joi, februarie 9, 2023

Conflicte privind gospodăriile etnicilor germani din România (ianuarie 1955)

Pentru cetăţenii României afectaţi direct de greşelile săvârşite de politicienii europeni în perioada interbelică şi în cursul celei de-a doua conflagraţii mondiale, denumirile regiunilor ucrainiene Doneţk, Lugansk, Dnepropetrovsk şi Harkov nu sunt o noutate. Acelaşi lucru se poate spune în cazul regiunilor ruseşti Rostov, Sverdlovsk, Celiabinsk şi a localităţii Aktiubinsk (din anul 1999, Aktöbe) din vestul Kazahstanului.

În toate locaţiile menţionate au fost înfiinţate de sovietici, conform deciziei nr. 7161 din 16 decembrie 1944 a Comitetului de Stat pentru Apărare al U.R.S.S. (condus de Iosif Stalin), batalioane de muncă forţată alcătuite din cetăţeni de etnie germană proveniţi din România (69.332 persoane), Ungaria (31.923), Iugoslavia (10.935), Cehoslovacia (215) şi Bulgaria (75). Totodată, în perioada februarie-aprilie 1945 au fost aduşi în aceleaşi lagăre de muncă forţată sovietice 77.741 de cetăţeni germani proveniţi din Silezia Superioară şi din vestul Prusiei.

Pentru transportul cetăţenilor români de etnie germană începând de la 8 ianuarie 1945, autorităţile sovietice au stabilit că erau necesare 5204 vagoane, care urmau să facă parte din „91 de trenuri, după cum urmează:

– în staţia Socola (de lângă Iaşi – nota Petre Opriş): 40, cu 2318 vagoane;

– în staţia Râmnicu Sărat: 22, cu 1126 de vagoane;

– în staţia Adjudul Nou: 20, cu 1126 de vagoane;

– în staţia Galaţi: 9, cu 523 de vagoane”.

O lună de zile mai târziu, Lavrenti Beria a fost informat de către generalii NKVD Arkadi N. Apollonov (adjunct al Comisarului Poporului pentru Afacerile Interne), Ivan M. Gorbatiuk (şeful Direcţiei generale a NKVD pentru paza teritoriului din adâncime al Armatei Roşii) şi M.I. Sladkevici, însărcinaţi să coordoneze acele transporturi de cetăţeni români de etnie germană, faptul că pentru operaţiunea finalizată la 2 februarie au fost folosiţi „664 de ofiţeri NKVD, NKGB şi lucrători operativi, 10.443 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi din forţele speciale NKVD şi 1030 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi ai Armatei Roşii”. Transportul cetăţenilor români de etnie germană până la gările de îmbarcare a fost realizat cu 317 autocamioane ale Regimentului 40 al Armatei Roşii, 90 de autocamioane puse la dispoziţie de către unităţile Fronturilor 2 şi 3 Ucrainiene şi 212 autocamioane ale trupelor NKVD.

Toţi cetăţenii de etnie germană proveniţi din România, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi Bulgaria şi deportaţi în Uniunea Sovietică în ianuarie şi februarie 1945 au fost forţaţi să lucreze în fabricile şi minele subordonate Comisariatului Poporului pentru Industria Cărbunelui şi Oţelului. În acest mod era pus în practică „Programul de reconstrucţie a U.R.S.S.”, conceput sub directa coordonare a diplomatului Ivan Maisky, în scopul obţinerii unor reparaţii de război din partea Germaniei de circa 70-75 miliarde de dolari. În opinia specialiştilor sovietici care au realizat programul respectiv, jumătate din acea sumă (35-40 de miliarde de dolari) putea să fie obţinută prin munca forţată în U.R.S.S. a circa 5 milioane de germani şi cetăţeni străini de etnie germană, pe o perioadă de 10 ani.

Toate aceste informaţii inedite şi multe altele pot fi găsite în studiul realizat de istoricul militar şi diplomatul român Ilie Schipor şi intitulat „The Ethnic Germans’ Deportation to the USSR from Some South-Eastern European States (1944-1945). Romania’ Case”. Acest studiu se află în volumul „The XXth Century. Between War and Peace. Romania in the Turmoil of History”, editat de către ambasadorul Dumitru Preda, cu sprijinul Fundaţiei Europene Titulescu, cu ocazia celui de-al XXIII-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Istorice (Poznań, 21-27 august 2022).

Pentru a înţelege sumele colosale pe care Germania trebuia să le achite sub formă de despăgubiri de război Uniunii Sovietice, prezentăm situaţia similară în care se afla România. În anexele Convenţiei sovieto-române cu privire la furniturile de mărfuri româneşti care trebuiau să fie livrate Uniunii Sovietice, în contul despăgubirilor de război (Bucureşti, 16 ianuarie 1945), au fost precizate în detaliu cantităţile de produse, preţurile şi termenul limită de achitare a celor 300 milioane de dolari (12 septembrie 1950). Jumătate din acea sumă trebuia plătită prin livrări de petrol românesc (de exemplu: 1,7 milioane de tone în anul 1945 şi 1,6 milioane de tone în 1946). Autorităţile române au acceptat să trimită în U.R.S.S., în contul despăgubirilor de război: 277.000 tone de porumb (22 dolari/tonă), 370.000 tone de grâu (24,75 dolari/tonă), 35.000 tone de orz (21 dolari/tonă), 100.000 de porci (138 dolari/tonă), 200.000 de boi (83 dolari/tonă), 190.000 de cai (157 dolari/bucată; 20.000 de cai în anul 1945, 30.000 de cai în 1946 şi 140.000 de cai în perioada 1947-1950), 500.000 de oi (62 dolari/tonă), 1.967.000 m3 de lemn (preţul lemnului rotund era 5 dolari/metru cub, iar al celui răşinos 11 dolari/metru cub), 490 locomotive (0,45 dolari/kg), 6000 vagoane şi 1200 vagoane cisternă (0,1775 dolari/kg), vasul de linie de pasageri „Basarabia” (1,462 milioane de dolari), nava mixtă de pasageri şi marfă „Alba Iulia” (255.000 dolari), două remorchere (120.000 dolari, în total), un doc plutitor (850.000 dolari), 160 de vase fluviale uzate (5,5 milioane de dolari) şi 167 de nave fluviale noi (11 milioane de dolari), nave de dragaj şi nave elevator, laminorul de 14 ţoli de la uzina „Malaxa” din Bucureşti (2,46 milioane dolari), utilaje pentru industria petrolieră (20 milioane de dolari; pompe de foraj, sape, mufe etc.), un turbogenerator (existent la Fieni), maşini-unelte (4 milioane de dolari), patru maşini Fourcault, bare de fier şi ţagle (524.000 dolari) etc.

Încercând să înţelegem proporţiile despăgubirilor de război pe care autorităţile de la Moscova le-au solicitat de la Germania, Italia (100 de milioane de dolari), România, Finlanda (300 de milioane de dolari) şi Ungaria (200 de milioane de dolari), este foarte dificil să ne imaginăm ce însemnau 70-75 de miliarde de dolari în produse şi muncă forţată, în anul 1945.

Aceste sume nu aveau nici o importanţă pentru cetăţenii români de etnie germană care au ajuns la începutul anului 1945 în 33 de lagăre de muncă forţată din regiunea Doneţsk (mine de cărbuni), 19 în Lugansk (mine de cărbuni), cinci lagăre în Harkov (plus două detaşamente de construcţii de drumuri), două lagăre în Dnepropetrovsk, trei în Zaporoje, trei în regiunea Rostov (plus un detaşament de construcţii de drumuri), opt lagăre în regiunea Sverdlovsk, două în regiunea Celiabinsk şi unul în vestul Kazahstanului (Aktiubinsk).

Sovieticii i-au considerat germani pe toţi românii de etnie germană care au fost adunaţi în România şi expediaţi la muncă forţată în U.R.S.S., chiar dacă, începând de la 6 martie 1945, la Bucureşti a fost instalat un guvern pro-comunist condus de dr. Petru Groza. Protestele anterioare ale autorităţilor române privind abuzurile săvârşite de sovietici împotriva acelor cetăţeni au fost respinse brutal de autorităţile militare sovietice instalate la Bucureşti. În cazul în care cetăţenii respectivi se îmbolnăveau grav, ei erau repatriaţi în România, însă pentru unii măsura respectivă era tardivă şi au fost înmormântaţi în U.R.S.S.

Deoarece ne-am întrebat ce s-a întâmplat cu persoanele care s-au întors din lagărele de muncă forţată din Uniunea Sovietică şi cum au fost primite la revenirea lor în România, am căutat în arhivele de la Bucureşti informaţii despre acei cetăţeni români şi am ajuns la documentul inedit pe care îl publicăm în continuare. Ne dăm seama de faptul că formulările din acesta nu sunt deloc în concordanţă cu cele din vocabularul politic actual, însă aceasta este o problemă generală a politicienilor din zilele noastre, nu a istoricilor care se străduiesc să redea cât mai exact situaţiile din trecut şi să le explice fără ipocrizie pentru publicul larg, editând fără modificări documentele găsite în diferite arhive.

Informare a Secţiei organelor conducătoare de partid, sindicale şi de U.T.M. cu privire la greutăţile create de cetăţenii români de etnie rromă şi împotrivirea lor de a înapoia bunurile şi casele cetăţenilor români de etnie germană, ocupate după 6 martie 1945 de cetăţenii de etnie rromă.

C.C. al P.M.R.

SECŢIA ORGANELOR CONDUCĂTOARE DE PARTID, SINDICALE ŞI DE U.T.M.

Sectorul Informării de Partid

[Consemnare manu, cu cerneală albastră]: 160/21 I 954

[Rezoluţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu un creion de culoare roşie:]

20 I 55

Le repetăm

Se trimite informar[e] fără semnătură –

Informarea să fie trimisă tuturor m.b.p. (membrilor Biroului Politic – nota Petre Opriş)

ss. Gheorghe Gheorghiu-Dej

[Consemnare manu, cu creionul negru:] rezolvat

INFORMARE

Biroul comitetului regional de partid Stalin, în urma constatărilor făcute în ultimul timp în legătură cu greutăţile ce le fac unii ţigani în achitarea obligaţiilor către stat, a nelucrării terenurilor primite la împroprietărire şi distrugerii unor bunuri primite, pe baza Decretului 81 (din 18 martie 1954 – nota Petre Opriş) al C[omitetului de]. M[iniştri]., a luat măsuri.

Astfel s-a stabilit luarea tuturor suprafeţelor de pămînt şi a caselor de la acei ţigani care le-au gospodărit prost şi darea lor în folosinţă G.A.C. şi familiilor de saşi pe baza decretului 81. Aceştia să fie mutaţi înapoi în casele lor sau la marginea satelor pe bază de schimburi de case. În ziua de 7 ianuarie a.c. s-a făcut instructaj cu activul la toate comitetele raionale şi orăşeneşti de partid, au fost trimise cadre în comune, iar în ziua de 10 ianuarie, aşa cum se prevăzuse a fost terminată acţiunea în cele 116 sate, doar cu unele excepţii.

În această acţiune organele locale au primit sprijin din partea membrilor de partid care au ajutat efectiv comisiile din partea ţărănimii muncitoare care au pus la dispoziţie atelaje pentru mutarea familiilor de ţigani ş.a. Ţăranii muncitori comentează bine această măsură, arătînd că: trebuia luată acum 2 ani, acei care nu muncesc nu trebuie să stea în sat, va fi un exemplu şi pentru ceilalţi colonişti. Şi o parte din ţigani au recunoscut că ar fi putut îngriji mai bine bunurile primite. În rîndul populaţiei germane se observă mulţumire, iar cei care au primit aceste bunuri promit că le vor reface în scurt timp.

Unii colonişti manifestă o teamă că s-ar putea proceda şi cu ei în acelaş[i] fel. Din ei s-au dus şi la sfaturile populare interesîndu-se despre aceasta.

La aplicarea măsurii unii ţigani au opus rezistenţă, au adus injurii regimului arătînd că: Partidul loveşte în ţigani, că au fost buni cînd au trebuit să voteze cu „blocul” („Blocul Partidelor Democrate”, o alianţă electorală creată de comunişti pentru alegerile generale din toamna anului 1946 – nota Petre Opriş) şi cînd au fost folosiţi contra acelora care au votat cu „ochiul” (semnul electoral al Partidului Naţional-Ţărănesc – nota Petre Opriş). Unii au spus că pleacă din ţară. În comuna Hărman, Crăciun Ion s-a exprimat că nu se mută pînă nu se aduce decizie semnată de tov. Gh. Gheorghiu-Dej. Asemenea greutăţi au făcut şi membrii de partid, unii spun că predau carnetul de partid, că şi-au pierdut prestigiul în faţa ţăranilor.

Elemente duşmănoase întreţin în rîndul populaţiei săseşti svonuri menite să diminueze importanţa acestei măsuri, arătînd că a fost luată în urma evenimentelor internaţionale, „dînd de înţeles că vor veni nemţii”. În satul Jibert /Rupea/ s-a lansat un svon printre ţigani „că au fost scoşi la marginea satelor pentru a fi mai uşor de deportat”.

Situaţia statistică a ţiganilor din reg[iunea]. Stalin

1) În 1945 au fost împroprietăriţi 6924 ţigani

– cu suprafaţa de pămînt [:] 22.535 hectare

– şi li s-a[u] dat case la 3891 ţigani

2) De la reforma agrară pînă la 25 oct. 1954, au predat pămîntul 940 ţigani

– au predat suprafaţa de 3107 hectare

– şi au părăsit casele, tot pînă la aceeaşi dată, 1289 ţigani

3) De la 25 oct. 1954, pînă la 14 ian. 1955, li s-a luat pămîntul la 897 ţigani

– cu suprafaţa de pămînt [:] 3718 hectare

– în acţiunea din 10 I s-au luat casele şi au fost mutaţi 986 ţigani

4) În Regiune au mai rămas în case mai departe 1616 ţigani

– cu suprafaţa de pămînt [:] 4272 hectare

5) În campania de toamnă au fost scoşi din G.A.C. 302 ţigani

6) Mai trebuiesc scoşi din G.A.C. care nu-şi fac datoria /aproximativ/ 583 ţigani

7) Din numărul stabilit pentru a fi mutaţi în ziua de 10 I 1955, au mai rămas încă 12 familii

8) Acţiunea de mutare a ţiganilor în Reg[iunea]. Stalin s-a desfăşurat în 116 sate.

20 ianuarie 1955

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 112/1955, f. 81-82.

Distribuie acest articol

94 COMENTARII

  1. Un asemenea document ar insemna in zilele de azi … mi-e si frica sa spun.. sa comentez…
    Dar casele sasilor au fost mai tot timpul date de la unii la altii. Si mai tirziu, cind au inceput sa plece sasii au fost transferate catre alte populatii. Pina si Charles a vrut o asemenea casa :)

    P.S Mi-e frica si sa spun ca si iahturile unora… dar, nu, e prea tare, o dau anonima!

  2. Vă mulțumesc de informații.
    Deșii am ajuns la o anumită vârstă ( mai puțin tânăr 😀) nu am avut habar de deportările astea in „detașamente” de munca.
    Nici de experimentul cu țiganii „împroprietăriți” ( dar au fost învățați cum , când și cu ce se lucra terenul agricol ? )
    Nici de rocada înlocuirii țiganilor cu sașii.

    Avem atâtea chestii negre, rușinoase in propria istorie.
    Ce e mai criminal, nu le dezvăluie nimeni din cei care se bat cu cărămidă in piept de 32 de ani.

    Și ne miram de halul în care suntem.

    • Și pentru mine a fost o surpriză documentul de mai sus. De aceea am încercat să găsesc o soluție pentru a-l publica. Poate că este de folos cuiva.

        • Ziceti-mi ca-s bita in materie. Reinhold Messner povesteste intr-un interviu ca taica-su ca majoritatea nemtilor din Tirolul de Sud erau foarte de acord cu politica initiala a lui Hitler si ca s-a inscris in nu stiu ce organizatie. Daca bine-mi aduc aminte a luptat in Wehrmacht in Rusia. Ce-a fost acolo la venirea lui Hitler la putere?
          Multumesc anticipat.

          • Austriecii spuneau ca daca Germania castiga razboiul sunt nemti.
            Daca pierd sunt austrieci.

            Adevarul este ca austriecii sunt mult mai sofitiscati dpdv cultural si politic decat germanii.
            L-au pus pe Bruno Kreysky, coreligionarul meu cancelar (prim ministru).

            Dupa razboi au inceput sa faca filme gen Sunetul Muzicii, ca sa fie „scosi la naftalina”.
            Dar „minunata” ONU l-a pus pe nazistul austriac Kurt Waldheim in fruntea organizatiei. Dar sa nu ne miram, nu l-au pus raportor ONU si pe Mazilu, fostul comandant al scolii de securitate de la Baneasa?

        • În arhivele din România există documente despre germanii care au murit în România în primul și al doilea război mondial, precum și despre Grupul Etnic German.
          În umila mea opinie, principalul expert român pe tema relațiilor româno-germane din perioada 1939-1945 este istoricul Ottmar Trașcă. În volumele pe care le-a publicat există informații amănunțite despre înrolările voluntare pe care le-ați menționat și ce anume s-a întâmplat cu cetățenii români care au acceptat să facă parte din Wehrmacht și trupele SS.
          Subiectul pe care l-am propus vizează însă problemele create de autoritățile comuniste din România în 1945 și ulterior, când locuințele și pământurile sașilor au fost ocupate de coloniști de etnie rromă (conform documentului de mai sus, țigani) și nu numai.
          Ar mai fi de semnalat documentele care există la București despre mormintele militarilor germani aflate pe teritoriul România și starea jalnică în care se aflau la începutul anilor ’70. La fel se întâmpla cu mormintele militarilor francezi, englezi și americani, deci este vorba despre o problemă care ținea mai curând de dezinteresul autorităților locale și centrale, cu Nicolae Ceaușescu în frunte (care nu accepta să se plătească din bugetul central pentru întreținerea cimitirelor capitaliștilor).

  3. Nici macar Partidul nu putea sa minta si sa nege realitatea veche de cateva sute de ani, prin locurile alea unii erau harnici gospodari muncitori iar altii….nu.

    • Da, dar unii dintre ei s-au înrolat voluntar în armata germană, deși erau născuți în România. Asta a avut Stalin să le reproșeze. O fi avut dreptate, n-o fi avut dreptate? 😀

      Președintele cehoslovac Edvard Beneš a rezolvat lucrurile cu germanii sudeți într-o manieră mult mai radicală. O fi avut dreptate, n-o fi avut dreptate?

      • Da, etnicii germani s-au înrolat voluntar in Wehrmacht, iar unii au ajuns chiar ofițeri superiori (cel puțin unul din Banat a fost colonel de tancuri). N-a fost un fenomen pur romanesc, etnicii germani din Belgia, Olanda, Danemarca, Iugoslavia, Ucraina, Rusia, etc s-au înrolat de asemenea in Wehrmacht.
        Antonescu a interzis aceasta înrolare si a cerut nemților sa nu-i mai primească pe cetățenii romani in armata germana. In zadar, s-a creat o filiera clandestina prin care aceștia ajungeau in Germania.
        Realitatea este ca nu aceștia au fost cei luați de rusi la munca forțata in URSS (multi muriseră pe front sau erau prizonieri), ci cei ramași acasă, chiar si femei.

        După 1945 curățire etnica au făcut nu doar cehii in Sudetenland, ci si polonezii împotriva germanilor din Silezia (facuta cadou Poloniei la Teheran in schimbul pierderii Voliniei si Galitiei de Est catre URSS), de rusi in Konisberg (astăzi in Kaliningrad n-au ramas nici 2000 nemti) si de ucrainenii in Estul Poloniei.

        • @Cinicul – nu a fost un fenomen pur românesc, dar mâna lui Stalin nu era atât de lungă încât să ajungă până în Belgia și Olanda.

          În urmă cu vreo 30 de ani, am întâlnit pe cineva în Germania, plecat din România în anii ’70, care exact asta făcuse în 1940, se înrolase voluntar în Wehrmacht. Iar după război făcuse 5 ani de lagăr în URSS.

          Elefantul din încăpere, despre care toată lumea evită să discute, este loialitatea națională. Iar elefantul ăsta există și astăzi în încăpere, asta ar fi ”mica” problemă actuală.

        • Aveți vreo trimitere la vreun document care să dovedească faptul că Antonescu le-a interzis etnicilor germani din România să se înroleze în armata germană sau SS?!

          După câte știu eu treaba a stat exact pe dos. Carol al II-lea a interzis înrolarea cetățeniilor români în orice armată străină, după ce a ordonat mobilizarea armatei în 1939-1940. A mers până la confiscarea averii contravenienților. Imediat ce Antonescu și legionarii au ajuns la putere în Septembrie 1940 le-au dat etnicilor germani din România opțiunea de a-și satisface stagiul militar la alegere în armata germană sau în cea română.

          Am avut un caz în familie. Fratele mai mic al bunicii mele materne, nazist fanatic, era în 1940 sublocotenent de cavalerie în rezervă concentrat în armata română. În toamna lui 1940 a depus o simplă cerere și i s-a permis înrolarea în Waffen SS ca soldat prost ajungând în final ofițer. A luptat în SS până în 1945. A fost rănit pe frontul din Italia în 1943 și a venit în România la sora lui la refacere. A primit chiar ceva decorație românească cu acea ocazie. După ce i s-a terminat convalescența s-a întors pe frontul italian. Evident că nu era câtu-și de puțin fugar.

          Nu au mai știut nimic de el până în 1979, la vreo doi ani după ce murise când a ajuns cumva pe căi stranii o scrisoare de la fiul lui Adolf (🙄) născut în Argentina prin care juniorul anunța că tatăl său murise în urma unui infarct și că avea ceva cârciumă sau pensiune.

          Fratele mai mare a servit cu onoare în armata română. A primit ordinul Mihai Viteazu de două ori, întâi la asediul Odessei și apoi la cel al Sevastopolului. A continuat să lupte și după 23 August în armata română și a primit Virtutea Militară la Banska Bistrica (una din cele mai vechi amintiri ale mele din copilărie erau poveștile sale spuse cu o voce metalică despre luptele în zăpada înghețată de acolo) unde a fost rănit destul de rău și și-a încheiat aventurile militare.

          Câțiva ani după război, patria recunoscătoare i-a confiscat micul cabinet de avocatură și l-a fost trimis drept mulțumire câțiva ani la canal. N-a mai putut practica dreptul niciodată. A ieșit la pensie traducător de documentație tehnică. Îmi amintesc și azi cum îl tachina periodic bunicul: „Vezi măi Paule ce prost ai fost? Dacă te mergeai și tu ca Steffi în SS azi stăteai cu burta la soare undeva prin Brazilia.” A intuit corect că SS-istul a scăpat și a ajuns în America Latină.

          • Interesant
            Si la noi in familie tata a avut in var care in timpul razboiului s-a refugiat undeva langa Urali.
            In anii ’70 a venit in Romania si tata incearca sa ii arate ziare si carti, altceva decat era publicat in URSS.
            Era spalat pe creier rau de tot
            Mancarea mamei i-a placut, mai ales tortul caruia ii spunea napoleon! :)
            Dar a inceput sa compare ce avea el si ce avea Nixon!
            El doua costume, Nixon zicea el zece costume. Mare scofala spunea.
            :))

      • Șirul „O fi avut dreptate, n-o fi avut dreptate?” poate să ajungă și în Polonia, stârnind proteste din toate taberele. Să fim onești până la capăt.

        • Ha, ha, ha…

          Întrebarea e nu dacă au avut sau dreptate, ci cât de departe mergem în timp? Altfel spus putem să le cerem macaronarilor despăgubiri pentru deportarea dacilor? 😄

          Sunt direct interesat. Am urechi satem ca dacii. 😁 Mai mult: Mi-am făcut analiza ADN și a rezultat că, componenta covârșitoare a strămoșilor mei e preponderent tracică și germanică, cea italică fiind undeva pe locul 3, doar cu un strop peste cea slavă. Deci pot spune cu temei legal că macaronarii mi-au deportat ceva rude acum 2000 de ani. 😉

          • Dacă aveți loburile urechilor atârnânde atunci aveți și ascendenta latina.
            Asa se spunea pe vremuri.
            😂
            Nu știu ce influența avea trasul de urechi!
            Eu cred ca am fost tras mult de urechi când eram școlar !
            😂

            • „Eu cred ca am fost tras mult de urechi când eram școlar”
              Latinizare cu forta

  4. (Off-topic) S-a publicat relativ recent o lista „completa” a prizonierilor romani luati dupa 23 aug.1944 de armata sovietica.

    Daca aveti cunostinta despre liste nominale din diverse arhive de pilda pentru prizoniero dusi spre localitatile din articol, poate confruntati cu lista „oficiala”.

    • Am fost întrebat în urmă cu câțiva ani dacă pot să ajut la identificarea locului unde a fost înmormântat un militar român căzut prizonier pe Frontul de Est. Am consultat listele cu numele prizonierilor români publicate de Arhivele Militare și Ministerul Afacerilor Externe și răspunsul meu a fost negativ. Listele respective sunt publice și au fost alcătuite pe baza documentelor militare puse la dispoziție de autoritățile ruse.
      Dacă doriți să aflați detalii despre acest subiect trebuie să vă adresați direct Arhivelor Militare din România. Nu vă recomand să mergeți la Moscova.
      Personal, nu văd rostul implicării mele în compararea listelor existente.

  5. Antonescu a fost aliatul cel mai de incredere al lui Hitler.
    A mers cu armata romana pana la Stalingrad.
    Daca s-ar fi oprit doar la recuperarea tinuturilor romanesti, alta ar fi fost situatia, poate.
    In fanatismul si orbecaiala politica a lui facut mult mai multe rele, de la pogromuri initiate de autoritati si/sau legionarii lui initial iubiti si deportarea evreilor in Transnistria pana la asteptarea lui neglijento-criminala (fata de Romania!) sa nu intoarca armele impotriva Germaniei cand era clar pentru toti ca Germania o sa piarda razboiul, ca, deh, ii promisese cuvantul lui de ofiter … caporalului!!!
    Dar si dupa lovilutie, d-alde directorul de platou din Piata Palatului, pre numele lui Sergiu Nicolaescu, a incercat sa il prezinte pe Antonescu intr-o lumina de figura tragica a istoriei.

    Rusii au deportat romani nu numai germani in perioada post-WWII .
    Franta-Germania-Rusia au adus Europa la dezastru.
    Repetat si pana in zilele noastre!

    • Asta cu intoarcerea armelor este propaganda comunist-monarhista ….

      Adevarul este ca Romania nu a intors armele

      Nemtilor li s-a dat un termen de 15 zile sa isi retraga trupele , avend su sprijinul romanesc adica prioritate pe calea ferata, combustibil asigurat, hrana ptr militgarii germani + apa necesara.

      Germania insa a initiat atacul . Deci, cei care au intors armele au fots … [email protected]@

      Prin „intoarcerea armelor” se intgelege ca unul dintre aliati se intoace brusc impotriva celuilat/celorlati . Sa zic asa e o „lovitura de cutit in spate” . NU ca un aliat .. se retrage ca nu mai poate sa lupte …

      • Chiar asa???
        Regele Mihai a facut asta, comunistii evident ca trebuiau cooptati. Jocurile fusesera facute la Teheran si Yalta. (Dupa care mai tarziu, in Malta si acum, ca sa rimeze, in Alma Alta)
        Daca nu ar fi facut asta rusii ci anglo-americanii ar fi considerat Romania o tara care ar fi trebuit ocupata si mentinuta in stare de ocupatie cvasi-permanenta.
        Din cauza slugarniciei si a prostiei crase (probabil si ca urmare a sifilisului) a lui Antonescu fata de Germania si Hitler, Romania a ajuns sa fie ocupata de URSS.
        Ceea ce vreti sa spuneti este ca Romania ar fi vrut sa se mentina intr-o stare de neutralitate dupa retragerea nemtilor?
        Credeti ca partidele istorice ar fi marsat la asa ceva dupa aventura iresponsabila a lui Antonescu dincolo de tinuturile romanesti?
        Cred ca daca va mentineti opinia faceti propaganda legionar-nationalista, marca AUR in prezent.

        • Aici discutam de istorie nu de propaganda. Romania nu a fosr aliata cu Germania niciodata, pana la intrarea in NATO. In 2RM armata romana a luptat alaturi de armata germana (si altele) doar din interes propriu, fara tratat de alianta. Iar la 23 Aug 1944 a vrut (din nou) sa iasa din lupta, iar Neagu Djuvara a fost unul dintre emisari. Germanii au atacat armata romana, care a raspuns decisiv, vezi batalia de la Podul Baneasa, Soseaua Nordului (Bucuresti), de la Valea Cismelei (Constanta) etc. Istoria nu face propaganda pentru nimeni.

    • Cine întreabă „Ce a căutat armata română la Stalingrad?” ar trebui să răspundă și la întrebarea „Ce a căutat armata română la Budapesta și în Podișul Boemiei?”. Este o dezbatere care nu se va termina niciodată.

      • Chestiunea..nu e de principiu ci de oportunitate clara:crede cineva ca se putea altfel?
        Nici spre est..nici spre vest..nu a fost de ales..Poate spre vest in speranta ..de a fi intre invingatori..lucru nerealizat..Iar spre este..Hitler permitea sa stam sa ne uitam?
        Si daca invingea Germania..fie si pt cativa ani..Romania ce soarta avea?

    • Războiul se duce până la victorie nu până la o limită geografică. În acest sens Antonescu a avut dreptate. În toamna lui 1944 armata română nu s-a oprit la frontiera cu Ungaria ci a continuat lupta în Ungaria, Cehoslovacia și Austria, după exact același raționament. Era inutil să te oprești la Nistru. Pierdeai oricum totul dacă muscalii învingeau. Basarabia eliberată putea fi păstrată doar în cazul în care URSS era învinsă.

      E greu de asemenea să-l judecăm pe Antonescu pentru ceea ce s-a întâmplat în August 1944. Prima ofensivă rusească de pe frontul Iași Chișinău din Aprilie 1944 a fost respinsă cu brio după o lună de lupte și după ce muscalii pătrunseseră inițial până la Târgu Frumos. În final au fost respinși pe liniile de plecare.

      Practic raportul de forțe pe front între Aprilie și August 1944 era cam același. În August 1944 lucrurile au mers mult mai prost ca-n Aprilie 1944. Trupele române au fugit în masă de pe front lăsând trupele germane încercuite – ce continuau să lupte cu eroism. Nu e foarte clar de ce s-a produs acea fugă în masă.. Probabil că propaganda insidioasă a muscalilor cu: „Războiul e deja terminat. Vrei să fi tu prostul care moare în ultima zi?” a avut efecte devastatoare. Undeva între 150000 și 200000 de soldați români de pe front au fugit de pe front. Peste 100000 au fost culeși ca iepurii de muscali și trimiși în prizonierat. Iașiul a fost fost abandonat practic fără luptă.

      Antonescu a încercat să înțeleagă ce se ce petrece. Ofensiva rusă începuse de 3 zile, pe 20 August. E de înțeles că n-a aruncat prosopul imediat. Sunt toate semnele că Antonescu încerca obținerea unui armistițiu, dar dorea înainte de asta, de bine de rău o victorie.

      E foarte greu de spus dacă el sau oamenii din jurul regelui ce au organizat lovitura de stat au avut dreptate. Oricât de rea era situația pe front ofensiva începuse de doar 3 zile, iar germanii continuau să țină bucata lor de front. Spre deosebire de români finlandezii au luptat în August 1944 cu disperare, chiar dacă germanii îi abandonaseră. Au fost învinși de muscali și au fost forțați să ceară un armistițiu. Dar spre deosebire de România Finlanda o obținut o concesie esențială pentru că ei au semnat armistițiul ÎNAINTE de a încheia luptele: Muscalii nu ocupau Helsinki și zonele înconjurătoare. Astfel Stalin nu a putut impune în Finlanda un guvern pro sovietic (pe care-l avea gata pregătit de ani de zile!) așa cum a fost guvernul Groza în România. România a semnat un armistițiul la 12 Septembrie deci la 3 săptămâni fără o zi după ce încetase orice luptă.

      Sigur că e greu să faci istoria lui „ce ar fi fost dacă”, dar merită observat că România și Finlanda erau cam în aceeași situație în 1944. Erau fronturi secundare de pe care muscalii încercau să scoată trupe cât mai repede pentru direcția principală de înaintare prin Polonia spre Germania. Într-unul din cazuri armata a luptat cu eroism și în celălalt a fugit. Eu zic că asta a influențat esențial evoluția celor două țări în deceniile ce au urmat…

      • Finlandezii fusesera ei atacati.
        Finlanda si-a asigurat un statut de neutralitate perturbat doar acum de Putler.

        Antonescu a atacat impreuna cu nazistii. Ar fi putut sa intre mai tarziu in razboi? Eu cred ca da,
        Rezultatul – Romania a ramas si fara tinuturile romanesti si in blocul sovietic timp de 50 de ani.

        Franco a ramas bine mersi zeci de ani si nu s-a lasat pacalit de Hitler.
        Vazuse ce inseamna un razboi civil internationalizat de rusi.

        • E un pic invers. 😉

          Pe 22 Iunie 1941 armatele germană, română și finlandeză au atacat URSS. Armatele italiană, maghiară, slovacă, croată + un corp de voluntari spanioli s-au alăturat mai târziu.

          Bulgaria a refuzat să declare război URSS. Țarul Boris al III-lea a evitat cu îndărătnicie să implice Bulgaria în războiul împotriva URSS în pofida presiunilor germane, după ce nemții dăduseră Bulgariei părți din Grecia, Yugoslavia și România.

          Boris al IIIl-ea a murit brusc după o vizită la Hitler în 1943. Nici după moartea sa bulgarii nu au intrat în războiul împotriva URSS. Bulgarii presupun și azi că Boris a fost otrăvit de nemți. Asta însă n-a împiedicat armata roșie să intre în Bulgaria fără declarație de război în Septembrie 1944 și să ocupe toată țara.

          • Mea culpa.
            Nu stiam de Finlanda ca a participat activ, inclusiv la blocada Leningradului.
            Si pe Dimitrov l-a gabjit Stalin.
            Trenul mortuar a venit prin Gara de Nord.
            Si premierul Ehud Olmert a facut cancer de prostata la scurt timp dupa o vizita la Moscova.

      • Armata care ”a fugit” a obținut din partea lui Stalin retrocedarea Transilvaniei de Nord.

        Bistrița, Oradea și Cluj erau în Ungaria, la momentul când armata română ”a fugit de pe front”. Dacă armata română ar fi continuat să lupte împotriva rușilor, Transilvania de Nord ar fi continuat și ea să rămână în Ungaria.

        • Așa cum spuneam istoria lui „ce ar fi fost dacă” e lucrul dreaqu’.

          Din păcate toate dovezile documentare indică faptul că armata română a fugit pur și simplu de pe front. Vă recomand cu căldură cartea generalului german Johannes Friessner, comandant al grupului de armate Ucraina Sud din 25 iulie 1944, deci comandant al forțelor militare germane de pe frontul român. „Bătălii trădate”

          https://www.amazon.com/Verratene-Schlachten-Tragodie-deutschen-Wehrmacht/dp/B003H3B574

          sau memoriile mareșalului sovietic Rodion Malinovski – comandant al frontului II ucrainean care a comandat bătălia de pe frontul Iași Chișinău, astea au au apăru și-n limba română. Ale lui Friessner au apărut traduse în română (câtrva fragmente) în compilația „Memorial de război” publicată în 1974 la aniversarea a 30 de ani după 23 August 1944.

          Amândoi descriu același lucru: Prăbușirea bruscă și neașteptată a armatei române. Fuga a peste 150000 de oameni destul de bine echipați fără luptă. A doua capitală a țării, Iașul, e abandonat practic fără a trage un foc de aramă. Am citit odinioară un articol al unui domn (i-am uitat numele) ce susține că bateria sa antitanc ar fi luptat eroic la Bucium lângă Iași – din păcate nimic altceva nu confirmă povestea sa. E un fapt trist și brutal al istoriei noastre.

          Friessner sugerează (fără a o spune direct) că totul era un plan bine pregătit dinainte. Aduce ca argumente faptul că după ce armata română a fugit de pe frontul rusesc a luptat foarte bine și i-a alungat pe germani din România în aproximativ o săptămână.

          Doar episodul apărării Bucureștiului e relevant. Batalionul căpitanului Stefan Soverth (culmea și ăsta etnic german) a respins coloanele germane ce încercau intrarea în București pentru a-l aresta pe rege și puciști, după care a doua zi luptând 1 contra 3 cucerește aerodromurile Băneasa și Otopeni esențiale pentru ca aviația română să poată funcționa și cu asta securizează definitiv capitala.

          Din nou e greu de zis ce s-ar fi întâmplat dacă România ieșea din război printr-un armistițiu negociat în locul unei capitulări necondiționate.

          Nu cred că Antonescu era un smintit fanatic gata să lupte pentru Hitler până la capăt așa cum îl descrie propaganda comunistă. Negocia de luni de zile la Cairo, Istanbul și Stockholm cu americanii, britanicii și rușii. Cred că încerca să repete figura din 1917-1918. Rusia se prăbușea după căderea țarului. Era evident că germanii câștigă în Est. România însă nu a capitulat ca-n 1944. Armata română a luptat cu enorm curaj la Mărășești și a obținut șansa unei ieșiri negociate din război, fără a fi complet ocupată de inamic. Guvernul român și-a păstrat libertate de acțiune și a reușit unirea cu Basarabia iar apoi reluarea războiului cu Germania și Austria după prăbușirea armatei germane pe frontul francez.

          Ideea nu era deloc că te bați alături de nemți până în ruinele Berlinului cu am făcut-o ungurii ci să te bați până obții un armistițiu cât de cât suportabil și apoi să continui războiul alături de națiunile unite pentru eliberarea Transilvaniei.

          • „Negocia de luni de zile la Cairo, Istanbul și Stockholm cu americanii, britanicii și rușii”. Credea ca poate sa ii ignore pe rusi la negocieri?
            Negocia pentru ca partidele istorice il impingeau sa nu fie smintit politic total.
            Credea ca o sa obtina inapoi tot ce i se luase Romaniei?
            Naivitate sau sminteala dupa pactul Ribbentrop-Molotov?
            SI cati soldati romani au murit pentru asta?
            Polonezii au luptat si cu germanii si cu rusii si alaturi de britanici (pilotii lor erau remarcabili) si au fost „shiftati” spre vest dupa razboi.

            • Da, trebuia să negocieze și cu muscalii și a făcut-o purtând luni de zile negocieri cu ambasadoarea rusă la Stockholm Aleksandra Kollontai. prin intermediul căreia negociau și finlandezii.

              Și așa după mintea dumneavoastră cum anume puteau să-l „împingă partidele istorice”?!

              Oricum, istoria l-a răzbunat pe Antonescu. URSS e moartă și nici maica Rusie nu se simte prea bine… 😄

          • ”Fuga a peste 150000 de oameni destul de bine echipați fără luptă. A doua capitală a țării, Iașul, e abandonat practic fără a trage un foc”

            Exact asta ar trebui să dea de gândit 😀

            150.000 de oameni nu aveau cum să stea de vorbă între ei. Dacă ”au fugit” cu toții, înseamnă că așa li s-a spus, să se facă pierduți.

            În anii ’90 știam ceferiști cărora chiar șefii le spuneau ce să fure și de unde, în România așa au mers întotdeauna lucrurile.

      • La procesul din 1946 Antonescu a argumentat f ferm acest punct de vedere arătând ca de când se poarta războaie o armata își urmărește inamicul pana la victorie.
        Un amănunt interesant este ca la o parada din Buc pentru sărbătorirea primelor victorii pe frontul de Est, ambasadorul german, von Kilinger, observând ovatiile populației, s-a întors către Mihai Antonescu (vicepremierul) si i-a spus: voi vreți ca noi sa-i batem pe rusi, iar după asta sa ne bata englezii pe noi. Interlocutorul a negat, dar i-a spus unui apropiat ca nemții nu sant naivi și s-au prins de modul cum gândesc romanii.

        • Nu e nimic ..nedrept..
          De fapt sincer..drept ..nimeni nu se asteapta sa tii cu alt stat…toti stiu asta..fiecare va trage cu natiunea sa..nu nici o trdare..Sa nutradezi tara ta..dar pe nemti pt rusi..da cum si..pe rusi pentru nemti…daca atsa e interesul tarii tale..de aceea germanul stia ce vrem..pt ca asta e logica…sa fim liberi fata de oricare!

        • Si asta este tot o aiureala.
          In mod normal, politicienii dau ordine armatei si stabilesc obiectivele razboiului.
          Dar Antonescu era militar si nu politician.
          De aia era un habarnist in materie de politica, cu rezultatele vizibile si cunoscute.
          Ca exista situatii in care militarii nu comunica planurile in totalitatea lor politicienilor, asta este de obicei in categoria prostiei, arogantei si insubordonarii in state democratice si de obicei cu consecinte dezastroase.
          Ca planurile se pot schimba in timp, este adevarat.
          Dar militarii trebuie tinuti sub un control clar intr-un stat democratic.
          Si cand militarii trec in civilie este foarte recomandabil sa aiba o perioada de cooling sa mai invete ceva, sa isi largeasca orizontul cognitiv.

          • Cred ca habar n-aveți de istoria României. Sistemul politic din România se prăbușise. Nu exista nici o forța politca care sa poată conduce tara in timp de război. Când in 1938 s-a instaurat dictatura regala nici un partid politic n-a făcut măcar un minim gest de protest. Si nici la pierderea Basarabiei. In 1941 Antonescu era șeful statului. In timpul războiului Maniu si Brătianu ii trimiteau scrisori lui Antonescu si-i dădeau sfaturi dar la momente critice au refuzat sa preia puterea. Când politicienii sunt compromisi sau lași este de datoria militarilor sa salveze ce se mai poate.
            România a fost pusa într-o situație imposibila, imaginați-va ca armata romana stătea la Nistru si aștepta ca Stalin sa-si refacă trupele si sa vina înapoi. Așa ceva ce este similar cu aliații oprindu-se la frontiera vestica a Germaniei după debarcarea in Normandia.

            • Vad ca faceti afirmatii in totala contradictie cu istoria.
              Frontul Renasterii avea in componenta membri ai PNT-ului.
              Preferinta d-voastra pentru dictaturi (militare?) este clara.
              Comparatiile d-voastra cu frontul de vest arata lacune majore de istorie.
              Germania dorea sa fie ocupata de anglo-americani dupa debarcarea din Normandia.
              Pe frontul de vest Germania respectase Conventia de la Geneva.
              Pe frontul de est, nu.
              Si asta il include pe Antonescu cu masacrele contra civililor de origine evreiasca.
              La fel cum au facut nazistii si in Italia cu cei care nu erau evrei.
              Modus operandi nazist-criminal cu alte cuvinte.

            • Chiar nu vad nici o logică in ce scrieți. De exemplu: „Frontul Renasterii avea in componenta membri ai PNT-ului.” Vreați sa spuneți ca in România exista un sistem politic? Pai Frontul Renasterii era un partid unic, expresia unei dictaturi personale, la fel precum PCR.
              Încă o afirmație ridicola: „Germania dorea sa fie ocupata de anglo-americani dupa debarcarea din Normandia” Chiar așa? Chiar si peste 6 luni la contraofensiva din Ardeni? In mod sigur aliații au decis sa ocupe Germania pentru ca nemții se voiau ocupați!
              Ce legătura are respectarea Convenției de la Geneva cu acesta decizie? Nu am nici o preferința mea pentru dictatori militar, la 1940 oricine ar fi luat puterea nu putea scoate România din situația groaznica in care era fără sa iasă cu capul spart, si el si tara.

          • Dvs uitați ca in România sistemul politic se prăbușise. In 1938 la instaurarea dictaturii lui Carol n-a existat nici un fel de protest din partea partidelor politice, ca de altfel si al pierderea Basarabiei. Antonescu era șeful statului pentru ca toți politicienii se descalificaseră. Maniu si Brătianu se mulțumeau sa-i trimită lui Antonescu epistole pline de sfaturi, dar in momente critice au refuzat sa preia puterea.
            Ideea ca armata romana trebuia sa se oprească la Nistru era si sa aștepte ca Stalin sa-si refacă efectivele si sa vina înapoi peste România este la fel de inteligenta ca si cea in care aliații occidentali trebuiau sa se oprească la granița vestica a Germaniei după debarcarea din Normandia.

    • Dumkopf,

      Probema ta nu este ce nu stii (cam multe nu le stii .. Nu stiai de Finlanda?!!!) ci tine de modul tau de (ne)gandire.

      Deci eu sustin ca Romania nu a intors armele impotriva Germaniei, ci ca Germania a atacat Romania in 1944 …. Sa zic asa roamnii au preocedat in stilul „Messieurs les Anglais, tirez les premiers !! („Domnilor englezi trageti dvoastra primii!) [Maurice de Saxa,Fontenoy] …
      Repet a intoarce armele im[potriva aliatului tau inseamna sa iti atci brusc aliatul Adica „sa ii bagi cutitul in spate” . O atitidine reprobabila numitain gnl tradare…

      POri , in cazul nostru aliatul a fost anunta ca … gata. I s-adat un termen decent ptr retragere amicala.
      Dar ce a facut aliatu’ germanic? A atacat !! Adica Germania a intors armele impotriva aliatului roman!!

      Ia sa vedem cum stateau lucrile in WW2.
      Germania a porinit razboiul cu un aliat : Italia. Unu mai bine lipsa, dar caare in 1940 a Corpo Aereo Italiano (C.A.I.) impotriva Angliei … aatgcat fortele englezesti in Afrivca de Nord si a produs interventia germana in Grecia …
      In 1941 , odata cu atacarea URSS mai apar 3 aliati – Finlanda, Romania si Ungaria. Finlanda si Romania aveau motive serioase …

      Dar care a fots evolutia aliatilor Germaniei ?

      Italia in 1943 are un nou guvern (Badoglio) se retrage din alianta, semnad armitsitiu… Ca urmare Germania ocupa militar Italia….

      In primavara 1944 Ungaria este ocupata militar de Germania. In tomana Horthy este .. capturat de germani

      23 August 1944.. stim.

      19 septembrie 1944 Finlanda iscaleste armistitiu … si apoi cam intoarce armele (la injonctiunile URSS). Cam si ptr ca nemtii, nervoisi ca de obicei s-au dedat la acte agresive…

      Deci ….. in toate cele 4 cazuri germanii auluat initiativa atcarii fostilor aliati.
      Numa ca in Romania … in mod surprinzator aici oamenii prevazatori pregatisera „orice eventualitate”…

      DFar cum se face ca din 4 cazuri numa Romania cica „a tradat” ?!! Romania care de la doictaul de la Voena avea niste motive sa fie cam suprata pe nemti, numa ea a „tradat”?

      Si de numai despre Antonescu se zice ca era absurd de fidel promisiunii fata de Hitler .. ? Ce Miklós Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged și Otrant sau baronul Carl Gustaf Emil Mannerheim nu erau ofitewri? Sau cumva titlurile nobiliare ii scuteau sa isi respecte cuvantul dat ? Unicul om de cuvant din Europa sa fi fost Antonescu ?!

      Mai scrii Ceea ce vreti sa spuneti este ca Romania ar fi vrut sa se mentina intr-o stare de neutralitate dupa retragerea nemtilor?
      Credeti ca partidele istorice ar fi marsat la asa ceva dupa aventura iresponsabila a lui Antonescu dincolo de tinuturile romanesti?

      Ar fi marsat la orice !!! Numa sa isi conserve pozitiile si .. si sa scape de Antonescu (care „taia” cu zel „unghiile prea lungi” !!!)
      Plus ca partidele istorice sperau sa se obtina un teritoriu romanesc in care sa nu intre trupele sovietice..

      Mai scrieti Dar Antonescu era militar si nu politician.
      De aia era un habarnist in materie de politica, cu rezultatele vizibile si cunoscute.

      Hm … mnu el a crut sa devina Conducator… Lui Carol al II-lea i-a încredințat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Partidele istorice au cerut , ca pret al cooperariilor, ca sa plece Carol 2. Dupa ce Carol a plecat .. partidele istorice nimic si asa s-a ajuns ;la Statul National Legionar…
      Se pare unii erau prea politicianisti ca sa mai aiba timp si de . .. politica!!!

      Si imi reprosati ca cum Cred ca daca va mentineti opinia faceti propaganda legionar-nationalista, marca AUR in prezent. … Eum zic ca ramaneti infeudat propagandei comuniste din anii 50 …

      • @Bizonul
        Deci confirmati ca Antoanescu nu l-a tradat pe Hitler? Si nici Musollini? SI nici mizerabilul guvern de la Vichy?

        Mihaita a fost dispretuit si urat de legionari/national-comunisti/comunisti.
        Pot sa presupun ca ati fost satisfacut de ceea ce a facut Ion Ilescu atunci in ’90?

        Deci Horthy nu a marsat la ce voia Hitler la sfarsit, nu?
        Franco nu a marsat nici el chiar de la bun inceput, nu?
        Doar Antonescu a mers pana la capat!
        Deci cine este habarnistul politic in estul Europei?

        Cat priveste Finlanda cu Razboiul de Continuare – nu sunt sigur ce pondere militara au avut. Stiam ca fiind pregatiti de Germania i-au batut si blocat in Karelia initial in prima runda a razboiului.

  6. Mai sa fie, a avut cineva curajul sa publice acest document și n-au sărit inca intelectualii de serviciu sa-l linșeze mediatic.
    Azi centrul Timișoarei este ocupat abuziv de același grupuri etnice și autoritățile închid ochii.

    • Și pe mine mă miră această lipsă de reacție, însă vorba poetului: Mai e mult până departe! :)))
      Uneori este convenabil să scriu articole scurte și să le lansez cu o dronă. Documente mai sunt, slavă Domnului și doamnelor de la Arhivele Naționale, care mi le-au pus la dispoziție chiar și în plină pandemie, înainte de blocarea accesului la acestea.

  7. A doua campanie de colonizare s-a produs undeva după 1980. Sașii au emigrat în epoca aia masiv în Germania. Sate săsești întregi în jurul Sighișoarei și spre Mediaș s-au golit și au fost rapid colonizate cu țigani.

    Devastările se vedeau de la un an la altul. Case, unele vechi de secole, erau distruse sistematic. Dispăreau geamuri, porți, gardurile erau rupte. După ce distrugeau o casă se mutau în cealaltă. Pământurile, ce doar cu câțiva ani înainte îngrijit lucrate, erau acum lăsate complet în paragină.

    Nu pot uita o imagine emblematică a acelor vremuri: De pe șosea se vedea un cap de cal nechezând la fereastra fără geamuri a unei case din Kund – vechi sat săsesc cu livezi deja pustiite. Ceva mai încolo în singura casă ce părea oarecum întreagă (avea doar gardul rupt) o bătrână îmbrăcată complet în negru (vestigiu al unor vremuri apuse) citea pe banca din fața casei Neuer Weg…

    • Am fost acum vreo doi ani in zona si arata mult mai bine. Au inceput unii din nemti sa se intoarca, nu definitiv, dar macar incearca sa investeasca, sa se refaca cite ceva. Vezi Viscri. Desigur partea de natura, agricultura nu cred ca se poate reface. Cine mai are chef sa creasca animale, sa ingrijeasca viile, pamintul etc.?

      Exista si pericolul invers, sa se prea „modernizeze”, sa ajunga sa-si piarda specificul.

      • Zona și-a revenit într-adevăr binișor în ultimii 20 de ani față de dezastrul de la sfârșitul iepocii de aur, însă nu știu câți sași chiar s-au întors. Când eram copil auzeam vorbindu-se acolo pe stradă „sachsische” sau germană. După 1990 n-am mai auzit asta niciodată…

        • Sunt uni si altii la varsta a 3 treia care se mai intorc, viata este mai ieftina decat in Germania, cu pensiile nemtesti e foarte greu sa rezisti la nivelul costurilor din Germania, cu 1000 de EUR si o casa/apartament undeva la tara sau chiar oras te descurci, adevarat fara pretentii, onest.
          Cu 1000 de Euro in Germania esti „mort” stai la coada pt alimente la organizatiile caritabile.

          • Asa este.
            O asistenta medicala foarte buna si constiincioasa, pe care o cunosc de 30 de ani are pensie de 1200 euro dupa cel putin 35 de ani de munca.
            Cand traiau pe marci le era foarte bine. De cand au trecut pe euro situatia s-a inrautatit constant.

    • pastrand proportiile si specificul, citind comentariul dvs am avut in fata imaginea revoltelor si confiscarilor de pamanturi din zimbabwe din 2000, cand fermierii albi au fost alungati de negrii bastinasi, iar domeniile lor agricole au fost acaparate de negri care au distrus casele si grajdurile, au furat echipamentele si obiectele de valoare. drept urmare, in urmatorii 10 ani, zimbabwe a intrat intr-o criza profunda, cu o scadere a PIB anuala de 6%, somaj care a ajuns la 80%, productie agricola nesemnificativa, inflatie uriasa de peste 200.000% anual, foamete si conflicte sociale grave.
      asa se intampla cand o populatie care face umbra pamantului degeaba primeste sau obtine ilegal bunuri sau drepturi care erau apanajul unor segmente educate, civilizate, instruite ale populatiei.

      • Yep.

        Zimbabwe a fost (ca cea mai mare parte a Africii) devastat de instalarea socialismului, E o reprezentare fast forward a modului în care „echitatea” prăpădește totul…

  8. Ce grozavii, a fost un adevarat martiraj! As vrea sa vad ce despagubiri va plati acum Rusia invadatoare dupa ce va pierde razboiul. Probabil va primi ajutoare pentru repararea democratiei.

  9. Tatal meu impreuna cu alti zeci de mii de mii de sasi fost deportat in Donetsk, multi nu s-au mai intors, altii
    au stat 5 – 6 ani in detentie, sot si sotie, unii impreuna cu copiii.
    Herta Müller, laureata a premiul Nobel pt literatura, originara din Timisoara descrie prin „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților”
    „În romanul ei Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România în Uniunea Sovietică.[16][17][18] Acest roman, care prin „Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru Deutscher Buchpreis (Premiul german al cărții), a ajuns la 16 septembrie în finala celor șase”
    Wikipedia
    Este un capitol al istoriei noastre romanesti care a fost dat uitarii, sasii ai plecat, s-au „reintors la patria muma” dupa 800 de sedere pe teritoriul maghiar/romanesc, ani in care au lasat urma lor o cultura specifica nemaiintalnita nicaieri in lume, locuri in care au trait etnici germani.
    Acum este randul romanilor sa se ingrijeasca de patrimoniu cultural sasesc, sa-l valorifice astfel incat sa profite toti pe cat posibil de el. ( vezi orasele turistice Brasov, Sibiu si Sighisoara precum satele cu cetatile sasesti)

    • Imi displace incercarea germanilor de a se prezenta drept victime.
      Am vazut asta si cu tot felul de intelectuali aciuati de exemplu la universitatea din Exeter.
      Dar este cu mult mai grav.
      Mass-media germana obedienta a incercat zeci de ani sa prezinte Israelul ca un fel de Germanie nazista reincarnata!
      Cat priveste premiile Nobel – a se vedea premiul pentru literatura de anul asta acordat unei scriitoare antisemite de zeci de ani de zile.
      https://www.dw.com/en/what-are-the-antisemitism-claims-linked-to-nobel-prize-winner-annie-ernaux/a-63403179
      Ankita Chakraborty in the Guardian said Ernaux’s Getting Lost, a book recording her obsessive affair with a Russian diplomat, would “become a kind of totem for lovers: a manual to help them find their centre when, like Ernaux, they are lost in love”.

      • Nu inteleg ce doriti sa spuneti, nu este vorba de germani, este vorba de sasii transilvaneni.
        Israelul prezentat de mass media germana drept stat fascist ? imi pare rau, nu sunteti deloc la curent, din contra.
        Ca mai sunt voci care neaga insasi Holocastul. alta poveste insa nicidecum un fenomen la scara presei germane, nu stiu de unde aveti aceste informatii.

        • Exista un complex de culpabilitate pe care mass-media germana încearcă sa îl atenueze prin comparații de genul soldații germani au fost si ei victime.
          Și armata Israelului se comporta nu foarte diferit de naziști .
          Și cred chiar ca anglo-americanii s-au comportat la fel precum naziștii in multe războaie

          • @Durak – „cred chiar ca anglo-americanii s-au comportat la fel precum naziștii in multe războaie”

            E există o metodă foarte simplă, dacă doriți să vă convingeți de contrariu: statisticile privind execuțiile propriilor militari, așa se vede cel mai bine patologia diverselor societăți.

            În armata nazistă și în armata sovierică, pedeapsa cu moartea pentru proprii militari era foarte răspândită, iar asta pe lângă situația când erau împușcați de proprii ofițeri superiori, fără judecată. În ziua de 8 mai 1945, în Germania încă se derulau execuții ale propriilor militari.

            În armata americană sau britanică existau extrem de puține cazuri de condamnări la moarte ale propriilor militari, în timp ce relațiile cu populația civilă din teritoriile ocupate erau și ele mult mai bune. Nu orice armată se comportă la fel, depinde cât de patologizată e societatea căreia îi aparține.

          • Intradevar intre trupele SS (elita militara spalata poltic pe creier)) si Wehrmacht ( armata )a fost o mare diferenta.
            Exista multe dovezi atat in archive cat si literatura in care soldatii Wehrmachtului au fost folositi nu de multe ori , carne de tun, mai ales dupa ce Germania a inceput sa se retraga din teritoriile ocupate ( Rusia, actuala Ucraina, Polonia etc)
            Exista divezi ca medicii militari nemti au ajutat cu ce au putut atat populatia cat si adversarii luati prizonieri
            Stiti cum e , in razboi primul moare adevarul.

  10. Am cunoscut multi sasi in Germania si mama unui prieten, deportata dupa razboi la Krivoi Rog, m-a surprins prin faptul ca nu purta deloc pica rusilor. Cica avusese bafta de un locotenent rus, seful lagarului de munca, care era corect si nu permitea nici un fel de abuzuri. Da, mincarea era putina dar era la fel de greu si pentru ucrainenii localnici. Lagarul era deschis si nemtii puteau colinda prin oras sa cerseasca piine, pe care in general o primeau. O singura data i-ar fi spus o femeie „Barbatul meu a murit pe front ucis de voi si eu sa va dau de mincare?” In plus doamna care avea pe atunci peste 80 ani, a adaugat: „N-a fost asa de rau, acolo mi-am cunoscut si viitorul sot …” O admirabila pilda de iertare crestineasca.

    • Eu am auzit doar de varianta contrară.😄 Nu cu am auzit de nimeni care să fi făcut prizonierat la ruși și să aibă orice urmă de simpatie pentru ei.

      Cazul cel mai acut a fost tată unui coleg de serviciu neamț a căzut prizonier la ruși. A fost în ceva lagăr de muncă din Armenia, din care a reușit să evadeze în Turcia. Îi ura pe ruși cu pasiune. După 1960 și până la moarte nu a fost an în are să nu meargă în vacanță în URSS unde ca turist german cu mărci în buzunar se comporta cât de porcește putea. Fiul său spunea că bătrânul era în tinerelele oarecum de stânga și că n-ar fi crezut niciodată poveștile lui Hitler cu subomul rus. Însă i-a trecut repede în prizonierat.😄 Iar mai apoi Inturist-ul sovietic l-a făcut chiar aă se simtă Herrenvolk – popor domnesc- după cum îi definea Adolf pe germani 😄

      Zicea că maxima satisfacție a trăit-o undeva pe litoralul Mării Negre unde turiștii străini aveau o bucată de plajă aproape la nivel vestic, cu șezlonguri, valeți, înghețară, băuturi bune, fructe, etc. Iar dincolo de gard erau rușii cu cămășile pline de decorații la coadă la cvas și bere leșinată, bombănind furioși: „Uite cum le suflă în fund la fasciști!” Zicea că numai de al dreaqu vorbea nemțește cât mai tare ca rușii să nu aibă dubii…

    • ma surprinde mesajul dvs. nu pot intelege deloc afirmatia ca cineva nu le poarta pica rusilor pentru ca erau lasati de rusi sa cerseasca paine… din punctul meu de vedere, la cat rau au facut tuturor statelor vecine, la cat au furat, jefuit, violat pe peste tot prin lume, nimeni nu ar trebui sa accepte vreo discutie sau vreo negociere cu rusii pentru nimic.
      rusia trebuie invinsa complet, nu exista loc de intelegere sau negociere cu rusii. asa cum spunea cineva mai sus, pentru cei care nu inteleg de ce a luptat armata romana dincolo de nistru: basarabia ar fi putut fi pastrata doar daca rusia era invinsa definitiv, nu doar daca basarabia era eliberata.
      cred ca majoritatea romanilor care au avut bunici sau strabunici in armata regala si care au luptat pe frontul de est impotriva muscalilor au auzit multe despre faptele lor si ar trebui sa abandoneze iertarea asta crestina si sa tina minte si sa povesteasca si altora ce inseamna muscalul. niciun pic de intelegere, niciun pic de negociere, niciun pic de acceptare a nimic din ce e rusesc. pentru un european, rusesc inseamna ciuma bubonica, sida, lepra, asa a fost si asa va fi mereu.
      sa ma lasati cu tolstoievski – stiu sunt 2 de fapt, tostoi si dostoievski – cu marii pictori, balerini si muzicieni rusi. sincer, cultura si civilizatia europeana nu sta intr-o duzina de rusi, stiinta universala nu a retinut niciun rus important, iar in ultima suta de ani, nu am auzit de vreun rus care sa ia medalia Fidelis sau premiul Nobel.

      • Medalia Fields a fost atribuită în 2006 unui rus (Grigori Perelman, pentru demonstrarea conjecturii lui Poincaré), dar acesta a refuzat-o. Deși stătea cu mă-sa la bloc, peste cîțiva ani a refuzat și un premiu de un milion de dolari dat de Clay Mathematics Institute / Cambridge, fiindcă a spus că pe el nu îl interesează banii. Acum e șomer, stă tot la bloc, s-a lăsat de matematici fiindcă îl plictiseau și ascultă muzică clasică. Cred că s-a retras fiindcă îl mustră conștiința că o fi plagiat ceva după alde Ciucă, Bodea, Tîmpeanu & Doctorii Asociați.

  11. Dupa razboi, celalalt bunic al meu, a fost trimis la Cristian – ca jandarm.
    Deja incepusera sa fie colonizati refugiatii moldoveni, insa sasii erau deja protejati.
    (n-au avut mare empate pentru ei sashii – vezi cele relatate de Stela)
    Dupa ce prin 1950-51 a fost definitiv scos din sys s-au petrecut toate acele…
    necazuri!
    (da de unde, prin 1928, in CLuuUUj – practic, de la 16 ani a fost zi si noapte la dispozitia statului – dupa care nu a primit nimic, desi acelasi avorton statal sarbatoreste azi centenarul regalitatii!

  12. Fericite vremuri trăim acum, când devoalarea/exloatarea unor documente de arhivă nu mai urmează un protocol riguros, ci sunt de-a dreptul și cu grabă azvârlite în spațiul public sub forma unor poncife senzaționaliste sau a unui signalling pentru aplauze. Nu aș fi scris această observație dacă nu observam înfrigurarea victimizantă cu care prevedeați apariția unei amenințări iminente pentru „curajul” de a fi publicat acest document… Dar sunt convinsă că veți accepta cu aceeași înduioșătoare modestie și glasul criticii, întocmai cum procedați cu laudele-gârlă.

    • Sunteți capabilă să prezentați aici protocolul la care vă referiți? Altfel, ne-am putea gândi împreună la solicitarea unei permisiuni din partea dumneavoastră de a edita noi documente obținute din arhive. Eventual, le putem trata și cu un vaccin politic corect, înainte de apariția publică. Presupun doar faptul ca neutilizarea lui v-a supărat.

      • Aa, deci nu doar Odiosul ne forta sa mintim, ci si unii cetateni (ai Romaniei?) care au probabil minciuna in ADN-ul propriu si incearca sa ingreuneze misiunea istoricilor.

        • Nu pot să fiu așa de catogoric în evaluarea situației. Cert este faptul că voi publica în continuare documente, dacă (și știu că) mi se va permite și dacă va fi cazul. Cu sau fără protocoale pe care nu le cunosc.

  13. Aveti partial dreptate. Antonescu s-a opus inrolarii pana în 1943.
    In aprilie 1943, în cursul vizitei mareșalului Antonescu în Germania, ministrul de externe german insistă din nou asupra legalizării voluntariatului; tratativele din 13.4.1943 au avut ca rezultat obținerea acordului mareșalului (care văzuse până la acea dată această cerere ca o încălcare a suveranității naționale). Prima formă a înțelegerii militare româno-germane privind înrolarea voluntarilor Volksdeutsche în armata germană a fost difuzată cu Instrucțiunile MSM 52067 / 24.4.1943 relative la condițiunile în care cetățenii români de origine etnică germană se pot înrola în armata Germană (convenție între Statul German si Statul Român). 
    În fapt cei mai mulți etnici germani s-au înrolat pe 6 iunie 1940 in timpul lui Carol Caraiman cu exact 3 luni înaintea preluării puterii de către Antonescu. Se foloseau ca tertipuri vizite în scop turistic în Germania precedate de consultații medicale de care un medic german.

    • Nu am acces la documentele la care vă referiți.

      Ceea ce știu din familie e că unchiul meu SS-istu’ a plecat la Berlin cu acte în regulă în toamna lui 1940. Imediat după venirea lui Antonescu și a legionarilor la putere s-a putut înrola în SS cu toate că era ofițer de cavalerie în rezervă concentrat de luni de zile. Omul a venit în permisii în România și înainte de 1943 și nu a avut nicio problemă cu nimeni. Dacă era fugar pe timp de război sigur îl umflau.

      Mai știu că în ultimii 2 ani ai regimului lui Carol al II-lea cetățenii români ce se înrolau în armate străine (erau vizați legionarii din Spania, ungurii plecați în Ungaria sau nemții din Germania) erau condamnați la închisoare în contumacie și li se confiscau bunurile din țară.

      Am citit de asemenea acum ccâțiva ani o carte interesantă a unui alt SS-ist provenit din România – Heinz Landau.

      https://www.amazon.com/Goodbye-Transylvania-Romanian-Waffen-SS-Stackpole/dp/0811715825

      Landau se înrolează în SS înainte de 1943. Nu dă foarte multe detalii despre înrolarea sa în SS, dar nu menționează niciun fel de aventuri legate de ea. Pur și simplu s-a dus la grupul etnic german și s-a oferit voluntar în SS. A trecut probele de admitere și l-au trimis la pregătire.

      • Dacă spuneți că ați citit cartea lui Landau, puteți să vă amintiți că își relatează destul de amănunțit „dezertarea” din armata română, precum și tertipurile utilizate pentru înrolarea în W-SS. De asemenea am reținut ura sinceră, nefardată și pasională a autorului pentru români și Statul român.

    • Si doctorii aia dadeau prescriptii de pervitin (metamfetamine) initial recomandate pentru gospodine si dupa aia pentru intreaga armata germana?
      https://www.theguardian.com/books/2016/sep/25/blitzed-norman-ohler-adolf-hitler-nazi-drug-abuse-interview

      Antonescu s-a dovedit a fi slugarnic pana la capat fata de aurolacul-conducator Hitler care conducea o tara de aurolaci.
      Busturi pentru Antonescu au aparut dupa loviliutie in Romania cand ar fi trebuit ca artistii national comunisti sa picteze cu scene cu Antonescu in itzari si iie iesindu-i prin uniforma prosternandu-se in fata lui Hitler.

        • Vizitati Musée de la Vie romantique de la Paris unde se aduna elita intelectuala franceza din secolul XIX.
          Se drogau si nu vroiau sa plateasca taxe statului francez.
          Hipiot-european as spune. Inca „o contributie europeana pentru umanitate si cultura”.
          Probabil ca nu aveau suficienta „tarie” sau era prea scumpa din cauza agricultorilor francezi care, poate nu produceau suficient Cognac sau Armagnac!
          Cred ca asta este un posibil motiv pentru care francezii se urca pe baricade atat de des! ;)
          Dar Hitler era un ex-caporal-drogat-epava la care Antonescu se prosterna.
          Pe cine preferati? Hitler/Antonescu sau Churchill/Vacaroiu/Basescu? :))

  14. Biroul comitetului regional de partid Stalin, în urma constatărilor făcute în ultimul timp în legătură cu greutăţile ce le fac unii ţigani în achitarea obligaţiilor către stat, a nelucrării terenurilor primite la împroprietărire şi distrugerii unor bunuri primite, pe baza Decretului 81

    E ceva ce nu se zice..
    Acei mutati in casele sasilor erau …. „corturari”, adica nomazi ….
    Si in alte parti, alte ocazii „corturarii” …… s-au arat neadaptai traiului stabil. De exemplu in curte au pus cortul ca sa aibe unde dormi.. Caii insa au fots cazati in case … (nu glumesc!)
    Nu este vorba despre „tigani” ca etnonim ci de nomazi ca atare. V si „gens du voyage”, adica tot nomazi

    • SI ce va mirati?
      In Israel beduinii prefera sa stea in aer liber.
      In Franta i-au aranjat cortul lui Ghadafi in curtea unui palat in Paris.
      In UK sunt nomazi si daca stau mai mult undeva si nimeni nu reclama proprietatea, prin lege incep sa aiba drepturi.
      In Germania si Danemarca sunt cartiere abandonate in care s-au aciuat hipioti si politia nu le face nimic.

    • Fiind in calatorie in Texas am vazut in curtile amerindienilor civilizati de acum, ca aveau cortul caracteristic instalat in curte. Cateva secole nu sunt suficiente pentru a forma „omul nou”…

  15. Este dificil sa interzici participarea propriilor cetateni la luptele unor armate straine. In Razboiul civil din Spania au luptat in ambele parti si americani, si romani si altii. In Razboiul franco-prusac, in 1870-1871, printul Karl de Hohenzollern-Siegmaringen, ca ofiter german de artilerie, a facut parte din Statul major german, iar locotenentul medic francez Charles Davila a fost comandantul unui spital de campanie francez pe front, si dupa infrangerea Frantei a cazut prizonier impreuna cu tot spitalul dar si-a continuat munca medicala pe loc pana la incheierea pacii. Apoi s-au intors amandoi in tara, si Printul Carol si Dr, Davila si si-au continuat activitatea si bunele relatii dintre ei. Pana la urma au luptat impreuna in Razboiul de Independenta 1877-1878 iar Dr. Davila a ajuns General de Divizie iar Printul Carol, devenit intre timp Regele Carol I a fost avansat Maresal. Oare ce ar fi zis politicienii de azi despre aceasta situatie?

    • ”Este dificil sa interzici participarea propriilor cetateni la luptele unor armate straine. In Razboiul civil din Spania au luptat in ambele parti si americani, si romani si altii ”

      Analogia cu războiul civil din Spania nu e valabilă. Or fi luptat și români și americani în ambele tabere, dar nici România și nici Statele Unite nu erau implicate, la nivel de stat, în războiul civil din Spania.

      ”În 1870-1871, printul Karl de Hohenzollern-Siegmaringen, ca ofiter german de artilerie,” a luptat pentru țara lui. Se născuse în 1839 chiar la Sigmaringen și Germania era țara lui. În timp ce sașii despre discutăm erau născuți în România, dar loialitatea lor se manifesta către Germania.

    • Armata lui carol1 ati vazut-o in WW1, …, cand toti generalii care au contat au fost moldoveni – cu exceptia lui Prezan care a murit pe mosia lui din Schineni, fiind doar pe jumatate sudist.
      Ar trebui doar vazuta imensa nesimtire, perversitatea extrema, tupeul maxim a celor de un neam cu Antonescu!

    • De obicei citesc cu interes comentarile dvs dar acum sant cam contrariat de presupusa participare a printului Karl la războiul franco-prusac. Nu am citit nicaieri despre acesta participare. La 1870 el era domnitorul (nu regele) Principatelor de 4 ani. Ma îndoiesc ca putea sa lase Bucureștii și sa plece pe frontul din Franța. Putea participa prin telegraf? Aveți vreo sursa credibila despre acest fapt.

  16. Stimate Domnule Petre Opris

    Tocmai am ín fata mea cartea:
    …skoro damoi! Sperantá si disperare. Deportarea sasilor din Transilvania ín lagárele de muncá 1945 – 1949. Cartea am primit-o GRATUIT din partea Domnului Winfried Ziegler de la Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania. Adresa : Sibiu, strada Magheru Gheorghe, general, nr. 1-3.
    Desigur, este traducerea ín lb. románá a cártii Doamnei Irmgard Sedler.
    MERITÁ CITITÁ !

    • A germanilor care, desi cetateni romani, au fost in Armata germana, ori care au avut rude SS-isti ca Herta Muller…; si ai celor din teritoriile efectiv CTRL de trupe sovietice.

      De ce, li se facea greatza sa servesca in armia romina, Aliata?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro