Cu deficiențe

Prea lungă, mult prea complicată și nici în rostul acestei cronici povestea legată de acțiunea Timișoara- Capitală Culturală Europeană. Cert pentru mine e doar faptul că spectacolul cu piesa Banul Bánk, co-producție a Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely  și a încă două Teatre din Veszprém a văzut, la finalul lunii martie a anului 2022, luminile rampei. Și că respectiva producție se revendică a fi  parte din operațiunea de pregătire a evenimentului.

Scriere canonică, de manual, a literaturii dramatice maghiare, datorată dramaturgului Katona József, foarte adesea prezentă în repertorii, uneori rescrisă și redimensionată pentru a se înscrie în standardele mereu schimbătoare ale unei modernități etern fluide, Banul Bánk a cunoscut și adaptări cinematografice la fel cum a reprezentat și punctul de plecare pentru un libret de operă. Compusă în 1861 de Ferenc Erkel. Iar dacă varianta specifică teatrului liric se prezintă ca o sinteză între stilul operei italiene și etosul muzicii populare maghiare, textul dramatic conține un lesne vizibil nimb shakespearian pe care cred că regizorul noului spectacol de la Timișoara l-a socotit un punct de plecare pentru montare.

Tragica poveste – una cu trădări, orgolii, crime, cu neașteptate răsturnări de situații – se petrece în anul 1214 la Buda. Regele Endre al II lea, silit să plece la război și mult prea încrezător în fidelitatea și buna-credință a soției sale, Gertrudis, o străină, adică o venetică, îi lasă acesteia în sarcină treburile țării. O misiune pe care aceasta înțelege să o împartă cu fratele ei, Otto, prinț tânăr, corupt și afemeiat cu asupra de măsură. Printre primele măsuri pe care le ia cea ce se va dovedi o uzurpatoare și o ființă complet indiferentă la cerințele și suferințele poporului va fi limitarea puterii banilor. Adică a nobililor locului, unii dintre ei animați de bune sentimente.

Principalul inamic al planurilor criminale ale cuplului Gertrudis-Otto este însă tânărul ban Bánk pe care cei doi conspiratori, vremelnici deținători ai puterii, îl îndepărtează de la Curte. Afemeiat, Otto încearcă să îi seducă acestuia soția. Pe Melinda. Revenit în secret, Bánk trebuie să se lămurească și în privința pretinsei infidelidăți a soției cât și în cea a complotului urzit de nobili împotriva Reginei și a fratelui acesteia. Lucrurile se complică, Bánk se zbate între serioase probleme de conștiință. Trebuie să opteze între fidelitatea față de Rege și Reginî, loialitatea față de poporul maghiar asuprit și aflarea adevărului în privința faptelor soției.  Doar revenirea Regelui Endre repune o oarecare ordine în lucruri. Din păcate însă, între timp, Melinda se va sinucide aruncându-se în apele Tisei în vreme ce Regele nu îl va ierta pe Banul Bánk fiindcă nu a prevenit sacrificarea lui Gertrudis.

Cum spuneam, regizorul Markó Róbert a intenționat să ofere o versiune modernizată, aerată a tragediei. Totul se prezintă asemenea unei confruntări la scenă deschisă, ca o luptă în arenă între forțele binelui și cele ale răului. Ideea este sprijinită de decorul inteligent gândit,  o platformă, un ansamblu cu “sertare” și nenumărate locuri secrete. Decor datorat lui Árvai György. Costumele, cu alură modernă, relativ atemporală, delimitează net taberele aflate în conflict. Le semnează Szücs Edit. Copertele muzicale ale spectacolului (muzica de scenă este creația lui Cseri Hana) rezumă clar povestea. Sugerează premisele și concluziile acesteia. Spectacolul este însă evident deficitar la capitolul nuanțe (uneori chiar și în ceea ce privește claritatea narațiunii), dar mai ales în privință alcătuirii distribuției. Nu e asigurată omogeneitatea acesteia.

Sebestyén Hunor ar fi putut fi un Ban Bánk posibil dacă i-ar fi fost mai clar precizate de regizor sarcinile artistice. Este exact ceea ce trebuie Éder Enikö, deținătoare sigură și temeinică a rolului Reginei Gertrudis. Mi-a plăcut felul în care a înțeles și găsit soluții pentru complexitatea rolului actrița Taba Dorottya Lucia, sensibila, nuanțată interpretă a rolului Melindei. Buni, convingători, Aszalos Csaba, Molnos András Csaba, Bandi András Zsolt. În rolul Banul Miska, lasă o foarte bună impresie Csörögy Gábor. Actor care surprinde așa cum se cuvine versatilitatea personajului. Apariții de efect, chiar dacă scurte, au Balázs Attila și Tokai Andrea. Complet nerezolvată artisticește mi se pare însă conturarea personajului Otto. Miller Pátrick s-a dovedit a fi mult prea tânăr și evident neexperimentat pentru a susține complexitatea rolului. Care nu e precum costumul pe care îl poartă personajul, unul eminamente în alb și negru. Momentan, lui Miller Pátrick mi se pare potrivit să i se încredinteze roluri de tânăr romantic, de ingenuu și nicidecum de făcător și de desfăcător de intrigi. Dacă regizorul și actorul au încercat să ne propună un contre-emploi , din păcate încercarea este tare departe de a fi ceea ce se cheamă o reușită.

Marea problemă a spectacolului constă în opinia mea în faptul că regizorul Markó Róbert a intenționat să ne ofere un spectacol deparazitat de patetism, însă nu a ajuns la intensitatea tragediei.

Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara

BANUL BÁNK de Katona József și Szabó Borbála

Dramaturgia: Nagy Orsolya

Regia: Markó Róbert

Decoruri: Árvai György

Costume: Szücs Edit

Muzica de scenă: Cseri Hanna

Cu: Sebestyén Hunor (Banul Bánk); Taba Dorottya Lucia (Melinda); Aszalos Géza; (Banul Mikhál); Molnos András Csaba (Banul Simon); Éder Enikö (Gertrudis); Miller Pátrik (Otto); Balázs Attila (Regele Endre); Bandi András Zsolt (Banul Petur); Csörögy Gábor (Banul Miska); Benkö Zsuzsanna (Isidora); Berta Csongor (Cavalerul); Tokai Andrea (Tiborc)