sâmbătă, iunie 15, 2024

Convertirea intelectualilor marxist-leniniști la creștinism: de la Moscova la Washington

Începând de la mijlocul secolului al XX-lea, poate fi observată în toată lumea o estompare generalizată – chiar dacă nu uniformă – a prezenței intelectualilor creștini în sfera publică. Această diminuare manifestă a volumului vocilor intelectualilor creștini în spațiul public a fost și este explicată în mod divers prin referință la dorința democrațiilor de a separa instituțiile religioase de cele ale statului, modernizarea și secularizarea societății, diversificarea perspectivelor religioase și reactivarea tradițiilor populare, criticarea din ce în ce mai virulentă a instituțiilor religioase, schimbarea valorilor societale, deprecierea autorității în contextul dezvoltării noilor tehnologii ale comunicării, precum și la raportul dintre crizele interne ale religiei și conflictele ideologiilor politice, triumful științei asupra credinței ca cea mai bună modalitate de a înțelege lumea modernă sau ostilitatea unei elite publice față de influența culturală creștină. În contrasensul acestui fond explicativ cu referențial exogen au fost formulate și ipotezele că intelectualii creștini au ales ei înșiși în mod deliberat să dispară din spațiul public și că, pur și simplu, intelectualii creștini nu mai știu să creadă.

Aporiile centrate pe cauzele reducerii prezenței intelectualilor creștini în spațiul public trebuie, însă, ponderate și considerate în paradigma spațiilor naționale precum și a zonelor de influență ideologică. În România din a doua jumătate a secolului al XX-lea, de exemplu, reducerea la tăcere a intelectualilor creștini în spațiul public nu poate fi înțeleasă fără a se ține cont de emergența, încurajată politic în aceasta perioadă, a intelectualilor marxist-leniniști, intelectuali de partid formați fie în învățământul superior clasic, universitar, fie doar în școlile de partid. Chiar dacă această diferență în formarea inițială a intelectualilor marxist-leniniști români determină o relație diferită cu cunoașterea, precum și cu instituția care i-a format, chiar dacă această diferență este marcată de consecințe sociologice în mod manifest diferite, raportarea, cel puțin publică, a acestor intelectuali față de creștinism este nediferențiată. Toți se aliniază exigenței ideologice antireligioase a regimului pentru care religia este definită trunchiat și în afara contextului sociocultural ca fiind „opiumul poporului”, conform celebrei expresii sustrasă dintr-un text mai amplu al lui Marx, dar care figurează „pe scurt” în catehismul bazic al activistului de partid. Prin urmare, în concordanță cu filosofia iluminismului la care pretind că sunt atașați intelectualii partidului, precum și a marxismului istoric, credința creștină este redusă în gândirea și discursul lor la nivel de superstiție obscurantistă în slujba claselor reacționare.

Cu toate acestea, intelectualii marxist-leniniști români întrețin o proximitate „consubstanțială” primară pe filiera naturii umane cu creștinismul. Pasiunea cu care se investesc în angajamentul politic este o pasiune a omului credincios, este o predispoziție naturală înscrisă în umanitate, indiferent de conținutul credinței. Faptul că felul lor de a gândi lumea exclude credința într-un Principiu Creator, nu îi împiedică să se investească în comunism respectând în mare parte prescripțiile instituționale specifice creștinismului. Ei sunt credincioși prin excelență, nu în Dumnezeu, ci în comunism, un substitut al lui Dumnezeu. Faptul că obiectul credinței lor, credința în viitorul socialist al umanității, este garantat de o ideologie, marxismul, care se pretinde că este o concepție științifică a istoriei, le conferă convingerea că sunt profund decreștinizați și intim rezistenți la orice noțiune de transcendență divină. În realitate, intelectualii marxist-leniniști români au transpus în „civil” designul structural al instituției creștine prin implementarea unor proceduri specifice, de tip pastoral, de asociere a membrilor de partid cu activitățile lor, producerea unei ortodoxii doctrinare care să garanteze unitatea simbolică a credinței în viitorul de aur al umanității, organizarea sistematică a unui corp de clerici fără haine preoțești selectați și reproduși de școli de partid, stabilirea mecanismelor de evaluare a lucrării de convertire la comunism și de supraveghere a populației, instalarea mecanismelor și autorităților de control și reprimare a ereziilor etc. Mai mult decât atât, intelectualii marxist-leniniști români vor îndumnezei Partidul, vor decreta predarea necondiționată a sinelui acestei entități „demiurgice” printr-o credință puternic mobilizată de afecte, vor sacraliza „spiritul de partid”, vor pune în calendar martirii revoluționari și în icoane sfinții supremi ai cauzei.   

Scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român după evenimentele din decembrie 1989 nu a generat și nici nu putea în mod efectiv să genereze apariția peste noapte în spațiul public a unor noi intelectuali și cu atât mai puțin creștini. Dizolvarea Partidului a fost însă circumstanța sensibilă care a actualizat absența intelectualilor creștini din noua arenă publică însetată de transcendență prilejuind astfel o oportunitate ideală pentru intelectualii comuniști de a-și converti habitusul marxist-leninist în habitus religios creștin. Instituția creștină sedusă de minunea transformării lupilor în oi, va oferi acestor convertiți printr-o orbitoare vedenie asemenea lui Saul din Tars pe drumul spre Damasc, nu numai o comunitate în locul comunității pierdute, dar și o nouă identitate, un nume nou încreștinat și o nouă orientare a acțiunii lor politice devenită una cu actul de credință. Creștinismul la care se convertesc intelectualii marxist-leniniști este o religie a frumosului și o morală a acțiunii inclusive. Puterea de seducție a intelectualilor marxist-leniniști convertiți la creștinism stă în capacitatea de a afișa o credință care mobilizează analiza marxistă a societății și eficiența ei în acțiunea publică fără a nega rolul pe care Instituția creștină îl acordă lui Hristos în viața omului și în istoria umanității. Este vorba de o credință care include știința și tehnologia în canonul căilor către Dumnezeu, o credință de trăit nu ca o resemnare, ci ca o revoltă atât spirituală cât și politică. Formal și ostentativ, închinarea de altădată către răsărit este transpusă în închinare către apus.

Astfel, în contextul societății românești post-seculare de la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, problema absenței din spațiul public a intelectualilor creștini rămâne nerezolvată. Faptul că s-au întors cu spatele spre Moscova și cu fața către Washington nu a făcut din intelectualii marxist-leniniști intelectuali creștini, ci agenți de influență ai unei religii civile sub acoperirea instituțională a creștinismului. Spre deosebire de adevărații intelectuali creștini care gândesc societatea considerând religiile tradiționale ancorate în credințe teologice specifice, agenții de influență ai religiei civile se concentrează pe promovarea de principii morale și politice comune marxismului și creștinismului care au ca obiectiv consolidarea contractului social sau a ordinii sociale. Tăiată funcțional după tiparele politice  occidentale, religia civilă a agenților de influență este disimulată după ritualuri, simboluri și practici locale și naționale românești de dorit să întărească valorile colective și să încurajeze loialitatea față de comunitate. Așa se explică, poate, ritmul lent și timid al unei opinii publice  românești care încă mai articulează nostalgia trecutului cu visul unei țări ca afară.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Unul dintre articolele din care n-am inteles nimic.

    „În România din a doua jumătate a secolului al XX-lea, de exemplu, reducerea la tăcere a intelectualilor creștini în spațiul public nu poate fi înțeleasă fără a se ține cont de emergența, încurajată politic în aceasta perioadă, a intelectualilor marxist-leniniști, intelectuali de partid formați fie în învățământul superior clasic, universitar, fie doar în școlile de partid.”

    A doua jumatate a secolului XX inseamna de fapt doua etape cu totul diferite – dictatura si democratie – care nu pot fi acoperite de acelasi postulat (fals) al dlui profesor.

    „Scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român după evenimentele din decembrie 1989 nu a generat și nici nu putea în mod efectiv să genereze apariția peste noapte în spațiul public a unor noi intelectuali și cu atât mai puțin creștini.”

    Ba din contra, au aparut tot felul de intelectuali care nu au avut nicio retinere in a-si declara credinta, vezi Patapievici, Baconschi, Papahagi, Neamtu, si care nu cred ca ar putea fi etichetati ca fosti marxisti-leninisti.

    „Puterea de seducție a intelectualilor marxist-leniniști convertiți la creștinism stă în capacitatea de a afișa o credință care mobilizează analiza marxistă a societății și eficiența ei în acțiunea publică fără a nega rolul pe care Instituția creștină îl acordă lui Hristos în viața omului și în istoria umanității.”

    De unde si pina unde mobilizeaza credinta sau, ma rog, tipul de credinta al intelectualilor fosti marxisti-leninisti, analiza marxista a societatii?!

    Practic intreg articolul se refera la un subiect la modul general, fara a da un singur exemplu concret.

    Pierdere de vreme tipic frantuzeasca …

  2. Naratiune scurta:
    In urma cu ca. 4.6 miliarde de ani, in Sistemul Solar incipient s-a fomat protoplaneta Pamant, alaturi de alte protoplanete. La putin timp dupa formarea sa s-a petrecut o coliziune catastrofata cu o planeta de marimea lui Marte, botezata Thea. In urma acestui impact, parte din resturile celor doua planete au dus in timp la formarea Lunii. Iar aici, pe planeta ravasita, oceanul de magma fierbinte si involburat s-a racit treptat. Initial s-a format o crusta usoara, bogata in Fe. Au aparut si cristale de zircon, cu urme fine de apa. Totul acum cca. 4.4 miliarde de ani.
    Cu 4 milliarde de ani in urma exista deja o stratificare interna a Pamantului, o scoarta terestra si o tectonica a placilor. Precum si un circuit al apei in natura. Cu apa in oceane, lacuri, cursuri de apa, nori intr-o atmosfera supertoxica comparativ cu standardele noastre, De unde apa? – cea mai mare parte a ajuns pe Planeta in urma Marelui Bombardament Tarziu. Este aceeasi apa de acum, fara intrari si pierderi majore.
    Incepe un dans care se continua si in prezent, si care va continua inca vreo 2.8 miliarde de ani, pana cand Soarele, in transformarea lui in Giganta Rosie, va ingloba aceasta planeta: din coliziunea placilor tectonice se nasc munti, pe care apele si gravitatia ii macina, ducand resturile spre zonele joase. Simple legitati universale, cum atesta urmele apei pe Marte in trecut, sau fluviile actuale de metan lichid de pe Titan.
    Viata acopera ultimii ca 3.5 miliarde ani din istoria acestei planete. 2.1 miliarde de ani marcheaza cresterea brusca a oxigenului in atmosfera, urmare a dezvoltarii ciano-bacteriilor – fierul se depune masiv pe fundul marilor si oceanelor. Ca 600 – 500 milioane de ani, pe fondul unei noi cresteri a oxigenului, viata inregistreaza un salt major in complexitate si diversitate. In aceasta noua etapa, in sute si zeci de milioane de ani, viata se adapteaza la uscat si mare, se complica, poate sa evolueaza spre forme din ce in ce mai complexe. In urma cu ca 6 milioane de ani exista stramosul comun al cmpanzeilor si oamenilor. In urma cu ca 300.000 de ani a apre Homo sapiens – o specie la inceput de drum, unde drumul unei specii pare sa fie un pic mai mult de 2 milioane de ani.

    Credinta in aceasta poveste? Foarte importanta. Noi suntem unde suntem pentru ca avem un imaginar extrem de bogat. Iar credinta este un fel de amplificare a acestui imaginar. Este ceea ce ne face capabili sa ne unim in numar mare in jurul unor idei.

    Ce e de dorit insa, daca tot am reusit sa inventam metoda stiintifica de descifrare a realitatii, este sa apelam la aceasta metoda atunci cand discutam despre credinte si proiectii. Sa ne dorim ca dialogul sa nu fie inchistat in cuvantul „blasfemie” sau in alte forme mai extremiste de negare, ci sa fie construit pe argumente istorice si naturale viabile, verificabile, demonstrabile. Un dialog care sa aseze toate aceste credinte si nevoile din spatele lor in matca normalitatii, asa cum deriva ea din legitatile naturale.

    • Pentru cele sus mentionate este nevoie de stiinta si cercetare si mai putina ideologie.
      Din pacate ideologiile ne-au impins in ultimii 150 de ani catre 2 conflagratii mondiale, instaurarea comunismului, socialismului, nazismului si alte catastrofe care au sters de pe fata pamantului zeci de milioane, chiar daca nu sute de milioane de oameni.
      Suntem acum in punctul in care stiinta, a cata oara !! , este un conflict cu ideologiile, a ideiilor fixe raspandite cu viteza lumii datorita noilor technologii.
      Daca to veni vorba de pamant si clima, cum dintr-o data un gaz pe nume CO2 de devenit „inamicul public NR 1″ si trebuie combatut prin toate mijloacele posibile si imposibile ?
      Este gazul caruia ii datoram viata pe pamant, fara el fotosinteza neputand avea loc si cum cu totii suntem mancatori de plante, fara acestea viata n-ar fi posibila.
      Daca cine nu crede, exista poze extrem de elocvente facute de satelitii NASA care demonstraza ca pamantul a inverzit vizibil in ultimii ca. 30 – 50 de ani.
      ” Religia ecologista” este plimbata de „noi sfinti” precum moastele iar cei care ridica obiectii s-au vin cu alte argumete stiintifice sunt considerati hereticii vremurilor moderene.
      Multi intelectuali au ramas stransi in ghearele socialismului, a ideilor leninist/marxiste iar ideologiile bantuie ca stafiile prin capetele acestora si cum ei sunt cei care influenteaza politica nici acesta nu este mai departe. se poate vorbi intre timp chiar de o politica surreala, nu degeaba multi surealistii din cultura fiind adeptii socialismului/comunismului.

  3. PS Despre ce intelectuali „marxisti-leninisti” vorbim in Romania pre-’90? Brucan, cu a sa „World Socialism at the Crossroads”, aparuta ca si celelalte trei carti care au precedat-o, la edituri americane, si in care argumenta permiterea factiunilor in cadrul partidului si renuntarea la economia planificata? Pavel Campeanu? \\

    Ar fi fost mai bine daca autorul ar fi dat exemple concrete.

    Tot pasajul de mai jos are o mare problema cu timpurile verbelor. Se foloseste prezentul dar de fapt cred ca e vorba de trecut. Dupa care se sare la trecut pt ca in cele din urma sa se sara la viitor, printr-o expresie nefericita: „vor indumnezei partidul”. (Sa nu-mi spuna cineva ca folosirea prezentului da dinamism frazelor, ca aici nu e cazul).

    „Cu toate acestea, intelectualii marxist-leniniști români întrețin o proximitate „consubstanțială” primară pe filiera naturii umane cu creștinismul. Pasiunea cu care se investesc în angajamentul politic este o pasiune a omului credincios, este o predispoziție naturală înscrisă în umanitate, indiferent de conținutul credinței. Faptul că felul lor de a gândi lumea exclude credința într-un Principiu Creator, nu îi împiedică să se investească în comunism respectând în mare parte prescripțiile instituționale specifice creștinismului. Ei sunt credincioși prin excelență, nu în Dumnezeu, ci în comunism, un substitut al lui Dumnezeu. Faptul că obiectul credinței lor, credința în viitorul socialist al umanității, este garantat de o ideologie, marxismul, care se pretinde că este o concepție științifică a istoriei, le conferă convingerea că sunt profund decreștinizați și intim rezistenți la orice noțiune de transcendență divină. În realitate, intelectualii marxist-leniniști români au transpus în „civil” designul structural al instituției creștine prin implementarea unor proceduri specifice, de tip pastoral, de asociere a membrilor de partid cu activitățile lor, producerea unei ortodoxii doctrinare care să garanteze unitatea simbolică a credinței în viitorul de aur al umanității, organizarea sistematică a unui corp de clerici fără haine preoțești selectați și reproduși de școli de partid, stabilirea mecanismelor de evaluare a lucrării de convertire la comunism și de supraveghere a populației, instalarea mecanismelor și autorităților de control și reprimare a ereziilor etc. Mai mult decât atât, intelectualii marxist-leniniști români vor îndumnezei Partidul, vor decreta predarea necondiționată a sinelui acestei entități „demiurgice” printr-o credință puternic mobilizată de afecte, vor sacraliza „spiritul de partid”, vor pune în calendar martirii revoluționari și în icoane sfinții supremi ai cauzei. ”

    De la un expert in comunicare (vezi CV: „Clasa exceptionala”?) am mult mai multe pretentii decit de la un amator contribuitor …

    • Nu e ciudat faptul ca indivizii aia doi nu au spus despre Adam ca a fost intiiul comunist ?!
      Cind ne uitam in gura unui om trebuie sa analizam cuvintele in raport cu Adevarul ; Sfinta Scriptura .
      Daca unii au al ,,sistem de referinta ” …. sa fie la ei acolo …

    • ”Iisus Hristos a fost întâiul comunist”

      Ideea asta e colportată frecvent de activiștii anti-creștinism, numai că nu are nicio legătură cu realitatea. Marx și Lenin erau anti-creștinism, nu Iisus era comunist. Ca să-l citezi pe ”(Marx? Lenin?)” în zilele noastre, asta spune ceva despre buna ta credință, în primul rând. Cu-atât mai mult când e vorba de apocrife.

      Iisus nu a contestat niciodată cele 10 porunci, iar porunca a 10-a se ocupă exact de respectarea proprietății private: Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.”

      Comunismul a confiscat proprietatea privată, iar o mulțime dintre ateii de azi militează și ei împotriva proprietății private.

      • Proprietatea privata e o iluzie, la cea mai mica suspiciune statul ti-o poate confisca sau intra cu bocancii in casa ta iar tu nu prea poti face mare lucru. Primii crestini isi imparteau bunurile intre ei astfel ca nimeni nu traia in lipsuri, era un fel de model comunist.

          • Nici chibuturile nu mai sunt ca pe vremuri.
            Primii chibutznici erau foarte bine educati si erau parte din coloana vertebrala a armatei.
            Au inceput cu agricultura si au continuat cu mici fabricute, terenuri inchiriate, camere de inchiriat pentru turisti, festivaluri precum Nova cand cu atacul Hamas pe 7 octombrie etc.
            Fac cele mai de calitate produse din carne de porc.
            Pot sa depun marturie inclusiv daca trebuie cu poligraf. :))
            Nu se importa carne sau produse de porc din Europa.
            Generatiile mai noi sunt practic cu mentalitate de proprietate privata.

            • mă gândesc să profit de prilej ca să fac o distincție: chibuțurile or fi ele „un fel de colectivă” dar:
              – nu îi spune Partidul agricultorului ce să cultive
              – nu îi fixează Partidul prețul
              – nu îi spune Partidul cum să împartă câștigul și nici nu îi trimite șefi din afară
              – nu îi ia Partidul tractoarele, caii etc
              Problema CAP-urilor nu a fost asocierea țăranilor ( și acum sunt hipsteri care fac „CAP-uri”) ci faptul că a fost o confiscare mascată în favoarea statului. Asocierea a fost doar un pretext, că oamenii erau săraci și nu îi puteau declara „moșieri”; la moșieri a fost mai simplu și fără fasoane, pământul confiscat și ei în pușcărie :)

          • Colectiva comunista este RCA-ul auto din Romania . Colectiva comunista este asigurarea obligatorie a locuintei din Romania . Colectiva comunista este sistemul public de pensii din Romania .Colectiva comunista este si sistemul de asigurari publice de sanatate din Romania . Fiecare in parte si toate la un loc ii face ( pe cei care participa la astfel de sisteme ) iresponsabili .

        • Statul despre care vorbești tu e statul comunist.

          De asta Statele Unite au Al Doilea Amendament, tocmai pentru ca statul să nu poată confisca ce vrea el. Statul american nu a confiscat niciodată casele și pământurile oamenilor.

          P.S. dacă proprietatea privată e ”o iluzie”, înseamnă că nu deții decât un telefon mobil chinezesc și o trotinetă electrică. Din partea asta, cam așa se văd lucrurile 😀

  4. Pentru textul acesta autorul va fi cel putin sicanat in mediul sau social ( mai mult sau mai putin restrins ) .
    In contextul acestui articol indraznesc sa propun spre lectura o carte ; Tragedia veacurilor – de Ellen G. White .
    Consolidare contractului social umple visteriile institutiilor bugetare . Visterii care sint tilharite de guvernanti si slugile lor . Sa fii guvernant si sa sa abuzezi ( legislativ ) de faptul ca cetateanul platitor de taxe si impozite se ,,conformeaza” e dovada de comportament diabolic .
    Cine nu are ca indreptar de viata Sfinta Evanghelie traieste in haos si produce haos .

  5. Neomarxismul care fata de marxismul clasic propaga idea ca intelectualitatea trebuie sa fie „motorul” schimbarilor in societati si mai putin muncitorimea, muncitorime clasica pe cale de disparitie.
    In occident Scoala de Frankfurt cu ideologii ei a avut un impact puternic de la sfarsitul anilor 60 , vezi miscarile studentesti din 1968 care au dorit daramarea vechii ordini burgheze bazata pe valori si traditii seculare si inlocuirea acestora cu ceva nou, inlaturarea ordinii capitaliste cu societatea socialista, egalitara, etatista.
    Criminali precum Stalin, Mao Tse Tung, Ho Shi Minh, Castro sau Che Guevera au fost priviti ca idoli numiti eliberatori de vechea orinduire.
    In acest context elitele crestine au fost eliminate incepand cu cea fizica pana la reducerea acestora la tacere sub amentarea represiunii in zonele sub ocupatie si influenta rusesasca iar in occident au inceput marsul prin institutiile statului incepand din facultati, mars care acum a ajuns la manifestari politicie si sociale.
    Intre timp in Europa au ajuns la putere tinerii revolutionaridin 68 organizati in partide ecologiste si socialiste iar dupa anii 2000 garda nou formata de tineri politicieni cu viziuni socialiste/ecologiste/etatiste.
    In opiniea mea nu s-a ajuns la nici o convertire a marxist-leninistilor in crestini altfel n-am avea acum discutii legate de comunitate LGBT, de genderism, de idei false despre incalzirea globala etc.etc.
    Rolul bisericii in occident devine tot mai nesemnificativ, biserica insasi cazand prada acestor idei incepand de la legitimarea casatoriilor de acelasi sex si pana la tot felul scandaluri de pedofilie in randul bisericii catolice. Biserica nu mai este sprijinul si calauza morala a societatilor occidentale, sub falsa premisa a liberatii religioase, religiile noncrestine devin tot mai puternice.
    In Romania intelectualii crestini au fost inlaturati o data cu aparitia PCR iar ce a urmat dupa 89 a fost o debusolare continua care nici pana astazi n-a fost inlaturata.
    In Romania lucrurile stau altcumva decat in occident, religia si biserica au un puternic impact asupra societatii insa din nefericire impactul nu se manifesta pe plan moral si educational, degradarea putand fi observata an de an.
    Termenul de religie civilia nu-mi spune nimic, nu-l cunosc, inseamna mai putin religie ? ori ai convingeri religioase ori nu le ai , ” un pic de Dumnezeu” nu este indeajuns asa cum nu faci cu o randunica primavara.

  6. Existenta unui conflict existential intre stiinta si religie este un principiu rezultat din superficialitatea intelegerii lui Marx (un economist, in esenta) asupra celor doua. Remanenta timp de secole a credintei profane a lui Marx in constiinta publica se datoreaza unor profitori care au gasit valenta politica a filosofiei lui Marx.
    De fapt, stiinta si religia nu numai ca nu se contrazic in esenta, ci sunt complementare.
    https://www.ineos.com/inch-magazine/articles/issue-7/debate/
    Eu cred ca lipsa resimtita a intelectualului crestin (evident, exclud maimutareala) in spatiul public este insuficienta expunere la stiinta (fizica, matematica si chimie – in special) a intelectualior de formatie umanista: literatura, politica, arta,…

  7. Frumos Scris. Este încurajator faptul : ca acesti intelectuali nu sunt asociați talibanilor ( Ginerele Simion Jorje si DUamna de tonaj greu Shoshoakaa) . Intelectualitatea Creștina a fost frumos subliniata in Romanul Ion de Liviu Rebreanu. Pana la acest articol nu am citit ceva similar .

  8. A avut Romania intelectuali comuniști? Eu n-am cunoștințe de nici unul, am cunoștințe doar de falși intelectuali comuniști, demagogi si oportuniști. Credea M. Sadoveanu in doctrina comunista chiar daca a scris Mitrea Cocor?

    • E greu de contestat intelectualitatea si nivelul intelectual al parintilor Galaction, Cleopa, Calciu Dumitreasa, Anania, al dnlor. Plesu si Liiceanu, a dlui. Plaer, a dlui. Sava (muzicologul), a baritonilor Spiess si Ohanesian, unii nscuti / formati in perioada antebelica, dar activi in perioada comunista Altii nascuti si formati in perioada comunista; activi , azi in capitalism

      • Ati pus la gramada oameni cu caractere diferite . Asa ca in ….socialism .
        Domnii Plesu, Liiceanu si Paler pentru mine fac parte dintr-o categorie diferita de parintele Cleopa . parintele Calciu , parintele Galaction si parintele Anania . Iar ultimii trei nu trebuie amestecati cu cei mentionati anterior .

  9. Heidegger(1889-1976), în eseul său: Știința modernă, metafizica și matematica, (publicat în volumul Martin Heidegger Basic Writings , editura Harper San-Francisco 1977), identifică pe tehnologi, adică pe creatorii de noi tehnologii, prin acei oameni, care aveau ințelegere, sau talent, pentru matematică:
    La pagina 249: „Chiar dacă luăm în considerație cele trei caracteristici ale științei moderne, și anume că se bazează pe fapte, pe experimentare și pe măsurători, totuși scăpăm din vedere caracteristica esențială a științei moderne. […] Vom defini această fundamentală caracteristică a științei moderne în căutarea căreia ne aflăm spunând că știința modernă este de natură matematică. Deținem de la Kant, o frază deși adesea citată, totuși puțin înțeleasă: “Cu toate acestea, susțin că în fiecare lege a naturii există doar atâta știință veritabilă, câtă matematică se găsește în ea”.
    Iar la pagina 254: „Ca atare, natura matematică este presupunerea fundamentală a cunoașterii fenomenelor. Din aceasta cauză, Plato puse deasupra intrării în Academia sa cuvintele: Ageometretos medeis eisito! Niciunul care nu are o bună înțelegere pentru matematică, nu trebuie să fie lăsat să intre aici”.
    Heidegger este cel care, ne sensibilizează în a vedea – ceea ce omenirea știa de mult – că există o categorie de oameni, care „au o bună înțelegere pentru matematică”, și care din această cauză sunt capabili să pătrundă în Academia lui Plato, ceea ce în lumea modernă înseamnă corpul profesional al tehnologilor din toate domeniile economiei. Absolut același lucru se petrece și în muzică, există o categorie de oameni, muzicantii , care au talent la muzică, și numai aceștia vor face parte dintr-o orchestră, și vor compune muzică. La fel se intâmplă, cu orice alt domeniu al activităților omenești, ceea ce ne conduce la ide-ea, că mințile oamenilor nu sunt egale, în ceea ce priveste inteligența si talentul, așa cum spre exemplu sunt mințile albinelor sau furnicilor lucrătoare. Cu alte cuvinte, trebuie să definim într-un fel inteligența, să facem deosebirea între inteligență și talent, și să înfățișăm metoda actuală de măsurare a inteligenței.”
    Si, : ” Ultimul filozof, de anvergură, al omenirii, produs tot de Germani, Martin Heidegger (1889-1976), a fost preocupat de soarta sa, și deci de soarta filozofilor și a filozofiilor în general. A scris mai multe eseuri, care dove-desc preocuparea sa cu privire la problema sfârșitului filozofiei și deci a filozofilor, dintre care amintesc pe urmatoarele: “Modern Science, Metaphysics and Mathematics ” și “The Question Concerning Technology”. A scris însă un eseu, direct la subiect, intitulat: “The End of Philosophy and The Task of Thinking ”. ( Martin Heidegger, Basic Writings, ed. David Farell Krell, Harper San Francisco 1977.

    Citez extensiv din acest eseu, considerând că comentariile ar fi de prisos:

    Pagina 375-76: „Cu desființarea metafizicii, care deja fusese indeplinită de Karl Marx, cea mai inaltă expresie a filozofiei a fost atinsă. A intrat în stadiul final. În cazul când, totuși se mai încearcă, gândire filozofică, tot ce se mai poate obține este, o renaștere epigonică, și variații a acelei renașteri. La urma urmei, nu este sfârșitul filozofiei, încetarea modului de a gândi filozofic?”[…] “ Desvoltarea științelor este în același timp separarea lor de filozofie, și stabilirea independenței lor. Acest proces, aparține terminării filozofiei. Desvoltarea sa, este astăzi, în plină explozie, în toate domeniile vieții. Această dezvoltare, arată mai curând dizolvarea filozofiei, și cu adevărat, este precis terminarea ei”.
    Pagina 377:”Sfârșitul filozofiei, se dovedește a fi triumful, unui aranjament manipulabil, al unei lumi stiințifico-tehnologice , și a unei ordini sociale proprii acestei lumi. Sfârșitul filozofiei înseamnă începutul unei civilizații globale,bazată pe o gândire Vest Europeană.”

  10. O observație: școlile de partid nu scoteau intelectuali, ci politruci.
    N-am înțeles de ce intelectualii, ăia care erau, trebuiau obligatoriu să fie marxiști-leniniști și nu doar marxiști, spre exemplu. Iar dintre intelectualii români marxiști-leniniști, câți credeți că l-au citit pe Marx și câți pe Lenin? Marea parte a intelectualității românești care ajunge în media este compusă din pseudo-intelectuali, de fapt. Societatea românească nu e structurată nici după idei filosofice, nici după teologie, ci este condusă și controlată de o securocrație cu iz feudal-otoman, cu spoieli diverse, toate bune și instrumentalizate după caz și conjunctură, nederanjată de la îmbogățire și autoclonare decât episodic și nesemnificativ.

    • Adica vreti sa spuneti ca o asemenea SPOIALA ar fi si mutarea Pastelui Romanesc
      de la Ortodoxia lui Putin la Catolici ?

  11. Ceea ce dvs. nu menționați – poate pentru că este elefantul din magazinul de porțelanuri – este că ambele categorii – cea a politrucilor comuniști și a clericilor ortodocși (vorbim de țara noastră, doar de ea) – sunt caracterizate de o trăsătură fundamentală, subliniată de Bertrand Russel în cartea lui, ”De ce nu sunt creștin”: dogmatismul. Și asta este și ceea ce este interesant – intelectualii non-aparatcici evită dogmatismul, uneori ajungând chiar în contradicție cu BOR, în timp ce politrucii convertiți sunt în apele lor, schimbând doar un set de dogme cu un altul.

  12. Propun sa schimbam ideologiile si sa renuntam la comunism, marxism, democratie, etc. Astea sunt desuete. Trebuie sa venim cu ceva nou. Au incercat unii sa ne bage pe gat aceleasi ideologii sub alte denumiri (ex, progresism, LGTB-ism, ecologism, etc), dar nu tine, pentru ca le-am identificat si pe astea. Fac parte tot din categoria „comunism”.

  13. Nu există o singură religie ci o puzderie de religii. Nu există creștinism ci un noian de creștinisme. Fircare om are, practic, dacă îl are, propriul sistem de credințe religioase.

    Astfel a spune că nu există contradicție între știință și religie este, pur și simplu, un cretinism. Între unele religii, inclusiv creștinisme, și știință există contradicții flagrante și nu mă refer doar la zona evoluționismului și cosmologiei (cosmogoniei). Bisericca catolică, oficial, a soluționat elegant cel puțin conflictele din zona evoluționismului și cosmogoniei încă de acum vreo 70 ani sub forma: nu știm stilul literar în care au fost scrise primele 13 capitole din Biblie (istoric, metaforic, poate altul). Asta nu-i împiedică pe unii catolici să citească literal și acele capitole din Biblie, așa cum o fac o bună parte dintre neoprotestanți.

    Revenind la credințele fiecăruia, ce te faci când profesorul de religie pretinde ca elevii să dea răspunsuri pe calapodul „Cât face unu și cu unu?” „Doi, dacă vrea Dumnezeu.”. Același profesor de religie pretindea ca profesolul de matematică să nu-i mai învețe pe elevi că raportul dintre lungimea circumferinței unui cerc și lungimea diametrului este pi ci că este 3, că așa scrie pe undeva prin Biblie, și-i arăta versetele aferente din Biblie.

    Sunt de acord că unii oameni au sisteme de credințe religioase care nu contravin științei. În cazul creștinilor, unii înțeleg Biblia ca fiind scrisă, în bună măsură, metaforic sau pur și simplu ignoră părțile care contravin științei, sub cuvânt că „Biblia nu este o carte de știință”. În ce măsură mai este o astfel de persoană un creștin este altă poveste.

    • ”Același profesor de religie pretindea ca raportul dintre lungimea circumferinței unui cerc și lungimea diametrului este pi ci că este 3, că așa scrie pe undeva prin Biblie, și-i arăta versetele aferente din Biblie”.

      Textul Bibliei e public, iar în zilele noastre versetele sunt numerotate. Citează versetele respective.

      Mai ai și alte povești din astea în repertoriu, vi le spuneți între voi la ong sau vi se predau la instruire?

      • Biblia ortodoxă (Sf. Sinod) 3Reg 7:23 „A mai făcut o mare, turnată din aramă, de zece coţi de la o margine a ei până la cealaltă margine, rotundă de jur împrejur; înaltă de cinci coţi şi groasă cât o cuprindea o sfoară de treizeci de coţi”

        Biblia tradusă de Cornilescu (neoprotestanți) 1Împ. 7:23 „A făcut marea turnată din aramă. Avea zece coţi de la o margine până la cealaltă, era rotundă de tot, înaltă de cinci coţi, şi de jur împrejur se putea măsura cu un fir de treizeci de coţi. ”

        Pentru alte traduceri, vezi:
        www .blueletterbible .org/kjv/1ki/7/1/ss0/rl0/t_bibles_298023

  14. Putem vorbi de intelectuali marxisti, leninisti, maoisti in tari ca Franta, unde intelectuali adevarati, cu o complexa si completa educatie, au crezut cu adevarat in ” nobilele idealuri”. Acum, cind istoria a hotarit, putem spune: înspre necinstea lor!
    Din pacate, generatii de dascali cu Carnet de Partid au nenorocit generatii de elevi, in Occident, în numele acestor aberatii, utopii, de unde lipsa actuala de valori morale, apetit pentru munca, respect si autoritate ( nu autoritarism!!).
    In România, în aparatul de Partid si de Stat, detinind efectiv puterea, nu au fost intelectuali ( poate Patrascanu si Groza, repede „marginalizati” ). Am avut de-a face cu o gasca de semi-docti, care nu au crezut decît în interesele lor si în puterea detinuta, indiferent de esalon, pentru a le satisface. Nimeni dintre ei „nu a crezut”!
    Pe lînga acestia au mai fost altii, intelectuali, care ar fi putut trai sau supravietui facindu-si meseria, dar care, de buna voie, au „pus de la ei”, dovedind creativitate, inteligenta, perseverenta, ca sa se puna bine cu regimul, fara sa poata vreodata sa detina puterea, sperind ca vor fi recompensati cumva, la un moment dat sau, cel putin, ca nu vori fi persecutati. Dupa mine, ei sunt cel mai responsabili de marasmul moral în care ne-a lasat comunismul, ei au contrubuit, prin exemplul si actiunea lor, cel mai mult la pervetirea tuturor valorilor morale pre-existente ( majoritar de esenta crestina). Ei nu au facut parte din nomenclatura, asa ca dupa caderea regimului au putut rapid sa-si refaca o virginitate politica.
    Si mai aproape de tema articolului: Intelectualii se pot apropia in felurite moduri de gîndirea si morala crestina, pot oare cei din cler sa le intoarca sperantele intr-un discurs actualizat, spiritualizat, debarasat de anacronismele atîtor secole de închistare slavona ortodoxa?………….scriu din propria-mi dezamagire.

    • Intre timp si surealistii cad in acelasi pacate ca majoritatea intelectualitatii mai ales franceze de la revolutie incoace sustinand ideile marxist/comuniste imprastiate ulterior in intrega Europa.
      Iar daca privim actualele politici chiar ca par surealiste !!

  15. Si eu am remarcat „convertirea” la crestinism a adeptilor Stangi din tarile foste comuniste (vezi linkul mai jos). Am pus ghilimele pentru ca o consider fals, este doar o deghizare (abila) gasita dupa prabusirea comunismului ca sistem. La noi fenomenul e de masa: mai toti politrucii au devenit ”mari crestini”. Macar de-ar fi sinceri, dar dupa cum se comporta, slabe nadejdi!
    https://mbazu.wordpress.com/2023/12/20/noua-stanga-are-nevoie-de-un-stat-gras/

    • Lupi imbracati in blana de oaie . Au izbinda numai in fata maselor needucate . Invatamintul public din Romania fix asta produce ; needucati .

  16. Desigur, nu pot generaliza pe baza informatiilor aleatorii pe care le am. Nu cunosc ateist de stanga care atrecut la Crestinism. Cunosc unii libertarieni, posibil agnostici, care au trecut la Budism, Islamism sau Iudaism.
    Seful Bisericii Anglicane, Archiepiscopul Justin Wilby si Papa Francis sunt socialisti. Papa Benedict era conservator.
    Cred ca in UK, crestinismul este in scadere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ștefan Bratosin
Ștefan Bratosin
Stefan Bratosin este profesor universitar doctor clasă excepțională de comunicare publică și politică la Universitatea Paul Valéry Montpellier (Franța). Este Doctor Honoris Causa în Științe Sociale și Profesor Honoris Causa al mai multor universități și conducător de doctorat în domeniul comunicării. De asemenea, Stefan Bratosin a creat și conduce Programul de Master în Comunicare publică și politică la Universitatea Paul Valéry unde este titular. El este director fondator al revistei Essachess – Journal for Communication Studies.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro