Războiul ruso-ucrainean a început în februarie 2014. De ce țările occidentale și-au regândit serios politica față de Rusia abia opt ani mai târziu, adică după începerea invaziei la scară largă?
Autori: Julia Kazdobina, Jakob Hedenskog și Andreas Umland
În urmă cu exact zece ani, la 17 iulie 2014, lumea a fost șocată de vestea prăbușirii, în estul Ucrainei, a zborului MH-17 al Malaysian Airlines, care zbura de la Amsterdam la Kuala Lumpur. Toți cei 298 de civili, inclusiv 80 de copii, aflați la bordul avionului Boeing 777 au pierit. Deși acesta a fost un eveniment extrem de tragic, a fost doar unul dintre numeroasele episoade fatale din acel an. În cursul anului 2014, cel mai mare război european de după 1945 s-a desfășurat în Ucraina. Acest lucru s-a întâmplat printr-o succesiune de escaladări armate lună de lună, din ce în ce mai alarmante ale Rusiei asupra Crimeei și a bazinului Donețk (Donbas).
Războiul Rusiei a început cu ocuparea Crimeii de către trupele ruse regulate în februarie 2014 și a continuat cu anexarea peninsulei în martie 2014. Aceasta a fost urmată, în aprilie 2014, de o incursiune a trupelor ruse neregulate (voluntari, mercenari, aventurieri, extremiști etc.) în Donbas și, în mai 2014, de o escaladare violentă a confruntărilor de stradă cu peste 40 de morți la Odesa. În iunie 2014, un avion de transport ucrainean Il-76 care se apropia de aeroportul din Lugansk a fost doborât, iar toți cei 49 de membri ai echipajului și soldați aflați la bord au fost uciși. A urmat doborârea avionului MH-17 în iulie 2014. Apoi, trupele ruse regulate au invadet, pe scară largă, partea continentală a Ucrainei de Est la mijlocul lunii august 2014.
Astfel, timp de șase luni, au existat manifestări continue ale unei agresivități militare rusești din ce în ce mai mari în inima Europei. Cu toate acestea, Occidentul a reacționat doar cu blândețe, prin declarații politice și măsuri punitive minore. Sancțiunile sectoriale din partea UE au apărut abia la sfârșitul lunii iulie 2014, ca răspuns imediat la doborârea avionului MH-17 de către Rusia și la uciderea a zeci de cetățeni ai UE – mai degrabă decât ca reacție la războiul Rusiei din Donbas în sine. În următorii peste șapte ani, au fost luate puține măsuri suplimentare.
Abia după invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022, Occidentul a început să se trezească la realitatea că Rusia este un stat revizionist care încearcă să își impună propria viziune asupra unei ordini europene de securitate. Desigur, președintele Vladimir Putin își indicase deja intenția de a face exact acest lucru în discursul său din 2007 de la Conferința de Securitate de la München și de multe ori după aceea. Cu toate acestea, atunci când Rusia și-a lansat agresiunea secretă împotriva Ucrainei în 2014, mulți occidentali credeau încă într-o neînțelegere reciprocă și că obiectivele Rusiei erau limitate.
Războiul din Donbas din 2014-22 a fost adesea interpretat ca un conflict intern ucrainean care ar putea fi rezolvat izolat de contextul mai larg. Aceste eforturi nu numai că au eșuat. Ele au condus, de asemenea, la un aventurism în continuă creștere din partea Moscovei. De ce nu a reușit Occidentul să diagnosticheze corect problema pentru o perioadă atât de lungă? În ce fel sunt importante astăzi lecțiile acestui eșec?
Lipsa de expertiză specifică fiecărei țări
Tensiunile explozive dintre Rusia și Ucraina, precum și amestecul Moscovei în afacerile interne ale Ucrainei începând din 1991 au scăpat în mare măsură atenției jurnaliștilor, analiștilor și cercetătorilor occidentali înainte de începerea interferenței deschise a Rusiei în 2014. Atunci când unii jurnaliști occidentali au ajuns să relateze despre evenimentele fatale din acel an, situația de pe teren era haotică, iar interpretarea acestei situații reprezenta o provocare pentru mulți experți ucraineni nou formați. Pe de altă parte, narațiunile rusești privind escaladarea regională în estul și sudul Ucrainei erau simple, ușor de înțeles și aveau sens pentru mulți observatori – nu în ultimul rând pentru cei cu perioade biografice la Moscova.
A existat o lipsă flagrantă de conștientizare internațională a metodologiei hibride ruse în relațiile sale externe. În urmă cu zece ani, puțini înțelegeau modul rusesc de război pentru care Ucraina era un teren de testare. Încercările ucrainenilor, ale altor est-europeni și ale unor experți occidentali vigilenți de a explica strategia Rusiei au fost întâmpinate cu scepticism. Observatorilor externi li s-au părut avertismente exagerate, argumente maniheiste sau chiar teorii ale conspirației.
Reporterii „parașutați” care au ajuns în 2014 în estul Ucrainei au asistat la proteste pro-ruse și au ascultat cetățeni ucraineni pro-ruși. Adesea, aceștia nu au reușit să contextualizeze evenimentele care se desfășurau și să evalueze în mod corespunzător importanța tendințelor locale pro-rusești aparent manifeste. Unii observatori străini nici măcar nu au putut face diferența între locuitorii din Donbas și „turiștii politici” din regiunile ruse învecinate, care au trecut ca niște aventurieri frontiera de stat sau au fost aduși cu autobuzul în Ucraina pentru a participa la „Primăvara rusă”.
În schimb, jurnaliștii pro-ucraineni și alte voci locale antiseparatiste din Donbas s-au confruntat cu amenințări deschise și violență fizică din partea concurenților lor politici, adesea ghidați de Moscova sau uneori pur și simplu imigranți din Rusia. Frecvent, localnicii pro-ucraineni nu și-au putut exprima public poziția și, astfel, au rămas invizibili pentru reporterii „parașută”. O serie de est-ucraineni care se împotriveau preluării puterii au fost amenințați, atacați, răpiți, grav răniți sau uciși în secret de colaboratori locali sau de actori ilegali ruși. Mulți dintre aceștia din urmă, dacă nu chiar majoritatea, au fost încurajați, finanțați sau delegați de Moscova în perioada 2014-2021. După cum s-a dovedit în septembrie 2022, toate acestea au fost făcute pentru a pregăti anexarea ulterioară de către Rusia a oblasturilor Donețk și Lugansk.
Privirea asupra Ucrainei prin lentile rusești
Mass-media occidentale au început să își extindă prezența în Ucraina la un nivel suficient abia în decembrie 2021, în ajunul invaziei la scară largă. Înainte de aceasta, o mare parte din reportaje erau realizate de corespondenți stabiliți la Moscova și care vorbeau doar limba rusă. După cum a declarat Otar Dovzhenko pentru Radio Liberty: „Dacă trăiești în Rusia și citești presa rusă, fie că ești american, german sau francez, începi să privești evenimentele din Ucraina, Moldova și Belarus puțin prin ochii rușilor”.
The Washington Post și-a deschis biroul în mai 2022, când fosta corespondentă a biroului din Moscova, Isabel Khurshudyan, a fost trimisă să relateze despre Ucraina. În mod similar, New York Times (NYT) a deschis un birou în Ucraina în iulie 2022. Andrew E. Kramer, care a trăit în Rusia mai mult de 15 ani, a lucrat la biroul din Moscova al NYT și a scris articole tendențioase despre Ucraina, a fost numit la conducerea biroului din Kiev.
Un exemplu de astfel de raportare dezechilibrată a fost un articol NYT din 20 februarie 2022 scris de Kramer și intitulat, din păcate, „Naționaliștii înarmați din Ucraina reprezintă o amenințare nu doar pentru Rusia” – o formulare în mare parte în conformitate cu propaganda oficială rusă din acea vreme și de astăzi. Conținutul articolului publicat cu două săptămâni înainte de invazia la scară largă a Rusiei, cu scopul de a „denazifica” Ucraina, a fost mai puțin apropiat de scuzele lui Putin pentru atacul asupra Ucrainei. Cu toate acestea, Kramer a avertizat cu privire la „zeci de grupuri de dreapta sau naționaliste care reprezintă o forță politică puternică în Ucraina”. Imaginea descrisă de Kramer în articol era o reprezentare falsă a peisajului politic al partidelor din Ucraina la începutul anului 2022. Extinzând proporțiile dreptei radicale ucrainene, articolul a urmat linia mass-media influențate de Kremlin. Lucrurile ar fi putut fi prezentat diferit (sau deloc) dacă autorul ar fi trăit în anii anteriori la Kiev și nu la Moscova.
Mulți au învățat în cele din urmă să fie mai critici față de relatările rusești. Unii, precum corespondentul revistei Time, Simon Shuster, au recunoscut chiar că au greșit. Cu toate acestea, a rămas și uneori rămâne până astăzi o prejudecată de ancorare. Când oamenii află ceva pentru prima dată, își vor aminti interpretarea lor inițială. Este nevoie de timp și de efort pentru a dezvăța narațiunile și explicațiile inițiale care pot fi exploatate și astăzi de propaganda rusă.
Distingerea faptelor de ficțiune
Au existat multiple semne ale implicării directe a Rusiei în evenimentele suspecte din Donbas începând din aprilie 2014, dacă nu chiar înainte. Majoritatea ucrainenilor au înțeles intuitiv, încă din primele zile ale presupusei „rebeliuni”, că ceva nu este în regulă. Ei au simțit că acest război a fost inițiat, dirijat și finanțat din Rusia. În schimb, Occidentului i-a luat timp să stabilească, să specifice și să verifice faptele, precum și să falsifice numeroasele minciuni.
O abordare circumspectă a informațiilor din zonele de război poate fi, în principiu, o bună practică. Aceasta servește la evitarea greșelilor jurnalistice, a răspândirii dezinformării și a escaladării inutile. Cu toate acestea, uneori, o astfel de prudență împiedică corespondenții și comentatorii să își exprime în timp util evaluările și interpretările. Indiferent de motivație, reacția publică lentă a Occidentului la desfășurarea evenimentelor din sudul și estul Ucrainei a lăsat loc Moscovei să umple spațiul cu dezinformări, jumătăți de adevăr și relatări apologetice. Multe dintre acestea, chiar și după ce au fost dezmințite, circulă și astăzi în mass-media sociale și, parțial, tradiționale.
Ezitarea occidentală rezultată, în perioada 2014-21, de a adopta o poziție și de a acționa în consecință a fost deosebit de nefericită în ceea ce privește natura juridică și politică a așa-numitei Republici Populare Donețk (DNR) și a Republicii Populare Lugansk (LNR). Partea ucraineană spune de ani de zile că nu au existat entități independente precum DNR și LNR. Ambele pseudo-state au fost de la început și până la sfârșitul lor în septembrie 2022 regimuri proxy rusești.
Cu toate acestea, abia în ianuarie 2023, la câteva luni după ce cele două „republici populare” dispăruseră deja, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit, în hotărârea sa privind admisibilitatea parțială a cazului MH-17, adevărul oficial. CEDO a stabilit că Rusia a exercitat un control efectiv asupra teritoriilor DNR și LNR încă de la crearea acestora, la 11 mai 2014. În cei aproape nouă ani anteriori, natura presupușilor „insurgenți” din Ucraina de Est și a „republicilor populare” ale acestora a rămas o problemă deschisă. Aceasta a fost și, uneori, este încă discutată în mod controversat în forumuri politice, academice și în alte foruri publice.
Oglinda occidentală care imaginează Rusia
Mulți politicieni vest-europeni sunt ghidați de paradigma rezolvării pașnice a conflictelor, născută din angajamentul de după cel de-al Doilea Război Mondial de a nu mai permite niciodată războiul și genocidul. Ei cred că Rusia a învățat aceleași lecții din cel de-al Doilea Război Mondial. Semnele de avertizare din ce în ce mai evidente începând cu 2014, ce au arătat că Moscova este ghidată de valori destul de diferite, au fost ignorate în permanență. Obiectivele finale ale Rusiei și strategia sa generală au rămas neclare până în 2022.
Această problemă de cunoaștere a fost rezultatul unui decalaj fundamental, încă nerecunoscut pe deplin, nu numai între viziunea neoimperială rusă și viziunea postcolonială occidentală asupra lumii, ci și între modul de operare internațional al Moscovei și cultura strategică postbelică occidentală. Modul operațional al Rusiei este agil și se dezvoltă prin încercări și erori. Kremlinul caută vulnerabilitățile care pot fi exploatate și preferă să atace, cât mai mult timp posibil sub un prag care să declanșeze represalii. Occidentul a încercat să abordeze crizele generate de acțiunile Rusiei de la caz la caz și să acorde prioritate celui mai fierbinte punct din prezent. Nu a abordat în mod adecvat marele plan al Moscovei de subversiune flexibilă și strategia mai amplă de creare de haos, care stă în spatele numeroaselor și diverselor „măsuri active” individuale (un concept KGB).
Inițial, unii observatori străini au fost chiar reticenți în a recunoaște că războiul din Donbas a constituit o continuare a anexării Crimeei de către Rusia. Cu fiecare lună de noi escaladări rusești și de dezvăluiri jurnalistice, devenea tot mai evident faptul că confruntarea armată din estul Ucrainei a fost declanșată în mod deliberat și întreținută în secret de una dintre cele două părți – anume de cea cu mult mai puternică. Cu toate acestea, persistă încă credința naivă că războiul din Donbas a constituit doar o confruntare nefericită între interese locale la fel de legitime, dar divergente, care urmau să fie soluționate prin negociere, deliberare și mediere comună.
Manipularea de către Rusia a cadrului de soluționare a conflictului
Urmărind o tactică cunoscută sub numele de „control reflexiv” sau „control al escaladării„, liderii ruși au utilizat agresiunea instrumentală prin intermediul proxies pentru a-și impune voința asupra Ucrainei și conceptualizările sale asupra partenerilor occidentali.
Comportamentul agresiv a alternat cu o presupusă dezescaladare și cu o concesie falsă, menite a înșela politicienii și diplomații occidentali și a-i face să spere că soluționarea pașnică rămâne posibilă. De exemplu, la cererea lui Putin, camera superioară a parlamentului rus a rediscutat în iunie 2014 o permisiune anterioară din martie 2014 pe care o acordase președintelui de a folosi trupele ruse în Ucraina . Se presupune că acest lucru a fost făcut în sprijinul unei soluții negociate la conflict.
Cu toate acestea, forțele regulate au continuat să fie desfășurate pe ascuns și au intrat în Ucraina, pe scară largă, la mijlocul lunii august 2014. Proiectul numit inițial Novorossiya (Noua Rusie), și anume intenția Moscovei de a rupe întregul sud-est al Ucrainei de sub controlul Kievului, a fost închis în octombrie 2014. Și acest lucru a fost perceput de mulți ca un gest de dezescaladare, dar a constituit doar o retragere tactică a Moscovei. Într-o nouă încercare, proiectul Novorossiya a fost reînviat opt ani mai târziu în legătură cu „operațiunea militară specială” și este în prezent pus în aplicare cu desfășurarea nedisimulată a forțelor regulate ruse.
Angajamentul Rusiei în negocierea unor acorduri aparente cu inamicul său este pregătit și însoțit de o escaladare intenționată. Acest lucru este făcut pentru a exercita o presiune maximă asupra partenerului de negociere. În vara anului 2014 și în iarna anului 2014-2015, acordurile de la Minsk au fost precedate de intruziuni masive ale trupelor regulate ruse în Ucraina și de atacuri asupra trupelor ucrainene, uneori cu încălcarea evidentă a acordurilor cu Kievul.
Pe parcursul discuțiilor, Moscova a reamintit disponibilitatea sa continuă pentru agresiune și dominație prin escaladare. Aceasta și-a desfășurat în mod activ forțele regulate și proxy înainte, între, pe parcursul și după negocieri – până în 2022, în mare parte cu impunitate. În același timp, prin participarea sa deplină la Formatul Normandia, la Grupul de contact trilateral („Procesul de la Minsk”) și la două misiuni speciale de observare ale OSCE, Moscova a menținut iluzia unei rezoluții pașnice încă posibile.
Această agresiune atent dozată nu a fost un semn de moderație, ci a fost concepută pentru ca Rusia să îți atingă obiectivele fără ca, pe cât posibil, un angajament militar rus deschis și masiv să declanșeze măsuri de retorsiune. Mișcările presupus conciliante și tacticile de temporizare ale Moscovei au reușit să înșele mulți observatori occidentali. Zigzagurile Kremlinului au oferit suficient teren, pentru diplomații și observatorii superficiali, pentru a susține că soluționarea pașnică a conflictului rămâne posibilă. Între timp, Rusia și-a consolidat controlul asupra teritoriilor capturate și și-a pregătit următoarele mișcări.
Concluzii
Abia după 24 februarie 2022, Occidentul s-a trezit la realitate, a întreprins acțiuni decisive și a impus Rusiei sancțiuni economice substanțiale. La scurt timp după aceea, țările occidentale au început, de asemenea, să sprijine Ucraina cu arme grele. Ar fi existat motive întemeiate pentru a face acest lucru încă din 2014, când teritoriile ucrainene au fost invadate și anexate de trupele rusești regulate și neregulate. Cu toate acestea, Occidentul s-a bazat pe o gestionare a escaladării care a confundat utilizarea sub prag a forței de către Rusia cu un semn de moderație. Ca urmare, conflictul nu a făcut decât să se amplifice.
Autoamăgirea occidentală continuă chiar și după începerea invaziei la scară largă. Procesul olandez din 2022 al celor patru luptători – trei cetățeni ruși și un cetățean ucrainean – care au participat la operațiunea Rusiei din Donbas de acum zece ani, care a dus la doborârea avionului MH-17 la 17 iulie 2014, a fost o procedură ambivalentă. Anchetatorii, procurorii și instanța olandeză au făcut o treabă excelentă în stabilirea detaliilor materiale ale acestei crime în masă. Cu toate acestea, în mod curios, procesul a atribuit în mod eronat responsabilitatea pentru aceasta către trei luptători paramilitari, mai degrabă decât către armata și statul rus.
Curtea a admis că cei trei „combatanți din RPD [Republica Populară Donețk] și, prin urmare, acuzații nu pot fi considerați ca făcând parte din forțele armate ale Federației Ruse”. De asemenea, Curtea a recunoscut că „utilizarea unui Buk TELAR […] necesită un echipaj foarte bine pregătit. În plus, arma nu poate fi folosită la întâmplare”. Cu toate acestea, instanța a anunțat totuși că „consideră că s-a dovedit în mod legal și concludent că Girkin era cel în măsură să decidă cu privire la desfășurarea și utilizarea Buk TELAR”.
Aceasta a fost o concluzie ciudată în măsura în care Girkin sau ceilalți combatanți paramilitari nu erau în măsură să dea ordine soldaților ruși obișnuiți care operau sistemul Buk. Responsabilitatea pentru crima în masă de ucidere a celor 298 de civili aflați la bordul MH-17 revine ofițerilor și generalilor implicați ai forțelor armate ale Rusiei, precum și comandantului lor șef, Vladimir Putin. Micii aventurieri ilegali ruși sau ucraineni prezenți la fața locului nu au făcut decât să-i ajute pe soldații ruși în orientarea lor în estul Ucrainei.
Astăzi, este important să învățăm cu atenție și să tragem concluzii din experiența războiului din Donbas din 2014-2021. Cartea de joc a Rusiei rămâne aceeași. Moscova continuă să construiască și să înrădăcineze relatări istorice false. Continuă să profite de tensiunile sociale și de blândețea politică din țările sale țintă, escaladează orizontal și încearcă să împiedice un răspuns hotărât.
Astfel, purtătorii de cuvânt ruși și pro-ruși solicită în prezent foarte vocali o soluție diplomatică. În același timp, Moscova își extinde zilnic ocupația Ucrainei. Simplă încetare a invaziei ar opri războiul. Occidentul și alți observatori străini nu ar trebui să se lase înșelați încă o dată sau să trateze din nou evoluțiile diplomatice și militare ca fiind fără legătură. Aceștia nu trebuie să cadă încă o dată în capcana unei așa-numite „crize ucrainene” care să fie calmată prin medierea conflictului. În schimb, războiul trebuie să fie în sfârșit înțeles ca o problemă a Rusiei și să fie abordat și rezolvat ca atare.
Julia Kazdobina este Senior Fellow la Programul de Studii de Securitate al Consiliului pentru Politică Externă „Ukrainian Prism” din Kiev. Jakob Hedenskog și Andreas Umland sunt analiști la Centrul din Stockholm pentru Studii Est-Europene din cadrul Institutului Suedez de Afaceri Internaționale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Occidentul se pregătește să cedeze mare parte din Ucraina în favoarea Rusiei. De ce? Fiindcă alternativa ar fi un război cu Rusia, ceea ce Occidentul nu vrea. Să ne reamintim că Rusia a dat un Ultimatum Occidentului ca acesta să se retragă pe aliniamentele din 1997, ceea ce înseamnă aproape o declarație de război. Pacea va fi rușinoasă pentru Occident și periculoasă pentru tot flancul Estic al Europei. Agresivitatea Rusiei în Est va crește, iar chestia aia că ne apără NATO este o poezie de adormit proștii.
Polonezii au simtit asta se multisor. Deh, oameni patiti saracii!
Abia după 24 februarie 2022, Occidentul s-a trezit la realitate, a întreprins acțiuni decisive și a impus Rusiei sancțiuni economice substanțiale.
Si care au fost efectele? Criza occidentului, inflatie, scumpiri?
În schimb, războiul trebuie să fie în sfârșit înțeles ca o problemă a Rusiei și să fie abordat și rezolvat ca atare.
Extraordinar, gata s-a gasit solutia.. adica cum!?
Faceti tunuri in loc de irigatii. Sau si mai bine cumparati-le pe datorie bonus la oferta.
„Si care au fost efectele? Criza occidentului, inflatie, scumpiri?”
Și datorită sancțiunilor, Putin nu a luat Kievul în doi ani și jumătate. N-a ajuns nici măcar la Odessa. Spre dezamăgirea militanților pentru pace. Aș spune că a meritat.
„Extraordinar, gata s-a gasit solutia.. adica cum!?”
Susținerea Ucrainei până când Rusia ajunge într-un nou moment Afganistan 1989 ar fi chiar avantajoasă pentru Europa. Mă rog, mai puțin pentru iubitorii ideii unui proiect euroasiatic cu polul major de putere în Est.
@peredhill, ai cea mai mica dovada cum ca insuccesul lui Putin in Ucraina a fost datorat/cauzat de sanctiunile occidentului? Poti fi ceva mai concret? De care sanctiuni vorbim, de retragerea lui McDonalds din Moscova?
Insuccesul lui Putin e pur si simplu cauzat de incompetenta rusilor pe plan militar si politic. S-au inselat amarnic atunci cind au crezut ca vor ajunge la Kiev in doua zile cintind. Si e bine ca e asa.
Rau e insa ca lungirea conflictului duce la enorm de multe crime, morti, distrugeri.
Daca solutia e atit de simpla „sustinerea Ucrainei”, de ce domnii autori ai articolului nu o spun clar si prefera sa ne ameteasca cu … inteles ca o problema…
Un om simplu din Belgia (sau alege o alta tara) vede prin lentila mass media din tara lui. Exista cateva tari mari care creaza aceasta lentila in ochii populatiei prin ambasade, evenimente, literatura, cetateni, turisti, care sunt numeric mai mari. Respectiv omul simplu interactioneaza mai mult cu ei fiindca sunt mai numerosi si poate mai galagiosi. Iar punctul de vedere al celor mici nu il aude nimeni, nici nu stiu ca exista. Acu 2 ani un Belgian simplu nici nu stia ca exista Ucraina si ca nu sunt rusi, ei nu prea stiu de Romania, de Republica Moldova habar nu aveau pentru ei exista Maldive.
Ce sa mai spunem, in R. Moldova, Ucraina si foste republici sovietice, aceasta lentila si in ziua de astazi e creata de Rusia. Ei se uita la africa de exemplu prin ochii Rusiei.
Lentile din astea mari sunt cateva, noi de exemplu vedem anumite parti ale lumii prin lentila europeana sau americana, sau o lentila mai veche creata inca in comunism, nu avem o lentila a noastra, suntem foarte mici. Iar acea parte lume se uita la noi prin lentila altcuiva, care la ei creaza aceasta lentila.
Corespondentii din presa sunt specializati pe anumite regiuni ale lumii. Ei vor dezvolta in timp un bias (prejudecata) pentru actorul cel mai galagios sau mare in acea regiune. Dupa observatiile mele cu acesti corespondenti se si „lucreaza” pentru a forma opinia lor, sunt o gramada de instrumente.
Este evident faptul ca, daca Occidentul, adica statele vest-europene in special, ar fi luat masuri impotriva Rusiei inca din 2008, dupa invazia Georgiei, astazi lucrurile ar fi stat cu totul altfel pentru Ucraina, iar „operatiunea militara speciala” rusa n-ar mai fi avut loc sau n-ar mai fi reusit. Insa, una discutau Merkel-Macron-Putin cu Zelensky si alta faceau rusii in teren. Invazia Donbass-ului si anexarea Crimeei in 2014 nu au fost decat pregatiri ale razboiului pe scara larga inceput in 2022 impotriva Ucrainei si Occidentului.
Legat de genocidul aerian executat in iulie 2014 impotriva a 298 de cetateni occidentali, important nu este doar cine da ordine, ci foarte important este si cine le executa. In acest caz au existat rusi si ucrainieni care au executat atacul asupra zborului MH-17. Haideti sa nu incercam sa gasim scuze calailor din teren care au executat atacul, indiferent de nationalitatea lor. In mod normal si firesc, un astfel de atac asupra unui zbor comercial ar fi trebuit sanctionat cu o invazie pe scara larga a Rusiei de catre trupele NATO si ucrainiene. Insa, acest lucru nu este posibil si nu va fi vreodata posibil din cauza corectitudinii politice occidentale, in functie de care se iau toate deciziile astazi. Din moment ce altii nu respecta nici o regula si nu dau doi lei pe „lumea bazata pe reguli”, atunci de ce lumea bazata pe reguli ar trebui sa respecte propriile reguli in relatia cu ceilalti? Rusia stie acest lucru si, de aceea, isi permite sa faca ceea ce face. A venit timpul ca Occidentul sa devina imprevizibil in relatia cu dusmanii sai.
Ucrainieni rusofoni, care operau o rampa de lansare ruseasca, impreuna cu specialisti rusi, din Armata Rosie, ce a intrat sub acoperire in zona si a iesit sub acoperire, din zona; revedeti filmul evenimentelor!
1 ) Nu se poate nega tragedia pierderii de vieti omenesti ca urmare a doborarii de catre o racheta de fabricatie ruseasca a zborului MH-17.Doar inconstientii pot face acest lucru. Totusi au ramas cateva intrebari pertinente la care nu s-a raspuns insa : De ce zbura avionul deasupra unei zone de conflict deschis ? Nu s-a gasit nicio autoritate aviatica care sa fi informat ca zona respective prezenta pericol maxim ? Au fost informati pilotii dar ei au continuat zborul fara sa devieze de la ruta stabilita? Nu-mi aduc aminte sa se fi discutat intens asupra acestor intrebari !
2 ) Termenul „ordine bazată pe reguli” este din ce în ce mai menționat în discursurile din cadrul multor foruri internaționale, precum și în declarațiile tribunelor politice naționale. Întrebarea inițială este dacă această noțiune este de natură pur politică (din moment ce nu este folosită în Carta ONU sau în alte convenții internaționale universale și acest termen nu este invocat de Curtea Internațională de Justiție sau de Comisia de Drept Internațional al ONU). Pe de altă parte, odată cu popularizarea unui astfel de discurs politic, folosirea frecventă a acestui termen de către reprezentanții unor state (nu doar ai statelor occidentale, ci și ai Chinei, de exemplu) poate afecta dreptul internațional. Însăși aplicarea acestui termen provoacă cu siguranță un strop de alte întrebări. Cum se corelează termenul „ordine bazată pe reguli” cu termenul universal recunoscut de „ordine juridică internațională”? Ideea de a folosi termenul „ordine bazată pe reguli” are temeiuri juridice substanțiale? Ce reguli “in concreto” se înțelege prin termen? Cine și cum creează aceste reguli? Care este natura acestor norme – sunt norme de drept intern și, dacă da – norme naționale ale căror stat? Dacă acestea sunt reguli de drept internațional – de ce nu se reflectă în termen? Datorită formulării atractive, conceptul devine larg răspândit, dar în lipsa unei înțelegeri comune a conținutului său, toată lumea ar putea pune un sens diferit conceptului.
3) Afirmatia : ” un astfel de atac asupra unui zbor comercial ar fi trebuit sanctionat cu o invazie pe scara larga a Rusiei de catre trupele NATO si ucrainiene.” e de-adreptul comica ( desi ar putea fi catalogata si altfel ) Probably some don’t understand that you don’t mess with a major nuclear power !!
Dom Sile, mentionati ONU ca pe un panaceu impotriva crimelor impotriva umanitatii. ONU e o organizatie fara putere impotriva rusiei. Lavrov face pipi pe ea. Mai sunt prezenti in cercuri de conflict suptiri cum ar fi Cipru in rest au dat cu oistea in gard masiv de mult in Bosnia, Africa etc. Mai ales ca sunt condusi de un amarat de leftist pro islam.
Cat despre, citez „Probably some don’t understand that you don’t mess with a major nuclear power !!”
e o fallacy.
1 ) Nu ti-as dori sa incerci aceasta „fallacy” pe pielea ta.Nu ti-e clar ca doctrina militara actuala a Rusiei spune ca ,daca forte militare straine ataca Rusia si ar avea o cat de mica sansa de succes ,rusii vor folosi armament nuclear.Mai mult, se lucreaza acum la modificarea acestei doctrine militare care sa permita lovituri nucleare preventive ,si nu succesive unei situatii ! Intelegi despre ce e vorba ?…sa te vad pe unde scoti caciula..!
2 ) Iti mai aduci aminte de Nagasaki si Hirosima ? Rusii ar putea fi tentati sa faca la fel !
3 ) „ONU e o organizatie fara putere impotriva rusiei.”
Este o organizatie fara putere pentru ca a ales sa se faca pres in fata Americii ! Adu-ti aminte ca ONU nu a mandatat interventia SUA in Irak si cu toate astea America si cu prietenul de baza UK au facut exact ce zici ,s-au pisat pe rezolutia ONU. Mai vrei exemple ,ca mai am …!!
@Mike. Bati campii, cica „In mod normal si firesc, un astfel de atac asupra unui zbor comercial ar fi trebuit sanctionat cu o invazie pe scara larga a Rusiei de catre trupele NATO si ucrainiene.” Say whaatt? …
IN primul rand cum dovedesti absolut clar ca atacul a fost ordonat de la nivel inalt? Ei au negat mereu asta. E practic imposibil de dovedit din exterior. Chiar daca dovedesti asta in fata unui tribunal, nu e motiv de a „invada” o tara. Multe tari au facut lucruri si mai reprobabile, si nu le-a invadat nimeni.
Apoi cum invadezi Rusia daca are arme atomice?? doar un nebun ar face asa ceva.
In al 3-lea rand, au mai incercat Napoleon si Hitler sa invadeze rusia, le-a mers cat le-a mers, si apoi au luat bataie big time. Dezastru complet. E infantil si total caraghios sa propui asa ceva, tinand cont de imensitatea rusiei. Nu invazia e raspunsul, ci sanctiuni, si acum sa ajute Ucraina.
@Xavier ai o retorica tipic dezastruoasa pentru lumea libera si democrata si cazi in capcana lui Putin, la fel cum au cazut occidentalii in 2022. Daca ai impresia ca sanctiunile si ajutorarea Ucrainei „cat timp va fi nevoie” vor rezolva problema, te inseli amarnic. Trebuie schimbata tactica. Poti doar sa privesti in jur si sa-ti dai seama daca Ucraina castiga razboiul sau sanctiunile au produs vreun rau Rusiei. Dimpotriva, sanctiunile au generat o apropiere si aliante intre prietenii Rusiei (China, Iran, India, Coreea de Nord, state africane si din America de Sud). Invazia Gerogiei a fost un moment ideal pentru a pune la punct Rusia si pentru a preveni o invazie ulterioara a Ucrainei. Era momentul pentru inarmarea Ucrainei si demararea negocierilor pentru aderare la NATO. Insa, Europa poate ar trebui sa se concentreze in viitorul ei sumbru doar pe clima, propaganda climatica si moristi de vant si sa lase politica mare pentru altii capabili s-o faca mai bine.
Chiar n-ai inteles nimic. Te sfatuiesc sa lasi deoparte comentariile pe teme de strategie geopolitica pentru ca nu le „ai”….!!! ,,,schimba subiectul,treci la fotbal !!
@mike. Continui cu aberatiile, nici nu iti dai seama ce ridicol esti. Ce invazie a Rusiei ??! Punerea la punct a Rusiei NU se face prin invazii imposibile si fara minte. Rusia nu e Irak.
Daca Rusia are arme atomice si iti arunca vreo 10 peste trupele de invazie, apoi iti distrugea orasele mari cu rachete nucleare?… distrugerea civilizatiei occidentale..!
Sanctiunile au facut destul rau rusiei. Sanctiunile si ajutorarea Ucrainei sunt singurele solutii cu mintea la cap, nu habarnismele si fabulatiile tale.
Ai obsesii sosociste, cica „propaganda climatica, moristi de vant”.. Subiectul articolului e altul, Ucraina.
Ce ar fi fost daca din prima luna Ucraina primea toate rachetele si armamentul pe care SUA si NATO le-au trimis doi ani mai tarziu? Nu a fost nici o escaladare occidentala si nici o dezescaladare ruseasca in acest timp doar propaganda sovietica din toate puterile si Trumpetele din dotare (Orban, Fico, presedintii din Bulgaria sau Serbia, Marine lePen si desigur o multime de politicieni asazis republicani dar de fapt sectanti din cultul Trump). Bineinteles ca vor aparea si aici aceeasi comentatori luptatori care ascunsi sub plapuma echidistantei echilibrului si pacii mondiale vor cere mai voalat mai direct ca Ucraina sa faca pace cu Rusia prin cedarea tuturor teritoriilor ocupate
@Al Goretex
„Ce ar fi fost daca din prima luna Ucraina primea toate rachetele si armamentul pe care SUA si NATO le-au trimis doi ani mai tarziu? ” Foarte, foarte ușor de spus….. Ăia erau chiar așa de fraieri încât să nu reacționeze acolo pe loc in UKR ?!? Pe bune !
Noi îi credem pe ruși niște papagali incompetenți. Să fim serioși.
Vă dați seama cam despre ce operațiune logistică vorbim ? Ce aglomerare fenomenală de material militar pe terit.UKR, ce multitudine de garnituri de tren încărcate la refuz cu armament. Păi toate astea sunt ținte ideale.
Și acum nivelul de înzestrare al UKR este remarcabil, cu mult peste ce era de așteptat. Și sigur cu mult peste ceea ce se declară. Cum e posibil ?!?
Greu, foarte greu și cu pierderi materiale teribile. Probabil o rată de succes in jur de 50%. Și cu toate astea UKR rezistă mai mult decât onorabil. Concluzia nu poate fi decât aceea că ajutorul occidentului este enorm, dar bine ascuns de ochii noștri (in primul rând) si de cei ai adversarului.
RUS distruge absolut in fiecare zi numeroase depozite de arme ale UKR și asta chiar la nivel tactic pe linia frontului. Dar nu vedem prăbușiri teribile ale liniei frontului….. Și iar și iar, day after day&hour after hour.
Chiar și numai construirea acestor N depozite ia mult timp și resurse. Darmite transportul si depozitarea in siguranță. Bravo lor !
Dar când au făcut astfel de pregătiri, când si cum au transportat cantități impresionante/uriașe de muniție pe liniile de apărare? Că doar nu le transportă pe furiș în buzunar !?!
Cum explicăm astfel de lucruri?
Occidentul face și el ce poate in condițiile date. Dar simpla observație tinde către concluzia că face mult mai mult decât declară.
Să trăim liniștiți că o să aflăm după război adevărata magnitudine a efortului occidental. Să nu fim naivi.
Un punct de vedere.
Corect, pina la o anumita limita.
Se da vina pe jurnalistii, care nu au stiut ce sa publice. Si erau confuzi, raspindind confuzia.
Involuntar.
Problema e mai dificila. Si cred ca merita toata atentia. Pentru ca de rezolvarea ei, vor depinde rezolvarea multor probleme in viitor.
In realitate, oamenii politici erau vrajiti de Putin.
Putin a jucat rolul reformatorului, care are de invins numeroase rezistenta interne. (Comunisti, nationalisti, imperialisti.) Si din cauza asta, are nevoie de mina libera. Cum occidentalii nu erau interesati in zona si nu cunosteau problema, a fost creditat. Chiar daca jurnalistii ar fi scris adevarul, nu li se publica. Puterea voia sa-l menajeze pe Putin, care ajuta in razboiul mondial antiterorism. (Si povestea cu turnurile gemene ar trebui redeschisa.) Care cedase Romania (Eltin nu a cedat-o.) si voia sa faca reforma, dupa cum afirma. (Cum spunea Bush junior? „M-am uitat in ochii lui”…..)
Ne amintim ca Merkel ii spunea „tu”, ca Obama a fost surprins cu microfonul deschis cand dadea asigurari ca va indeplini cererile lui Putler, dar sa i se dea timp etc.
Prin urmare, ce jurnalist ar fi indraznit sa se ridice impotriva acestei opinii si acestor oameni?
Doar comentatori inconstienti pe retelele de socializare atrageau atentia. Dar…
Poate ca si relatia putere politica/mass-media ar trebui redefinita.
Nu neg cele scrise de autor in articol, dar atrag atentia ca vina principala nu apartine jurnalistilor dusi in eroare, ci oamenilor politici. Care au mijloace de informare mult mai numeroase si eficiente decat niste jurnalisti izolati. Si jurnalistii… sunt oameni, si vor si ei ceva caviar, o tinerica frumusica… Si KGB/FSB e mester in asa ceva.
Ne amintim ca, periodic, generali si diplomati americani contestau fie Trianon, fie romanitate „moldovenilor”.
Erau semnale alarmante despre razboiul hibrid al rusilor si intentia de a recaptura ce au pierdut, prin vointa popoarelor stapinite de ei.
In acelasi timp, vezi colaborarea cu China. Si faptul ca Merkel si China au ramas liderii lumii, in marsul spre globalizare, dupa ce PD au pierdut alegerile in SUA. Daca Trump nu ar fi fost banuit ca a fost agent rus sau influentat de rusi, aproape ca puteam da vina exclusiv pe democrati. Dar asa, lucrurile sunt mult mai incurcate, pentru ca rusii joaca la doua capete.
De altfel, daca rusii isi atingeau scopul, e putin probabil ca Putin ar fi declansat lupta totala impotriva Occidentului si globalizarii. Asta a aparut pe parcurs, dupa ce a vazut ca ramine singur si Occidentul reactioneaza, ajutind U. Mai cu fereala, mai cu casti si paturi, dar ajuta. Ar fi continuat jocul dublu, pina la obtinerea intregului teritoriu al imperiului URSS.
Rezistenta U si solidaritatea NATO/UE l-au facut sa-si arunce masca.
Surpriza ramane China.
Să nu-i considerăm naivi pe Occidentali, ei știu întotdeauna ce fac conform intereselor lor. Pentru Occident, și mai ales pentru Europa de Vest, relația economică și politică cu Rusia era vitală. Occidentul considera că „va mulge” Rusia până ce aceasta va rămâne o găoace goală și va face o nouă implozie. Numai că….Puțin s-a prins și a declarat războiul, bazandu-se pe lașitatea Occidentului. Care lașitate este în vigoare, Occidentul se pregătește să sacrifice Ucraina, ba poate chiar tot Estul Europei, cu Polonia și România cap de listă….
prostii!
Asta e opera unui singur scelerat. Am cunoscut rusi in Canada, unii cu doctorat in medicina ori fabrica de hartie igienica in Ecaterinburg. Au plecat. Fiul lor inca spera, in tampenia lui la castele cu marmura pe jos. Pentru rusi putin e un idol. N-ai ce schimba acolo, o cloaca.
Daca-i lasam pe Ucrainieni e vai de noi. Sper sa-l ia dracu cat de curand.
Sigur vestul a fost las. Dar parca s-au trezit macar un pic. Cat despre rusi sa ia Polonia, Romania, Statele baltice? No way.
„Asta e opera unui singur scelerat.”
De unul singur, in muscalia(ca oriunde), DAR MAI ALES FARA colaborationism desantat si decerebrat din occident (infiltrat si localnic – si asta e ceea ce lipseste articolului asta) NU se poate face ce se vede dinspre est, acum si de la caderea zidului Berlinului.
„Am cunoscut rusi in Canada…”
Si presupunand ca va spun exact ce/cum gandesc, e congruent cu citatul de mai jos?
„Armand Goșu: … această schimbare se observă și în mediile rușilor exilați. Unii au îmbrățișat narativul că Rusia nu poate exista fără Ucraina, că este o luptă existențială. Iar Kievul este leagănul civilizației rusești și mama orașelor Rusiei, teme care amintesc de istoriografia romantică, de secol XIX. În elită, dar și printre intelectualii din exil este foarte răspândită ideea că – de fapt, e narativul promovat de Putin – dacă pierde războiul, Rusia se va prăbuși, nu va mai exista nicio Rusie.
Contributors: Presa internațională titrează afirmațiile unui oligarh rus, care spunea că „este rău să fii proscris ca învingător, dar mai rău să fii proscris ca învins”.
Armand Goșu: Același lucru mi l-a spus un ziarist rus cu care mă cunosc de aproape 30 de ani. De vreme ce, pentru cel puțin o generație, Rusia va fi o țară paria pentru lumea civilizată, decât să fie paria ca țară învinsă, mai bine să fie paria ca țară învingătoare. M-a uimit atitudinea lui, pentru că e un om care a scris și a luptat mulți ani împotriva abuzurilor regimului Putin, iar acum își dorește victoria militară a Rusiei.”
https://www.contributors.ro/interviu-cu-analistul-armand-gosu-coalitia-elitelor-criminale-rusesti-va-lupta-pentru-supravietuirea-putinismului-dupa-putin-cu-pretul-transformarii-rusiei-intr-un-iran-sau-o-coreea-de-nord/
Aveti dreptate. Cred ca ‘magul de la Kremlin’ a aparut mult prea tarziu, si nici acum nu e toata lumea convinsa :-).
Da, Big_Media a jucat și joaca un rol decisiv în propaganda de ambele părți, dar peste ea există o altă mare corporație care deține banii și plateste propaganda, ea câștigând enorm din lungirea cat mai mult a războaielor. Aceasta mare corporație este acum Big_ARMA, așa cum a fost Big_Pharma pe timpul pandemiei Covid19. Dar despre acestea nu e voie sa se vorbească, din păcate, pentru că lumea trebuie sa se înarmeze cumpărând și mai multe arme tot mai puternice și sofisticate, imbogatind și mai mult acea Big corporație. De aceea Ucraina primește arme doar cat sa reziste, nu sa câștige. Important e sa lungească războiul, nu să-l scurteze. Dar oamenii simpli nu vor război, însă nimeni nu-i asculta, propaganda Big_Media acoperindu-le glasul. Trist.
Deoarece nu înțelegeți faptul că Occidentul Colectiv” rar se unește pentru ceva și e foarte comod, mercantil, pragmatic…
Occidentul intrupeaza forma cea mai rafinată a capitalismului care a pus lumea în mișcare in ultimele secole și a făcut atâtea revoluții industriale care au schimbat și modelat planeta.
(e posibil ca China și India să învingă Occidentul lacom în competiția globală pentru ctrl planetei – doar ele și celelalte de pe lângă ele)
Am o întrebare tehnică: articolul a fost scris in original în română, sau a fost tradus? Pentru ca nivelul de control și precizie e foarte înalt pentru o traducere.
Mulțumesc
traducatori avizati, probabil
Autori: Julia Kazdobina, Jakob Hedenskog și Andreas Umland.
O traducere de buna calitate este exact ce ai citit aici.
De ce a decis Rusia să se opună Occidentului în loc să facă parte din acesta?
Există 2 răspunsuri posibile:
1)Rusia este o tiranie cleptocratică diabolică care vrea să-și răspândească influența mafiei peste întreaga lume, iar orcii ruși nu suportă să vadă țări democratice și prospere din Occident.
Explicatia la indemana tuturor rusofobilor. Ca fapt divers e bine sa ne supraveghem cantitatea de ura pe o emitem pentru a evita actiuni reprobabile care ar putea urma .Nu trebuie sa te astepti atunci cand tot demonizezi ,cand urasti pe cineva ca acel cineva sa te iubeasca !
2) Rusia a încercat să devină o parte a Occidentului, dar nu a fost acceptată acolo ca egală.
Preocupările politice și militare ale Rusiei au fost ignorate. Occidentul colectiv a promovat constant și constant forțele anti-ruse în toate țările din jurul Rusiei. Occidentul colectiv și-a extins aripa militară până la granițele Rusiei, în ciuda tuturor promisiunilor.
Nimeni nu a spus că Occidentul juca corect când păcălea conducerea sovietică pentru a distruge URSS și cumpăra conducerea rusă pentru a preveni renașterea URSS.
Preocupările economice rusești au fost, de asemenea, ignorate. Nu i s-a oferit niciun program de integrare economică de către Occidentul colectiv. Când Rusia și-a început propriul bloc economic, s-au manifestat într-un grad fără precedent ostilități din partea Occidentului colectiv.
Datele arata ca ,la un moment dat,in perioada anilor ’90, Rusia si-a manifestat dorinta de a fi primita in NATO . Acest lucru nu s-a întâmplat. Oare nu era mai simplu sa o integreze in cele doua organizatii,UE si NATO ca sa o poata controla indeaproape ??
Una din explicatiile care au circulat apoi in mediile politice occidentale ,cu referire in principal la americani,ar fi fost aceea ca pentru a influenta masele sa fie de acord cu cheltuieli militare exorbitante pentru a-si mentine pozitia de hegemon mondial,era nevoie de prezenta unui potential inamic puternic militar iar candidatura Rusiei la ocuparea acestui loc era evidenta.
A fost etichetata ca Imperiul Raului si de aici tot ce a urmat .
Ceea ce am prezentat este doar o „coaja „subtire a cauzelor mult mai adanci care au dus la razboiul NATO – Rusia prin Ucraina ca proxy.
Daca privesti lucrurile doar dintr-o singura perspectiva faci dovada ca nu ai inteles vechiul adagio latin:
– Audiatur et altera pars !!
A fost o perioada la inceputul anilor ’90 cu unele tatonari, daca Rusia sa faca parte din NATO. Acest lucru NU a fost insa dorit de establishmentul militar si industrial muscal, fiindca ar fi insemnat sa ia ordine de la Washington, sa distruga industria militara ruseasca, si sa isi ia adio de la veleitatile de mare putere si de la „aria sa de influenta” din Asia Centrala si Europa de Est.
Rusia era pur si simplu prea mare si cu un trecut prea murdar ca sa intre in NATO sau UE. Avea relatii proaste cu aproape toti vecinii din Europa. IN plus, in afara de un procent f.mic cam 10% din populatie care sunt pro-occidentali, marea majoritate a rusilor priveau (si privesc) cu suspiciune si ostilitate Vestul. La ei ideea stupida de „imperiu” nu s-a stins o data cu caderea URSS, e un cancer care le-a distrus intreaga istorie. Desi majoritatea traiesc in saracie si lipsa de libertate, sunt foarte refractari la valorile occidentale. Nici economic nu au facut mai nimic in 30 ani, in afara de a vinde materii prime. Influenta orientala, mongoloida, despotica si-a pus prea tare amprenta pe caracterul lor. Pur si simplu rusia nu are valorile sec 21, ei traiesc mental inca in sec 17-19. Vezi si misticismul ortodox exagerat, despotismul, autocratia, militarizarea societatii, educatia la pamant, zero initiativa privata reala, jafuri ale bogatiilor naturale de catre oligarhi, etc. Astea chiar s-au accentuat dupa caderea URSS.
O tara mica in care societatea nu prea adera la valorile europene si are iluzii revansarde si soviniste precum Ungaria, poate pune bete in roate iata unei structuri multinationale (UE, NATO). Daca acea tara ar fi avut dimensiunile si populatia rusiei, ar fi destabilizat periculos UE sau NATO.
Rusia nu va face parte din aceste structuri vestice nici pt urmatorii 50 ani (sau mai mult).
Nu stiu unde sa pun asta. Este (oarecum!) off-topic. Incerc aici.
Lovitura de stat in America
Acum citeva ore, pe la 15:00 PT, 17 iulie 2024, s-a anuntat ca Biden, aflat in Las Vegas, Nevada, in campanie electorala, a fost testat positiv de Covid (! :-))) ) Speechul programat a fost anulat. Biden a fost pus in avion (Air Force One) si trimis la conacul lui din Rehoboh Beach, Delaware, ca sa stea in izolare. Nu la Casa Alba! nu la sediul puterii, ci la resedinta personala!
Acum, exista un context la povestea asta, context al carui inceput depinde de gusturi. De la stradaniile recente ale democratilor de a-l face sa se retraga din cursa prezidentiala, de la incapatinarea irlandeza a lui Biden de a nu se retrage, de la dezbaterea catastrofala cu Trump pe 27 iunie, de la semnele de declin evidente inca dinainte de 2020, pe care numai cine nu voia sa le vada nu le vedea, de la alegerile frauduloase din 2020, de la modul curios in care toti contracanditatii lui de la primarele din iarna lui 2020 s-au retras din cursa, de la cine stie ce altceva.
The bottom line este ca puterea legala i-a fost uzurpata clar in dupa amiaza zilei de 17 iulie. Singurul mod legal prin care corifeii Partidului Democrat puteau s-o faca era invocarea articolului 25 din Constitutie. Nici unul dintre ei nu a pomenit de asa ceva in ultimele saptamini.
In seara asta toate canalele de mass-media din America sint absorbite de alte probleme si evenimente, fara sa-si dea seama, dar’mite sa inteleaga ca sintem in plina lovitura de stat. Right in the middle of it!
Probabil miine dimineata vom afla ori ca Biden se retrage din motive de sanatate, ori cine stie ce! I-am spus nevestei, „daca l-ar lasa sa vorbeasa ai auzi vocea cavernoasa a lui Ceausescu: „A fost o lovitura de stat…” etc.
Nu pot sa nu remarc gratia cu care Contributors pretinde ca evenimentele ce se desfasoara de citeva saptamini in America, sint doar asa… nesemnificative, in timp ce articole despre soarta Ucrainei, NATO, a planetei, abunda.
Colosul cu picioare de lut nu a renunțat niciodată la tata/mama tuturor orașelor rusești. Planul de expansiune, planul „BarbaRoSSia” a fost conceput înainte de a veni insignifiantul KGB-ist Puțin la putere. Rusia nu a acceptat niciodată suveranitatea Ucrainei, Republicii Moldova, Tarilor Baltice etc. Așadar, deloc întâmplătoare deposedarea Ucrainei de arsenalul nuclear. Pentru obeza gogoașă (Rusia), Ucraina este cea mai savuroasa halcă. Fara ea, mastodontica întinsoare, este handicapată. Chemată nu de azi, nu de ieri la luminile civilizației europene, Russia cea înțepenită in primitivismul feudal, prefera să intre, ca tâlharii pe timp de noapte, in casele oamenilor independenți, imbacsind existența, ca un blestem de care nu poți scăpa. Occidentalilor le-au lipsit, din nenorocire, judecătorii Judecatii-de-Acum care să despartă apele tulburi de ceea ce mai rămăsese limpede și să vadă, după anexările astea și după actele alea teroriste, nu numai fața hidoasa a Dictatorului Roșu, ci și greșelile proprii. Poate că e exagerată aceasta opinie, dar parca se confirma. Occidentul s-a dovedit mult prea somnambulic și mult prea tolerant cu ticăloșii muscali, decât cu „drepții” ucraineni. Drepții care s-au văzut calomniați, jigniți, atacați, violați, parjoliti într-un mod care ține de coșmar. Viermuiește mass-media rusă de ura. Câteva mostre in stil fascist din puțul de gândire al farmazonilor de opinii putinoizi. „Trebuie sa fie exterminat inamicul”. „Insuflarea groazei în rândurile acestor neoameni, cea mai buna modalitate”. ” Capitulați! Și atunci noi, posibil, va vom cruța”. „Să aruncăm peste orașele acestor neoameni cât mai multe bombe de 3 tone”.
citat: ”au asistat la proteste pro-ruse și au ascultat cetățeni ucraineni pro-ruși”. Nu, nu erau doar proruși, erau ruși pur și simplu. Ucraina avea la nivelul lui 2014 undeva la 18% populație care se declara rusească, alte procente mari care nu știau exact ce sunt și peste 50% populație, rusofonă, adică foloseau rusa ca limbă principală de comunicare. Nu numai în Harkov și Odessa erau majoritari dar chiar și în Kiev. Ce să vezi, Zelenki era tot rusofon. toate activitatea lui artistică e în rusă. Hai să ignorăm ce nu ne convine din realitate și p-ormă să ne mirăm ce naiba i-a apucat pe ăia. Și explicație e simplă: e un nebun acolo. Ca și Hitler, alt nebun care vroia cu tot dinadinsul ca germanii, ziși sudeți deși n-aveau nici o particularitate specifică, unii erau austrieci, din Cehia (3,3, milioane din 10 milioane!) să aparțină de Germania. Cine au fost mințile bolnave care după primul război mondial au inclus teritorii etnic compacte germane în Cehoslovacia nu se mai întreabă nimeni. Între timp s-a rezolvat, nu mai există nici un german în Cehia. Erau fasciști și meritau să fie alungați. În sudul Slovaciei este o zonă compactă ungurească unde trăiesc în jur de 450.000 unguri. Ăia n-o să fie slovaci niciodată. E o bombă cu ceas acolo. Încă una! Dacă ai granițe artificiale conflictele etnice vor exploda până la urmă. Iar Stalin a fost diabolic în privința asta. toate granițele interne din URSS au fost deliberat trasate strâmb. Vezi Nagorno Karabah unde am asistat fără reacție la cea mai mare purificare etnică din ultimele decenii, unde o populație întreagă a fost eliminată de pe teritoriile care le stăpânea dintotdeauna. Granițele strâmbe trasate de tovarășul Stalin și de alți mari strategi trebuie respectate până în pânzele albe nu? Indiferent de consecințe.
Limpede ca cristalul! Mulțumiri autorilor! Ca de obicei, un demers argumentativ ce merită citit. Extraordinar!
„…Prejudecată de ancorare. Când oamenii află ceva pentru prima dată, își vor aminti interpretarea lor inițială. Este nevoie de timp și de efort pentru a dezvăța narațiunile și explicațiile inițiale care pot fi exploatate și astăzi de propaganda…” De orice propagandă. De luat aminte!!