Washingtonul a facut o surpriza placuta, saptamana trecuta Chisinaului, anuntand pentru 11 martie 2011 prima vizita istorica a unui vicepresedinte american, Joseph Biden, pe teritoriul Republicii Moldova. Vizita lui Biden, vine dupa ce senatorul republican Richard Lugar a solicitat, la incepul lui februarie, administratiei Obama sa sustina eforturile europene de a solutiona conflictul din Transnistria si aspiratiile euro-atlantice ale Moldovei.
Anterior, conflictul din Transnistria s-a aflat pe agenda discutiilor dintre Angela Merkel, Sarkozy si Dmitrii Medvedev la Deauville (octombrie 2010), prilej cu care presedintele rus a afirmat ca: Cred ca avem sanse bune sa reluam acest proces si sa obtinem un rezultat. Rusia va contribui la aceasta, dar as vrea sa atrag atentia ca succesul depinde nu numai de Rusia. Succesul depinde si de pozitia Moldovei, ceea ce este fara indoiala lucrul cel mai important, depinde de pozitia Transnistria, depinde de pozitia Romaniei, depinde de pozitia Uniunii Europene.
Solutia mentinerii integritatii teritoriale a Republicii Moldova si a retragerii Armatei a XIV-a este promovata de toti actorii implicati in negocieri(Rusia, Ucraina, RM si OSCE din pozitia de negociatori si UE, SUA-cu statut de observatori) cu exceptia regimului separatist de la Tiraspol.
Daca pentru prima data dupa conflictul din 1992, Rusia va dori sa solutioneze acest conflict, situatia post-conflict din Republica Moldova si Europa necesita raspunsuri la intrebarile: Ce se va intampla in politica interna si externa a Republicii Moldova dupa reintegrarea teritoriala? Cum ar arata Republica Moldova fara Transnistria? De ce s-a preferat mentinerea integritatii statale a Republicii Moldova si recrearea unei configuratii teritoriale inventate de Stalin? Raspunsul la aceste intrebari este conditionat de o a treia:
Ce este, in prezent, Transnistria?
De facto, Republica Moldoveneasca Nistreana(cum este numita Transnistria de regimul Smirnov) functioneaza ca un stat: are un teritoriu delimitat de aproximativ 5 mii km patrati, o populatie nu mai mare decat a unui judet din Romania(aprox. 500 mii locuitori) si, cel mai important un ansamblu birocratic si instutional construit dupa structura clasica a statului modern in cei 20 de ani de la destramarea URSS. Dupa, cum sustine istoria oficiala a regimului de la Tiraspol, exista si o natiune transnistreana, evident diferita de cea moldoveneasca creata pentru a justifica pretentiile de independenta ale regiumului Smirnov.
Pentru a exista ca stat ii lipsesc doua atributii esentiale: sustenabilitatea economica deplina(adesea bugetul de la Tiraspol a primit fonduri din Federatia Rusa) si recunoasterea altor state.
Transnistria este considerata gaura neagra a Europei. La Rabnita si Tiraspol se afla depozite de arme si munitii nesecurizate ale URSS. Regimul politic semiopac inseamna coruptie, trafic de arme, mandatul lung de aproape 20 ani al presedintelui si practicile sovietice adaptate la capitalism.
In prezent, importanta Transnistriei pentru Republica Moldova este mai mult simbolica: realizarea unui mare obiectiv national-reintegrarea statului moldovenesc anuntat ca atare de fiecare guvernare de dupa 1991. Economic, chiar daca in perioada URSS, Transnistria a fost partea industrializata a RSSM(Republica Sovietica Socialista Moldovenesca), in prezent nu mai valoreaza nimic pentru ca Tiraspolul nu a investit, preferand conservarea mostenirii sovietice.
Cum ar arata Republica Moldova cu Transnistria reintegrata de facto in componenta sa?
Solutionarea confictului transnistrean prin mentinerea integritatii teritoriale a Republicii Moldova ar insemna, in primul rand, consolidarea pozitiei politice fragile a AIE2(creata dupa indelungi negocieri) in raport cu opozitia reprezentata de PCRM. Comunistii ar fi slabiti la maxim si nu ar putea justifica neindeplinirea obiectivului national in cei opt ani in care s-a aflat la guvernare. In relatia actualei guvernari cu electoratul moldovenesc, o eventuala reusita nu ar aduce in mod decisiv reorienatrea voturilor date PCRM, populatia saracita timp de 20 de ani fiind interesata mai mult de reformele economice si cresterea bunastarii decat de oficializarea relatiei cu un teritoriu si mai sarac. Pentru oamenii de rand cu rude emigrante de nevoie in Occident sau cu un salariu mediu de 150euro obiectivele nationale ale clasei politice nu conteaza.
Inca 20 de ani pentru Transnistria?
La nivel intern, integrarea Transnistriei ar aduce si restartarea procesului de constructie a statului moldovenesc inceputa cu 20 ani in urma si realizata doar partial, chiar si in partea stanga a Nistrului. Chiar daca are ansamblul institutional si birocratic functional, Chisinaul nu dispune de consensul societal(situatie vizibila in rezultatele alegerilor).
La nivel identitar Republica Moldova este in acelasi timp romaneasca, moldoveneasca si rusa. Asemenea este si Transnistria. Daca ar fi sa judecam dupa evolutia Republicii Moldova de dupa 1991, Chisinaului i-ar trebui 20 de ani doar pentru a construi reteaua birocratico-institutionala in Transnistria. Modelul autonomiei Gagauziei mult vehiculat de clasa politica de la Chisinau pentru a fi implementat si in Transnistria, este greu aplicabil teritoriului controlat astazi de Tiraspol, iar succesul acestuia depinde de influenta factorului rusesc, care asa cum a procedat in mod frecvent in fostele republici sovietice va fi tentat de incurajarea tendintelor separatiste si a revendicarilor de orice fel pentru a slabi puterea de la Chisinau. In Gagauzia, minoritaea cu origini turce a beneficiat de sprijin economic de la Istanbul in schimbul ramanerii in componenta teritoriului Republicii Moldova . Prin urmare, chiar daca Rusia isi va lua mana de pe Tiraspol prin solutionarea conflictului inghetat nu inseamna ca nu va mangaia pe viitor pretentiile ridicate de cei 30% rusi transnistreni catre Chisinau. In acest context apare si intrebarea: dar transnistrenii (31% moldoveni, 30% rusi, 28% ucraineni) ce vor?
Intrebarea cine doreste unirea de facto cu Republica Moldova adresata populatiei rusificate de dincolo de Nistru nu ar gasi un raspuns afirmativ in randurile transnistrenilor, dovada fiind programele electorale ale opozitiei de la Tiraspol si declatiile reprezentantilor societatii civile.
Integrarea Transnistriei, ar agrava situatia economica a Republicii Moldova (care este cel mai sarac stat din Europa) si care va trebui sa achite, cel putin teoretic, uriasa datorie catre Gazprom, acumulata de regimul Smirnov in 20 de ani(aprox. 2 mld$). Chisinaul va avea sarcina dificila de a implementa un sistem economic functional (experiment ratat in dreapta Nistrului). Integrarea Transnistriei, profund afectata de criza economica, necesita aplicarea unor reforme economice dure, pe care liderii de la Chisinau vor ezita sa le adopte pentru a nu anatagoniza populatia ce nu sustine revenirea in componenta teritoriala a Republicii Moldova.
Transnistria- obstacol in integrarea Europeana
In politica externa, rezolvarea conflictului nistrean ar fi un atu important pe calea catre integrarea europeana a Republicii Moldova, Bruxelles-ul ferindu-se pana in prezent sa acorde un parcurs clar al integrarii pentru Chisinau, in primul rand pentru ca nu poate admite un stat candidat, care nu-si poate controla teritoriul si traficul de arme, persoane, uraniu(si alte substante ilegale).
Cum ar arata Republica Moldova fara Transnistria?
Crearea unui stat dupa configuratia teritoriala inventata de Stalin in 1924, nu este, in mod sigur o solutie morala pentru Occident. Dar, pentru ca politica nu tine cont de regulile moraliei, dupa cum sustinea celebrul teoretician al relatiilor internationale, Hans J. Morgenthau, pentru conflictul din Transnitria a fost aleasa solutia mai avantajoasa in practica.
Iesirea de iure a Transnistriei din componenta Republicii Moldova ar insemna, in primul rand, o lovitura puternica pentru orice configuratie de putere de la Chisinau si in al doilea rand ar oferi mult asteptatul atu pentru comunisti, care ar zdruncina sau destrama AIE.
Pentru aliatul european al Republicii Moldova, Transnistria ar deveni o problema si mai mare decat este in prezent: sustenabilitatea unui mic stat independent este pusa sub semnul intrebarii fara sprijinul Rusiei, interesata de supravietuirea regimului Smirnov doar daca poate slabi cu ajutorul lui Chisinaul. Intoarcerea Transnistriei in componenta teritoriala a Ucrainei, careia i-a apartinut pana la Stalin, nu ar fi lipsita de probleme deoarece Kievul nu a revendicat-o, in mod oficial, niciodata dupa 1991 si ar crea dificultati in procesul de asimilare pentru un stat vesnic confruntat cu probleme economice precum cel ucrainean. Pe de alta parte, mentinerea Transnistriei in componenta Republicii Moldova poate asigura stabilitatea politica la Chisinau si un partener de negocieri cordial pentru UE. Inlaturarea regimului Smirnov si a practicilor politice si economice obscure perpetuate de acesta ar consolida securitatea la frontierele UE.
Un plan de reintegrare
Solutionarea conflictului, dupa scenariul cel mai favorabil puterii de la Chisinau si UE nu asigura existenta unui stat consolidat la nivel intern ci mai degraba un drum lung si anevoios de reconstructie. O data incheiat conflictul din Transnistria, Chisinaul trebuie sa elaboreze cu sprijinul partenerilor externi un parcurs clar al reintegrarii regiunii de dincolo de Nistru.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1. Reforme si dezvoltare economica sustinuta a R.Moldova
2. Alinierea legislatiei si institutiilor RM pe modelul Romania/UE
3. Inceperea negocierilor cu UE in vederea aderarii, liberalizarea vizelor cu UE/USA
Din acel moment, RM va deveni din ce in ce mai atragatoare pentru cei din regiunea separatista, interesati de pasapoarte pt UE, de libera circulatie, de perspective economice mai bune.
4. Folosirea atractivitatii economice si europene, de catre RM, pentru a desolidariza regimul politic separatist de populatia nistreana.
5. Intarirea pe toate caile, prin orice mijloc de publicitate, a constiintei moldovenesti/romanesti/europene la moldovenii nistreni, organizarea lor treptata intr-o forta politica pentru a crea separatism in interiorul separatismului. In cel mai rau caz, macar o parte a Transnistriei va fi recuperata.
6. Utilizarea afacerilor pt influentarea politicienilor ucrainieni si rusi locali.
E o negociere globala, mai putin conteaza ce vor 500.000 de rusi, ucrainieni si moldoveni decat ce decid Rusia/UE/USA/Romania/Ucraina. Regimul separatist e mort in ziua in care Rusia cade de acord cu Romania/UE/USA.
Din principiu, nu se cedeaza nimic intr-o negociere, decat in schimbul primirii unor avantaje. Si in nici un caz nu se propun public ipoteze care pot servi adversarului, public se fac doar propuneri care il pot destabiliza, atat.
In opinia mea, atit articolul cit si primul comentariu sunt rupte decrealitate. Articolul incearca sa traseze un model, dar care nu reflecta bine mecanismul conflictului; puls la toate, exista un sire de erori factuale, sau invocari de legaturi cauzale incorecte, fara evidenta sau explicatie logica. Comentariul 1 incearca sa aplice drept solutie possibila un model idel, care la fel ignoreaza un sir de variabile importante ale mecanismului conflictului.
a) pentru a deveni atractiva pentru malul sting, MD ii trebuie foarte mult timp, iar timpul favorizeaza Tiraspolul (de construirea identitatilor ati auzit?) Apoi, MD fiind micuta, chiar daca e destul de atractiva pentru Transnistria, Rusia are atitea resurse ca va putea balansa practic oricare oferta a MD.
b) Chestia cu atractivitatea ar fi ok daca la Tiraspol ar exista un regim democrat, insa datorita faptului ca e regim autoritar, care controleaza spatiul ideatic, si din mai multe alte motive, populatia din stinga Nistrului nu va fi atrasa catre Chisinau.
c) In articole se vorbeste ca Rusia la fel doreste sa plece si sa permita restabilirii suveranitatii MD asupra malului sting – wrong assumption! Daca urmarim pozitiile Rusiei in ultimii doar 3-5 ani, vedem ca de fapt Rusia nu doreste sa plece. Mai sunt o droaie de greseli, dar nu am timp sa scriu – doar sugerez sa se faca o cercetare mai minutioasa, atragindu-se atentia deosebita la credibilitatea surselor, etc. Intrun ceas bun.
Cam asta e si parerea mea.
Nu exista surprize placute in politica. Exista doar privitori incompetenti care nu pot descifra interesul dintr-o actiune a unui alt stat. Daca asta e doar la nivel de comentator e ok, daca surpriza placuta exista si in politica la nivel inalt din MD atunci e grav. Biden e acolo cu un scop. Pot doar specula cam care ar putea fi, si probabil e legat de ceva geopolitica mai mare. Nu m-ar mira sa fie legat de situatia din Libia. O sa stim dupa 11 martie. Daca se flexibilizeaza pozitia Rusiei in privinta Libiei putem banui ca iar va avea de pierdut Moldova (castiga Rusia). Deci depinde ce e mai prioritar ptr. Rusi. Americanii doar spun rusilor prin Biden ca o sa aibe de pierdut in Moldova daca se incapataneaza sa se bata geostrategic in Libia. Depinde si cat de ocupat e Gaddafi si daca observa sau nu tactica. Ceea ce poate ajuta Moldova e faptul ca Ruasia are tot interesul unui conflict prelungit in Libia fara interventia vesticilor pentru ca asta creste pretul petrolului si creste mult castigurile lor din vanzarea de petrol. Cat de mare e oare valoarea geostrategica a Transnistriei pentru rusi? Cat castiga din marirea pretului la petrol? Asta nu mai stiu. asa ca o sa ma uit la fapte sa descifrez rezultatele calculelor celor caqre iau deciziile.
Transnistria nu va intra in componenta Republicii Moldova pentru simplu motiv ca Nistru a devenit frontiere oficiala a spatiului slav. In schimbul Transnistriei RM va primi Basarabia de Sud. Tot pentru ca Limanul este frontiera spatiului slav. Cine va sprijini aceste tendinte? Tocmai Federatia Rusa. Si asta pentru ca este multumita cu frontiera pe Nistru. Restul este literatura. Vizita lui Biden la Chisinau este f.importanta, pentru ca vine un vicepresedinte SUA in vizita. Ce va zice acest aventurier (Biden) nu conteaza. El va spune banalitati. El este urechist in aceste probleme. Se baga pentru a-si inventa activitate.
Un articol extrem de plictisitor, care nu aduce nimic nou față de ce știam deja, doar reiterează niște truisme (garnisite și cu ceva sentimente de superioritate gen „nu mai mare decît un județ al României”) și pune mai multe întrebări decît să dea răspunsuri documentate la ce se întîmplă acum acolo.
(Apropo de întrebări, e tipic pentru presa românească și nesiguranța autorei – sau pentru lucrări științifice în curs de elaborare – să pui ca supratitluri la paragrafe întrebări în loc de constatări verfiicabile; să fie formația științifică, i.e. dubitativă, și nesiguranța lucrurilor afirmate de vină?)
Așteptăm ca autoarea să-și dea doctoratul mult dorit și sperăm ca odată cu el să-i crească și competența.
PS: Pe lîngă temă, oare cînd va reuși „Contributors” să folosească diacriticele? Sînteți printre ultimii la care neglijența redactării (nu doar în problema diacriticelor) devine din ce în ce mai mult lipsă de respect față de cititori, în ciuda nivelului respectabil al unora dintre autori…