vineri, noiembrie 26, 2021

Concurs între Nicolae Ceauşescu şi patriarhul Teoctist Arăpaşu pe tema luptei pentru pace (14 noiembrie 1986)

Stenograma pe care o publicăm astăzi, în întregime, dezvăluie un concurs iniţiat de Nicolae Ceauşescu cu membrii Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu noul patriarh, Teoctist Arăpaşu, pe tema „Cine minte mai frumos în lupta pentru pace?”. Toţi participanţii la întâlnirea desfăşurată 14 noiembrie 1986 s-au bizuit, probabil, pe faptul că vorbele mieroase şi laudele reciproce, fără nici un fel de valoare, nu erau analizate cu ajutorul unui detector de minciuni. Totodată, nici unul dintre participanţi nu a priceput sau nu a dorit să înţeleagă o contradicţie flagrantă susţinută nonşalant atât de Nicolae Ceauşescu, cât şi de Teoctist Arăpaşu. Dezarmarea armatei române urma să aibă loc după desfăşurarea unui referendum al cărui rezultat contrafăcut (la fel ca cel mai prost vin pus într-o cristelniţă şi îndoit cu apă) era uşor de intuit. Cu toate acestea, noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române l-a încurajat cu vorbele sale mieroase pe Nicolae Ceauşescu să ducă la îndeplinire planul său, însă toţi membrii Bisericii Ortodoxe Române trebuiau să apere patria şi cu sabia în mână, dacă era nevoie. De unde să iei o sabie, dacă cei doi o distrugeau cu bună ştiinţă în agitaţia lor propagandistică privind o pace din poveşti, în conformitate cu hotărârea stabilită de şeful statului român?

Câteva minute mai târziu, Nicolae Ceauşescu a revenit la obsesia sa privind implicarea Bisericii Ortodoxe Române în economia naţională, aşa cum a procedat cu unităţile armatei române şi s-a contrazis la lupta pentru pace: „Nu se mai pune problema să se schimbe crucea cu sabia sau altă armă nici în viitorul apropiat, deoarece am convingerea că vom ajunge la dezarmare, dar biserica trebuie să participe la activitatea de dezvoltare a patriei. Nu în sensul că să pună mâna pe sapă – deşi unii o fac şi acum şi trebuie să o facă şi în viitor, dar trebuie să participe activ la realizarea programelor de dezvoltare ale ţării (subl.n.)”. Gura păcătosului adevăr grăia! În viziunea lui Nicolae Ceauşescu, preoţii trebuiau să participe la muncile agricole, inclusiv cu sapa în mână, aşa cum se întâmpla deja cu militarii, elevii, studenţii, inginerii şi muncitorii scoşi la muncă forţată în agricultură, iar înaltele feţe bisericeşti nu au îndrăznit atunci să spună nici pâs. Preşedintele României nu era departe de societatea socialistă agrară pe care Pol Pot a încercat să o realizeze în Kampuchia, în a doua parte a anilor ’70.

Nicolae Ceauşescu i-a primit la 14 noiembrie 1986 şi a discutat cu cei patru membri ai Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române în contextul în care, la 9 noiembrie, Teoctist Arăpaşu a fost ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, iar întronizarea sa urma să aibă loc la 16 noiembrie în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. O săptămână mai târziu, în România s-a desfăşurat referendumul dorit de Nicolae Ceauşescu privind reducerea unilaterală, cu 5%, a armamentelor, efectivelor şi cheltuielilor militare ale statului român.

Stenograma primirii de către Nicolae Ceauşescu a lui Teoctist Arăpaşu, noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (14 noiembrie 1986).

Arhiva Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

Nr. 2545   27 XI 1986

STENOGRAMA

primirii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Soscialiste România, a patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu

– 14 noiembrie 1986 –

La primire au participat tovarăşii Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, şi Ion Cumpănaşu, preşedintele Departamentului Cultelor.

Au fost de faţă membrii Sinodului permanent al Bisericii Ortodoxe Române – Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului.

Teoctist Arăpaşu: Mult stimate domnule preşedinte Nicolae Ceauşescu,

Preşedintele Republicii Socialiste România,

Sunt foarte emoţionat şi recunoscător pentru acest moment deosebit de însemnat din viaţa mea, când mă prezint în faţa dumneavoastră pentru a vă mulţumi personal cu toată recunoştinţa în numele Sinodului şi clerului Bisericii Ortodoxe Române pentru confirmarea prin înalt Decret prezidenţial al alegerii mele ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Suntem toţi, cu toată suflarea noastră, admiratori ai domniei voastre.

Preţuim la cea mai înaltă valoare capacitatea geniului dvs. creator, adevărat făuritor al vieţii noi din ţara noastră, gândirea dumneavoastră, punând pecetea păcii şi a iubirii de patrie pe tot ceea ce zidiţi şi creaţi în scumpa noastră patrie. Fiecare nouă zidire, fiecare lăcaş, fiecare izvor de lumină şi viaţă poartă pecetea gândirii dumneavoastră geniale, a dragostei faţă de popor şi de ţară, poartă pecetea păcii a cărei vocaţie o transmiteţi cu toată dăruirea şi atâta hărnicie în această epocă pe care o trăim cu toţii şi pe care, pe bună dreptate, o numim „Epoca Nicolae Ceauşescu”.

Făcând parte din această epocă, noi sprijinim înfăptuirea ei. Noi, clerul, Biserica Ortodoxă Română vom depune eforturile noastre şi pe această nouă cale pe care pornim acum prin puterea înaltului Decret prezidenţial pe care l-am primit potrivit vechilor noastre pravile româneşti.

Vă încredinţăm în numele întregii noastre Biserici că prin eforturi sporite vom sprijini munca avântată a poporului nostru, minunatele dumneavoastră iniţiative închinate zilnic ridicării scumpei noastre patrii.

Vom duce cu noi împreună peste tot şi cu toate mijloacele noastre proprii ideile de pace, de apărare, ideile de mare valoare umană şi socială, pe care dumneavoastră le aduceţi necontenit în gândirea actuală a ţării noastre, a poporului nostru şi a lumii întregi.

Vă rugăm ca în aceste clipe să ne îngăduiţi să vă exprimăm cât ecou a avut în inimile noastre noua iniţiativă pentru reducerea cu 5 la sută a cheltuielilor, armelor, efectivelor şi cheltuielilor militare, cât ecou puternic a însemnat aceasta pentru conştiinţa noastră de fii ai poporului.

În ziua de 23 noiembrie vom fi alături de întregul nostru popor şi vom spune un DA hotărât pentru pacea vieţii, pentru viitorul luminos al harnicului popor român.

Vă rog să-mi îngăduiţi cu tot respectul ca în aceste clipe luminoase de adâncă responsabilitate şi în numele Sinodului permanent, al clerului şi credincioşilor, să ne îndreptăm un gând de aleasă cinstire şi preţuire către doamna Elena Ceauşescu, om de ştiinţă de renume mondial, care prin iniţiativele şi măsurile pe care le întreprinde pentru ştiinţa românească aduce un aport şi în ştiinţa universală.

Cu această gândire vă mulţumesc pentru încrederea pe care ne-aţi acordat-o şi vă asigur că mă voi strădui să fiu la înălţimea încrederii arătate prin semnarea Decretului prezidenţial.

Să trăiţi mulţi şi fericiţi ani!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu aş dori în numele Consiliului de Stat, al meu personal, să vă adresez cele mai calde felicitări pentru alegerea dumneavoastră ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Confirmarea, conform obiceiurilor străvechi din ţara noastră, vine să sublinieze că Biserica Ortodoxă Română, prin întreaga ei activitate, trebuie să slujească poporul, munca de făurire a noii revoluţii sociale, a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, pentru bunăstare materială, spirituală, de întărire continuă a prestigiului ţării, activitatea sa externă de pace şi colaborare cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orânduire socială.

Doresc să vă urez ani mulţi, succese în întreaga activitate şi să-mi exprim convingerea că aşa cum au făcut şi predecesorii dumneavoastră, şi mai actuali şi mai îndepărtaţi, veţi fi întotdeauna un patriarh care să îndrume activitatea credincioşilor ortodocşi spre unitate, spre înfăptuirea năzuinţelor de bunăstare, de independenţă, de libertate şi de pace a poporului.

*

Cred că a fost unanimitate în Sinod?

Teoctist Arăpaşu: A fost unanimitate deplină. De altfel, în anii noştri este această conştiinţă a unanimităţii nu numai pe planul nostru bisericesc, dar şi pe acţiunile pe care le-aţi animat dumneavoastră şi care ne sunt nouă aşa de scumpe. În asemenea împrejurări participă toţi reprezentanţii din toată ţara.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este foarte bine de folosit acest prilej de organizarea referendumului pentru pace. Sunt şi ceva reprezentanţi străini. Poate ar fi bine de folosit acest prilej pentru a schimba păreri cu privire la intensificarea luptei pentru pace. În fond, trebuie să facem totul pentru a se elimina armele nucleare din Europa, în primul rând, unde există deja un acord între Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi după aceea pentru eliminarea lor totală, precum şi pentru reducerea armelor convenţionale. Pacea trebuie să fie problema centrală, indiferent de credinţa unora sau altora, toţi trebuie să înţeleagă că pacea este esenţială.

Teoctist Arăpaşu: Vom avea prilejul, domnule preşedinte, să ne întâlnim în zilele următoare – duminică şi luni – cu reprezentanţi ai bisericii din Apus şi din Răsărit, din Orientul Mijlociu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Cu atât mai mult trebuie insistat în problema soluţionării conflictelor prin tratative, inclusiv în Orientul Mijlociu, pentru că popoarele lumii doresc pacea. Chiar la această mică întâlnire din Costineşti au venit reprezentanţi ai opiniei publice din Israel, din O.E.P., au discutat cum să ajungă la pace, la convieţuirea celor două naţiuni, naţionalităţi, în pace. Pentru că nu există altă cale. Trebuie ca Biserica Ortodoxă să se angajeze în această activitate şi pe plan internaţional cu mai multă forţă. Sigur, după câte ştiu, celelalte culte din România au o poziţie similară. Există un comitet.

Tov. Ion Cumpănaşu: Se fac reuniuni comune.

Teoctist Arăpaşu: Am avut trei până acum numai în ţara noastră. Unul dintre cei care a participat la Costineşti a cerut şi s-a întâlnit cu noi.

Antonie Plămădeală: Era preot catolic şi s-a arătat deosebit de recunoscător pentru onoarea de a veni în ţara noastră. Dacă mi-aţi permite să redau cum spunea, de a veni în „ţara lui Ceauşescu”, o spunea în mod foarte simplu dar emoţionant pentru noi. A fost emoţionat de primirea care i s-a făcut.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu vreau acum, dar poate vom găsi un prilej să discutăm şi unele probleme legate de activitatea unor secte faţă de care Biserica Ortodoxă ar trebui să fie mai activă.

Nicolae Corneanu: Am vrea să vă spunem că şi pe plan internaţional am întreprins unele iniţiative – conduşi de ceea ce domnia voastră ne-aţi spus şi sfătuit întotdeauna pentru eliminarea prozelitismului acesta care devine din ce în ce mai activ.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt tot felul de cercuri care încearcă să folosească grupurile de secte şi care până la urmă devin instrumente ale diferitelor cercuri din străinătate. Or, Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna o biserică care în momentele bune şi rele a mers cu poporul, a mers şi cu crucea şi cu sabia, când a trebuit. A mers cu sabia pentru a apăra independenţa ţării.

Teoctist Arăpaşu: Şi în această privinţă, dacă ne îngăduiţi, vă suntem recunoscători pentru că aţi arătat în multe împrejurări datoria noastră de a fi alături de poporul nostru în toate împrejurările. Istoria ne-a dat multe exemple, faţă de slujitorii istoriei care nu s-au jenat să pună mâna şi pe sabie şi ne sunt pildă.

Noi, biserica noastră – cum ştiţi – în baza libertăţii religioase, facem parte din aceste foruri internaţionale creştine unde ducem cu noi întotdeauna mesajul dumneavoastră. În numeroase rânduri ne-a fost dat să trăim satisfacţia aceasta a unanimităţii şi acolo în străinătate unde am prezentat fapte ale poporului român, iniţiative pentru pace. În faţa tuturor conferinţelor creştine pentru pace, care îmbracă toate religiile din lume, cu care noi stabilim raporturi frăţeşti, am vorbit de încetarea prozelitismului.

Nicolae Corneanu: În condiţii de loialitate am încercat să gravităm în jurul nucleului care este patria noastră.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, Biserica Ortodoxă este independentă din acest punct de vedere. Însă, întotdeauna organismele internaţionale şi religioase şi de altă natură au fost un mijloc de amestec în treburile interne. Evoluţia istorică a dus ca biserica ortodoxă să se dezvolte în ţările în care există în mod independent, deşi a avut întotdeauna şi au şi acum anumite relaţii, după câte cunosc, dar fiecare îşi păstrează deplina independenţă şi autonomie.

Teoctist Arăpaşu: Chiar această alegere a conducerii bisericii noastre este un fapt practic că biserica noastră este independentă. Ei vin acum şi participă la solemnităţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Trebuie ca şi relaţiile de prietenie, colaborare în toate domeniile să fie bazate pe respectarea independenţei. Problema principală este pacea în ceea ce priveşte activitatea internaţională. Nu se mai pune problema să se schimbe crucea cu sabia sau altă armă nici în viitorul apropiat, deoarece am convingerea că vom ajunge la dezarmare, dar biserica trebuie să participe la activitatea de dezvoltare a patriei. Nu în sensul că să pună mâna pe sapă – deşi unii o fac şi acum şi trebuie să o facă şi în viitor, dar trebuie să participe activ la realizarea programelor de dezvoltare ale ţării. Acestea sunt de fapt două probleme fundamentale – dezvoltarea ţării, bunăstarea poporului, independenţa, suveranitatea sa şi pacea.

Nicolae Corneanu: Am avut de curând o întâlnire la nivelul tuturor bisericilor ortodoxe, la Geneva, unde al patrulea punct de pe ordinea de zi a fost tocmai acesta enunţat de dumneavoastră: grija bisericilor în apărarea păcii. Delegaţia noastră a avut acolo doi mitropoliţi. Am exprimat principiile dezvoltării şi am introdus ideea păcii axată pe dreptate socială, care nu poate fi decât pe o nouă ordine economică internaţională. Era tendinţa ca aici, ţinând un discurs pios, ca în secolul al XVI-lea, să nu fie în concordanţă cu activitatea actuală. Am venit cu aceste idei şi vă mărturisesc că au intrat în documentul final.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Apreciez mult toate acestea şi încă o dată vă urez succes. Este practica în biserică, după câte ştiu, să se bea vin. Dar, la noi este o hotărâre să nu se bea în sediu.

Teoctist Arăpaşu: Cea mai nobilă băutură binefăcătoare este întâlnirea cu dumneavoastră astăzi.

Sănătate şi mulţi ani!

Noi nu scăpăm prilejul mâine să închinăm pentru poporul nostru, după tradiţia noastră străveche, personal pentru preşedintele ţării.

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 85/1986, f. 2-5.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. „Preşedintele României nu era departe de societatea socialistă agrară pe care Pol Pot a încercat să o realizeze în Kampuchia, în a doua parte a anilor ’70.”

    Chestiunea asta e foarte discutabilă. Spre deosebire de Pol Pot, megalomania lui Ceaușescu includea industrie grandioasă, noi surse de energie. În plus era un tip care iubea ceremonialul și se visa mare diplomat – este discutabil în ce dictatura ar fi putut aluneca spre fascismul tropical al lui Pol Pot. Cât despre biserică – nimic surprinzător, se numește simfonie bizantină. Se observă de altfel cum BOR profită de poziția de colaborator de încredere pentru a elimina concurența – așa zisele secte. Concurentul cel mare, BRU, îl eliminase deja. În fine, e doar o crestătură în plus pe un răboj oricum pătat de sânge și dejecții. Biserica lui Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Nicolae Bălan, Visarion Puiu, Vartolomeu Stanescu e o biserica complice la crime imprescriptibile – nimic din ce s-a întâmplat după nu trebuie să ne surprindă. Și nimic din ce se întâmplă astăzi.

    • Vă mulţumesc. Materialul despre Pol Pot şi despre evenimentele din Indochina aşteaptă la rând ordinul pentru aterizare. Evident, nu va lipsi personajul „care iubea ceremonialul şi se visa mare diplomat”.

  2. înfăptuirea năzuinţelor de bunăstare, de independenţă, de libertate şi de pace

    Si totusi, nu prea am auzit la politicienii de azi, nici la cei din EU, sa se vorbesca de bunastare. Aceasta a devenit deja o crima, trebuie sa fim saraci si cinstiti.

    Ce ma mira e ca biserica de azi nu a sarit in barca codoiului.

    • Asta mi-a scăpat. Greta o să vă „mulţumească” pentru idee, iar eu o să sughit duminică, în timpul slujbei. :))

    • „Minciună în falș!” După cum zicea toa’șa „academician doctor inginer, savant de largă recunoaștere internațională” Leana lu’ Pingelică.

      De fapt papa Franț a avertizat în mod repetat apupra pericolului mortal reprezentat de codoi și a lansat toate afuriseniile necesare împotriva gazului diavolesc.

      iar cu ocazia marii sindrofii prilejuite de cel de al XXVII-lea congres al luptei cu codoiul de la Glasgow a adresat un vibrant omagiu luptătorilor cu codooul împreună cu un mesaj mesaj de susținere & solidarite

      https://www.bbc.com/news/world-europe-59075041

      A clocit chiar și o enciclică pe tema asta:

      https://catholicclimatecovenant.org/files/inline-files/CatholicClimateCovenantencyclicalexcerpts.pdf

      Mai rămâne să-și ia angajamentul solemn ca până în 2030 focurile iadului să devină „carbon neutral” iar cazanele aferente să fie alimentate exclusiv cu panouri solare…

      • Mai avem puţin şi ajungem la concluzia că romanii au inventat moda Eco (crucificarea în aer liber), în timp ce în evul mediu se proceda, barbar pentru climă, la arderea vrăjitoarelor pe rug. Greta ştie de povestea asta?

        • Eu întotdeauna (și nimeni nu mă ascultă :) ) am zis că răposatul Pingelică, fie-i betonul ușor, a fost cel mai mare iecologist al timpurilor sale. El a pus în operă din felie în Iepoca de Aur tot ce iecologiștii din zilele noastre încearcă să bage pe gâtul lumii bucățică cu bucățică.

          Dacă ăștia ar avea o umbră de conștiință ar fi trebuit să-i zidească demult o statuie călare cu panou solar rtotindu-se după soare în loc de scut, în față la sediul IPCCC de la ONU.

          Mde, recunoștința e o floare rară :)

  3. Excluzand pasajele encomiastice, specifice comunicarii institutionale din acea perioada, observ ca problematica abordata si solicitarile conducerii statului – implicarea bisericii in evolutia economico-socaiala, sustinerea politicilor antimilitariste, participarea la valorizarea internationala a Romaniei, combaterea prozelitismului etc. – sunt si astazi importante si inca (partial) active in sfera politicii interne si a relatiilor internationale. Doar continutul, calitatea actului politic si nivelul comunicarii sunt „putin” diferite…

  4. Pe fond: Inca o dovada ca pastrarea garniturii din jurul lui Teoctist la conducerea BOR si dupa 1989 este o pagina jenanta din istoria Sinodului. Nu poti sa ai oameni atat de obedienti la carma Bisericii si sa nu profiti de schimbarea de regim politic. Multumiri autorului pentru ”expunerea” acestei arhive.

    Pe forma: ”la fel ca cel mai prost vin pus într-o cristelniţă şi îndoit cu apă”… Eu nu retin o astfel de actiune in Biserica. La ce va referiti?

  5. In independenta BOR , ce grade militare au avut membri Sinodului ?
    Iar Preafericitul Teoctist era colonel sau general ? Cu cite stele ? 😀

    • Am înţeles ironia. Nu trebuie să fii militar pentru a face rău cuiva.
      În volumul care a apărut recent povestesc despre Gheorghiu-Dej, care se mira în anul 1961 în legătură cu gradele de general pe care le aveau toţi cei din jurul său. Din păcate, nu am dreptul să solicit dosarul personal al lui Gheorghiu-Dej de la Arhivele Militare pentru a afla amănunte despre avansările sale militare.

      • Nu mă refer la gradul pur militar. Mă refer la gradul din securitate. ( care era tot o structură militară )
        Avea și un departament dedicat cultelor. ( nimeni nu scrie nimic de el fiind top secret și azi )
        Marii bisericii BOR și cu grade, obțineau rapid aprobările pentru studii , reuniuni , conferințe în Occident.
        Securitatea a avut agenți in BOR. Cu grad și culoar preferențial de studii, avansări.
        Cu alte culte a fost mai greu. BOR era și este mai maleabila prin definiție.

      • @stefan60
        Nu ştiu de ce sunt tentat să caut informaţii despre Ion Cumpănaşu, preşedintele Departamentului Cultelor în 1986 (după ce, în anii ’70, a fost şeful cenzurii în R.S.R.) pentru a afla dacă are vreo legătură cu personajul Alexandru Cumpănaşu din zilele noastre şi cu cercurile din România care îl susţin pe acesta. Ion Cumpănaşu apare în stenograma de mai sus.
        Încerc totuşi să rămân la istoria Războiului Rece, chiar primesc din când în când răspunsuri care nu îmi convin despre dosarele care există în arhive şi la care nu am acces. Cineva care m-a ajutat la un moment dat se întreba, ironic, zilele trecute: Ce mai este secret? Meniul soldatului?
        Personalul arhivelor este binevoitor şi îmi explică situaţia dificilă de fiecare dată. De aceea spun mereu că problema este mai curând de ordin politic. Se poate merge mai departe şi în asemenea condiţii, însă este mai mult de muncă pentru un istoric pasionat de o asemenea activitate şi timpul trece, trece, trece…

    • Nu stiu cate stele avea Teoctist dar coreligionarul meu Moses Rosen avea multe.
      Era singurul membru al Marii Adunaturi Nationale care era trimis sa obtina clauza natiunii celei mai favorizate si sa fie intervievat inclusiv de fostul propriu secretar – Noel Bernard la Europa Libera.

      • Eu am îndoieli în legătură cu o posibilă uniformă militară românească purtată de Moses Rosen. Nu avea sens, cel puţin la sfârşitul anului 1964, când Alexandru Drăghici l-a informat confidenţial pe Gheorghiu-Dej despre faptul că rabinul Moses Rosen a devenit „deosebit de preocupat de emigrarea sa din R.P.R.”. Drăghici a menţionat atunci două fragmente din discuţia pe care Moses Rosen a avut-o cu Launer Rubingher, crainicul emisiunii în limba idiş de la postul de radio Bucureşti, astfel: „Ei, acum, se fac că nu ştiu nimic şi mă aleg din nou deputat în M.A.N. Eu eram mulţumit că mi se termină mandatul şi n-o să mai fiu deputat”; „Ei au tactica lor, o tactică deşteaptă, dacă îi scuipi, ei zic că plouă. Ba îmi mai dă şi decoraţie, ba una, ba alta” . Deşi nu au fost consemnate explicit, este evident faptul că Moses Rosen se referea la autorităţile comuniste de la Bucureşti.
        Documentul respectiv a fost preluat de Andrei Păcuraru şi păstrat în arhiva Biroului Politic al C.C. al P.M.R.
        Întreaga poveste şi conţinutul complet al documentului sunt incluse în volumul care a apărut în urmă cu câteva zile. Îmi dau seama că pot fi considerat lipsit de modestie sau că fac reclamă la propria carte, aşa că mă opresc aici cu comentariul meu.

      • Un personaj fascinant și pitoresc, răposatul Moses Rosen.

        A publicat în anii ’90 un volum de memorii pe care nu mai reușesc nicium să-l găsesc. Probabil că l-am împrumtat cuiva și dus a fost. Principalii suspecți sunt frații mei mari mari care împrumtă cărți și nu numai că nu le mai restituie dar le mai și pierd înainte de ale citi..

        Memoriile („Încercări și Miarcole” sau cam așa ceva) în sine erau bine scrise. Sigur e discutabil cât anume or fi fapte și cât or fi „îmbunătățiri”, dar măcar a fost o lectură captivantă… Câteva episoade copioase cu serviciul său militar la TR în anii ’30, cu marșuri forțate prin ploaie și zăpadă. Apoi faptul că fratele Anei Pauker ar fi fost un individ profund religios și sionist fervent. Sau episodul unei audiențe la ministrul de interne Teohari Georgescu unde sa dus să ceară niște pașapoarte de emigrare, iar Georgescu a dat ordin să fie înhățat și plasat fără niciun cuvânt pentru ore bune în arestul ministerului imediat ce a intrat în clădire, Probabil pentru ca la audiență să nu fie foarte insistent. :) Orișicât, cartea merită citită…

  6. La mai bine de șase secole de la vremea când Baiazid Ildârâm (sau vreun alt sultan turc 1* ) dorea ca din „pristolul de la Roma să dea calului ovăz…” în ținuturile creștinate cu sabia de Vladimir cel Mare (anul 988 sau pe aproape 2* ) mai toate bisericile pravoslavnice erau transformate de bolșevici în grajduri, depozite, colhozuri și alte asemenea. Multe dintre acestea au fost demolate, iar multe odoare bisericești au fost distruse sau vândute în Occident prin adevărate „inginerii financiare”3*.
    „Boala” (bolșevism) s-a extins și în România vecină, numai că aici capii bisericii dimpreună cu o parte din cler au găsit de cuviință să păstreze corabia credinței chiar dacă pentru asta a trebuit să plătească „birul” plecării în fața samavolniciei puterii discreționare.
    Documentele aduse în atenție pot fi socotite o pagină a „rezistenței specifice” și un preț al supraviețuirii bisericii în acele vremuri.
    1*. Funeriu, Aurel, Cât de mult a greșit Eminescu?, https://www.contributors.ro/cat-de-mult-a-gre%C8%99it-eminescu/ , 02.03.2018
    2* Dragnea, Mihai, Creștinarea Rusiei Kievene, https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/crestinarea-rusiei-kievene
    3*Danilov, Nichita, România Literară Nr. 26/2021, https://romanialiterara.com/2021/06/prigoana-bisericilor-din-perioada-leninista/

    • Sper să nu vă deranjeze dacă menţionez despre un material pe care l-am publicat în urmă cu aproape doi ani. Să fie de Bogdaproste, de la dumneavoastră mai mult şi de la mine, păcătosul, mai puţin.
      „Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, îl felicită pe Nicolae Ceauşescu (19 decembrie 1989)”, în contributors.ro, duminică, 29 decembrie 2019, http://www.contributors.ro/cultura/patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane-teoctist-il-felicita-pe-nicolae-ceausescu-19-decembrie-1989/

      • Acestea sunt lucruri vechi asa se vorbea pe vremea aceea
        Nicolae Ceaușescu a fost într-adevăr un campion al păcii universale neînțeles de contemporanii sai

      • Iată ce zice Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel/Paul la capitolul 13:

        „1. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
        2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.
        3. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.”

        Tehnic vorbind capilor Bisericii nu l-i se permite să facă opoziție politică. Rândurile de mai sus sunt scrise de Sfântul Apostol Pavel/Paul după ce văzuse pe dinăutru cam toate închisorile din răsăritul Imperiului Roman al vremii sale. În epoca în care ascris episola era într-un arest preventiv e doi ani la romani. Inainte de asta a încasat de două ori câte 39 de lovituri de bici de la evrei, grecii l-au bătut cu pietre și l-au abandonat după aia pe câmp crezându-l mort. Într-o închisoare grecească a prins un cutremur. A naufragiat în Malta cu nava arestaților. După arestul preventiv a fost eliberat dar apoi arestat din nou cu ocazia marelui incendiu al Romei atribuit de autorități creștinilor și în final decapitat din ordinul împăratiului Nero.

        Avea cam toate motiviele să fie opozantul perfect al oricărei puteri politice a vremii sale :) și totuși a scris cele de mai sus sub inspirația divină.

        Deci ca să fiu avocatulu diaviolului (independent de culoarea sutanei :)) Patriarhul Teoctist a procedat corect în litera și spiritul Noului Testament. Treaba lui era să evite cu orice preț orice conflict cu puterea politică. Sigur că e întotdeauna o linie foarte subțire între a face ceea ce-ți cer canoanele și exesul de zel…

  7. …știu ca avea probleme cu ‘ sectele ‘ împușcatul.. așa cum avea atunci și acum S.C BOR S.R.L .Un cult care se considera creștin ! Dar e fără Dumezeu dinainte de mare schizma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro