Criza din Orientul Mijlociu și perspectiva europeană pentru Ucraina, Moldova și Georgia

Criza din Orientul Mijlociu reprezintă o altă fisură în structura regională de securitate, care afectează Uniunea Europeană (UE) și credibilitatea sa geopolitică. A ieșit la iveală faptul că UE are pârghii limitate pentru a gestiona o criză geopolitică aflată la periferie, inclusiv pentru că este extenuată de agresiunea rusească împotriva Ucrainei. Conflictul preexistent dintre Israel și grupările paramilitare palestiniene a escaladat după atacurile teroriste ale mișcării Hamas asupra civililor din sudul Israelului, pe 7 octombrie, soldate cu anihilarea fizică, într-o formă violentă, a circa 1,400 de civili, și luarea a peste 220 de ostatici. Concomitent, populația civilă palestiniană din Gaza a devenit victima colaterală a acțiunilor militare, considerate disproporționate de organizațiile internaționale umanitare și pentru drepturile omului (HRW și AI), întreprinse de Israel. Unele surse indică că peste 7,000 de palestinieni civili ar fi deja decedat în Gaza (Le Monde, Octombrie 2023) de la începutul operațiunii israeliene pentru combaterea Hamas, cu circa 1/4 dintre aceștia fiind copii. Cifra victimelor în rândul palestinienilor civili ar putea să crească după ce Israelul a lansat incursiunea cu vehicule de război în Gaza, începând cu 28 Octombrie. Pe lângă victimele raportate de Israel și partea palestiniană sunt cetățeni din cel puțin 37 de țări care fie sunt captivi în Gaza, fie au decedat din cauza Hamas. Acest aspect conturează caracterul internațional al crizei la fel ca și multiplele proteste pro-palestiniene desfășurate în capitalele occidentale, inclusiv la Bruxelles.

Operațiunea teroristă comisă de Hamas a luat prin surprindere partenerii occidentali ai Israelului, care au demonstrat o pregătire mai degrabă limitată de a gestiona o criză multidimensională, izbucnită ad-hoc, în Orientul Mijlociu. SUA a evaluat eronat capacitățile aparatului de apărare și securitate a Israelului (New York Times, Octombrie 2023), iar UE a reieșit din faptul că situația din regiune face parte mai degrabă din mandatul geopolitic al diplomației americane. Unul din motivele atenției deficitare asupra acestui focar de conflict, manifestat de către SUA și UE, este mobilizarea resurselor (atenție politică și resurse materiale) pentru contracararea agresiunii rusești împotriva Ucrainei. Alt motiv poate fi considerată preocuparea occidentală de descurajarea unor măsuri militare ale Chinei împotriva Taiwan-ului (US Department of State, Iunie 2023), după scenariul rusesc în raport cu Ucraina, înfăptuit în februarie 2022. Pe lângă aceasta, actorii occidentali și-au focusat o bună parte din politica sa externă pe eliminarea riscurilor (“de-risking”) și sporirea autonomiei strategice în relație cu China în industriile critice, precum resursele minerale necesare pentru tranziția verde. Alte conflicte, precum cele care implică Armenia și Azerbaidjan (BNE Intellinews, Octombrie 2023) sau situația din Africa Sub-Sahariană, de asemenea au diluat atenția Occidentului, care rămâne în continuare într-un modus operandi de „pompier geopolitic”.  

Amalgamul actual de crize geopolitice, care se derulează în paralel, în vecinătatea imediată și mai îndepărtată a UE, la Est și Sud, a demonstrat că arealul geografic unde intervențiile europene pot fi mai eficace este limitat. Din acest considerent, UE trebuie să aleagă să fie atotprezentă sau să selecționeze inteligent prioritățile unde să-și impună prezența, reieșind dintr-o analiză cost-beneficiu cumpătată a resursele disponibile și a obiectivelor trasate. În acest sens, UE poate combina gestionarea crizei umanitare din Gaza cu încetarea focului, cimentarea susținerii pentru Ucraina contra agresiunii rusești și eficientizarea procesului de extindere, cu scopul de a stabiliza și securiza vecinătatea sa imediată în Balcanii de Vest și Parteneriatul Estic – Ucraina, Moldova și Georgia. Tratarea acestor trei procese drept prioritate, în mod concomitent, îi poate permite UE să evite o deteriorare abruptă a situației geopolitice regionale, ce poate fi acompaniată de o multiplicare a crizelor.

UE – între dezbinare și urgențe geopolitice

De la o competiție inter-instituțională între Comisia Europeană, pe de o parte, și Consiliul European și Serviciul pentru Acțiune Externă, UE a pășit în direcția unei diviziuni la nivelul statelor membre în cazul crizei din Orientul Mijlociu. Vizita și declarațiile Ursulei von de Leyen făcute din Israel au generat nedumeriri în oficiile lui Charles Michel și Josep Borell, care se ocupă de politică externă a UE. Circa 800 de diplomați și oficiali europeni au criticat lipsa unui discurs echilibrat din partea Președintei Comisiei, care poziționându-se în favoarea Israelului a adus atingere credibilității diplomației europene (Politico, Octombrie 2023). Acest lucru a fost precedat de alte fricțiuni legate de comunicarea și coordonarea în interiorul Comisiei. Într-un episod de depășire a mandatului (Euronews, Octombrie 2023), Oliver Varhely, responsabil pentru politica de extindere și vecinătate, a declarat că asistența umanitară pentru Gaza va fi stopată ca urmare a atacurilor Hamas din 7 octombrie. Totodată, Comisarul responsabil de gestionarea crizelor Janez Lenarčič l-a contrazis în mod univoc pe Varhely, reiterând că ajutorul umanitar continuă: 27.9 milioane de euro erau bugetați pentru 2023. Ulterior, UE a anunțat că triplează sprijinul umanitar până la 75 milioane de euro. Pe lângă discrepanțele de poziții în interiorul instituțiilor UE, există linii de divizare, mai puțin vizibile, între statele membre. La votarea din cadrul Adunării Generală a ONU, în favoarea încetării focului în Gaza au votat 8 state UE (inclusiv Franța, Spania și Olanda), 4 s-au opus acestei rezoluții, iar 15 s-au abținut. Această votare a arătat că există mai degrabă o dezbinare decât unitate în privința modului cum UE trebuie să gestioneze criza dată. În pofida votului în ONU, Charles Michel a insistat pe faptul că reuniunea Consiliului European din aceeași zi ar fi demonstrat unitate în cadrul UE, când a pledat nu pentru încetarea focului, ci pentru “pauze” umanitare (Consiliul European, Octombrie 2023).

Împreună cu SUA și alte state G7, Franța, Germania și Italia au transmis mesaje ce au combinat susținerea dreptului Israelului la auto-apărare și respectarea dreptului internațional umanitar în privința protecției populației civile (The White House, Octombrie 2023). În cadrul summit-ului bilateral din 20 octombrie, UE și SUA au convenit că vor coordona pașii pentru a proteja populația civilă. Eforturile declarate ale UE în vederea de-escaladării conflictului vor falimenta, deoarece dinamica crizei depinde de status-quo-ul civililor din Gaza. Prin urmare, o precondiție pentru decelerația crizei ar putea deveni un mecanism internațional ce ar asigura protecția civililor palestinieni, inclusiv cu opțiunea de a fi evacuați.

Ca situația umanitară să fie redresată, UE alături de SUA urmează să-și condiționeze sprijinul politic-diplomatic pentru Israel cu încetarea focului. În caz contrar, UE riscă să-și piardă autoritatea morală în ochii „Sudului Global”. Or, în timp ce UE convine să prelungească statutul legal al refugiaților ucraineni în statele UE până în martie 2025, aceasta este inaptă să producă soluții pentru a preveni decesele în rândul civililor palestinienii din cauza armatei israeliene. Costurile pentru acest eșec ar putea fi de cel puțin două tipuri. Pe de o parte, credibilitatea UE va fi știrbită (cel puțin parțial), influențând negativ tentativele UE de a extinde alinierea internațională la sancțiunile europene împotriva Rusiei pentru războiul anti-ucrainean. Pe de altă parte, nestoparea victimelor printre civilii palestinieni va a avea efecte negative asupra legitimității guvernelor naționale din UE. În unele cazuri, opinia publică tinde să susțină cauza palestiniană, în altele societățile europene conțin minorități musulmane (2023: Franța – 6.7 milioane, Germania – 5.5 milioane, etc.), care sunt sensibile la evenimentele din Gaza. (In)acțiunile guvernelor statelor UE și ale Bruxelles-ului pot avea consecințe asupra ordinii publice în prezent și respectiv efecte politic-electorale în viitorul apropiat.

Ucraina, Moldova și Georgia – perspective europene distincte

Politica de extindere a UE continuă să fie un element de stabilizare în arhitectura de securitate în proximitatea imediată a UE. De aceea, necesitatea de a opera pe alte fronturi geopolitice nu trebuie să fie un motiv pentru ca UE să-și reducă atenția față de consolidarea și materializarea perspectivelor europene pentru statele din Parteneriatul Estic – Ucraina, Moldova și Georgia. Extinderea spațiului european prin înglobarea acestor trei state trebuie să vizeze construirea de reziliență în fața amenințărilor produse de factorul rusesc. Pe lângă necesitatea de securitizare, aprofundarea integrării europene în aceste țări necesită să țintească clădirea unor state funcționale, care să prevină crize politice, declinuri social-economice, migrația în masă și depopularea.

În cazul Ucrainei, urgența este de a păstra dosarul ucrainean în topul agendei politice a UE. Pe de o parte, este nevoie de a asigura sprijinului politic, militar și financiar în toate sferele legate de războiul de apărare împotriva agresiunii rusești, inclusiv pe partea de sancțiuni. Faptul că atenția SUA este absorbită de situația din Orientul Mijlociu și că ajutorul pentru Israel pare să devină o prioritate creează un anumit disconfort în Kiev (Bloomberg, Octombrie 2023). Anterior, UE a reiterat că eficacitatea susținerii sale va depinde de durabilitatea asistenței americane. Din februarie 2022, UE a alocat peste 82 miliarde de euro pentru a sprijini Ucraina, fără a fi calculate costurile de întreținere a celor peste 5 milioane refugiați ucraineni în statele UE. Deja se atestă o lipsă de resurse financiare în cadrul UE, care a solicitat suplimentarea bugetului cu circa 66 de miliarde de euro, dar demersul a fost recepționat cu obiecții de către statele membre. Reieșind din resursele financiare în scădere, UE înclină tot mai mult spre idea de a transfera Ucrainei, pentru necesități de reconstrucție, profiturile care derivă din banii ruși (peste 200 de miliarde de euro) înghețați în statele UE în rezultatul sancțiunilor post-2022. Doar în Belgia, în primele 9 luni ale lui 2023, au fost acumulați în jur de 3 miliarde de euro din profitul câștigat din banii înghețați ai Băncii Centrale Ruse. Pe de altă parte, conducerea ucraineană cere deschiderea negocierilor de aderare cu UE. La finele lunii septembrie, societatea civilă din Ucraina a evaluat nivelul de pregătire a țării cu 8.1 puncte din totalul de 10. Evaluarea tehnică a implementării celor 7 cerințe ale UE arată că probleme persistă în 2 sectoare – reforma Curții Constituționale și combaterea spălării banilor. Urmează decizii care trebuie adoptate de către Președintele Volodymyr Zelensky, iar până la aceasta Rada dominată de partidul său (Slujitorul Poporului) a trebuit să restabilească instrumente anti-corupție. Dacă gradul de pregătire este examinat strict pe principii tehnice, atunci în raportul Comisiei Europene cu referință la Ucraina, prezentat la începutul lunii noiembrie, ar putea figura o recomandare pozitivă privind deschiderea negocierile de aderare. La nivel european nu există o poziție deschisă împotriva demarării negocierilor cu Ucraina. Consensul politic de la Bruxelles corespunde unui nivel bun de implementare tehnică a condițiilor UE. Totuși, deschiderea capitolelor de negocieri ar putea fi tărăgănată pe parcursul anului 2024, chiar dacă Consiliul European va adopta o decizie favorabilă la finele lunii decembrie.

Dinamica reformelor din Moldova este văzută cu ochi mai degrabă pozitivi în UE. În cadrul vizitei sale de la Chișinău, din 12 octombrie, Ursula von de Leyen a dat aprecieri pozitive angajamentului guvernării față de parcursul de accedere la UE (Comisia Europeană, Octombrie 2023). Deși Președinta Comisiei Europene a dat o apreciere pozitivă reformelor realizate, ea a recunoscut de asemenea că ar exista unele „provocări” fără a le specifica. În orice caz, neajunsurile reformelor pe care trebuie să le implementeze autoritățile moldovenești ca parte din cerințele UE sunt justificate de către partea moldovenească cu amenințările hibride de sorginte rusă sau cu rezistența anti-reformă din interiorul instituțiilor de stat. În realitate, cresc discrepanțele dintre ambițiile politice pro-europene ale guvernării și respectiv calitatea reformelor. Astfel, în cazul evaluării candidaților pentru organul de auto-administrare a judecătorilor, un candidat (Iulian Muntean) selectat de către Comisia Pre-Vetting și promovat în funcție de către partidul de guvernământ (Partidul Acțiune și Solidaritate – PAS), deși acesta avea dosare de corupție pe rol. De asemenea, în contradicție cu recomandările Comisiei de la Veneția și chiar ale Curții Constituționale moldovenești, guvernarea a restricționat dreptul de a fi ales pentru o serie de candidați la alegerile locale (IPN, Octombrie 2023). Interdicțiile au fost motivate de către reprezentanții PAS drept remediu pentru a contracara încercările grupului criminal condus de Ilan Șor (sancționat în UE, SUA etc.) de a influența rezultatele alegerilor locale din 5 noiembrie. Potrivit estimărilor societății civile, nivelul de pregătire la finele lunii iunie a fost evaluat cu 4.2 puncte din totalul de 5. Cele 9 condiții articulate de către UE în raport cu Moldova sunt mai puțin specifice decât în cazul Ucrainei. De aceea, interpretarea progresului înregistrat de autoritățile moldovenești este mai puțin precis și mai subiectiv decât în cazul Ucrainei. Moldova ar putea rata șansa să deschidă negocierile de aderare, doar dacă UE va ține cont de deficiențele din domeniul justiției sau al legislației electorale. Totuși, având în vedere contactele politice strânse pe care le are PAS cu factorii politici de la Bruxelles, scenariul cu deschiderea negocierilor are un nivel ridicat de probabilitate.

Cea mai complicată situație este în Georgia, unde guvernarea pretinde că a implementat principalele aspecte legate de cele 12 condiții cerute de către UE. În realitate, legitimitatea scăzută a partidului de la conducere (Visul Georgian) anulează încrederea în actul de guvernare din Georgia. Tentativa eșuată de a o demite pe Președinta Salome Zurabishvili pentru promovarea perspectivei europene (Politico, Octombrie 2023), cu unele abateri procedurale de la prerogativele constituționale, denotă o criză în procesul politic de integrare europeană. Forțele politice apropiate de oligarhul Bidzina Ivanishvili folosesc vectorul european pentru a se menține la putere, iar opoziția vede în integrarea europeană o modalitate pentru a produce o schimbare politică. Există dubii valide privind îndeplinirea cerințelor UE pentru obținerea statutului de țară candidată. Totuși, exact ca și în cazul Ucrainei și Moldovei, decizia privind statutul de țară candidată pentru Georgia ține nu de gradul de pregătire al acesteia, ci de calculele geopolitice ale UE în privința factorului rusesc. Potrivit societății civile, 7 condiții din 12 sunt parțial implementate, altele 3 sunt mai avansate, iar două nu sunt realizate deloc – dezoligarhizarea și polarizarea politică (Civil.ge, Septembrie 2023). Dacă UE intenționează să resuscite cumva integrarea europeană a Georgiei, opunându-se intereselor rusești de a-și restabili influența, atunci statutul de țară candidată trebuie să fie oferită pe bază de raționamente geopolitice. Totodată, în faza ulterioară, deschiderea negocierilor de aderare va trebui să fie condiționată strict cu îndeplinirea reformelor unde există eșecuri în prezent, dar și cu calitatea desfășurării alegerilor parlamentare din 2024. Mai mult ca atât, UE trebuie să dezvolte o strategie de comunicare ageră și atentă în raport cu eventuala decizie de a acorda candidatura europeană Georgiei. Bruxelles-ul este obligat să explice publicului georgian că candidatura este oferită din calcule strategice. Condițiile ulterioare ale UE trebuie să vizeze calitatea proceselor democratice, cu accentul pe drepturile opoziției, mass-media și a societății civile. Decuplarea Georgiei de Ucraina și Moldova va juca mai mult în folosul Rusiei și a intereselor oligarhice georgiene decât împotriva acestora.

În loc de concluzie…

Criza din Orientul Mijlociu, la fel ca și agresiunea militară rusă contra Ucrainei, dar și alte conflicte geopolitice care urmează, sunt evidențe concludente ale faptului că sistemul relațiilor internaționale este în tranziție spre o lume multipolară. În acest sistem, multilateralismul și regulile nu dispar, ci au efecte limitate în termeni de timp și acoperire geografică.  SUA, UE și alți actori occidentali trebuie să se adapteze pentru a rămâne actori geopolitici funcționali, care sunt capabili atât să anticipeze crizele cât și să le gestioneze când eșuează prevenirea lor.

Pe lângă identificarea unor soluții viabile pentru criza din Orientul Mijlociu, UE are în fața sa două priorități geopolitice suplimentare. Una vizează asigurarea susținerii pentru Ucraina, iar cealaltă se referă la extinderea UE, care, în contextul amenințărilor geopolitice, pe lângă caracterul său transformațional, a căpătat o dimensiune profundă de securitate. Deocamdată, criza din Israel-Gaza nu pune în pericol politica de extindere a UE. Cu toate acestea, dacă conflictul iese de sub control și devine un război regional, UE va avea dificultăți să asigure același nivel de atenție și resurse pentru Ucraina și procesul de extindere spre Est. Prin urmare, deși UE a gafat la prima etapă, aceasta trebuie să devină pro-activă și imparțială în gestionarea crizei din Orientul Mijlociu pentru a preveni o eventuală degradare a situației în vecinătatea sa imediată.

Articol apărut pe ipn.md