost aceea că spre deosebire de Marx și Engels el a înțeles de la bun început că nemulțumiții în sine nu sunt buni de nimic prin ei înșiși ci au nevoie de „revoluționarii de profesie” spre a-i ghidona în mod profesionist spre „viitorul luminos”. După care „revoluția” se poate debarasa fără grețuri de lusări dacă chiar nu le priește starea de fapt. Lenin n-a ezitat să pună tunurile și mitralierele pe țăranii săraci răsculați, pe muncitorii în grevă sau marinarii revoluționari din Kronstadt.

          Geniul lui Lenin a anticipat de asemenea de timpuriu „potențialul revoluționar” limitat al proletariatului și a trecut imediat după preluarea puterii la dezincriminarea homosexualității (făcută până atunci doar de Franța cea ultraliberală), și chiar în premieră mondială, la legalizarea căsătoriilor homo:

          https://www.bbc.com/news/world-europe-41737330

          În același timp, același neobosit Lenin a înțeles perfect potențialul minortirăților rasiale în zăpăcirea ordinii democratice:

          https://www.aaihs.org/anti-racism-in-early-soviet-visual-culture/

          https://www.cpusa.org/article/lenin-on-u-s-white-supremacy/

          În ce privește „imoralitatea capitalismului”, partea frumoasă e că aveți oricând opțiunea să vă găsiți fericirea în comunism. Aveți la îndemână toate varietățile imaginabile: De la Tiraspol și Minsk la junglele din Venezuela și Zimbabwe, la plajele însorite ale Cubei sau munții falnici ai Coreei de Nord. Pe alese.😂

          Interesant că NIMENI nu prea se duce de bună voie în niciunul din aceste paradisuri comuniste de unde fug toți cei ce pot unde văd cu ochii. De ce oare? Sunt cu toții lipsiți de „moralitate” 😉

          • ” La vremea sa proletariatul sărac părea cel mai promițător combustibil al zvârcolelilor sociale. ” Proletariat care reprezenta peste 90% din populatie iar 25% (un sfert) traiau la limita. Era vina proletariatului ca nu era multumit ca era tinut in mizerie de o mana de oameni. Nu domle, ce sa se revolte, lasa sa lucreze in fabrici cate 1zi lumina fara zile libere doar sa aiba cat sa nu moara de foame. Ca asta era situatia atunci. Taci si rabda, cam asta ar fi solutia dupa dv.

            La fel si in prezent, e vina negrilor si a homosexualilor ca vor drepturi, ca ce le trebuie domle? N-au destule? Pai de ce nu pun mana sa munceste un pic mai mult? Ca doar eu asa am facut si uite unde am ajuns! Fix de asta, nu datorita unor imprejurari norocoase si prostirii unor oameni.

            Dar bineinteles ca regimurile comuniste au dus-o rau, ca doar intentiile aparent bune au fost aplicate egoist si gresit. Si la fel o duc si tarile enumerate de dv. N-am facut niciun elogiu vreunei societati comuniste, discutia era despre lipsa de etica a societatilor capitaliste iar aceasta ramane indiferent ca unii aleg sa mearga si sa munceasca in tari capitaliste. Curios ca asa-numitii conservatori vorbesc mereu despre valori dar cand sunt pusi in fata lor apar reactii de genul dar stai ca nu e asa ca uite cum fac ceilalti. Cum spuneam mai sus, la fel cum functioneaza si prostituatia si tot mai multe persoane aleg sa o practice, la fel cum si in cartelurile mexicane e plin de oameni cam la fel functioneaza lucrurile si pentru multi dintre cei pusi sa faca bani cu orice pret pe seama prostirii semenilor. Nu toti ci destui. Ca in fond, orice lucru se reduce la niste valori iar singura etica a capitalismului ramane profitul.

            • “ Dar bineinteles ca regimurile comuniste au dus-o rau, ca doar intentiile aparent bune au fost aplicate egoist si gresit.”
              Felicitari! Aveti aceeasi idee despre comunism precum stanga extrema + o parte din cea clasica din occident. Cand treceti prin Trier puneti-va o dorinta, dupa ce lasati o moneda pe soclu, in fata statuii lui Marx (e aproape de porta nigra, nefericita alaturare).
              Dar comunismul poate fi aplicat si mai putin ipocrit – China! E de dorit o asemena societate?
              Ca un corolar – ziua se lucru de 8 ore si cea de 1 Mai isi au originea in capitalismul salbatic al americii sec. XIX. Stanga si-a insusit ambele dar nu stiu sa fi dat nastere vreunei schimbari in bine de o asemenea amploare(votul universal si pt. femei tot in capitalism au aparut).
              Invatati din istorie ca orice sistem care actioneaza impotriva unei “ordini naturale” de functionare a societatii si economiei este sortit esecului in realitate. Asta pt ca este o utopie care nu tine cont de modul de functionare, psihicul si natura societatilor de indivizi.
              Pe de alta parte nici democratia nu poate fi impusa cu forta (primavara araba, rusia, belarus, myanmar, partial chiar si ungaria) ca nu toate societatile sunt la acelasi nivel de dezvoltare umana.
              Cartelurile, prostitutia etc sunt tare perene ale societatilor umane si tin de amploarea slabiciunilor sau compromisurilor din fiecare societate in parte. “Macar” in comunism erau controlate de stat 😀! Ura!
              Ar fi interesant sa ne dezvoltati, intr-un exercitiu de gandire, cum vedeti aplicarea corecta a comunismului sau cum vedeti schimbarea eticii(suedezii au luat-o economic si cultural in freza cu democratia sociala de stat). Luati o tara la intamplare (dar nu Ro, la noi a mai fost aplicat).

            • Exact domnule Aragon, cu respect va multumesc!!!
              Da, mister Sveik nici o problema ca dupa perioada aia idilica i-au interzis si persecutat cu brio, spre satisfactia ta.
              Iar astazi cred ca Trump ar putea lua lectii de la modul in care-i persecuta Putin in Rusia.

            • de asta nici nu e operațional conceptul de „capitalism”. Sistemul de „piață”, bazat pe proprietate privată și schimb de mărfuri conform cererii și ofertei este atestat din antichitate și eu nu sunt sigur nici că teoria „comunei” primitive e validă, în sensul că probabil și atunci cea mai mare parte a proprietății era privată, chiar dacă eventual vânau mamutul și îl mâncau la comun. De-a lungul timpului „piața” a rezistat dar organizarea socială s-a mai schimbat. Marx e contemporan cu liberalismul clasic (Liberté, égalité, fraternité ) care după cum vedeți are în centru niște valori etice puternice. Din care comunismul a pedalat doar pe al doilea, renunțând la primul și la fraternitate, pentru că ei știau mai bine ce e de făcut. Ori, libertatea e esențială în sistemul social tocmai pentru că îi permite acestuia să se redreseze când a luat-o pe căi greșite. Dacă în URSS s-ar fi organizat alegeri libere credeți că ar fi rezistat comunismul mai mult de două cincinale? Ei bine, de asta societățile liberale occidentale și-au revenit după diverse greșeli – pentru că politicienii și alegătorii greșesc deseori- iar comuniștii nu. Societatea e tolerantă la un anumit nivel de experimente, dar reacționează puternic atunci când sesizează că e pe o cale greșită și asta îi permite să se autocorecteze… Din cauza sta „înaltele valori etice” ale comunismului nu au fost niciodată funcționale, pentru că nu a existat controlul real al societății asupra aplicării lor. E o chestiune principială, nu un accident…

      • Apropos de închinătorii lui Marx, lumea n-a dus niciodată lipsă de lusări fascinați de alți lusări, iar mama imbecililor e veșnic cu burta la gură. 😂

        • @Nman
          „Invatati din istorie ca orice sistem care actioneaza impotriva unei “ordini naturale”. Invatati din prezent, nu din istorie, ca teorii de genul „ordinii naturale” folosite pentru a legitima o stare de lucruri nu prea mai tine. Ordinea naturala mai spune si ca sclavul trebuie sa fie sclav iar stapanul stapan. Si multe alte prostii. Mai incercati pe la alte mese cu tentative din astea de legitimare.

          „Ca un corolar – ziua se lucru de 8 ore si cea de 1 Mai isi au originea in capitalismul salbatic al americii sec. XIX” Prostii, prima oara a aparut in Spania sec. 16 dupa care in contextul Revolutiei industriale in Anglia. Robert Owen, cel cu renumitul slogan „eight hours labour, eight hours recreation, eight hours rest” avea viziuni socialiste. In fabrici se lucra si cate 100 de ore pe saptamana, probabil ca era bine dupa dv. Dar sa munceasca altii, bieinteles, nu matale.

          • @Aragon – ”Ordinea naturala mai spune si ca sclavul trebuie sa fie sclav iar stapanul stapan”

            Ba chiar deloc. Animalele nu au sclavi, deci sclavia nu face parte din ordinea naturală. Sclavia a fost o metodă abuzivă de a obține forță de muncă neplătită și a fost eliminată abia în epoca industrială, când forța mecanică a devenit disponibilă pe scară largă.

            Dincolo de apariția motorulul cu abur, principiile creștine au dus la abolirea sclaviei. Musulmanii aveau de 5 ori mai mulți sclavi decât creștinii, iar Statele Unite ajunseseră să plătească tribut Marocului, pentru ca nevele comerciale americane să nu mai fie atacate de pirații marocani și algerieni, care luau marinarii ca sclavi.

            • E vorba despre o ordine naturala bazata pe natura umana, nu cea animala. Clar, animalele nu au sclavi la fel cum nu fac nici troc unele cu altele, nimeni n-a vazut cai facand comert unii cu altii. Aristotel, in Politica vorbea despre sclavi prin natura lor, pregatind deja terenul pentru legitimarea sclaviei de mai tarziu iar musulmanii si unele triburi de prin Africa au si in prezent sclavi.

              „principiile creștine au dus la abolirea sclaviei” Da si nu, pasaje din Biblie fiind folosite pentru a legitima sclavia tot de crestini, „tThe right of holding slaves is clearly established in the Holy Scriptures, both by precept and example” spunea liderul baptist si proprietar de sclavi Richard Furman in sec. 19 iar exemple de genul sunt destule.

            • @Aragon – „E vorba despre o ordine naturala”

              Nu. E vorba de neo-marxismul american, pe care activiștii încearcă să-l impună azi și românilor. Ne aflăm pe un forum de limbă română, da?

              Ce spunea Richard Furman în secolul 19 n-are nicio relevanță pentru români. Cine e Richard Furman pentru România, era cumva coleg de guvern cu Kogălniceanu? 😀

              România este stat suveran abia din 1878, activiștii sunt rugați să-și informeze instructorii și coordonatorii despre realitatea asta. După 1878, în România nu au existat nici robi, nici sclavi. Iar pentru ce s-a întâmplat înainte de 1878, activiștii sunt rugați să meargă la Moscova, la Istanbul, la Budapesta și la Viena cu revendicările 😀

            • @Harald „animalele nu au sclavi”.Ma rog ,dar primatele in special AU o structura sociala; ma rog mai rudimentara, dar o au;si delfinii,lupii,etc.Iar in virtutea acesteia masculul alfa are o ceata de femele.. subordonate; sau sclave cum vrei sa le spuni; asemanarile cu omul sint uneori tulburatoare; si asta tine de modul in care se comporta animalele, nu are nimic in comun cu marxismul sau neomarxismul…

          • Domnule Aragon-chapeau!!!Domnule Nman si cum vedeti d-voastra ordinea aia „naturala” sacrosanta care v-ati referit?Ca si altii(omniscienti,dehi) au facut apel la aceeasi ordine „naturala” si nu m-au convins.Unii argumenteaza ca totul era perfect cica in Evul Mediu pina au venit nenorocitii aia de iluministi si au „distrus” totul cica.
            J LeGoff parca venea cu interpretarea parca chiar idilica daca tin bine minte referitor la societatea medievala organizata (chiar comparata cu Sf Treime,LOL) o parte domneste si lupta, o parte se roaga si o parte munceste.(ei as!!! atita pleudoarie pt. munca in capitalism nu numai in ratacitele sisteme comuniste de genul „toti trebuie sa muncim”)Era f convenabila intr-adevar societatea asta medievala pt. cei care domnesc si se lupta ca si pt. cei care se roaga.Mai putin pt. restul fraierilor.Ce-am avut si ce-am pierdut!!!Tin mine ca un erudit care se vrea presedintele Academiei Romane se declara vrajit de „perfectiunea” societatii medievale,cind oamenii chiar il iubeau pe D-zeu si traiau in spiritul Poruncilor Divine.Cica.
            In concluzie se pare ca lui D-zeu nu i-a placut chestia cu „munca pt. toti” „sanse egale pt. toata lumea, adica acces in primul rind in mod egal la educatie pt. toata lumea” „o viata decenta pt. toata lumea” in spiritul democratiilor liberale contemporane…si a drepturilor omului care nu-i plac deloc lui D-zeu…
            Probabil ca liderii rascoalelor din Evul Mediu erau toti niste comunisti nenorociti fara sa-i fii citit pe Marx sau pe Lenin….

            • @Harald

              Deviezi rau de tot de la comentariul tot de tine postat, incepi cu una si termini cu alta, nu esti in stare de o discutie consecventa. S-a terminat foarte repede repertoriul de „argumente” si incep atacurile la persoana si mistocareala, este? Sigur ca este.

    • Adică ca-n bancul cubanez: Jose, secretarul de partid, îl întreabă pe Juan, țăran: Nu-i așa că ți-ai da pământul pentru succesul revoluției comuniste? Firește, tovarășe! răspunde Juan. Nu-i așa că ți-ai da vaca pentru succesul revoluției? Normal! răspunde iar Juan. Nu-i așa că ți-ai da găinile pentru succesul revoluției comuniste? Nici vorbă, toarșe! Cum nu, măi Juan? întreabă nedumerit Jose. Păi găinile le am!

  6. Din pacate adevaratu capitalism a disparut. „Capitalismul” din tarile care se autodeclara ca atare e extrem de impregnat de comunism, respectiv sufera, mai mult sau mai putin, de influente ideologice puternice. Piata libera, specifica capitalismului, e extrem de deformata de masuri de protectie, de taxe ideologice. Si astea toate, bineinteles, pt popor, spre binelel lui.
    Paradoxal e ca tari comuniste devin tot mai capitaliste cel putin in zona economica.

    • Vorbiti, de exemplu de Vietnam? Nu vad verzi pacolo sa invete lumea ca trebuie EV’s. Si multe altele.
      N-am impuscat in picior.
      Speranta mea e ca ne v-om reveni la normal, acum ca mamasha Merkel e la pensie.

    • Nu avem de a face cu taxe ideologice. Banii ăia merg la niște jmekeri care au reușit să-și pună oamenii în poziții din care pot dijmui portofelul prostimii pe motiv de salvat planeta. Azi o salvează de carbon, cînd nu mai ține cu carbonul o vor salva de asteroizi, posibile epidemii, teroriști, invazii extraterestre, îngheț, etc. Important e să curgă banu’ unde trebuie și idioții să cotizeze, indiferent dacă sînt sau nu de acord cu noua scorneală care le va umple conturile.

    • mda, e o noua forma de ofensiva a comunismului; nu cred ca va reusi, dar va face victime multe, pina la disparitia ideii si practicii; populismul e o boala grea; iar cand politrucii populisti se asociaza cu bancile rosii…

      • @Mongolul – nu cred că va dispărea practica. Ideea, da, dar practica… Sunt mult prea mulți dobitoci și leneși continuu ofticați că unii undeva o duc mai bine decât ei, mulți luzări care au nevoie să fie altcineva vinovat pentru insuccesul lor, mulți oameni cu mintea moale încât le-o poate suci orice Jedi junior și, pentru un astfel de Jedi, este foarte tentant să se folosească de toți acești luzări, să se urce pe ei și să-i conducă spre ce naiba vrea el să obțină.

        De-aia cred că o să trebuiască să luptăm continuu cu diverși astfel de Jedi și cu prostimea de care ei se pot folosi, că prostimea va exista mereu.

        PLM, avea Seinfeld o glumă cum că am ajuns să facem purtatul căștii de protecție o obligație prin lege, adică oamenii sunt atât de dobitoci încât se apucă să facă chestii care le pun viața în pericol și trebuie alți oameni, mai luminați, să-i oprească din a-și sparge capul.

    • Masurile de protecție sunt imperative, atunci când sunt determinate obiectiv. De exemplu, Clasificarea autovehiculelor importate pe piața americană după nivelul de noxe eșapate este necesară și corectă. E un început, chiar dacă noxele respective sunt raportate, nu atât la distanța parcursă, cât la cilindree. E un mod indirect a guvernului federal american de a susține industria proprie.
      Taxele protecționiste introduse de Trump împotriva oțelului sau aluminiului importat nu au însă nicio susținere obiectivă și reprezintă acea deformare a pieței libere de care vorbeai. Tu, ca trumpist declarat, numești astfel de deformări ca fiind impregnate de comunism. Ți-a scăpat sau este obiectivitate?

  7. Ar fi interesant ca cineva sa arate si aspectele laudabile comunismului in contextul temporal si geografic respectiv .
    Acesta s-a impus in tari foarte inapoiate in raport cu Vestul , aproape societati feudale tarzii. Sanatatea, educatia, mobilitatea sociala.

    • Doua exemple:
      Mongolia – cf. manualelor de dinainte de 89 a fost prima tara care a trecut cu succes, ata si direct de la feudalism la comunism
      Coreea de nord – plina de sănătate, educatie si mobilitate sociala.
      Nu prea vad ce poate fi laudabil in înlocuirea violenta a elitelor, oricare vor fi fost ele, cu o tagma de inculti, profitori si indivizi cu inclinatii tiranice + ceva idioti utili.
      Modelul a dat chix in câteva decenii peste tot fiind urmat de bulversari sălbatice la scara întregii societati si economii.
      Dar sa nu fiu chiar rau. Cumva egalitatea intre sexe (alea doua) s-a imbunatatit considerabil in fostele tari comuniste fata de vest. Iar asta se pastrea si azi – in vest de 1 martie sunt proteste pt. drepturile femeilor, in est se oferă flori (inclusiv de catre agentii de circulatie). Aceeasi dihotomie est-vest o regăsim in modul de celebrare a zilei de 1 Mai.

  8. Este mai mult decit evidenta imposibilitatea unor cititori de a intelege substanta societatilor capitaliste si minati dorinte comunistoide inca incearca sa se autopacaleasca si sa minta mai ceva ca baronul din povestea cu de Münchhausen.Capitalismul este viata in forma ei cea mai pura .Comunismul nu este decit o fabulatie ,„ o gogoasa parfumata si cu naftalina data” vorba lui Papaiani din filmul romanesc Un suris in plina vara .Comunismul egalitarist inca este visat de batrîiorii neamului ce cindva erau si ei ei bagati in seama fie ei nemti sau tigani sau indiferent de la ce alta etnie isi trageau seva .

  9. Comunismul si nazismul au fost niste ideologii groaznice si falimentare, care promiteau fericirea popoarelor. Ambele au aparut dupa ce in Vest crestinismul a fost inlocuit ca ideologie principala. Capitalismul nu e o ideologie, dar a functionat si s-a putut adapta diverselor schimbari istorice. In momentul de fata capitalismul a castigat, dar deja e f.schimbat si societatea de consum nu cred ca va continua mult timp in viitor. Lucrurile vor tb adaptate incl schimbarilor climatice, demografice, religioase. E stupida politica strutului care se face ca nu vede schimbarile climatice, cum sunt articolele pseudostiintifice scrise de un alt autor aici. Deci in viitor incl capitalismul va tb sa se adapteze.

  10. Un articol bun, dar nu pot fi de acord cu această aserțiune:
    „De fapt, el nu a fost o realitate imaginată teoretic și construită planificat, ci una care a apărut în mod obiectiv ca urmare a revoluției industriale.”

    …pentru că presupune împărțirea istoriei in ere ideologice, ceea ce este nu numai artificial, ci și inutil. Capitalul nu apare in secolul 18, și nici industriile. Prima bancă atestată din lume funționează din 1472 (Monte dei Paschi). Kongo Gumi -companie de construcții- există din 578. Și asta nu înseamnă nimic, căci e foarte probabil să fi existat bănci și companii neatestate incă din antichitate.

    De fapt eu privesc acumularea de capital ca pe un dat al ființei umane, independent de erele prin care trece. La fel și impulsul de a ctitori și de a modifica natura, precum și căutarea continuă a confortului și…a fericirii (și banul nu poate fi desprins de căutarea asta). Secolul 18 nu a făcut altceva decât să aducă noi mașini și noi unelte care să accelereze niște procese existente.

    • Firește că așa e. Tendința de a acumula, de a trăi cât mai bine e cât se poate de natural. Altfel am fi rămas și azi în peșteri. Omul, ca o ființă inteligentă, știe că orice perioadă de abundență va fi fatalmente urmată de perioade dificile și e natural să-și facă rezerve. Are capacitatea de a planifica, de a aanticipa. Nu capitalismul a inventat asta. Capitalismul doar a eficientizat fenomenul acumulării.

      • „Tendința de a acumula, de a trăi cât mai bine e cât se poate de natural. Altfel am fi rămas și azi în peșteri”
        Formidabil; dar mister S iti cam contrazici etica crestina ( care in opinia domnie tale are monopolul plus marca inregistrata,lol curat capitalist dom’le!!): una la mina DESIGUR ca e natural, mai ales IN DAUNA altora mai slabi.Doi la mina:cind mai sint si exterminati, nici o paguba.(?!?!)Pai vezi mister S asta-i o lege „dreapta” a firii,nu-i asa?!Ca,de fapt etica si morala sint in functie de conjuctura…si de interese!!!
        Pai pina la urma cam asta au facut si comunistii, adica nimic nou sub soare;doar pretextele (ipocrizie tipica) difera: sub pretextul crearii unei societati utopice in care tuturor sa le fie bine.
        Cit despre pesteri..hmn..pai Adam si Eva traiau in Eden, sa fii ajuns urmasii lor atit de rau incit sa traiasca chiar in pesteri…?!?!
        PS; plus apropo de munca si de lene:pai munca e un blestem divin, altfel Adam si Eva daca nu dadeau de dreaku’ traiau bine mersi in Gradina Edenului ca niste paraziti din aia pe care-i detesti(pe buna dreptate).

        • Povestea din Geneză e o alegorie despre trecerea de la starea sălbatică la starea umană, civilizată. Cimpanzeii nu muncesc, nu au capacitatea de abstractizare necesară pentru asta. Și nașterea e mult mai ușoară la femelele de cimpanzei. La oameni, poziția bipedă și dimensiunile mari ale craniului fac nașterea mult mai dificilă. Asta explică alegoria din Geneză, care e mult mai veche decât creștinismul.

          Adam și Eva sunt personaje convenționale. Nu au fost persoane reale, ca Moise, Avraam sau Iisus.

          • Tocmai aia e problema( sper ca de asta data sa aprobati raspunsul meu, va multumesc anticipat) ca in teologia oficiala,atit catolica, neoprotestanta si ortodoxa,povestea lui Adam si Eva este luat la propriu ca fiind reala.In rest exista legiuni de ezoteristi sau pretinsi ezoteristi, pseudo ezoteristi care intepreteaza povestea respectiva in n variante considerind-o simbolica,alegorica.Problema ramine:CINE are dreptate?!
            Alegoria din geneza e mult mai veche decit crestinismul;in fine,bine ca recunosti faptul ca e o religie sincretista.Ca si iudaismul dealtfel.
            Ma rog unii considera ca Moise, Avraam si Iisus Nu ar fi fost personaje reale;discutabil,nu asta e subiectul.
            Problema de baza ramine faptul ca daca NU accepti existentza reala a lui Adam si Eva atunci, conform dogmei esentiale din iudeo-crestinism NU ai nevoie sa fii mintuit.Daca povestea apcatului originar e doar o alegorie atunci nici pacatul originar NU exista si punct.

    • Intr-adevăr, acumularea de capital a început odată cu primele schimburi efectuate între oamenii primitivi. Adică, se petrece “de când lumea”.

  11. 1.Numele de ,,capitalism” denumeste ceeace este ,,economie de piata”.Ea este ,,capitalista” deoarece toate elementele sale componente:bani, bunuri materiale, forta de munca, terenul, rezultatele tehnologice, inventiei si inovatiei etc. constituie un anumit tip (specific) de ,,capital”.
    2.,,Comunismul/socialismul” n-a fost un sistem economic-social NOU, ci doar ca politic era nou, prin teroarea de a-l tine ,,adunat”, contra nemultumirilor pentru saracia sa.El a fost doar o economie (absoluta) de stat, condusa si realizata – asa cum spune autorul – de ,,noua clasa” de activisti de partid comunist!Ca economie birocratica de stat, nu putea fi decit ,,centralizata” si falimentara.
    3.Marx n-a fost ,,economist” in sensul in care exista aceasta calificare stiintifica, el fiind strict ,,cercetator economic” care a demonstrat intr-o imensa lucrare (de o viata – ,,Capitalul”) cit se poate de stiintific/economic, ca sursa profitului ,,capitalist” este munca vie, supra-munca neplatita muncitorului de proprietarul afacerii.
    Aceasta concluzie l-a condus la ideea ,,exploatarii” si solutia deposedarii proprietarului de fabrica/mijloace de productie.
    De aici se poate intelege cit de simplista era baza de analiza/judecata si comunismul ca solutie de circumstanta (morala), aflata inafara unei cercetari economice exhaustive, pentru a elabora o solutie realista, functionala asupra viitorului.
    4.Nefiind economist, doar a concluzionat nevoia nationalizarii mijloacelor de productie, in lucrarea ,,Manifestul Partidului Comunist” din 1848.In rest nimic despre noua orinduire comunista, afara de concluzii morale!
    Dupa Revolutia bolsevica din 1917, Lenin se dadea ,,de ceasul mortii” pentru ca nu avea nimic concret, ca teorie sau ,,aplicat” la Marx sau la altii, pentru constructia noii orinduiri, pe partea economica.
    In consecinta, centralismul cu Stalin, a luat locul oricarei organizari economice, cu rezultatele cunoscute.
    5.In 1985 Gorbaciov a incercat restructurarea sistemului, Perestroica si Glasnostiul, fiind componentele politice:libertate de opinie si transparenta informatiei.
    In ce priveste restructurarea economica, Gorbaciov nu avea nimic, deoarece sistemul a interzis existenta ,,pietei socialiste” pe care intreprinderile sa fie libere sa concureze pentru imbunatatirea calitatii si diminuarea costurilor unui anumit produs!Chiar daca avea acest proiect, n-avea timpul necesar, cca 10 ani de tranzitie si nici ,,scoala economica” cu specialistii necesari!
    6.Nu exista spatiul pentru a dezvolta acest tip de reforma – tranzitia la economia socialista de piata – dar amintesc doar spre ATENTIA polticienilor, ca Socialismul a ignorat/exclus piata ca element al dezvoltarii, pe cind Romania postcomunista a exclus orice efort si actiune de ORGANIZARE a dezvoltarii economice-industriale nationale, prin proiecte de tara!Asa ca Romania stagneaza in postcomunism de peste trei decenii, amagindu-se si amagindu-ne cu cresterea economica consumerisrta, pe datorie…

    • Engels i-a avertizat pe muncitori, inca din sec. XIX, ca economia (de piata) este condusa de legi imuabile. Care exista si functioneaza in afara vointei noastre. Omul nu poate decat sa le cunoasca si sa le aplice. (De asta nici nu prea mai era citat si prezent -prin tablou- la intrunirile partidelor comuniste.)
      Dar Marx a venit cu ideea filozofica concis exprimata:”Filozofii de pina acum nu au facut decat sa interpreteze lumea . Important este sa o schimbam.”
      Si au schimbat-o.
      Lenin a inteles ca nu se poate nascoci o alta economie. A abdandonat economia de razboi si a trecut la noua politica economica. Prin care pastra personalitatea juridica a intreprinderilor, contractul economic, banii etc. Stalin a transformat sistemul in capitalism cu un singur patron: statul.
      De aici incolo, toate ideile comuniste s-au spulberat. Multi ilegalisti au parasit partidul, la aparitia NEP-ului. Au considerat-o tradare.
      Comunismul nu a reusit sa edifice o economie tipica. Iar economia de piata a fost violata si transformata in ce aveau ei chef. Cu razbunarea legilor economice, care nu tineau cont de vointa lor.
      Economic, comunismul a fost un bluf si un mare esec.

      • Lenin a văzut NEP-ul ca pe un compromis. Ca pe un armistițiu temporar. Lenin a scris asta de nenumărate ori. Sigur oamenii sperau că vremurile bune la NEP-ului vor dura la nesfârșit. Nu avem nici cea mai mică indicație că dacă ar mai fi trăit încă 10 sau 20 de ani nu l-ar fi sugrumat el însuși mai ceva ca Stalin. „Comunismul de război” al lui Lenin a fost ceva mult mai ucigaș, mai inuman și mai distructiv ca orice scorneală stalinistă. A durat relativ puțin din motive independente de voința lui Lenin: Riscul de război civil în zona comunistă în mijlocul unui război civil.

        Istoricul rus Vladimir Zubov povestește în cartea sa „Imperiul eșuat” un episod relevant: Molotov, care lucrase atât cu Lenin cât și cu Stalin, e intervievat spre sfârșitul vieții, în anii ’80, la începutul Glasnostului de un comunist „reformist”. Discuția e colocvială și al un moment „reformistul” îi spune lui Molotov. „Vai Viaceslav Mihailovici, ce ghinion că Lenin a murit așa de devreme. Dacă ar mai fi trăit măcar vreo 10 ani nu am fi trecut prin infernul stalinist!” La care Molotov a râs cu poftă: „Tu chiar îți imaginezi vreo clipă că Lenin era mai blând sau mai milos ca Stalin?! E era exact invers. Dacă Lenin trăi încă 10 ani am fi trecut prin ceva mult mai cumplit ca anii lui Stalin”.

        Probabil că avea dreptate. Toate ticăloșiile sistemului sovietic au pornit sub Lenin: lagărele de concentrare, uciderile în masă, poliția secretă atotputernică, confiscările, jaful instituționalizat, plus o chestie unică la care Stalin n-a recurs niciodată: Luările de ostateci. Erau luați ostateci la întâmplare. Dacă o comunitate refuza să execute ordinele bolșevicilor, nu-și făcea planul, nu-i preda pe cei căutați, sau era doar bănuită de rea-credință ostatecii erau torturați, mutilați executați, după cum li se năzărea bolșevicilor.

        • E interesant ce spuneti dle Svejk. Doar ca încercati sa faceti o traducere proprie, nu mai folositi google translate ca se înțelege greu.

  12. In concluzie, comunism=rău (asa, nu!), capitalism=bun (asa, da!). „Liberte, egalite, fraternite” reprezinta momentul zero in care a aparut ideologia egalitara. Uniformizarea, distrugerea economiei libere creatoare de civilizatie si libertati, nivelarea gandirii si ideilor, o „mana forte” care sa rezolve „problemele”, ii bantuie si astăzi pe unii lideri, chiar din spatiul occidental. Sunt politici care fascineaza chiar si astăzi pe foarte multi.

    • Aveti dreptate! Bantuirea aceasta este reflectata foarte clar in sloganul „You will own nothing and you will be happy”. Si cand te gandesti ca autorul sloganului are bustul lui Lenin la loc de cinste in biroul sau!

  13. „Cate tari, atatea Sisteme politico-sociale si economice” ?

    Democratia este diferita in statele zis democratice, la fel si Dictatura, respectiv Anarhia (Venezuela, Bulgaria, Rromania)? Democratie reala („demos-cratos”), este doar in Elvetia?
    Comunismul lui Marx, are ceva in comun cu comunismele din restul tarilor fost „comuniste” ? „Ceusismul”, a fost la fel cu „kadarismul” sau cu comunismul lui Mao cu cel a lui Deng Xiaoping, ori al familiei Kim,…?
    La fel si astazi, capitalismul scandinav seamana cu cel „salbatic” a lui Iliescu & Brucan?

    De ce comunismul chinez are acum rezultate mai bune decat celelate Sisteme?

    Gheorghe Marcanu
    PS: De ce a sucombat ONU? Mai poate fi resuscitat, prin anularea dreptului de veto a „marilor puteri” in Consiliul de Securitate ?

    • Comunismul chinez are rezultate catastrofale.

      China e și azi incapabilă să se hrănească. În ultima mea vizită acolo în 2019 la o oră nord de Beijing era o sărăcuie bestială: Case din chirpici, oameni zdrențăroși, foamete evidentă?: Cu toții sunt jigăriți și piperniciți.

      După aproape 40 de ani de reforme, China n-are o monedă convertibilă. Ordinea în țară e menținută prin măsuri tot mai draconice, ia economia bazată pe vânzarea forței de muncă ieftine a intrat în vrie: Construcțiile au scăzut în 2021 la vreo 60% in ce erau în 2020. În 2022 s-au prăbușit la sub 60% din ceea ce era în 2021. Iar anul acesta e nevoie de un miracol ca să ajungă la măcar 50% din volumul anului 2022.

  14. Și capitalismul are o ideologie( se numește liberalism), ba chiar o filozofie(filozofia Libertății, axată pe dialectica/metafizica bine-rau din Vechiul Testament). Politic, economic și social, filozofia liberală garantează prin „contractul social” un număr de drepturi și libertăți cetățenești, egalitatea în fața legii, dreptul cetățenilor de a participa la viața social-politica, stat de drept, separația puterilor în stat, etc.
    Comunismul, o filozofie romantică anti-capitalista vrea aproape contrariul, negând posibilitatea dezvoltării prin mijloacele capitalismului.
    Aș mai zice doar că capitalismul este „natural”, în sensul că oamenii sunt inegali prin naștere. Comunismul este doar un construct intelectual artificial, nenatural, o Utopie. Ca urmare, nici nu trebuie discutat despre el, nici măcar la nivel intelectual. Ce a produs comunismul, se știe. Este cea mai criminală construcție ideologică din istoria Lumii.

    • @Lucifer: „oamenii sunt inegali prin nastere” : Asta-i antisemitism, nu capitalism.
      Adevarat ca nu poti spune nici „oamenii sunt egali prin nastere” ca asta inseamna egalitarism si e specific doctrinei comuniste. E formula preferata de „clasa conducatoare” de a convinge „masele” din „clasa muncitoare”, ca e justificat statutul privilegiat necuvenit al acesteia: „Toate animalele sunt egale dar undele sunt mai egale ca altele”

      Oamenii sunt pur si simplu diferiti.

      • Oamenii sint diferiti din punct de vedere social dar . Cimitirele sint pline de oameni egali ; caci in fata lui Dumnezeu sintem egali .

        • @Adrian Popescu: discutia se refera la viata in lumea in care traim, nu la „viata” in lumea de apoi. Nu s-a intors nimeni de acolo sa confirme sau sa infirme daca oamenii sunt egali sau nu in fata lui Dumnezeu.

          @Lucifer: inegalitatile dintre oameni sunt argumentele antisemitismului, cum spuneam anterior. Eu m-am referit numai la diferentele dintre oameni fara a pretentia de a stabili ierarhii intre ei

  15. 1.,,Democratia” este diferita de la un stat la altul, in functie de structura si functionalitatea INSTITUTIILOR care o determina si o monitorizeaza ,,corectiv” in timp, deoarece lumea nu sta pe loc si totul se schimba.
    2.Comunismul lui Lenin (deoarece el a materializat ideea ,,nationalizarii mijloacelor de productie si exterminarea proprietarilor”) este identic pretutindeni, prin proprietatea de stat si sistemul politienesc.
    3.Comunismul chinez este identic cu celelalte, doar ca pentru a evita moartea de foame a 16 milioane de chinezi dupa 1990 (asa cum arata curba cresterii populartiei comparartiv cu stagnarea/curba productiei agricole), dupa moartea lui Mao (in 1978), Deng Xiaoping a lansat reforma economica!
    La inceputul anilor 80 a incercat pe toate caile cresterea productiei agricole, mergind pina la arendarea terenurilor ,,CAP-urilor” chineze, dar rezultatul desi pozitiv, nu putea asigura hranirea populatiei in crestere si nici sustine modernizarea tarii.
    De voie-de nevoie, a declarat zona libera Sanhai si a Marii Chinei de Est si a ,chemat” investitorii industriali vestici si americani sa investeasca masiv, cu facilitatile vremii!
    Din anii 80 pina in 1990 China a realizat cu ajutorul investitorilor straini, un proces de industrializare rapida, care a continuat si continua si azi.
    China este tara cu sistem politic-social comunist si cu economie mixta, comunista (de stat) si capitalista.
    Din pacate nu toata tara a beneficiat de acest decolaj economic, o buna parte din ea fiind ramasa in urma, iar economia se confrunta cu diverse probleme bine cunoscute.
    4.De la China, Romania poate prelua ideea ORGANIZARII dezvoltarii industriale rapide (care stagneaza de peste trei decenii) printr-un PROIECT DE TARA (la fel de capitalist) care sa asigure atragerea investitorilor industriali majori.
    In lipsa proiectului de tara, Romania atrage investitori minori, producatori de piase si operatii manuale, cum atara un articol (din ZF daca nu ma insel), referitor la 50 de investitori din Arad, cu o cifra totala investita de 25 de miliarde de Euro!Si aceeia vin doar in orasele mari!In rest saracie si lipsa de locuri de munca INDUSTRIALE, cu emigrarea a 4-5 milioane de cetateni.
    In comparatie cu ei, in Ungaria, 4 investitii industriale majore straine sint in valoare de peste 10 miliarde de Euro!
    prof. Caliman I. Eugen
    constructor : proiect de tara,
    – cu obiectivul reindustrializarii-.

    • MAO ZE DONG a murit la 9 septembrie 1976, nu in 1978…DENG XIAO PING a avut desigur, o contributie majora, la deschiderea Chinei spre piata capitalista! Marele model chinezesc, ajutat masiv de ,,capitalistii cei rai”, prin investitii imense (care, datorita mainii de lucru ieftine din china, au adus si capitalistilor profituri mari), a dus la ora actuala, la mari inegalitati in China, si la o poluare inimaginabila! Romania nu poate importa nimic din China (nici macar textile si incaltaminte de cea mai proasta calitate), Romania trebuie sa-si dimensioneze investitiile, in functie de resursele umane si materiale disponibile, in functie de caracterul romanilor si de necesitatile lor, cu mare atentie acordata agriculturii (nu numai produse, ci si prelucrarea lor si tehnologie pentru agricultura), productiei de medicamente si mateiale sanitare, industriei usoare si turismului…Nu e nicio organizare industriala model in China, sunt zone ultradezvoltate si zone sub orice critica, de ev mediu! P.S Probabil ati uitat falimentele recente ale unor mari societati de asigurari din China, care au adus pagube de sute de miliarde de dolari si demolari de orase intregi de cladiri!!!! Cand spui China, e bine sa judeci toate aspectele, inclusiv zecile de popoare care locuiesc acolo si limbile vorbite, precum si interesele divergente!!!

  16. „De ce comunismul chinez are acum rezultate mai bune decat celelate Sisteme?” Oare chinezul de rand este fericit cu „score credit” si supraveghere totala, sau uigurii si alte nationalitati care traiesc in uriase ghetouri, sau crestinii persecutati si interzisi? Credeti ca fericirea individului unei tari consta in rachete trimise in spatiu, in trenuri de mare viteza si tehnologie de varf, in ingradirea drepturilor si libertatilor individuale pentru un iluzoriu bine comun? Unde este demnitatea individului filmat si urmarit in actele lui intime sau in cele obisnuite? Unde? In ranjetul dictatorului si al camarilei sale. Nu uitati ca acest stat, condus de PCC, si-a dezvoltat economia pe furturi intelectuale, de tehnologie inalta, pe copyright dat la gunoi.
    Libertatea si adevarul sunt valorile supreme lasate de Dumnezeu pentru ca omul sa poata crea si sa recunoasca iubirea, sa se dezvolte plenar cu toate talentele si pacatele lui. Religia postmoderna este o reactie plina de ura la adresa legilor scrise sau nescrise si a ordinii lasate de El. Ceea ce vedem astazi este incercarea de a rasturna total sistemul axiologic si a-l inlocui cu inversul sau.

  17. @Svejk
    Apropo de teorie și practică. La 29 ianuarie 1941, Iosif Stalin nu a fost de acord cu economiştii sovietici deoarece considera că ei erau „conduşi de citate“. Atunci, politicianul comunist le-a spus că „dacă veţi căuta în [lucrările lui] Marx un răspuns la toate, veţi eşua. În U.R.S.S. aveţi un laborator [social] care există de mai mult de 20 de ani şi voi credeţi că Marx ar trebui să ştie mai multe decât voi despre socialism”.

    @comentatori și cititori
    Preluarea de către politicienii comunişti români, din U.R.S.S. şi impunerea în economia din România a sistemului sovietic de conducere s-au desfăşurat în condiţiile în care chiar Iosif Stalin a recunoscut la 24 aprilie 1950 faptul că „puterea Sovietelor există de 33 de ani şi nu avem o carte despre economie politică [sovietică]“. Politicianul de la Kremlin a dorit încă de la începutul anului 1938 să afle de la economiştii sovietici nişte răspunsuri teoretice care să îl ajute să explice opiniile oficiale sovietice despre capitalism şi socialism şi să conceapă un model economic superior celui capitalist fără să utilizeze citatele marxiste publicate în materialele de propagandă destinate maselor populare. Necunoaşterea face parte şi ea din viaţă, iar încercările privind dezvoltarea ştiinţifică a teoriei economiei sovietice nu au avut de fiecare dată succesul scontat, nemulţumindu-l pe Iosif Stalin. Dar de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere! Stalin nu a ţinut însă cont de acest lucru şi constatăm astăzi că situaţia se poate repeta din motive subiective.

    Dacă dorim să ne referim doar la comuniștii din România, putem afla câteva idei expuse la şedinţa din 6 decembrie 1949 a Secretariatului C.C. al P.M.R. Atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej a declarat astfel: „Mi se pare că una din cele mai grosolane greşeli pe care le-am făcut este aceea pe care tovarăşul Moghioroş a adus-o în discuţie, şi anume felul cum am recrutat membrii de partid. Nu este vorba de a nu deschide porţile partidului. A fost just că s-au deschis porţile partidului? Da. Dar cum? Cine a venit în partid? Cum s-a procedat că am ajuns la întrecere? Au fost înscrişi oameni în partid care s-au dus să se înscrie pentru mălai etc. Nu se poate ca duşmanul să nu se fi folosit de această atitudine destrăbălată în ce priveşte primirea membrilor de partid“.

    Apreciez încă o dată public studiile întocmite de-a lungul anilor de domnul Silviu Cerna și de colegii săi despre economia românească din perioada Războiului Rece. Nu îmi dau seama cum pot fi utile acestea pentru generațiile care nu au cunoscut comunismul pe pielea lor, însă aceasta este o altă chestiune. Felicitări autorului pentru efortul depus și materialul realizat!

    • Firește că tătuca s-a bășicat pe savanții sovietici. El era recunoscut doar ca cel mai strălucit geniu în viață al teoriei și practicii marxism-leninismului. Cum adică să-l taie pe el papagalii ăia în citate?!

      Și ca să rezolve lipsa unui tratat de economie sovietic, tătucul însuși a produs în 1952 geniala lucrare „Probleme economice ale socialismului în URSS”. Carte cu care i-a făcut marț pe toți ăilalți savanți marxist-leninist-staliniști. 😂 Ghinionul a făcut însă că geniul popoarelor a crăpat un an mai mai târziu, în 1953, iar cartea n-a ajuns niciodată la adevăratul ei potențial…

      Subscriu la aprecierile dumneavoastră la adresa autorului.

      • Cartea la care vă referiţi a stat la baza principiului coexistenţei paşnice şi a dezvoltării industriei comuniste a bunurilor de larg consum, promovată din anul 1953 de Malenkov (care l-a lăudat pe şeful său cel sângeros la ultimului congres al C.C. al P.C.U.S. pe care l-a mai apucat în viaţă pentru geniala lucrare economică realizată de acesta).
        Abordez această chestiune pe larg, cu influenţele sale în România, într-un volum pe care l-am finalizat şi care sper să fie publicat în primăvara anului viitor în România. Mingea se află deja pe terenul editurii.

    • Mulțumesc pentru cuvintele dvs. de apreciere. O ilustrare relevantă a modului în care se luau deciziile economice în comunism sunt stenogramele ședințelor CPEx incluse în lucrările dvs. Ele arată iraționalitatea și arbitrariul sistemului de conducere al economiei de comandă, ceea ce a contribuit, alături de alți factori, la prăbușirea sa.

      • În manuscrisul care se află deja în România, am abordat pe larg starea industriei constructoare de maşini (vehicule, tractoare şi locomotive), cu amănunte privind datoriile externe ale României, preţurile de cost, de vânzare, de revenire şi de dumping stabilite pentru diferite produse româneşti şi străine, folosirea aurului din rezerva BNR (pe baza lucrării recent apărute la BNR) şi celebra cursă privind depăşirea capitalismului „cu un picior în groapă” de către comunismul aflat întotdeauna „cu un pas înainte”. Lupta pentru impunerea unei noi ordini mondiale a început cu câteva decenii înainte de naşterea celor care au susţinut şi continuă să lupte în diferite forumuri europene pentru realizarea unei alianţe economice cu Federaţia Rusă.

        • @Petre Opris
          „Lupta pentru impunerea unei noi ordini mondiale a început cu câteva decenii înainte de naşterea celor care au susţinut şi continuă să lupte în diferite forumuri europene pentru realizarea unei alianţe economice cu Federaţia Rusă.”
          _____________
          Schimburile comerciale cu URSS (importuri de gaz, etc) au existat si in toiul razboiului rece. Intre timp insa, comunismul a devenit fila din poveste chiar si in Federatia Rusa. Astazi, acolo domneste clar din nou iliberalismul, de data aceasta insa – de natura fascistoida – bazat pe nationalism, conservatorism /traditionalism, patriotism si capitalism de cumetrie (favoritism, coruptie, etc).

          Din pacate, strategia Occidentului „Wandel durch Handel” (schimbare prin business, interactiuni sociale, etc) nu a dat rezultatul scontat. Pe langa Rusia lui Putin, Polonia guvernului PiS si Ungaria guvernului Fidesz se afla si ele in deriva – in ciuda faptului ca in urma aderarii la UE, cetatenii Poloniei si Ungariei s-au bucurat de beneficii considerabil mai mari decat cetatenii Federatiei Ruse (vezi beneficiile Pietei Comune, sute de miliarde sub forma de fonduri europene destinate reconstructiei infrastructurii, modernizarii sistemului sanitar, imbunatatirii educatiei, reconditionarii cladirilor si a stimularii investitiilor private in agricultura comuna, cercetare, servicii de calitate, productie, etc). Cam atat despre acuzatiile aduse de guvernul PiS la adresa unor presupusi „tradatori” din UE (acuze dedicate in special Germaniei si Frantei) precum si la adresa institutelor UE.

          • Activistul de partid este extrem de priceput la înşirarea unor platitudini cu aerele unui gornist atotcunoscător, care scorneşte şi aruncă pe piaţă „sute de miliarde” deoarece habar n-are de valoarea concretă a unor investiţii, cheltuieli sau rezultate economice. Precizia informaţiilor, cronologia evenimentelor şi enumerarea celor care înfăptuiesc politicile economice sunt esenţiale în ştiinţă. Fără date şi informaţii concrete puteţi descoperi foarte repede că goarna este utilă doar 30 de secunde: la Deşteptare şi la Stingere.

            • Referitor la precizia si cronologia informatiilor, numai in perioada 2014-2020, Polonia a incasat plati in valoare de peste EUR 86 miliarde din partea Fondurilor Europene Structurale si de Investitii (ESIF). Pentru detalii concrete, va recomand sa consultati sectiunea ‘EU Payments’ disponibila in linkul de mai jos. Daca luati in calcul si sumele incasate in perioada 2005-2013, precum si cele din intervalul 2021-2022, sariti cu usurinta pragul de EUR 100 miliarde.

              https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/PL/14-20

              PS. referitor la recomandarile si insinuarile dvs personale cu privire la activisti si alti termeni utilizati, prefer sa imi rezerv comentariile. Tin totusi doar sa subliniez (incaodata) faptul ca pe parcursul educatiei si experientiei profesionale nu am avut tangente cu academii militare, institutii nationale sau internationale. si nici cu partide politice sau activisti de partid.

      • Vă mulţumesc pentru jocul de cuvinte. :)))
        Îl voi folosi cu prima ocazie, în locul raţei comuniste, care chiar şi când e moartă, zboară, fiindcă-i animată de dragostea de ţară.

    • Răspunsul meu anterior este adresat dlui. Petre Opriș, ale cărui valoroase lucrări relevă o serie de caracteristici esențiale ale economiei României comuniste.

    • @Petre Opris, @Svejk
      Realitatea este arhicunoscuta: nomenclatura ideologica a comunismului a servit drept o perdea de fum care a mascat dictaturi, crime impotriva umanitatii, abuzuri, lipsa drepturilor si libertatilor fundamentale, lipsa pluralismului, oprimarea cetatenilor si a gandirii libere, etc. Nu in mod intamplator, debatele intelectuale privind comunismul si capitalismul (in ciuda frecventei lor in secolul trecut) au devenit mai putin relevante in zilele noastre.

      Capitalismul in sine (economia libera de piata si respectarea proprietatii private) fiind mai mult decat o ideologie, nu garanteaza automat si respectul altor drepturi fundamentale, incepand cu statul de drept, dreptul minoritatilor, pluralism, meritocratie, etc. Fostele junte militare din Grecia, Spania, Chile, Coreea de Sud, etc ilustreaza forma “capitalismului de cumetrie”, in care dreptul proprietatii si o economia libera de piata (in oarecare masura) coexista cu represiunea politica si sociala. Exemple recente, cum ar fi Rusia lui Putin, guvernele Fidesz din Ungaria sau PiS din Polonia, reflecta aceasta tendinta iliberala in cadrul unor state capitaliste.

      Astfel, dezbaterea contemporana s-a deplasat de la comunism vs capitalism catre liberalism vs iliberalism. Acest nou cadru de discutie subliniaza importanta respectarii drepturilor fundamentale si a libertarilor civile in contextul unui sistem economic capitalist.

      In incheiere, este esential sa recunoastem complexitatea si nuantele fiecarui sistem si sa privim dincolo de retorica ideologica pentru a intelege adevaratele valori si principii care stau la baza unui regim iliberal sau liberal.

  18. 1.Stimata,
    Monica,
    1.Sistemul chinez are rezultate mai bune decit celelalte sisteme, deoarece a organizat dezvoltarea economica-industriala, ceeace nu fac celelalte sisteme, lasind sa mearga totul de la ,,sine”!Paradoxal sau nu, dezvoltarea economica avanseaza atit in sisteme democratice cit si autoritare, ea neavind legatura cu libertatea individului, ci cu respectarea ,,legilor institutionale”, care asigura mediul economic prietenos cu investitorii si functionalitatea economica!
    2.Nu poate fi vorba de ,,rasturnarea sistemului axiologic” cind este vorba de economie si dezvoltare, deoarece cine nu-l respecta stagneaza iar cine-l respecta avanseaza.
    Sistemul axiologic se refera la valorile supreme ale omului si ele nu pot fi rasturnate, cel mult pot fi incalcate si mers pe ,,invers”!
    3.Religia este dupa caz si traditiile de acest gen, in conformitate sau inversul ,,legilor lasate de El”, fiindca nu toata planeta si nu toata populatia este crestina!Din prea mult crestinism sau religiozitate, preotii incearca pretutindeni sa transforme statul laic in dictaturi religioase, ca in Orientul islamic, recte Afganistan.Se pare ca si in crestinism, la noi se incearca iesirea din principul lui Isus:dati-i ceeace se cuvine cezarului si ceeace se cuvine lui D-zeu!Oare nu asta fac ,,printii” bisericii noastre, deveniti bogatii tarii?Nu intru in ,,problematica” religioasa deoarece n-am expertiza in domeniu, ci incerc remarci de stat laic si bun simt crestin!

  19. Capitalismul este ordinea fireasca in societate bazat pe simtul prorietatii private si imboldul pentru o viata mai buna , cat mai deplina. Capitalismul nu este o ideologie ci ordinea fireasca . Stiti cumva pe undeva un partid numit Partidul Capitalist?

    • Poti merge in Siberia .Politcul din Romania nu mai este cel de pe vremea lui Ceausescu ce„ taia si spinzura” asa cum dorea .De cedarea de suveranitate ai auzit .De nolile legi si regulamente ce vor inlatura decizia luata in unanimitate ai auzit .De NATO si de obligatia de a ne pozitiona conform deciziilor NATO ai auzit .Vrei sa ramii in Romania, asa cum o cunosti acum ,atunci trebuie sa respecti intregul .Intregul are in cuprins cunoasterea spre deosebire de tine care esti doar nostalgic .

    • Cifre alaturate aiurea. Nu ca as fi de acord cu limitarea (parca e 10000 intre persoane fizice) dar nu înseamnă ca daca castigi 4000 pe luna nu poti cumpara dupa câteva luni un bun cu valoare mai mare de 5000 de ron. Mai faci economii (daca poti), mai familia, mai un venit suplimentar, ca sunt multi cei ce au mai multe surse.
      Se poarta si la altui in UE: https://www.europe-consommateurs.eu/en/shopping-internet/cash-payment-limitations.html
      In Fr e 1000€

  20. Cu tot respectul pentru autor, comparația dintre capitalism și comunism mi se pare neavenita. Pe de o parte, fiecare dintre cele două se adresează unor domenii diferite, chiar dacă ele sunt interconectate: capitalismul privește relațiile economice, comunismul relațiile sociale. Capitaliștii nu sunt interesați de situația socială a partenerilor de afaceri, decât în măsura în care acestea le asigură succesul afacerii proprii. Comuniștii se declară interesați în principal de echitatea socială a membrilor comunității, situația materială fiind numai instrumentul de echilibrare al statutului cetățeanului. În realitate, tocmai acest instrument este pervertit, devenind unul de opresiune, dar este evident că scopul fiecărui sistem este altul. Interesant este că cele două pot coexista, dar numai cu existența pietei libere: statul social, bazat pe-o economie puternică și piața liberă (Germania) sau statul totalitar, economie parțial controlată și din nou piața liberă (China).
    Pe de altă parte, capitalismul a urmat întotdeauna drumul rezistenței minime, implicând resurse cât mai mici după aprecierea momentana a pieței și țintind câștiguri maximale, devenind astfel un sistem realistic, sustenabil dpdv al obiectivelor propuse, în vreme ce comunismul a fost so a rămas doar un ideal al comuniștilor, un fel de infinit de care rămâi la fel de departe, oricât ai încerca să te apropii.
    Comparația mi se pare deci o reminiscență a marotelor României socialiste de a se compara tot timpul, după niște indicatori cel puțin chestionabili, ba cu competitori vestici (nici măcar interesati de astfel de comparatii), ba cu România interbelică și, deși rezultatul era întotdeauna cel „previzibil”, nimeni nu era dispus să-l creadă.

    Capitalismul este necesar, este singurul răspuns posibil pentru dezvoltarea societății. Singura variabilă este cât de dreapta sau stânga să fie distribuirea valorii noi create. Și aici intervine Gauss, eliminând extremele și păstrând clopul lui șase sigma, simetric față de axa centrală, cu cea mai mare probabilitate. Concluzia este că, din orice parte privești, răspunsul corect pare sa se afle în partea opusă.

  21. vad ca se persista intr o confuzie in general. compararea comunismului cu capitalismul este ca si cum ai compara mere cu pere, comunismul este o doctrina politica iar capitalismul una economica. ai outea compara comunismul cu democratia ori socialismul cu capitalismul, dar nu incrucisat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro