sâmbătă, aprilie 10, 2021

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu colegii ştirea zilei:  modul în care sunt tratate femeile în România şi m-am trezit zicând « când voi intra în politică mă voi lupta să schimb aceste lucruri ». Şeful meu de atunci nu şi-a putut ascunde mirarea şi a trebuit să explic că nu intenționez să intru în politică şi că doresc să mă dedic carierei de funcționar european (lucram în instituțiile europene din 2009, trecusem dificilul concurs EPSO în 2010, iar în momentul respectiv eram analist politic pentru Comisia Europeană, o poziție strict incompatibilă cu orice fel de implicare politică). Dar că de prea multe ori, simt că de fapt implicarea politică nu e o alegere, ci o necesitate. Cum am ajuns aici?

Bacalaureat şi morală

M-am născut în 1985, într-un oraş mic, la fel ca oricare alt oraş mic din România. Comunismul a picat înainte să intru la școală, dar în afara dispariției pozelor lui Ceaușescu din manuale şi de pe pereții sălilor de clasă, multe nu se schimbaseră. Schimbarea s-a produs când am intrat la liceu: am fost prima generație care a avut manuale alternative şi, împreună cu profesoara de istorie şi alţi colegi de clasă am fondat primul club de dezbateri academice din Brad. Tema primei dezbateri la care am participat era „Locul femeii este la cratiță”. În clasa a-11-a, când am făcut parte din echipa României la o competiție internațională, ajunsesem la tematici precum „Statele lumii ar trebui să sprijine Tribunalul Penal Internațional”. 

La nivel personal două episoade mi-au marcat relația cu politica în timpul liceului:  la începutul anilor 1990 tata s-a înscris în PNŢCD şi, încet-încet, a avansat în filiala județeană a partidului, astfel încât la alegerile din 2000 era cap de listă în județ pentru Camera Deputaților. Ce a urmat înfrângerii PNŢCD-ului a fost un episod pe care tata l-a povestit de suficiente ori încât să mă marcheze profund: marea majoritate a membrilor de partid au venit să îi ceară adeverințe că nu au fost vreodată în PNŢCD – era condiția să poată intra în PNL. Tata a ales să pună cap carierei politice şi a rămas în suflet cu o dezamăgire pe care nu a depăşit-o niciodată. Tot după 2000 şi schimbarea puterii politice, mama a fost pusă în faţa unei alegeri dificile: fie se înscrie în PSD şi îşi păstrează locul de Director al Departamentului de Finanțe Brad, câștigat prin concurs, fie îşi ia la revedere de la post. Părinții mei au decis să discute despre această decizie în familie, pentru că îşi doreau pentru mine şi sora mea să trăim într-o lume în care nu vom fi silite să facem compromisuri morale. Într-un final mama a rămas fidelă principiilor ei, iar conducătorii vremii au numit pe cineva nou pe postul ei, fără să organizeze un concurs. Pare o scenă din filmul Bacalaureat al lui Mungiu, dar este o filă din istoria generației mele – o generație crescută de niște părinți care au sperat că vom trăi într-o lume mult mai bună şi care, în fața evidenței schimbărilor mult prea lente din societatea românească au ajuns să ne împingă să studiem în străinătate şi să fie mândri cu posturile ocupate de copiii lor departe de casă …

Drumul către Bruxelles

Când am decis să urmez cursurile facultății de științe politice din cadrul Universității București am făcut-o pentru că pasiunea mea pentru dezbaterile academice m-a împins către o facultate cu profil multi-disciplinar, care să mă ajute să înțeleg societatea în ansamblul ei. Nici un moment nu mi-a trecut prin cap să intru în politică. Politica era un obiect de studiu şi atât, iar între textele de teorie politică, istoria relațiilor internaționale, sociologie sau politică comparată şi nivelul dezbaterii politice din România era un hău. În 2007, pe măsură ce ceasul din Piaţa Universității arăta zilele care se scurgeau, aducându-ne din ce în ce mai aproape de aderarea la Uniunea Europeană, eu îmi pregăteam dosarul de admitere pentru un master în Afaceri Europene la una dintre cele mai prestigioase facultăți de științe politice din Europa, Sciences Po Paris. Am fost admisă. Visul meu era să ajung la Bruxelles. Am ajuns să mă pregătesc pentru concursul EPSO, cu aceeași disciplină cu care am învățat de la părinții mei să mă pregătesc pentru orice. Un an mai târziu, am reușit să trec concursul. Am început parcursul în instituțiile europene pe poziția de consilier politic, iar din 2015 am devenit funcționar.

Să fii în politică e ceva murdar

Ca tânără profesionistă eram cu adevărat mândră de jobul meu – nu îmi venea să cred ce șansă incredibilă mi s-a dat: aceea de a lucra în Parlamentul European, inima vie a democrației europene. Să văd cum se face politică la nivel înalt şi cum se pot armoniza atât de multe opinii politice într-un tot unitar. Tot în primul an de lucru în Parlament am fondat împreună cu patru buni prieteni asociația Europuls, prin care ne-am propus să aducem cât de mult putem din dezbaterile europene în România şi invers, să transmitem cum se văd propunerile europene la Bucureşti, Cluj sau Iaşi. Am fost co-optată ca cel mai tânăr membru al Grupului Federalist Spinelli, lansat de Guy Verhofstadt şi Daniel Cohn Bendit şi care lupta pentru adâncirea integrării europene.

Dar, de fiecare dată când mă întorceam acasă, în România, era ca şi când pășeam pe altă planetă. Prietenii şi cunoștințele mele nu îmi împărtășeau entuziasmul. Apropierea de politică (fie ea şi politica europeană) era un lucru murdar. De multe ori argumentele mele despre importanța politicii pentru viața noastră răsunau în gol. Era 2010, aveam 25 de ani şi atunci am simțit pentru prima dată că generația mea are datoria să schimbe lucrurile în România. Că nu e o opțiune să stai pe margine şi să critici fără să încerci să faci ceva. Pentru că acesta este doar drumul ușor: dacă nu te implici în politică şi nu te expui, nu vei face greșeli, nu vei fi atacat, dar nici nu vei schimba lucrurile în bine.    

#Rezist: avem alegerea de a nu ne implica?

Încet ceva a început să se schimbe şi în atitudinea prietenilor mei. Au fost încântați de inițiativele pe care le-am avut cu Europuls, în special forumul anual Eurosfat. Apoi au urmat marile valuri de proteste, iar oamenii din generația mea s-au mobilizat progresiv şi au asumat păreri politice. Protestul pentru Roşia Montană a arătat pentru prima data oamenilor din generația mea că prin perseverență pot influenţa deciziile politice. Protestul de la Colectiv a fost momentul în care ideea de generație s-a coagulat, şi am început să simțim că suntem mai mulți decât credeam până atunci. Îmi doream din ce în ce mai mult să mă întorc în România. În Octombrie 2016 am început să lucrez la Reprezentanța Comisiei Europene, fiind responsabilă de raportarea politică către Președintele Comisiei Europene şi colegiul comisarilor europeni. 

Îmi aduc aminte perfect noaptea OUG13: în seara respectivă mi-am rupt mâna alunecând pe gheață în drumul de la lucru spre casă şi de la durerea surdă din braț stăteam amorțită în pat când soțul meu s-a ridicat de lângă mine şi a ieșit fără să ezite la protest. Oamenii nu mai voiau să accepte sfidarea unor politicieni aroganți, preocupați doar de binele propriu. Energia din societate era uriașă. Mulţi şi-ar fi dorit atunci ca Bruxelles-ul să reacționeze mai puternic, dar adevărul este că iarna lui 2017 a fost momentul în care o generație, generație mea, şi-a luat destinul în mâini şi a decis că nu îi mai lasă pe alţii să decidă pentru ea. 2017 a fost momentul maturității noastre politice, în care am reuşit să ne apărăm interesele singuri. De la mișcarea #Rezist şi până la apariția şi dezvoltarea partidelor de generație nouă, USR şi PLUS, nu mai era decât un pas.

Nevoia de rezilienţă

Trei ani mai târziu mi-am încheiat misiunea în România şi m-am întors la Bruxelles. Ultimele luni la Bucureşti fuseseră unele dificile, eram în concediu de maternitate şi făceam slalom cu căruciorul între gropi, mormane de gunoaie şi mașinile care ocupau trotuarul în întregime. Lipsa creșelor, aşa cum le ştiam de la primul copil pe care îl avusesem la Bruxelles,  mi s-a părut o nedreptate pentru mamele care vor să se întoarcă la lucru şi s-au adăugat la lista lucrurilor pe care mi-aş dori să le schimb în România. Nu întâmplător printre primele proiecte în care m-am investit de la intrarea în politică este cel de promovare al femeilor în politică şi al egalităţii de şanse.

La Bruxelles lucram în Parlamentul European în echipa noului său Președinte – italianul David Sassoli. Părea un succes profesional, dar emoţional simțeam că nu acela era locul meu şi că nu puteam lăsa definitiv în spate România. Primul pas a fost să mă înscriu în PLUS, partidul cel mai apropiat de valorile mele şi care poate avea împreună cu USR o contribuție atât de majoră pe scena politică din România – contribuția unui partid de centru, care poate încuraja un dialog politic orientat spre nevoile oamenilor. Mă regăsesc colegă în USR-PLUS cu foarte mulţi prieteni şi oameni dragi. Am întâlnit deja prin intermediul partidului oameni extraordinari, pe care i-am admirat din prima. Dincolo de oameni, mă simt mai ales bine să pot să îmi asum pentru prima dată pe deplin niște convingeri politice ferme: acelea în libertatea individuală ca valoare absolută atât pe plan economic, cât şi pe plan social. Cred în demnitatea umană şi în faptul că politica trebuie făcută pentru oameni. Cred că politicienii trebuie să asculte mai mult şi să vorbească mai puţin. Cred în democrație şi toleranță. Cred în nevoia absolută de dialog. Cred că nu există două Românii, ci doar una singură şi că dacă lăsăm ura deoparte, vom fi cu toții mai bogați. Cred în continuare că locul femeii nu este la cratiță şi că trebuie să promovăm mai mult vocea femeilor în politică. România s-a aflat mereu la intersecția mai multor culturi politice: este alegerea noastră dacă vrem să ne balcanizăm sau să ne europenizăm.

Ştiu că acesta este momentul în care generația noastră trebuie să îşi aducă contribuția la societate. Am câștigat câteva mari bătălii, dar lupta de abia acum începe. Trebuie să arătăm că am învățat din greșelile celor dinaintea noastră şi că părinții noștri nu au sperat în van că vom trăi într-o lume mai bună. Că putem fi pragmatici, fără să ne compromitem valorile. Că știm că nu putem schimba România peste noapte, dar că suntem perseverenți. Că înțelegem că de la noi așteptările sunt mai mari, dar că putem să ne ridicăm la înălțimea lor. Că știm să trecem peste orgolii și diferențe de opinii pentru a face echipă pentru binele comun.  Miza este mare. De rezistența noastră depinde întoarcerea valului de exilați din România şi stoparea exodului uman care ne-a costat atât de mult la nivel colectiv şi individual. Diaspora din care fac şi eu parte poate aduce o contribuție majoră la europenizarea țării noastre. Drumurile noastre nu sunt încă total separate şi acum e momentul să le reunim.

Distribuie acest articol

56 COMENTARII

  1. Stimata doamna. entuziasmul este laudabil insa o data ajuns in „morisca” politicii si a birocratiei aferente poate ati observat ca luptati cu morile de vant.
    La locul de munca din industria privata , libera, se cere oamenilor creativitate, idei noi, implicare, asumarea ideilor, actiunilor, entuziasm si mult optimism.
    Daca privim catre politic si mediul birocratic observam ca toate aceste cerinte sunt inabusite sistematic, contradictia dintre cele 2 medii fiind imensa si la urma urmei radacinile conflictelor de tot felul.
    Birocratia si politica in acesta pandemie de omoara cu zilele in adevaratul sens al cuvantului si care este impresia dumneavostra despre cum s-au desfasurat pana acum actiuniile antipandemice din Europa so Romania ?
    Europa arata jalnic in acest moment, astazi este pastele catolic, Europa occindentala in mare parte catolica este in lockdawn, in SUA se pregatesc 100 de milioane de oamenii de concediu !!!
    In Marea Britanie se intrevede din mai renuntarea la masurilor antipandemice iar Europa continetala ? jale mare si asta in primul rand datorita politicii de la Bruxelles, de procurarea dezastruoasa a vaccinurilor anticovid, Romania fiind afectata direct, refularile si manifestarile de strada fiind un aspect al acestei politici.
    Stimata doamna sunteti tanara si va admir entuziasmul pericolul a cadeti in capcana este insa extrem de mare, probabil fara sa abservati ati si cazut in ea, este capcana unor ideologii cu care si partidul in care v-ati inscris se indentifica incepand cu incalzirea globala si pana la discutiile care tin de identitate si gen.

    • Multumesc pentru comentariu. Sunt de acord ca Reforma administrației e prioritatea zero. Dacă ați citit textul poate ați văzut povestea mamei mele și v-ati dat seama ca nu sunt atât de naiva. Sunt (Inca) tanara, dar am o experiența profesională de 12 ani și va pot spune ca este o mare diferența între politica și birocrație. Politicienii sunt cei care trebuie sa dea direcțiile mari, ei trebuie sa aibă o viziune pentru țară. Birocrația ii sprijină, uneori poate da și idei, nu e exclus, dar in mare parte trebuie doar sa pună in practica viziunea politicienilor. Deci din punctul acesta de vedere nu e cel mai creativ domeniu, așa e. Dar și noi putem sa ne schimbam preconcepțiile, poate așa nu va mai fi o Rușine sa lucrezi la stat. Cu discursul acesta nu prea încurajam deocamdată oamenii competenti sa se îndrepte in acea direcție.

      • Stimata doamna, politicienii sunt birocrati, poate nu ati observat si nu exista nici o diferenta intre birocratie si politica, pandemia o demonstreaza cu prisosinta.
        Sper ca intr-un viitor nu prea indepartat multe dintre abtributiunile birocratiei actuale sa fie preluate de inteligenta artificiala, de cea naturala, ne-am cam saturat.
        In alte ordine de idei, va puteti imagina o tara condusa precum o multinationala sau alta firma de de succes din mediul de afaceri privat ?

      • Dar și noi putem sa ne schimbam preconcepțiile, poate așa nu va mai fi o Rușine sa lucrezi la stat. Cu discursul acesta nu prea încurajam deocamdată oamenii competenti sa se îndrepte in acea direcție.
        Și da și nu! Observația este bună, dar nu cred că cineva competent chiar s-ar feri de o slujbă la stat de teama prejudecăților unor semeni mai puțin corecți, ce gândesc astfel.
        În legătură cu pandemia, citesc adesea critici la adresa autorităților europene sau din România. Nu am citit însă niciun comentariu în care cei nemulțumiți să-și fi expus vreo părere, cum văd ei rezolvarea problemei, ce anume ar schimba în birocrație la Bruxelles pentru ca producătorii de vaccinuri din Olanda sau Italia, din Germania sau România să obțină licențe de producție și astfel să crească rapid oferta, încât să fie toată populația globului imunizată până în iunie, de exemplu. Cei care critică fără să ofere și soluții nu prea trebuie luați în seamă.

      • „…poate așa nu va mai fi o Rușine sa lucrezi la stat. Cu discursul acesta nu prea încurajam deocamdată oamenii competenti sa se îndrepte in acea direcție.”

        Aveti dreptate, dar atentie la asumarea responsabilitatii (restrictii aplicate vietii profesionale si private, cat si „nota de plata” in caz de greseala sau „greseala”) de catre toti angajatii statului.

        Un dialog cu Paul Volcker si despre „rusinea de a lucra la/pentru stat”:
        https://www.youtube.com/watch?v=mMN17uBzCw4
        Un citat esenta: „Who’s watching the shop?!”

  2. pentru ca tatal dvs a fost in pntcd iar mama si a pierdut job ul pentru ca n a intrat in psd, n o sa critic scoala politica / modelul frantuzesc (ar intra la capitolul „asa nu” – n avem ce copia de la francezi) si nici parlamentul european. cu o singura conditie : de vreme ce ati ajuns acolo (PE), sa va zbateti cu toata puterea pentru debirocratizare, chit ca n final va veti pierde „functia”. citeva clickuri pot inlatura mii de functionari prosti dar aroganti, un antreprenor stie mai bine ce sa faca decit o patachina politica, un gospodar ce se ofera sa si slujeasca comunitatea din convingere valoreaza mai mult decit un politruc rupt de lume ce rinjeste prosteste pe bani multi si caruia i se deschide portiera limuzinei de alti lingai stupizi si inutili

  3. Cohn-Bendit „Ich bin ein anarchistischer Marxist. Für mich ist die grundlegende Analyse von Marx richtig, die Analyse der kapitalistischen Gesellschaft. Aber die Organisationsformen, die sich die kommunistische Bewegung gegeben hat, lehne ich vollkommen ab.

    „Sunt un marxist anarhist. Pentru mine, analiza fundamentală a lui Marx este corectă, analiza societății capitaliste. Dar resping complet formele de organizare pe care mi le-a dat mișcarea comunistă. ”

    Acestia sunt cei care ne conduc de la UE!

    Daniel Cohn-Bendit, gesagt: „Wenn ein 5-jähriges Mädchen sich beginnt auszuziehen, ist das ein wahnsinnig erotisches Spiel“? Cind o fetita de 5 ani incepe sa se dezbrace acesta e un joc deosebit de erotic. https://www.ina.fr/video/CAB01010091

    • Acestia sunt cei care ne conduc de la UE!

      Mai usor cu mobila. Cohn-Bendit face parte din vechea garda a hardlinerilor-verzi (gen Joshka Fischer et comp). In fine, omul s-a retras din politica inca din anul 2014, si nici nici din partea conducatorilor Europei nu a facut parte vreodata (asa cum insinuati). A fost doar reprezentantul in Parlamentul European al unui partid micut (partidul econologistilot francezi) .

      P.S. vechea garda a hardlinerilor-verzi a iesit la pensie, iar noile generatii au alunecat bine spre centru in ultimii 10 ani (cel putin in Germania). Asa se explica si faptul de ce verzii Germaniei au devenit mai frecventabili.

  4. Un tramvai numit dorinta sau cum locul femeii nu este la cratita !? Poate va vor parea anormale cuvintele ce le voi voi spune , dar o fac spre o mai buna intelegere a momentelor traite de unii dintre noi , Nu cu multa vreme in urma mamele nostre erau gospodinele absolute . Mamele , femeile in general , nu mergeau la servici ,era rusinos sa faci asta . Femeile din acele vremuri stateau acasa , aveau grija de gospodarie , de copiii , cindva multi la numar , de prepararea bucatelor (nu existau nici aragaze , nici frigidere ,nici masini de spalat , nici felurite alte aparate ce acum le numim eloctrocasnice ) de curatenia din casa sau din curte (blocurile nu erau inca facute ), de joaca copiilor sau a adolescentilor , de calcatul hainelor sotului si de mai tot ceea ce tinea de propria ograda . O munca neintrerupta , o munca ce nu ii permitea nici studierea filozofilor lumii si care munca nici nu ii oferea satisfactii personale majore . De foarte putina vreme , raportat la scara existentei umane pe Terra , femeia isi ocupa, in unele societati mai evoluate , locul bine meritat . Incet – incet femeia devine indispensabila politicii la nivel inalt si isi arata calitatile si in domenii precum invatamintul , sportul , si mai peste tot unde este nevoie de a gasi o modalitate de convietuire echilibrata .Societatile moderne readuc , in plin planul imaginii ,nevoia de paritate ca si numar de angajati – in mai toate deciziile ce tin de politica globala . Totusi perceptia , afirmata in text, ce ne spune sau ne arata existenta unui exod , ce ar fi produs pagube la nivel personal sau de grup , poate fi privita , nu ca un necaz , ci mai degraba ca o necesitate a dezvoltarii personale si in viitor poate produce beneficii uriase . Deja beneficiile se vad , multi dintre cei plecati au capatat expertienta , forta decizionala , recunoastere meritocratica si reusesc sa isi lase amprenta mai peste tot unde se afla .Nu reintoarcerea este problema ci mai degraba ,acolo unde se afla , fiecare in locul lui ,sa produca plusvaloare Romaniei .Cred insa ca diaspora inca nu intelege ce forta poate fi si cum poate ea sa decida destinul natiei .Ma asteptam sa se organizeze sa construiasca din temelii programe politice , economice , etc , sa isi puna o amprenta decisiva asupra politicii romanesti . Inca nu se intimpla asta . Pasoptistii sau organizat mai bine .Oricum ar fi, valoarea personala isi va spune cuvintul si fara sa stim sau sa simtim o lume noua se va dechide in fata noastra .

  5. Vă rog să mă scuzaţi, dar Uniunea Europeană are deja o conducere extraordinară: Ursula von der Leyen şi echipa sa de la Bruxelles. A vrut 50/50 femei vs. bărbaţi la conducere? Da. A primit ceea ce a vrut? Da.
    Rezultatul? Se vede cu ochiul liber în patru crize: cea a vaccinurilor, cea a paşapoartelor „verzi” (de ce verzi, ecologice şi nu galbene, cu colţuri, nu cunosc), cea a gazoductului Nord Stream 2 şi cea din relaţiile cu Federaţia Rusă (expulzarea a 4 diplomaţi europeni de la Moscova a rămas fără răspuns). Despre ce vorbim, atunci? Despre competenţă la cel mai înalt nivel politic al Uniunii Europene?
    Nu spune nimeni ca femeile să treacă la cratiţă, însă impunerea lor în funcţii de conducere ale Uniunii Europene pe criterii cromozomiale este o catastrofă.

    • @Petre Opris
      Sper sa nu aveti dreptate. Dar si daca ati avea, mi se pare cam brutala interventia dvs.
      Nu stiu de ce, asa simt.
      Viata noastra se imparte 50 – 50 (fifty – fifty) cu o femeie cand suntem casatoriti si de competenta sa depind multe in familie. De ce ar fi altfel in viata de zi cu zi?
      Cred ca ar trebui sa o luam mai usor si sa fim mai deschisi atunci cand vorbim de competenta femeilor in prestarea de joburi. Judecata de valoare ar trebui administrata cu mare prudenta.
      Ca bartati vorbind.
      Cu stima!

      • Blindetea in contrazicere sau suportabilitatea dusului rece – ce va este mai familiar , chiar daca de data asta ati ales un raspuns cu prima varianta posibila. Nu despre brutalitate pare a fi vorba –

      • Și eu sper să nu am dreptate. Nu îmi place să critic pe cineva și nici nu îmi face bine o asemenea atitudine. Din political corectness de tip sovietic mă aleg doar cu o depresie care ține până a doua zi. Asta se promovează de către politicienii contemporani din Uniunea Europeană.
        Am constatat astăzi, fără a cunoaște gândurile domnului prim-ministru Florin Câțu, că s-au renunțat la pașaportul vaccinării în cazul României. Să fie într-un ceas bun.
        Cu considerație, Petre Opriș

      • „De ce ar fi altfel in viata de zi cu zi?”
        Pentru ca faceti o comparatie nefericita(care exclude cuplurile de acelasi sex).
        Ca exemplu, priviti lumea subatomica si legile ce o guverneaza, comparati cu lumea macro si vedeti daca legile mai sunt aceleasi.
        Meritul dovedit constant si integritatea constanta in timp(ambele manifestate si/mai ales in situatii de criza personala sau de grup) ar trebui sa fie pilonii (atat la stat, cat si la privat) si nimic altceva din ceea ce face parte din totalitatea definitiei unei persoane.

        • @dece
          Ok, „dece”, admit observația parțial, dar poate dacă reformulez sună mai clar:
          Cum pot ști cine este cel mai competent? Într-o lume a bărbaților, cine este mai competent decât un bărbat?
          Dar într-o lume a femeilor, cine este mai competent? Nu cumva o femeie?
          În fine, cine poate spune imparțial, bărbat sau femeie, cine este cel mai competent?
          Pentru început, dat fiind că pe planetă suntem cam 50 – 50 % bărbați și femei, zic eu că e un excelent pas înainte să dam jumătate – jumătate din start ocazia bărbaților și femeilor să-și dovedească competența.
          Altminteri, în lipsa unui judecător imparțial, într-o lume a bărbaților, mă tem că judecata de valoare are rezultat previzibil. Și invers.
          Dl. Opriș tocmai ne-a arătat cât de ușor putem să cădem în capcana unei judecăți apriorice de valoare.
          Cu stimă, să auzim numai de bine!

          • Indraznesc un raspuns la intrebarea cum am putea determina aprioric pe cel mai competent. Raspunsul este ca nu putem determina aprioric competenta. Dar nu ne cere nimeni asta, pentru un post anume – de conducere, ca de asta e vorba – alegi dintre niste propuneri pe baza unor rezultate prealabile, dovedite in functii similare, fie ele de rang inferior. Ursula von der Leyen era, la numire, atacata tocmai pentru ca nu dovedise calitatile necesare intr-o alta demnitate (sau dovedise tocmai lipsa lor). Ori se pare ca numirea ei a avut mai degraba legatura cu sexul decat cu competenta (daca mai stiu eu in Romania angajarile/ desemnarile in functii bazate pe sex, varsta sau alte criterii decat competenta sunt chiar interzise de lege?). Ca sa nu para ca am ceva cu partea noastra cea mai buna – adica sexul numit, nemeritat, slab – am sa spun ca cel mai bun la carte (dar si un caracter admirabil) coleg de liceu a fost…o colega. Niciodata nu trebuie sa abdicam de la criteriul competentei iar in functii de demnitate publica nu trebuie numite decat persoane care au facut, deja, proba competentei in functii/ demnitati, similare. Sa alergi dupa egalitate lasand competenta de o parte e o greseala pe care o vom plati scump, cu totii.

            • @PAFI
              Îmi cer scuze, dar vreau să fie sigur că am înțeles corect mesajul și pun următoarea întrebarea:
              Cum alegem competența lăsând deoparte egalitatea?
              De exemplu, într-o lume a bărbaților, cum judecăm competența fără să ne punem problema egalității de șanse între sexe?
              Dar într-o lume a femeilor?
              Sunt sigur că răspunsul dvs. mă va edifica deplin și mă declar apriori mulțumit.
              PS. Exemplul cu doamna von der Leyen, mult vehiculat de dvs., nu are a face, în opinia mea, cu egalitatea și competența, ci cu meteahna politicianismului care compromite orice idee valoroasă. Pentru variațiune, puteați aduce în discuție și cazul distinsei doamne Viorica Vasilica Dăncilă. Era mai de aproape, mai de pe la noi.

          • Eu cred ca intelegeti foarte bine ca a insista pe „(forced/by any means) equality of outcome” in dauna „equality of opportunity+meritocracy+integrity” este o atitudine/politica/principiu pagubos/paguboasa (creeaza lipsa de incredere, de respect si produce rezultate ce variaza de la mediocru la dezastruos, atat pe termen scurt, cat si mediu-lung).
            Mi-e greu sa cred ca nu exista o alta(alte) doamna(doamne) decat van Leyen, care sa indeplineasca cele doua conditii (experienta relevanta functiei, dovedita constant cu rezultate pozitive si integritate dovedita constant) si care sa isi doreasca sa fie considerata(considerate) pentru acel post sau oricare altul din structura UE.
            Caveat: doamne sau domni, atentie la „revolving door”/rotatia cadrelor pe directia stat-privat(in ambele sensuri).

            Ce nu inteleg eu este de ce oameni educati(si in primii 7ani de viata) insista sa adanceasca o falie societala ce serveste oricui, dar nu si „democratiilor”(in ghilimele deoarece nu-s directe, cu o cvasi-exceptie, Elvetia).
            Mai ales cand nu e singura (intretinuta de „cui prodest…”, dar si de orbiri inradacinate in afecte/emotii si „heringi rosii”) exploatata, altele ar fi: intre generatii, intre profesori/educatori si elevi/studenti, intre parinti si propriii copii, intre orientari sexuale, intre stiinta si religie, intre religii, intre identitati personale reduse la varii caracteristici biologice SUPERFICIALE etc.

          • Domnule Cristian Felea,
            Când cineva revendică poziţii politice cu sloganuri despre cromozomi, se ajunge la discriminări de gen şi rasiale. Asta este problema pe care Ursula von der Leyen, preşedintele Macron, USR PLUS şi diferite grupuri politice (minoritare ca număr de adepţi) o agită de câţiva ani pentru a ajunge la osul pe care doresc să îl roadă. Lăsaţi pudoarea de o parte sau galanteria bărbătească şi priviţi realitatea în faţă. Asta este soluţia pentru a ieşi din pandemie cu bine, cu toţii. Virusache nu face alegeri cromozomiale. În ceea ce priveşte pe nemţoaica de la Comisia Europeană, ar trebui să îşi ia toată echipa de femei pe care a promovat-o şi să se ducă în pustii.

          • Este proaspătă: https://www.hotnews.ro/stiri-international-24717769-video-sefa-comisiei-europene-lasata-fara-scaun-intalnirea-ankara-erdogan.htm
            Şi doamna aceasta crede în continuare că are autoritate în Uniunea Europeană – la fel ca Viorica Dăncilă în fruntea guvernului României. Catastrofe!
            Marie Le Pen o să-l bată pe Macron de o s-o asculte cu urechea şi toate din cauza faptul că minoritarii cu ifose promovează catastrofe în funcţii politice, pe criteriul cromozomilor. Să nu vă plângeţi apoi că fasciştii şi anarhiştii câştigă alegerile în toată Europa. USR PLUS şi alte grupuri interesate doar de ciolan oferă muniţie propriilor adversari.

            • @Petre Opris
              Parcă nu e corect să punem în sarcina doamnei von der Leyen un gest de grobianism diplomatic al domnului Erdogan, care deunăzi tocmai comunica senin retragerea Turciei din Convenția Instanbul 2011, pe motiv că în țara condusă de dumnealui femeile sunt respectate și în siguranță.
              O fi doamna von der Leyen un politician slab în opinia dvs. (poate îmi enumerați comparativ cu cine dintre foștii președinți ai COM? pentru că toți au fost considerați, pe rând, ca foarte slabi politic și profesional), dar nu e nici politicos, nici frumos să-i punem în sarcină chiar orice.
              Mulțumesc de dialog, toate bune!

          • @ Cristian Felea
            Mai citiţi o dată despre prostiile făcute de doamna pe care o apăraţi cu dinţii deoarece credeţi că este moral să o faceţi. Impocrizia salvează România?
            Ursula von der Leyen şi echipa sa de la Bruxelles. A vrut 50/50 femei vs. bărbaţi la conducere? Da. A primit ceea ce a vrut? Da.
            Rezultatul? Se vede cu ochiul liber în patru crize: cea a vaccinurilor, cea a paşapoartelor „verzi” (de ce verzi, ecologice şi nu galbene, cu colţuri, nu cunosc), cea a gazoductului Nord Stream 2 şi cea din relaţiile cu Federaţia Rusă (expulzarea a 4 diplomaţi europeni de la Moscova a rămas fără răspuns). Despre ce vorbim, atunci? Despre competenţă la cel mai înalt nivel politic al Uniunii Europene?
            Nu spune nimeni ca femeile să treacă la cratiţă, însă impunerea lor în funcţii de conducere ale Uniunii Europene pe criterii cromozomiale este o catastrofă.
            Bonus: Doamna respectivă a ajuns la Ankara printr-un subterfugiu şi a primit exact ceea ce merita. Este atât de pisită de uzul raţiunii încât nici măcar nu s-a gândit să verifice cum va fi întâlnirea în salonul oficial. Ce anume au făcut membrii din escortă şi consilierii ei? Au dormit în papuci sau i-au spus că unde trebuie să se aşeze pentru fotografiile de protocol? Nu a explicat, însă cineva o pune în postură de victimă inocentă deoarece este femeie. Aşa boboc de fată, mai rar, Bibicule!

    • Probabila dumneavostra intentie de vi se raspunde sau de a capta vreun raspuns – pe site – ma face sa zic doar citeva cuvinte . In fapt ceea ce sugerati d- voastra ,sub masca aducerii in fata noastra a unor decizii de partajare a procentelor la nivel decizional atasata Uniunii Europene 50/50 F – B ,ca si -a primit ce a vrut – este clasic eronata .Decizia la nivelul UE nu este luata numai de catre una dintre parti asa cum eronat sugerati .Cit despre impunerea -pe criterii cromozomiale – atit de clamata de d-voastra – nu pot decit sa ma abtin sau sa ma prefac ca nu o vad , asa cum nu vad nici catastrofa asociata acestei ziceri . Oare sa intelegem ca va este mai accesibila notiunea de iliberalism -unde decizia singulara si notata evident fara procentele propuse , ar fi ingereasca . Mor oamenii peste tot in lume (din cauza pandemiei ) -uneori mai abitir in societati iliberale .Poate ar trebui sa amintim doar imensele facilitati , greu puse in practica de UE , nu datorita nestintei fie ea si politice a unor oameni identificati de d-voastra asa cum o faceti , ci datorita sistemului acceptat de toate tarile membre , sistem ce misca mai greu lucrurile dar care o data votat de toata lumea , devine de neinvins .Nu asa ar trebui sa gindesca un european convins de locul lui in lume ?

      • Nu aștept nici un răspuns. Aș fi scris altfel dacă doream așa ceva. Ipocrizia este la ordinea zilei la vârful Uniunii Europene. Asta este principala problemă, nu ceea ce gândește și scrie Petre Opriș la un moment dat. Eu pot greși în cazul unui comentariu, însă doamna Ursula și alți politicieni trebuie să știe cum se merge pe sârmă, dacă tot au dorit să se facă politicieni. De jos, eu pot doar să strig faptul că sârma se rupe dacă persoanele care se urcă pe ea sunt supraponderale sau stupide.

      • Chiar nu am nimic cu nici un fel de greseala a nimanui – cu totii putem gresi – imi exprim insa indoiala , atunci cind ne referim la persoane si nu la principii , ca cineva are – o masura in buzunar – cu care poate argumenta cuvintele spuse .

    • Trio infernale de Bruxelles ar trebui ar trebui tras la raspundere pt neacordare de asistenta si ajutor si in caz de dezastru, crima cu premeditare, crima, omucidere, sa ma exprim si mai drastic decat domnul Opris.

  6. Din observațiile mele, limitate la trei tari, drumul spre politica via bagman sau bagwoman, este mai facil, dar ii învață de timpuriu pe cei care se îmbarca pe acest traseul cu toate mizeriile compromisurilor politice si morale.
    Sper sa nu se aplice si dvs, va urez success.

  7. Stimata d-na Girbea, felicitari pentru drumul educational si profesional parcurs, pentru echilibrul dintre profesie si famile. Ceea ce aveti de partea dv.este timpul. Ceea ce nelipseste noua este coeziunea si solidaritatea. Drumul politicii prin partide pentru majoritatea a fost un drum pentru afaceri si avere. Este nevoie de actiune continua si oameni de caracter. In primul rand este nevoie de o noua Constitutie, justitie, educatie, etc. Si eu am incercat sa aduc mici schimbari in decizii si legislatia proasta, facuta la repezeala si rupta de realitate. De multe ori m- am vazut in postura luptatorului singur, romanii in majoritate sunt indiferenti la ceea ce este in jur si la semenii lor. Ba mai mult, am capatat inamici in mod evident. Exista si exceptii dar rare.

  8. Ok, de acord, e timpul ca tânara generaţie să intre în politică (nu în activism antipolitic). Felicitări pentru alegerea făcută!
    Nu înţeleg cum compensaţi decepţia tatălui Dvs cu PNŢul sau cum evitaţi ceva asemănător pe viitor.
    Mi se pare că aţi făcut deja compromisuri şi Dvs. De ce aţi acceptat ca Nicuşor Dan ă se prezinte ca reprezentant al dreptei? Care dreaptă? Nici PNL nu mai e de drepata, darămite USR-Plus.
    Cât despre capacităţile femeii, îmi permit să vă ofer un citat din Margaret Thatcher “Being powerful is like being a lady. If you have to tell people you are, you aren’t.” Nu a stat la cratiţă, nu a cerut să fie băgată în seamă şi a făcut foarte multe. A…, era cumva de dreapta?

  9. Nefiind campanie electorala, nu inteleg exact daca acest articol, preponderent autobiografic, raspunde unor intrebari persistente, din spatiul public (de genul „De ce ati intrat in politica?”), dar trec peste asta si ma opresc la „femeia in politica”.
    Am vazut, in weekend, transmisiuni de la Campionatele Europene de Haltere – 2021. Cand eram copil, era un sport pentru barbati, dar astazi, bineinteles, il practica si femeile. Aceeasi situatie si cu boxul.
    Recunosc, nu inteleg obsesia „feministelor” de a fi egale cu barbatii, in tot si-n toate. Eu sunt unul dintre barbatii care nu crede in egalitatea asta totala si nu si-o doreste, in timp ce recunosc cinstit ca sunt domenii in care femeile sunt superioare barbatilor (poate nu si „la cratita”).
    Nu fac politica, n-am facut niciodata si sper sa nu fiu nevoit sa fac, vreodata. Dar asa, din afara, ma intreb daca nu cumva sunt activitati (in afara de unele dintre cele sportive) care necesita insusiri pe care femeile, intrinsec, genetic, nu le au (si nici n-ar trebui sa le aiba). Sa zicem, de exemplu, „killer instinct”…
    Sa fie clar, nu vorbesc despre egalitatea in drepturi, pe care o sustin 100%.

    • Daca va referiti strict la insusiri, ce pot fi atribuite oamenilor, poate nu ar trebui sa uitam perioda numita matriarhat .Matriarhatul dezvoltat a sustinut o alta forma de conducere dominanta in societate . Discutia de egalitate se refera doar la egalitatea in drepturi nu la preconcepute idei mai vechi sau uneori actuale ce ar fi o obsesie a unor asa numite de dumnevoastra feministe . Insusirile, calitatile sau noncalitatile sunt parte a modelului fiecaruia dintre noi .Ele nu intra in contradictie cu realitatea , doar nonacesul sau nevoia de egalitate la accesul in drepturi este parte a discutiei noastre .Functional stie toata lumea cum suntem .

      • @albina
        Eu ma refer strict la insusirile genetice (stiu ca e subiect tabú) care ne fac diferiti.
        Nu stiu cum erau femeile din paleolitic/neolitic si daca nu cumva matriarhatul s-a impus doar in familie, ginta si trib datorita faptului ca femeia-mama cea mai in varsta era cosiderata capul familiei (oarecum logic, fiind cea care dadea nastere unei parti a familiei) .
        Politica de azi e cu totul altceva, iar corectitudinea politica exagerata sfarseste prin a face deservicii celor pe care, aparent, ii protejeaza; in plus, provoaca si victime colaterale, uneori multe.

    • Killer instinct? Păi dacă azi vorbim engleza și nu spaniola tot unei femei i se datorește. Un efect care a dăinuit în urma unui „război” neconvențional între corsari și armada, totuși cu puține victime. Bărbații au făcut două războaie mondiale cu milioane de victime și tot nu le-a ieșit. Și cate altele! Recunosc însă că sunt și domenii unde bărbații se descurcă mai bine ca femeile, de exemplu la șeptică și păcănele.
      În UE, până acum au fost bărbați la comandă: Barosso, Juncker, Tusk. Nemulțumiți de munca ălora sunt aceeași care sunt nemulțumiți și de ce face Ursula. Pe ăștia oricum nu-i mai mulțumește nimeni. Dar ce au stricat ăia în atâta amar de ani nu se poate repara peste noapte. Dacă nu va reuși, Ursula va rămâne oaie neagră. Dacă n-ar fi reușit un bărbat, atunci ar fi fost ales încă unul și încă unul, uitând faptul că nu poți obține un alt rezultat dacă faci mereu aceeași eroare. Dar sunt unii care gândesc retrograd, cromozomial, exact ca Erdogan. Cum îi turcu’, așa și ei.

      • @Hantzy

        Ei, ati luat-o prea literal, eu pusesem niste ghilimele, acolo. Nu era vorba despre criminali in masa si nu toti criminalii in masa din istorie au fost barbati. Sau au fost? :)
        Femeia (generic vorbind) este, in primul rand, mama. Iar maternitatea da dovada de „killer instinct” doar cand isi apara progenitura. Si asa trebuie sa fie.
        Sigur, sunt femei care se descurca foarte bine in „lumi ale barbatilor” (politica, business, razboi etc.), dar nu sunt sigur ca pot performa fara sa-si „adoarma” unele dintre atributele esentiale (si genetice) ale genului feminin.

        • Ați pus ghilimele și la „lumi ale bărbaților”. Din același motiv?
          Cât de bine se pot descurca ele în astfel de „lumi” depinde mai ales de cei sau cele care jurizează. Dacă sunt în majoritate bărbați, ele se vor descurca cel mult acceptabil. Dacă nu șterge pe jos cu outsiderii, dacă nu are elemente de genialitate în program, dacă nu întoarce rezultatul, atunci victoria nu e clară.

          • @Hantzy
            Da, din acelasi motiv am pus ghilimele, ca sa nu zgandarasc vreun hiper-democrat anti-discriminare.
            Jurizare?! Sper ca glumiti! Cel putin in afaceri, politica si razboi, vorbim despre invingatori si pierzatori (vorbesc despre rezultatele reale, nu despre tot soiul de comentatori ce-si inchipuie ca jurizeaza). Jurizeaza (cel mult) piata, istoria, superioritatea tehnologica, masele, sansa…

            • Deci totuși literal!
              Vă înșelați, jurizare se face întotdeauna. În război, afaceri și în diplomație există puțini învingători și mulți învinși. Până acum și unii și ceilalți erau preponderent bărbați. „Lumea bărbaților” e un exemplu de prejudecată și jurizare totodată. I-am uitat pe milioanele de învinși și am retinut pe cei câțiva învingători, proclamând lumea ca fiind exclusiv a lor. Indiferent câte femei se vor impune, ele vor reprezenta accidente, dacă una singură nu reușește, atunci insuccesul ei devine emblematic. Ce e asta dacă nu evaluare?

  10. Draga Alina!
    1.Ma exprim astfel, deoarece am fost la fel de incintat ca dvs. cind PLUS a inceput sa se contureze organizational, apoi sa se structureze politic in ceeace este azi!
    Ca ne-economist nu (prea) vedeti ,,criza” programatica a acestuia ca partid cu un ,,proiect politic NOU”, dar lipsit in mod absolut de un PROIECT ECONOMIC national!Toate partidele noi au aceasta lipsa programatica majora, incit nu se stie carei ,,necesitati nationale” a raspuns construirea lor!Matematic, ele fac parte din ,,multimea vida” a politicii romanesti.
    Din pacate, partidul este prizonierul modelul comunitar birocratic de lucru, astfel ca instrumentarul PLUS de dezvoltare economica-industriala consta in cirpeli legislative si ,,strategii” de toate felurile care populeaza programul economic national, in locul unui ,,proiect national” de reconstructie industriala de care are nevoie Romania!Este evident ca nu profesia de baza defineste capacitatile de intelegere si transformare in factor activ al dezvoltarii, dar locul de munca poate bloca devenirea in acest sens, producind politiciani (de la inceput) ,,expirati”, Se considera gresit ca guvernul Ciolos a fost unul TEHNOCRAT, desi practic n-a avut nimic tehnocrat-programatic in sensul unei dezvoltari economice-industriale prin componente tehnice-operationale! S-a folosit doar o denumire neadecvata unui guvern de tranzitie (pina la alegeri), creat intre doua cicluri electorale, Pentru a evita ca partidul PLUS (ca partid de lider) sa devina expirat in urmatorii doi ani si in speranta de a se schimba in mod programatic pozitiv, va scriu rindurile de fata, cerindu-mi scuze pentru duritatea evaluarii lipsei spiritului sau programatic si inexistentei rezultatelor in plan economic si social.Partidul PLUS inca este si speranta mea, dar trebuie sa devina factorul si intiatorul revolutiei economice si industriale din Romania conectata cu UE, ca sa asigure (si prin d-l Ciolos) sustinerea economica si financiara pe durata procesului de tranzitie a Romaniei la dezvoltarea, industriala!
    2.Ar fi de scris o adevarata istorie si expunere generala pe tema unui proiect de reindustrializare – care sa atraga si utilizeze resursele UE si mondiale economice si industriale in Romania incapabila (in lipsa lui) sa consume macar resursele UE nerestituibile.In lipsa lui creditele de 65 de miliarde de Euro puse la dispozitie prin PRR n-are cine si cum sa le investeasca cu folos!
    Daca sinteti intradevar ,,deschisa” la marile probleme ale Romaniai – iar inapoierea industriala si economica o considerati cea mai mare problema – va rog sa-mi comunicati un E-mail personal, pentru a va comunica fundamentele teoretice si aplicate” ale unui proiect de tara, temele economice care-l sustin ca ,,parti ale unei noi stiinte a dezvoltarii economice in epoca globalizarii”, cit si despre un nou model economic pe care Liviu Voinea il cerea (in Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii, 2010) pentru eliminarea actualului model bugetar consumerist, care a falimentat financiar tara, etc.
    La primirea E-mailului doresc sa va comunic lucrarile FUNDAMENTALE pentru intelegerea necesitatii reindustrializarii tarii, cit si principalul element-conditie de realizare: aducerea competitivitatii economice nationale de la dezastruosul indice 74, catre indicii 15-20 ai tarilor dezvoltate europene.
    In lipsa cunoasterii componentelor unui proiect de tara, a bibliografiei economice care o sustine si a intelegerii dezastrului economic care urmeaza in lipsa acestuia, va aflati in zona unor sperante desarte, pe care entuziasmul politic pentru PLUS le sustine numai pina la anul (ori chiar mai devreme) cind Romania post-pandemie va intra in starea de incapacitate de plata ca a Greciei, din deceniul trecut.
    cu stima, prof. Caliman I. Eugen
    autor ,,proiect de reindustrializare”
    /

  11. Vă felicit pentru acest articol care a reușit sa scoată în evidenta nevoia de schimbare în societatea noastră, încă tânără în ceea ce înseamnă democrația.

    Mi-a plăcut ca ati menționat faptul ca politica este murdara dar nu ați reușit să subliniati și aspectele negative pe care dumneavoastră le-ați trăit. Asta ar fi fost cu adevărat captivant.

    E bine și asa, ca ati prezentat măcar aspectele bune ale politicii și ați explicat atracția către partidele noi din politica românească. Va rog sa nu uitați un lucru important – nu este voie sa aruncam istoria poporului la gunoi, chiar dacă nu este una buna.

    Este foarte bine ca va implicați și ca va luptati pentru egalitatea de șanse dar marile schimbări trebuie făcute la nivel personal asa ca, din punctul meu de vedere, exemplul pe care îl dam celorlalți, în fiecare clipa, este cel mai important.

    Oamenilor le place sa copieze…. Atitudini, obiceiuri, vicii, politici… s.a.m.d..

    Hai sa le oferim ceva bun care sa merite pe termen lung!

    Felicitări pentru articol!

  12. Doar ca observatie stilistica:
    „Povestea unei generatii” este un pic exagerat, cred… cel putin in faza asta a istoriei. Poate era mai potrivit: „Povestea mea”.
    Sa lasam evenimentele sa se decanteze si istoricii de peste 100 de ani sa le spuna nepotilor nostri daca a fost povestea unei generatii sau a fost doar un paragraf banal in capitolul „partide politice de la inceputul secolului XXI”.

    Altfel, succes in ceea ce intreprindeti!

  13. Acum, evident, fiecare are dreptate în felul lui. Doar că aici e cam ciudat cum plecăm de la principii frumoasele apoi fondăm europuls care, din păcate, deși a fost/este o platformă de promovare a lui Dacian Cioloș întotdeauna a clamat obiectivitatea și neutralitatea politică. Asta, așa, ca exemplu. Tot ca exemplu, USRPLUS este, totuși, un promotor al discursului împotriva bugetarilor, deși, pe de altă parte, eu format aproape exclusiv din bugetari și beneficiari ai relațiilor cu statul. Deci, e frumos să spunem într-un articol că vrem să nu mai fie stigmatizați cei ce lucrează la stat, în calitate de lucrător la stat, dar și mai frumos ar fi ca partidul să renunțe la atitudinea anti lucrători la stat.

  14. Articolul este, ma iertati, de o naivitate îngrijorătoare. Autoarea pornește de la premisa ca România este un stat democratic, in care accidental a ajuns la putere o grupare (Dragnea-Dancila&Co) care nu respecta intutotul principiile statului de drept, iar USR/PLUS a înlăturat-o cu ajutorul cetatenilor cu spirit civic.

    Va rog, treziți-va! România este in realitate un stat captiv guvernat de peste 30 de ani de o grupare de tip mafiot transpartinica, o cleptocratie.

    USR/PLUS au fost votați pentru reforme si revizuirea Constituției, vedeți bine ca nu puteți nici macar sa reparați legile d-lui Iordache! Recăpătați-va, va rog, spre binele public, simtul realității , daca chiar doriti sa faceti politica!

    • nu se mai poate face revizuirea constitutiei.
      este prea fragmentata scena politica si nu mai exista consens.

      stiu ca pentru multi este neplacut adevarul acesta, dar PSD condus de Ion Iliescu este singurul partid care a putut da constitutii dupa 1990, in 1991, respectiv 2003.
      nu exista niciun motiv pentru care PSD ar imparti onoarea asta cu partidele opozante. in istoria unei natiuni fauritorii de constitutie se numara pe degetele de la o mana.
      iar aceste partide fara PSD nu pot face nimic pentru ca sunt prea mici (si nici intre ele nu prea se iubesc, de altfel. am dubii ca PNL si USRPLUS ar ajunge la consens intre ele pe textul unei eventuale constitutii).
      nu mai exista nici urgente ca in 2003 (aderarea la UE) care sa impinga partidele catre un consens sub imperiul urgentei.

      nici electoratul nu cred ca este simplu de mobilizat pentru un referendum constiutional. s-a tot abuzat de instrumentul referendumului incepand cu epoca Basescu in scopuri politruciste incat cred ca populatia si-a pierdut increderea in instrumentul acesta.

  15. Aş dori să aflu de la doamna autoare cum se simte când îşi descrie propria carieră la Comisia Europeană, în timp ce Elena Băsescu este consilieră la Comisia de Afaceri Europene din Camera Deputaţilor.

    • Domnule,
      Ai un „icter „fantasctic!
      O intepi constant pe autoare cu tot ce te doare pe tine si mai ai pretentia sa-ti si raspunda.
      Mai romanesc de atat, nici ca se poate. ”
      SI este o mostra din felul in care va fi tratata in politica romaneasca. Sper sa reziste!

      • Să reziste la ce? Așa arată toată politica românească. De unde să învețe? Din articol se poate observa naivitatea sa ( încerc să nu presupun altceva).
        Mulțumesc pentru apreciere. Rezistența la stres este o calitate, nu un defect.

  16. Am uitat să precizez un mic detaliu: doamna Elena Băsescu a fost propusă pentru această funcţie de şeful comisiei, membru al Partidului Social Democrat. Probabil că tatăl doamnei respective este foarte mulţumit de faptul că a ajuns la un compromis cu inamicii săi politici.
    Transpartinicul să trăiască şi coana Joiţica, că e damă bună!

  17. Fractura sociala sau sinceritatea si ingenuitatea unei generatii

    Un articol biografic si in acelasi timp o viziune personala asupra politicii si societatii publicat pe platforma Contributors.ro ( Alina Gîrbea – Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii ) de catre un consilier al presedintelui Grupului Renew din Parlamentul European ( https://ro.linkedin.com/in/alinagirbea ) , fost consilier al cabinetul Preşedintelui Parlamentului European, David Sassoli si membru PLUS (https://www.contributors.ro/author/alina-girbea/) aduce in discutie dilemele generatiilor post-comuniste.

    “La nivel personal două episoade mi-au marcat relația cu politica în timpul liceului: la începutul anilor 1990 tata s-a înscris în PNŢCD şi, încet-încet, a avansat în filiala județeană a partidului, astfel încât la alegerile din 2000 era cap de listă în județ pentru Camera Deputaților. Ce a urmat înfrângerii PNŢCD-ului a fost un episod pe care tata l-a povestit de suficiente ori încât să mă marcheze profund: marea majoritate a membrilor de partid au venit să îi ceară adeverințe că nu au fost vreodată în PNŢCD – era condiția să poată intra în PNL. Tata a ales să pună cap carierei politice şi a rămas în suflet cu o dezamăgire pe care nu a depăşit-o niciodată. Tot după 2000 şi schimbarea puterii politice, mama a fost pusă în faţa unei alegeri dificile: fie se înscrie în PSD şi îşi păstrează locul de Director al Departamentului de Finanțe Brad, câștigat prin concurs, fie îşi ia la revedere de la post.”

    “Protestul pentru Roşia Montană a arătat pentru prima data oamenilor din generația mea că prin perseverență pot influenţa deciziile politice. Protestul de la Colectiv a fost momentul în care ideea de generație s-a coagulat, şi am început să simțim că suntem mai mulți decât credeam până atunci. Îmi doream din ce în ce mai mult să mă întorc în România.”

    “Îmi aduc aminte perfect noaptea OUG13: în seara respectivă mi-am rupt mâna alunecând pe gheață în drumul de la lucru spre casă şi de la durerea surdă din braț stăteam amorțită în pat când soțul meu s-a ridicat de lângă mine şi a ieșit fără să ezite la protest. Oamenii nu mai voiau să accepte sfidarea unor politicieni aroganți, preocupați doar de binele propriu. Energia din societate era uriașă(4) . Mulţi şi-ar fi dorit atunci ca Bruxelles-ul să reacționeze mai puternic, dar adevărul este că iarna lui 2017 a fost momentul în care o generație, generație mea, şi-a luat destinul în mâini şi a decis că nu îi mai lasă pe alţii să decidă pentru ea. 2017 a fost momentul maturității noastre politice, în care am reuşit să ne apărăm interesele singuri (s.n.). De la mișcarea #Rezist şi până la apariția şi dezvoltarea partidelor de generație nouă, USR şi PLUS, nu mai era decât un pas(.”

    “ Ştiu că acesta este momentul în care generația noastră trebuie să îşi aducă contribuția la societate. Am câștigat câteva mari bătălii, dar lupta de abia acum începe. Trebuie să arătăm că am învățat din greșelile celor dinaintea noastră şi că părinții noștri nu au sperat în van că vom trăi într-o lume mai bună. Că putem fi pragmatici, fără să ne compromitem valorile. Că știm că nu putem schimba România peste noapte, dar că suntem perseverenți. Că înțelegem că de la noi așteptările sunt mai mari, dar că putem să ne ridicăm la înălțimea lor. Că știm să trecem peste orgolii și diferențe de opinii pentru a face echipă pentru binele comun. Miza este mare. De rezistența noastră depinde întoarcerea valului de exilați din România şi stoparea exodului uman care ne-a costat atât de mult la nivel colectiv şi individual. Diaspora din care fac şi eu parte poate aduce o contribuție majoră la europenizarea țării noastre . Drumurile noastre nu sunt încă total separate şi acum e momentul să le reunim.”

    Citind aceasta confesiune ramai cu sentimentul ca trecutul acestei tari nu exista si ca totul incepe cu aceasta generatie care a (re)inventat roata. Treizeci de ani au trecut zadarnic deoarece prezentul si viitorul incep azi , adica cu autoarea articolului si generatia pe care o reprezinta care considera ca totul a inceput cu Rosia Montana si cu OUG 13.
    Pentru aceasta generatie energia din societate a fost uriasa in principal datorita miscarii #Rezist si USR -PLUS care in viziunea autoarei au castigat cateva mari batalii si spera ca vor stopa exodul uman si vor intoarce acasa , pentru binele comun , valul de exilati .
    Aceasta viziune utopica este o dovada elocventa a fracturii din societatea romaneasca evidenta prin comparatia intre energia politica si civica din anii `90 si cea de acum pentru ca stafeta sociala de atunci nu a mai fost preluata, iar la masa verde s-au asezat alti castigatori.
    In realitate, marile demonstratii din 2017 admirate in intreaga Europa au fost revolta unei societati fata de legalizarea coruptiei si resetarea codurilor juridice si morale.
    Problema este ca aceasta generatie care vrea sa culeaga laurii acum uita ca are dreptul la cuvant deoarece in urma cu trei decenii alte generatii de tineri au iesit in strada si au infruntat represiunea comunista din 1989 si represiunea post-comunista din anii `90.
    Dincolo de entuziasmul autoarei si al acestei generatii ramane o problema de principiu. Corneliu Coposu si Ion Ratiu , principalele modele ale opozitiei politice din anii `90 , chiar daca au fost permanent vanati , demonizati , sicanati si umiliti de catre cei autoinstalati la putere , aveau un discurs democrat si european avant la lettre si in mod special credibilitate si legitimitate morala .
    Ei au refacut atunci prestigiul european al acestei tari , Corneliu Coposu fiind singurul politician roman care a fost onorat de catre premierul Margaret Thatcher si in Marea Britanie ( https://youtu.be/8FMhoRe2v5o). Dar asta a fost demult .
    De atunci au trecut deja trei decenii , tara s-a schimbat , dar politica si politicienii bat pasul pe loc si se chinuie sa mentina tara in Uniunea Europeana.
    O simpla comparatie intre limbajul, sistemul de valori, atitudinea, comportamentul , prestigiul , credibilitatea si legitimitatea morala a unui Corneliu Coposu si Ion Ratiu si politicienii de astazi este edificatoare pentru fractura sociala existenta intre idealurile democratice din 1990 si astazi , respectiv pentru diferenta de clasa si calibru intre politicienii celor doua perioade .
    Din acesta perspectiva , viitorul nu suna bine. Tinerii de 30-35 de ani care au fost impuscati in decembrie 1989 si cei care au fost batuti in iunie 1990 si care puteau schimba tara atunci , au acum 60-65 de ani ( cati mai sunt in tara ) , iar cei care au acum 30-35 de ani ca autoarea articolului isi vor epuiza si ei potentialul revolutionar prin 2051.
    Pana atunci , dincolo de blestemul PSD ( …fost PSDR …fost FSN ) si de foarte recentul cosmar AUR aparut parca la comanda , marea problema a conglomeratului USR-PLUS este discrepanta intre vorbe si fapte si nu in ultimul rand credibilitatea si legitimitatea morala a liderilor si reprezentantilor lor *) .
    Acestea sunt teme tabu nu numai pentru liderii acestor partide , ci si pentru sustinatorii lor.
    Problema este ca nu poti face politica viitorului unei tari punand batista pe tambal si ingropand trecutul ei care se ridica mereu la suprafata ca uleiul deasupra apei.
    Peste inca 30 de ani aceste partide si sustinatorii lor vor culege ce au semanat. Daca vor mai exista pana atunci .

    *) Note

    https://www.hotnews.ro/stiri-politic-24570718-avocatul-dumitru-dobrev-demisioneaza-din-usr-dupa-scandalul-nasui-neconceput-partidul-promoveze-ministere-turnatori-securitate.htm

    https://www.g4media.ro/istoricul-marius-oprea-il-acuza-pe-ciolos-ca-si-a-fondat-partidul-cu-ajutorul-casei-de-avocatura-a-unui-fost-securist-si-l-a-pus-secretar-general-pe-fiul-acestuia-ciolos-asocierea-numelui-meu-cu-oam.html

    https://www.g4media.ro/istoricul-marius-oprea-acuzatii-la-antena-3-la-adresa-lui-dacian-ciolos-a-fost-militar-in-trupele-de-securitate-care-supravegheau-locuinta-doinei-cornea-adus-de-virgil-ardeleanu-liderul-plus-a-re.html

    https://www.riseproject.ro/articol/cazul-barna-faptele/

    • Recunosc la dumneavoastră multe idei pe care nu le-am exprimat încă pe Contributors, într-un articol distict. Una dintre acestea – istoria României începe odată cu Uniunea Europeană (apărută în 1992 – sic! ) – este definitorie pentru utopia celor care au ajuns la Bruxelles în funcţii politice sau birocratice în ultimii 25 de ani.
      Deşi nu am fost de acord cu dumneavoastră cu alte ocazii, de data aceasta recunosc faptul că aveţi dreptate. Din păcate, Uniunea Europeană se îndreaptă direct spre zid, ca un Mercedes lansat cu 200 km/h, sub conducerea unei clase politice catastrofale.

      • ” Recunosc la dumneavoastră multe idei pe care nu le-am exprimat încă pe Contributors, într-un articol distict. ” :))
        Eu nu am recunoscut la dumneavoastra vreo idee de-a mea exprimata sau nu si nu cred ca am fost de acord vreodata , dar amandoi am fost implicit de acord cu Ion Ratiu („Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!” ) si am respectat regulile unui dialog civilizat, ceea ce este remarcabil.

    • iar unii dintre cei din 1990 fac greseala sa creada ca istoria a inceput in 1990… sa fim seriosi…

      baietii si fetele din USR+PLUS sunt doar politruci care vor sa ajunga si ei la cascaval, ca si cei din PSD, PDL/PNL si mai nou AUR…
      de unde stiu asta?
      pentru ca ii compar cu Coposu si Ratiu. adica cei care aveau curajul sa spuna public ca pe regimul criminal comunist si regimul ilegitim iliescian (democratia originala) nu se poate construi nimic ci este necesar sa reinodama firul de la constitutia din 1923, iar apoi sa vedem de acolo ce facem (daca trecem la republica sau altceva).
      „Tinerii frumosi si liberi” din USR+Plus nu mai au curajul sa spuna adevarul asta, pentru ca prioritatea lor este sa ajunga la putere nu sa cunoasca adevarul si sa il spuna adevarul.

      Este motivul penru care nu m-am inscris in USR sau PLUS.
      Prefer sa imi castig painea ca inginer si sa imi pastrez libertatea de a pronunta aceste adevaruri, decat sa ma balacesc in cocina politicii romnesti mintind lumea ca apar statul de drept, cand de fapt el a fost abolit in 1947 si nu a fost restaurat niciodata de atunci, ci a fost inlocuit cu o „democratie originala” construita pe mortii de la revolutie si mineriade.

    • istoria nu a inceput cu protestele Rosia Montana si #Rezist, dar nici in 1990, ci „oleaca” mai devreme…
      daca setam arbitrar inceputul istoriei in 1990, atunci de ce nu l-am seta la fel de arbitrar in 2009 la protestele Rosia Montana…
      cine uita istoria vine de nicaieri si se duce nicaieri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alina Gîrbea
Alina Gîrbea
Absolventă a Sciences Po Paris (masterul de Afaceri Europene), Alina Gîrbea este membru PLUS şi consilier în cabinetul lui Dacian Cioloş. Ïn trecut, a fost consilier politic în cabinetul Preşedintelui Parlamentului European, David Sassoli şi al deputataului european Cristian Preda şi membru fondator al Centrului de expertiză europeană Europuls.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Infrastructura și lucrările publice, veriga slabă a PNRR 2.0

Planul Național de Relansare și Reziliență (PNRR), versiunea 2.0 prezentată public în martie 2021, nu a reușit să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.