joi, mai 19, 2022

Cu deficiențe

Prea lungă, mult prea complicată și nici în rostul acestei cronici povestea legată de acțiunea Timișoara- Capitală Culturală Europeană. Cert pentru mine e doar faptul că spectacolul cu piesa Banul Bánk, co-producție a Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely  și a încă două Teatre din Veszprém a văzut, la finalul lunii martie a anului 2022, luminile rampei. Și că respectiva producție se revendică a fi  parte din operațiunea de pregătire a evenimentului.

Scriere canonică, de manual, a literaturii dramatice maghiare, datorată dramaturgului Katona József, foarte adesea prezentă în repertorii, uneori rescrisă și redimensionată pentru a se înscrie în standardele mereu schimbătoare ale unei modernități etern fluide, Banul Bánk a cunoscut și adaptări cinematografice la fel cum a reprezentat și punctul de plecare pentru un libret de operă. Compusă în 1861 de Ferenc Erkel. Iar dacă varianta specifică teatrului liric se prezintă ca o sinteză între stilul operei italiene și etosul muzicii populare maghiare, textul dramatic conține un lesne vizibil nimb shakespearian pe care cred că regizorul noului spectacol de la Timișoara l-a socotit un punct de plecare pentru montare.

Tragica poveste – una cu trădări, orgolii, crime, cu neașteptate răsturnări de situații – se petrece în anul 1214 la Buda. Regele Endre al II lea, silit să plece la război și mult prea încrezător în fidelitatea și buna-credință a soției sale, Gertrudis, o străină, adică o venetică, îi lasă acesteia în sarcină treburile țării. O misiune pe care aceasta înțelege să o împartă cu fratele ei, Otto, prinț tânăr, corupt și afemeiat cu asupra de măsură. Printre primele măsuri pe care le ia cea ce se va dovedi o uzurpatoare și o ființă complet indiferentă la cerințele și suferințele poporului va fi limitarea puterii banilor. Adică a nobililor locului, unii dintre ei animați de bune sentimente.

Principalul inamic al planurilor criminale ale cuplului Gertrudis-Otto este însă tânărul ban Bánk pe care cei doi conspiratori, vremelnici deținători ai puterii, îl îndepărtează de la Curte. Afemeiat, Otto încearcă să îi seducă acestuia soția. Pe Melinda. Revenit în secret, Bánk trebuie să se lămurească și în privința pretinsei infidelidăți a soției cât și în cea a complotului urzit de nobili împotriva Reginei și a fratelui acesteia. Lucrurile se complică, Bánk se zbate între serioase probleme de conștiință. Trebuie să opteze între fidelitatea față de Rege și Reginî, loialitatea față de poporul maghiar asuprit și aflarea adevărului în privința faptelor soției.  Doar revenirea Regelui Endre repune o oarecare ordine în lucruri. Din păcate însă, între timp, Melinda se va sinucide aruncându-se în apele Tisei în vreme ce Regele nu îl va ierta pe Banul Bánk fiindcă nu a prevenit sacrificarea lui Gertrudis.

Cum spuneam, regizorul Markó Róbert a intenționat să ofere o versiune modernizată, aerată a tragediei. Totul se prezintă asemenea unei confruntări la scenă deschisă, ca o luptă în arenă între forțele binelui și cele ale răului. Ideea este sprijinită de decorul inteligent gândit,  o platformă, un ansamblu cu “sertare” și nenumărate locuri secrete. Decor datorat lui Árvai György. Costumele, cu alură modernă, relativ atemporală, delimitează net taberele aflate în conflict. Le semnează Szücs Edit. Copertele muzicale ale spectacolului (muzica de scenă este creația lui Cseri Hana) rezumă clar povestea. Sugerează premisele și concluziile acesteia. Spectacolul este însă evident deficitar la capitolul nuanțe (uneori chiar și în ceea ce privește claritatea narațiunii), dar mai ales în privință alcătuirii distribuției. Nu e asigurată omogeneitatea acesteia.

Sebestyén Hunor ar fi putut fi un Ban Bánk posibil dacă i-ar fi fost mai clar precizate de regizor sarcinile artistice. Este exact ceea ce trebuie Éder Enikö, deținătoare sigură și temeinică a rolului Reginei Gertrudis. Mi-a plăcut felul în care a înțeles și găsit soluții pentru complexitatea rolului actrița Taba Dorottya Lucia, sensibila, nuanțată interpretă a rolului Melindei. Buni, convingători, Aszalos Csaba, Molnos András Csaba, Bandi András Zsolt. În rolul Banul Miska, lasă o foarte bună impresie Csörögy Gábor. Actor care surprinde așa cum se cuvine versatilitatea personajului. Apariții de efect, chiar dacă scurte, au Balázs Attila și Tokai Andrea. Complet nerezolvată artisticește mi se pare însă conturarea personajului Otto. Miller Pátrick s-a dovedit a fi mult prea tânăr și evident neexperimentat pentru a susține complexitatea rolului. Care nu e precum costumul pe care îl poartă personajul, unul eminamente în alb și negru. Momentan, lui Miller Pátrick mi se pare potrivit să i se încredinteze roluri de tânăr romantic, de ingenuu și nicidecum de făcător și de desfăcător de intrigi. Dacă regizorul și actorul au încercat să ne propună un contre-emploi , din păcate încercarea este tare departe de a fi ceea ce se cheamă o reușită.

Marea problemă a spectacolului constă în opinia mea în faptul că regizorul Markó Róbert a intenționat să ne ofere un spectacol deparazitat de patetism, însă nu a ajuns la intensitatea tragediei.

Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara

BANUL BÁNK de Katona József și Szabó Borbála

Dramaturgia: Nagy Orsolya

Regia: Markó Róbert

Decoruri: Árvai György

Costume: Szücs Edit

Muzica de scenă: Cseri Hanna

Cu: Sebestyén Hunor (Banul Bánk); Taba Dorottya Lucia (Melinda); Aszalos Géza; (Banul Mikhál); Molnos András Csaba (Banul Simon); Éder Enikö (Gertrudis); Miller Pátrik (Otto); Balázs Attila (Regele Endre); Bandi András Zsolt (Banul Petur); Csörögy Gábor (Banul Miska); Benkö Zsuzsanna (Isidora); Berta Csongor (Cavalerul); Tokai Andrea (Tiborc)

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro