miercuri, iulie 17, 2024

Cum a castigat Maia Sandu? Rolul enorm al diasporei. Cat l-a ajutat Moscova pe Dodon? Interviu cu Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic

La 1 noiembrie, acum două săptămâni, Maia Sandu câștiga cu 36% turul întâi, cu 4 procente în fața lui Igor Dodon. Ieri, în turul doi, doamna Sandu l-a surclasat pe Dodon chiar în Moldova, unde era așteptat un rezultat mai strâns. Iar în diasporă, care a bătut toate recordurile de prezență, Maia Sandu a luat 93%. Este o victorie categorică. Cum o explicați?

Sunt mai mulți factori aici. Dar importantă, decisivă chiar, a fost campania agresivă a lui Dodon care a stârnit o reacție contrară celei scontate. Grobianismul, minciuna, misoginismul și sexismul lui Dodon, volumul uriaș de fake news … toate acestea au mobilizat acel segment de electorat care și-a pierdut entuziasmul, încrederea în procesul electoral și care votează tot mai rar în ultimii ani. Deci, pe lângă electoratul captiv, Maia Sandu a izbutit să convingă și oameni care ies rar la vot. De fapt, campania agresivă a lui Dodon i-a convins să iasă din casă și să voteze cu doamna Sandu.

Deci, în ciuda emigrației masive din ultimii ani, în ciuda Covid 19 care face ravagii în Moldova, dar și în Vestul Europei unde e stabilită mare parte a diasporei moldovenești, s-a înregistrat o participare la vot record, de peste 1.650.000. Cu aproape 40.000 de voturi mai mult decât la alegerile prezidențiale din toamna 2016. Iar numărul ar fi fost și mai mare, însă s-a epuizat stocul de buletine de vot în câteva secții din străinătate, printre care Frankfurt și Londra.

S-a repetat scenariul alegerilor prezidențiale din România, din 2014?

Oarecum. La comparația asta mă gândisem și eu. Sunt cel puțin trei elemente comune: mobilizarea diasporei a făcut diferența, în cele din urmă; campania extrem de agresivă a lui Ponta atunci și Dodon acum, care au avut efectul invers; profilul celor doi candidați, care inițial par inadecvați mediului politic din țara lor, numai că tocmai asta va atrage electoratul.

Profilul diasporei s-a schimbat în ultimii ani. Obișnuitele badante care îngrijesc bătrâni ca să-și țină copiii la școală în România au lăsat locul tinerilor. Din aprilie 2014, regimul visa free le-a permis intrarea în țările Uniunii Europene și celor care nu aveau deja pașapoarte românești. Uitați-vă la imaginile cu cei care au stat la coadă ca să voteze; sunt tineri, adesea țin în brațe copii mici, care s-au născut în țările de emigrare. Sunt legal în străinătate, au actele în regulă, nu le e teamă să meargă să voteze la consulat. Au spirit critic și opinii politice ferme, pe care le expun pe rețelele sociale. Revoluția tehnologică le permite să fie la curent cu ce se întâmplă acasă. Iar Dodon numind diaspora “electorat paralel” a enervat foarte tare, contribuind serios la mobilizarea acesteia în turul al doilea.

Alegerile parlamentare din noiembrie 2014 și cele prezidențiale din octombrie 2016 sunt echivalentul alegerilor parlamentare și prezidențiale din România, 2008 și 2009. Atunci se năștea problema participării diasporei la procesul electoral. Amintiți-vă de dezamăgirea din decembrie 2009 a PSD care nici până astăzi nu are vindecată rana pierderii prezidențialelor la o diferență de circa 72.000 voturi. Cu ce înverșunare au montat la televiziunile mogulilor campania împotriva lui Baconschi și a MAE pentru că au permis diasporei să voteze! Și cum lecțiile neînvățate se răzbună, tentativa de a limita accesul diasporei la procesul electoral, a condus la pierderea alegerilor de către Ponta în 2014. Un proces similar s-a petrecut acum în Republica Moldova.

Al doilea element, stilistica campaniilor lui Ponta din 2014 și Dodon – 2020. Ambele foarte agresive, cu multe atacuri la persoană, au scindat societatea, au înverșunat oamenii unii împotriva altora și, cel mai important, a mobilizat acea rezervă a electoratului capabilă să facă diferența.

Și mai era profilul candidaților. Un sas în România, adică reprezentantul unei minorități etnice și religioase, împotriva candidatului român-ortodox, care flutura tricolorul și-și încărca strident afișele de campanie cu niște kiciuri înfiorătoare, pe post de simboluri populare. La fel ca Iohannis, Maia Sandu nu se enervează, nu are nimic agresiv sau strident în ea, e atipică pentru scena politică moldovenească fiind femeie, care vorbește bine pe lângă română și engleză și rusă, inteligentă, cultă, cu studii solide de economie, cu stagii afară, cu job-uri bine plătite la Banca Mondială. Și unul și celălalt vorbesc puțin, se feresc de declarații tranșante, adoptând modelul politicianului “teflon” care e Angela Merkel.

Asta nu explică rezultatul din turul întâi. Președintele Dodon avea mai multe instrumente la îndemână pentru a schimba cifrele. Moldova e totuși fostă republică sovietică și nu mai târziu de luna august în Belarus, Lukașenko a falsificat alegerile atât de grosolan că nimeni nu l-a mai crezut … și vedem că valul de represiune, cu tot aparatul uriaș al serviciilor secrete și trupelor speciale, nu mai poate stinge protestele care nu mai contenesc de 100 de zile.

Moldova nu e Belarus, asta e clar. Iar Dodon nu e Lukașenko, nici măcar nu aduce. Lukașenko e un autocrat care conduce cu mână de fier Belarus de 26 de ani. Un politician carismatic, abil, care combina propaganda în care excelează cu pragmatismul. Ca să înțelegem de ce a pierdut Dodon la scor acum, trebuie să vedem cum a fost ales acum 4 ani. Dodon a fost în bună măsură creația oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc, după care au plâns luni de zile politicieni și comentatori de la București. Plahotniuc se pare că a fost un tip generos. Ați fi uimit să aflați câți îl regretă.

Plahotniuc a avut o contribuție importantă la creșterea lui Dodon…. Anul 2014 a fost decisiv. Dinamica regională s-a schimbat prin anexarea Crimeei de către Rusia. În luna mai, Moscova a abandonat proiectul Partidului Comuniștilor lui Voronin și a îmbrățișat Partidul Socialiștilor, creația lui Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Dar nașterea și primii pași ai socialiștilor nu erau străini de Plahotniuc. Proiectul n-a convins de la început.

Astfel, o bună parte a electoratului pro-rusesc și a celui anti-sistem care sancționa eșecurile coalițiilor pro-europene ce au îngropat speranțele unei părți a electoratului a fost sedus de carismaticul Renato Usatîi, liderul unui partid nou, al cărui nume sună mai bine în rusă, Nașa Partiia… Partidul Nostru. Socialiștii au făcut atunci campanie cu postere mari cu Putin. În toamna 2014, la intrarea în oraș, dinspre aeroport, trona țarul Putin, între Greceanîi și Dodon. Numai că socialiștii erau la 5-6% cu doar două săptămâni înaintea alegerilor. Și, atunci, s-a produs ceva incredibil… Plahotniuc care controla justiția a scos în afara legii partidul lui Usatîi, care domina în preferințele electoratului. O campanie de presă, cu reale sau pretinse dezvăluiri și anchete jurnalistice, pregătise opinia publică pentru execuția lui Usatîi. Lui Usatîi i se lipise pe frunte sigla serviciilor secrete rusești, a FSB-ului. Operațiunea a fost un succes, Plahotniuc a fost aplaudat la scenă deschisă de diplomații străini acreditați la Chișinău.

Socialiștii pro-ruși ai lui Dodon au câștigat alegerile, înregistrând cel mai mare scor, însă s-au dus în opoziție. Putin a câștigat prima victorie în fostele republici sovietice de la anexarea Crimeei și asta tocmai în Moldova, “premiantul clasei Parteneriatului Estic”. Sigur, era o falsă victorie electorală, bănuia și el asta, dar avea nevoie de ea, pentru publicul din Rusia. Pachetul de control la “Societatea Comercială Dodon SA” era deținut de oligarhul Plahotniuc. Neîncrederea Kremlinului în Dodon este evidentă. Dar Putin avea nevoie de el, ca să nu stea singur la tribuna mausoleului, cu ocazia paradei de Ziua Victoriei. Asocierea lui Dodon cu Plahotniuc despre care relata toată presă moscovită a devenit stânjenitoare și pentru Kremlin. Iar vice-premierul Dmitri Kozak, în vara anului trecut, l-a desprins cu greu pe Dodon din îmbrățișarea lui Plahotniuc, cu care se pare că bătuse palma pentru un guvern între socialiști și democrați.

Atunci de ce a investit Kremlinul resurse în campania de realegere a lui Dodon? De ce au ieșit cu declarații foarte dure liderii ruși împotriva Occidentului care pregătește “revoluții colorate” la Chișinău?

Dodon rămâne o piesă importantă chiar dacă a pierdut alegerile. El e liderul celui mai puternic partid politic din Moldova, care e și pro-rus. Nu renunți la un astfel de pion. Mai ai nevoie de el. În același timp, odată cu pierderea alegerilor creezi posibilitatea schimbării conducerii la PSRM. Ai în rezervă de cadre un Ceban, primarul Chișinăului, politician care s-a profilat în ultimii ani ca un posibil succesor al lui Dodon la conducerea socialiștilor.

Tocmai stridența declarațiilor m-a făcut să cred că intențiile reale ale Kremlinului erau altele. A ieșit de două ori Putin, de două ori șeful spionajului, Narâșkin, de trei ori ministrul de Externe, Lavrov. Nu vi se pare ciudat? Ca Moscova să acuze Washington-ul de imixtiune în treburile interne ale Moldovei? Pentru că un subsecretar de stat, David Hale, a discutat la telefon despre alegeri cu Dodon și Maia Sandu?!

Astfel, Moscova a înțeles că nu mai are resursele Uniunii Sovietice, că trebuie să-și calibreze obiectivele conform capacităților de care dispune și contextului în care evoluează. Și asta se vede în Belarus, Caucazul de Sud, Kârgâstan… unde interferența rusească este mai redusă și mai discretă.

Dar nu era în avantajul Rusiei să-l aibă pe Dodon partener la Chișinău?

Dar ce beneficii a adus Dodon rușilor? Doar ca să-i arăți Occidentului că mai ai piese pe tabla de șah cu care să te joci! Cu care să încerci o negociere. Ținut într-o rezervă strategică pentru dosarul transnistrean. Care însă nu se mișcă!

Să-l vezi pe Dodon de câteva ori pe an cum cere vizită la Moscova unde vine după bani. S-au plictisit și rușii de el. Nu-i mai bine să ai un politician pro-european care are deschise ușile în diverse capitale occidentale și care poate debloca liniile de creditare pentru Moldova?

De ce ar fi Moscova interesată în succesul Republicii Moldova?

N-am spus asta. Dar nici nu are nimic de câștigat Putin dacă Moldova se prăbușește…

Ce am spus eu a fost… că Dodon, “omul rușilor” este considerat responsabil pentru eșecul Moldovei, în felul acesta imaginea Rusiei având de suferit. Dacă vine Maia Sandu președintă, ea va fi considerată responsabilă, chiar dacă Dodon va urca în fotoliul de prim ministru. Și dacă vor fi deblocate fonduri europene și dacă vor avansa într-un ritm nemaivăzut reformele asta nu înseamnă că Uniunea Europeană va formula o ofertă concretă Moldovei în următorii 2-3 ani.

Doar aderarea la UE, deci un plan de integrare a Republicii Moldova în lumea occidentală va scoate cu adevărat această țară din zona cenușie, în care Rusia se luptă ca să-și păstreze influența. Eu nu văd, din păcate, conturul acestui plan și nici un context favorabil apariției sale.

Renato Usatîi a jucat un rol important în spargerea unității stângii pro-ruse și în victoria Maiei Sandu din turul al doilea. Mai mulți comentatori văd în el noua stea a politicii moldovenești. Nu e periculos?

Poate fi periculos, desigur. Însă, în această etapă el încearcă să joace un rol pozitiv, să se facă util unei “cauze bune”.

Da, sunt de acord cu dvs că a jucat un rol important. Apariția pe stânga a lui Usatîi și a Violetei Ivanov, candidata Partidului Șor, a spart unitatea electoratului de stânga și a permis Maiei Sandu să câștige primul tur, ceea ce a dat o altă dinamică alegerilor….

Iar, între tururi, Usatîi a fost abil, nu și-a invitat alegătorii să voteze cu Maia Sandu, ci le-a cerut să voteze anti-Dodon. Iar în ultima zi de campanie, vineri – 13, a dezlănțuit un atac neobișnuit de dur împotriva FSB, principalul succesor al KGB-ului care ar pune la cale atentate împotriva sa. E o conferință de presă de 30 minute, o găsiți pe pagina lui de Facebook, în care dă numele unui general maior din FSB, Miliutin și altor doi ofițeri … și mai difuzează niște imagini video cu ceva care ar putea fi o bombă care să-l arunce pe el în aer… E spectacol total. Numai Usatîi poate pune în scenă așa ceva.

Ca să se valideze la nivel național, Usatîi are nevoie de alegeri anticipate. El este primar de Bălți, dar… el aspiră la mai mult, la mult mai mult. Cred că va candida la președinție în toamna 2024. Dacă va supraviețui până atunci în politică.

Ce șanse are Maia Sandu să declanșeze alegeri anticipate? Doar prerogativele președintelui Moldovei sunt destul de reduse.

Dacă-l va convinge pe Dodon că are de câștigat de pe urma anticipatelor, o să poată declanșa procedura. Altfel, este foarte greu, dacă nu imposibil. Dodon ar putea fi interesat doar ca să-și consolideze poziția în PSRM, să-și pună pe lista doar parlamentari fideli, oameni pe care-i controlează. Numai că Usatîi o să le fure procente socialiștilor, motiv pentru care Dodon nu va fi de acord cu anticipatele. Usatîi poate spera la un scor între 15 și 20%. Împotrivă mai sunt și democrații lui Pavel Filip, dar și Platforma Demnitate și Adevărat, parte componentă a blocului ACUM, alături de Maia Sandu.

Nu sunt convins că PAS-ul doamnei Sandu poate spera la mai mult de 33-35 deputați din 101. Deci, are nevoie de aliați.

Ideal ar fi ca unioniștii să se unească și să formeze un bloc care să bage în parlament 13-15 oameni, iar PPDA să se ducă spre stânga și să ocupe locul lăsat liber de dispariția democrația, ar putea trece bariera și intra în parlament. Deci, într-un fel, s-ar reface vechiul AIE, Alianța pentru Integrare Europeană, dar cu alte partide în componență.

Dacă Maia Sandu nu reușește să declanșeze anticipate și intră într-un război de uzură cu socialiștii lui Dodon, în mai puțin de doi ani, cota ei de popularitate s-ar putea prăbuși și tot acest activism electoral al diasporei, se va fi desfășurat în van.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Citeva cuvinte doar . Diferenta intre voturile obtinute de MAIA Sandu si Dodon este foarte mare . Bunul simt si pozitionarea decisiva de partea UE a Maiei Sandu impreuna cu admirabila stapinire de sine (asocierea cu Klaus Iohannis si cancelarul Merkel este mai mult decit reala si are in spate si alte considerente ) au fost decisive si impreuna cu pozitionarea lui Renato Usatîi (din motive cunoscute de unii ) au facut diferenta .Sa o felicitam pe MAIA SANDU si nu in ultimul rind ci mai degraba in primul rind pe presedintele Iohannis , ce deja si-a anuntat vizita in Tepublica Moldova .

  2. Absolut surprinzator rezultatul alegerilor. Desi orice rezultat era luat in calcul, nimeni nu a anticipat o astfel de diferenta. Asta spune multe, mai ales ridica (confirma?) semne de intrebare in privinta libertatii presei si a sondajelor de opinie (indiferent de cine le-a comandat). Surprinzatoare si mobilizarea diasporei, altfel destul de apatica. Sa nu uitam de mobilizarea extrem de slaba a moldovenilor din Romania la alegerile precedente care erau la fel de importante. Si sa nu uitam ca Moldova, spre deosebire de Romania, are doua diaspore, una occidentala, si alta in Rusia. De obicei se contrabalansau, dar acum cea occidentala s-a mobilizat net superior.
    Daca ar fi sa citim doar acest articol am intelege ca Usatîi ar fi vreo persoana providentiala pentru Moldova. Adevarul este ca intre el si Plahotniuc nu e practic nicio diferenta, primul nu face decat sa aspire la pozitia lasata „libera” de celalalt. E o rafuiala intre „grupuri de interese” (ca sa nu zicem mafiote pentru ca nu exista dovezi). Asa cum Dodon s-a vrut a fi un idiot util pentru Plahotniuc, Usatîi a crezut de cuviinta sa o ajute pe Maia Sandu pentru a-si atinge scopul. Daca va ajunge sau nu la acelasi rezultat ca Plahotniuc vom vedea.
    Maia Sandu are o pozitie ingrata, va trebui sa se desprinda de proaspatul aliat daca vrea cu adevarat sa-si urmeze programul, dar va risca sa ramana fara suport daca o va face. Pare o persoana care are inteligenta, competenta si buna credinta necesare, dar oamenii din jur si suportul vor fi esentiale pentru reusita. Cum electoratul pare mai degraba entuziast decat matur, daca momentul nu va fi exploatat la maximum ne putem astepta la pierderi rapide de capital politic, adica la o noua alternanta. Greu de anticipat, cert este ca Moldova, ca de obicei in ultima clipa, mai ia o gura de oxigen si ramane pe linia de plutire.

  3. o reusita extraordinara si un motiv de bucurie pentru romanii de pretutindeni, felicitari Doamnei Presedinte.
    Dupa euforia succesului urmeaza drumul lung al implementarii reformelor; exista un precendent similar in Armenia (oarecum in Ucraina) si cred ca cel mai important este sa existe decizii transparente si clare, chiar daca implica compromisuri si co-optarea unor personaje controversate, ele trebuie specificate clar ca scop si durata.
    Un pas mic spre Europa, insa un mare pas inainte pentru Moldova

  4. Biata Moldova!Este ,,parte integranta” a unei Romanii sarace si aproape la fel de esuate, incapabila sa iasa din stagnarea economica si industriala postdecembrista.Pina cind ,,fratele ” mai mare, Romania ramine un prapadit economic si social, R. Moldova n-are nici o sansa de a iesi din starea actuala politica si economica si sa primeasca foaia de parcurs catre UE si Reunificarea ,,romaneasca”.In acelasi timp, n-are ce cauta nici in Asia…

  5. Intetesantă e și paralela între Ponta și Dodon! Deci au avut aceeași consilieri de la “ laboratoarele” din Moscova?

  6. N-a reusit Romania in 13 ani de cand este membra UE si NATO sa scape definitiv de infleuntele rusesti, iar Maia Sandu isi face astfel de iluzii deja? R.Moldova nu este Romania, deoarece R.Moldova este situata in zona „gri” si este un stat limita intre Rusia si Occident care asa va ramane. Desigur, relatiile cu UE se vor imbunatati, iar investitiile vor creste, insa doar atat. Plus ca, mai exista si problema Transnistriei… Probabil ca Putin, pentru a poza intr-un lider bun, are acum nevoie de o schimbare in fostele republici sovietice si state din sfera Rusiei de influenta, precum si de o R.Moldova mai stabila economic prin care sa se conecteze cu Occidentul. Dodon si Usatîi isi vor vedea interesele lor politice, totul sub „bagheta” marelui dirijor de la Kremlin. Fara o revolutie nu se va schimmba nimic. Belarus nu este Moldova.

  7. 2) nu înțeleg un lucru: de ce Maia Sandu poate câștiga detașat voturile pt presedinție, dar nu poate câștiga cu partidul ei destule voturi în parlament?
    Asta înseamnă că și Moldova este atât de fărâmițată politic, încât stagnează, nu pot face nimic folositor pt țară? Toți trag în toate părțile și nu se pod desprinde din mlaștina fostului imperiu sovietic?
    Cetățenii nu văd ( poate nu știu) diferențele de nivel de trai dintre Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, România, care sunt în UE și pe de altă parte: Transnistria, Moldova, Ucraina, Belarus, Serbia? Salariu mediu, pensia medie?

  8. Cred că este prematur să interpretăm victoria Maiei Sandu, mai ales că nu avem nici informaţiile necesare. Dar câteva lucruri se pot constata:
    – victoria la un scor peste aşteptări
    – non-combatul Rusiei şi probabil al Germaniei
    – acţiunea puternică underground a României şi SUA, poate chiar a Ucrainei( cam contra combinatei Rusia-Germania…)
    – situaţia în Moldova va rămâne confuză dacă nu se fac alegeri anticipate( pentru asta ai nevoie de PSRM-ul lui Dodon…)

    O victorie care deschide posibilităţi noi şi inedite de repoziţionare şi negociere. O întrebare nu-mi dă pace: de ce non-combatul Rusiei? A considerat Putin că după Georgia, Crimeea, Ucraina, Belarus, Armenia, etc a cam venit vremea să mai şi cedeze câte ceva? Poate a cedat Moldova spre norocul nostru….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro