Cercetarea din România se îndreaptă încet dar sigur către dispariție. Nu din cauza măsurilor de austeritate promovate de guvernul actual, cercetarea nu a fost inclusă în pachetele de așa zise reforme asumate până acum, ci prin reducerea anuală a sumelor alocate pentru finanțarea proiectelor de cercetare prevăzute în Programul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare numărul IV (pe scurt PNCDI-IV) aprobat prin HG 1188/2022. În tabelul următor este prezentată evoluția Produsului Intern Brut (PIB) în anii 2023, 2024 și 2025, a sumelor alocate finanțării proiectelor de cercetare prin PNCDI-IV în acești ani, și a sumelor executate (plăți efective la final de 2023 și 2024, ș lai 31 august pentru 2025), precum și procentele din PIB rezultate.
| An | PIB miliarde lei | Finanțare proiecte PN IV miliarde lei alocate | Finanțare Proiecte PN IV miliarde lei execuție | Procent PIB alocat (%) | Procent PIB executat (%) |
| 2023 | 1604.551 | 1.800 | 1.450 | 0.112 | 0,09 |
| 2024 | 17662 | 1.647 | 1.471 | 0.093 | 0,083 |
| 20254 | 19123 | 1.526 | 1.047 | 0,08 | 0,0534 |
| 4.973 | 3.968 |
Referințe
4la 31 august 2025 (https://www.research.gov.ro/interes-public/transparenta-financiara/)
Se constată că, în timp ce PIB-ul a crescut, alocarea pentru proiecte de cercetare a scăzut, astfel încât procentul din PIB alocat efectiv proiectelor de cercetare prin PNCDI-IV a scăzut de la 0.112 % din PIB în 2023 la 0.08 % din PIB în 2025. Subliniem că aceste sume și procentele aferente se referă strict la ce a primit Autoritatea Națională pentru Cercetare (ANC, fost Minister al Cercetării, Inovării și Digitalizării-MCID), pentru finanțarea proiectelor de cercetare, în acestea fiind incluse și sumele pentru Programul Nucleu sau Instalații și Obiective de Interes Național (IOSIN), dar și sumele pentru finanțarea altor tipuri de proiecte din PNCDI-IV (Idei, TE, PDE, PTE, cofinanțare la proiecte europene, etc.).
Execuția a fost deficitară în 2023 și 2024, astfel că cercetarea a pierdut în fiecare an bani, circa 350 milioane în 2023 și circa 176 milioane în 2024. Este de așteptat ca situația să se repete și în 2025. Mergând doar pe execuție, se ajunge la un neverosimil procent de 0.053 % din PIB real alocat finanțării proiectelor de cercetare. Asta in timp ce procentul asumat în fostul și prezentul program de guvernare este de 1 % din PIB!
Mergând mai departe, suma maximă alocată pentru PNCDI-IV este de 60 miliarde lei (pagina 39, MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 969 bis/5.X.2022). În cei 3 ani scurși până acum au fost alocați numai 4.973 miliarde lei, în condițiile în care ciclul actual se încheie în 2027. De 12 ori mai puțin, fără comentarii. O aritmetică simplă arată că o alocare anuală de 3 miliarde pentru PNCDI-IV ar fi dus la un efort bugetar de maxim 15 miliarde lei în cei 5 ani de implementare a acestui program, cu un procent mediu din PIB de 0.15 %. Repet, aceste sume se referă strict la finanțarea programelor si proiectelor detaliate in PNCDI-IV, fără sumele alocate Academiei Române, altor academii, sau planurilor sectoriale la alte ministere. Cu aceste sume probabil ca procentul din PIB ar mai creste, dar tot ar fi departe de ținta de 1 % din PIB.
Aceste cifre contrazic unele comunicate ale ANC, cum ar fi cel din data de 1 august 2025 referitor la alocările pentru Programul Nucleu (). În acel comunicat se spune că sunt false informațiile care arată că alocarea la Nucleu scade, mai mult, Nucleul pentru 2025 reprezintă 40 % din fondurile pentru PNCDI-IV (mult peste limita maxima de 30 % prevăzută in HG 1188/2022) și că aceste fonduri vor fi suplimentate cu până la 20 %.
Iată cum a evoluat Nucleu în cei 3 ani analizați: 730 milioane lei alocate în 2023, 709 milioane lei plăți la final de an; 826 milioane lei alocate în 2024, 795 milioane lei plăți la final de an; 635 milioane lei alocate în 2025, 475 milioane lei plăți la 31 august 2025. Deci suma alocată in 2025 este substanțial mai mică decât în 2023 sau 2024. Suma alocată inițial programelor Nucleu în 2025 (tranșa I) a fost de 571 milioane. Se pare că va exista o tranșă a doua de Nucleu, probabil de 100 milioane lei, încă nu a apărut ordinul oficial, dar și așa suma pe 2025 va fi mai mică decât in anii anteriori, si mult mai mica decât sumele agreate in contractele de finanțare semnate cu fostul MCID, actual ANC.
Cat despre faptul ca alocarea Nucleu reprezintă mai mult de 30 % din fondurile PNCDI-IV, aceasta se datorează faptului că alocările pentru PNCDI-IV au scăzut în loc să crească. În loc să crească substanțial fondurile pentru competiții de proiecte, e mai ușor să se spună că alocările pentru Nucleu sunt mai mari decât prevede HG 11188/2022. Acesta nu este un motiv de mulțumire, dimpotrivă, ar trebui sa fie un semnal de alarmă pentru ANC.
Lipsa finanțării se traduce in competiții puține de proiecte, cu bugete mici pe proiect și pe competiție, și cu rata de succes scăzută, în cel mai fericit caz undeva între 10 și 15 %. De la începutul PNCDI-IV au fost lansate și finalizate următoarele competiții de proiecte (cele mai importante):
- PCE 2023, buget ~120 milioane lei, 755 proiecte depuse, 109 proiecte finanțate, rata de succes 14.4 %
- TE 2023, buget ~70 milioane lei, 769 proiecte depuse, 143 proiecte finanțate, rata de succes de 18.6 %
- PED 2024, buget ~102 milioane lei, 1353 proiecte depuse, 137 proiecte finanțate, rata de succes de 10.1 %
- PTE 2024, buget ~95 milioane lei, 430 proiecte depuse, 64 proiecte finanțate, rata e succes de 14.9 %.
Au mai fost organizate și alte competiții, dar nesemnificative ca sume față de cele de mai sus. Sume mai importante s-au alocat cofinanțării de proiecte europene, spre exemplu cofinanțarea pentru proiectul RoNaQCI, recent încheiat, a fost de ~25 milioane lei.
Am lăsat la urma cea mai importantă competiție organizată în cadrul PNCDI-IV, cea pentru Centre de Excelență, cu un buget de 1.6 miliarde lei (buget maxim per proiect de 100 milioane lei). Procesul de contractare abia începe, conform unui anunț din 17 septembrie 2025. Surpriza vine din adresa ANC 1874 din 17 septembrie 2025, în care se specifică faptul că bugetul pentru cele 18 proiecte finanțabile este de 1.2 miliarde lei, nu 1.6 miliarde lei, justificarea fiind că suma de 1.6 miliarde era pentru 24 proiecte, nu pentru 18. Deci s-a aplicat regula de 3 simplă. Întrebarea de bun simț este: De ce a mai fost trecut în pachetul de informații că suma maximă per proiect este de 100 milioane lei, când se știa de la început că această sumă nu poate fi contractată? Nu ar fi fost de bun simț să se spună de la început că suma maximă per proiect se obține împărțind 1.6 miliarde lei la 24, adică ~67 milioane lei per proiect? Cum se poate reduce acum bugetul, după ce s-a finalizat evaluarea proiectelor, cu obiective si activități definite în propunere? În adresa ANC se spune că „directorii de proiect, în etapa negocierii, vor optimiza bugetele proiectelor corelat cu obiectivele inițiale și necesarul real pentru activitățile asumat.” Exprimarea induce ideea ca există mai multe obiective, poate unele inițiale și unele finale? (ANC nu explică ce înțelege prin obiective inițiale), și că bugetul solicitat în propune nu este unul real, ci imaginar (ANC sugerează că bugetele ar fi umflate). Atunci ce a fost evaluat și cum, dacă obiectivele sunt inițiale si bugetul nu este real? Pentru ce s-a făcut tot aceste efort?
Despre evaluarea propriu-zisă nu sunt prea multe de spus, au fost aduși experți internaționali (lista lor încă nu a fost afișată pe site-ul UEFISCDI), deci se presupune ca a fost cât se poate de obiectivă. Sunt totuși câteva semne de întrebare privind modul în care a fost judecată excelența, cel puțin a directorilor de proiecte, ca doar aceste nume sunt disponibile, fără CV-uri. Se pot face însă căutări pe Google și Clarivate Web of Science pentru a avea o idee asupra excelenței directorilor de proiecte. Am făcut un mic efort și am găsit că directorii de proiect au un factor Hirsch între 3 si 62 și un număr de publicații între 6 și peste 400. Am încercat sa fac o corelare cu vârsta, acolo unde a fost posibil să găsesc un CV public care să conțină și data nașterii. Vârsta nu se corelează decât în puține cazuri cu indicatorii scientometrici, la extreme existând directori de proiect cu vârstă foarte înaintată (peste 80 ani), cu indice H mic (în jur de 10) și puține publicații (sub 60), sau cu vârstă în jur de 40-45 ani, cu indice H care sare de 30 și cu un număr de publicații variind intre 50 și peste 110. Nu am intrat in detalii privind jurnalele sau editurile în care au publicat, dar am văzut la extreme lucrări în Science sau Nature, dar și multe în jurnale MDPI.
Cele de mai sus arată clar o tendință de extincție a cercetării din Romania, nu prin măsuri administrative (nu încă, rămâne de văzut ce se întâmplă după marea evaluare conform legii 25/2023, în curs de derulare), ci pur și simplu reducând treptat finanțarea până ce nu vor mai fi bani sa susții resursa umana și infrastructura. Oricât se străduie unii sa obțină rezultate apreciate pe plan internațional sau în mediul privat, acest lucru nu va mai fi posibil când finanțarea tinde spre 0 % din PIB!
Iar conducătorii MEC și ANC nu fac nimic să prevină dezastrul, totul sub masca austerității. Până acum sau mărit taxe si s-au tăiat cheltuieli publice, dar nu se face nimic pentru a combate marea evaziune și a crește veniturile la buget. Populația plătește dar marii evazioniști stau liniștiți.
Actualele politici îndreptate împotriva contribuabilului simplu și de protejare a marilor capitaluri private nu vor duce decât la sărăcirea majorității populației. Nu mai sunt indexări cu rata inflației (nu ca s-ar fi aplicat până acum, dar parcă sunt prevăzute în legi), prețurile au crescut (TVA și accize mărite, preț la energie mai mare), nu vor mai fi creșteri de salarii. Poate ne explică guvernul cum se face ca am rămas printre ultimii la salariul mediu in condițiile în care PIB-ul a crescut vertiginos, Romania ajungând pe locul 12 între țările EU, depășind Cehia, Portugalia, Finlanda, Grecia, Ungaria (vezi aici). Conform EuroNews, salariul mediu brut anual în România este de 17602 euro, iar salariul mediu net este de 11105 euro (este vorba de persoane angajate, nu de familii). Aceste numere arata și că munca este intensiv taxată în România, comparativ cu alte țări (vezi si https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Wages_and_labour_costs). Deci statul taxează la sânge munca, pentru ca taxele pe salariu se rețin la sursă, salariatul nu are ce face, chiar dacă nu vrea sa plătească taxele, ele i se rețin pe statul de plată. Mai departe, depinde de angajator daca le virează la stat sau nu.
Si aici statul își demonstrează cu brio neputința sau reaua-credință. România este la coada colectări taxelor datorate statului, cu numai 27 % din PIB fata de 40 % cat este media europeana (vezi aici). Sunt destule cazuri în care angajatorii nu plătesc contribuțiile pentru pensii sau sănătate, dar cea mai mare evaziune este la TVA. România este pe primul loc în UE la sumele neîncasate din TVA, peste 30 % nu se încasează, echivalent a peste 8 miliarde euro! (vezi aici). Recuperarea acestor datorii la stat ar duce la o scădere rapidă a deficitului, dar statul nu face nimic, preferă să crească taxe și să taie cheltuieli cu riscul sărăcirii populației si falimentarii micilor afaceri de familie.
Se tot vorbește despre calitatea slabă a educației și despre marasmul din cercetare, dar ultra-lăudatul Daniel David, care se vede inclus in istorie pentru „reformele” pe care le face, a comis un act de cenzură grosolan asupra unui raport al Institutului de Științe ale Educației în care erau evidențiate efectele negative ale masurilor de austeritate luate in educație si erau prezentate date reale din alte țări, date falsificate de minister pentru a justifica masurile adoptate (vezi aici si articolele asociate). Când rectorul UBB și membru al Academiei Române se pretează la astfel de practici, ce așteptări să mai avem de la alți membrii ai guvernului.
Pare ca s-a pornit un adevărat război împotriva educației, începând cu faimosul proiect „Romania Educată” al lui Iohannis. Cei de acum nu fac decât sa desăvârșească ce a început Iohannis, pentru că o masă de oameni ne-educați și lipsiți de minime cunoștințe de cultură generală, incapabili să gândească critic și fără repere morale, va fi mai ușor de manipulat de către moguli mass-media în cârdășie cu politicienii si privații veroși, dornici numai de profit. Lipsa de educație coroborată cu sărăcia va duce, inerent, la explozii sociale ce pot fi foarte violente. Deja se induce ideea că cei care au ceva mai mult decât vecinii sunt niște hoți care trebuie pedepsiți iar bunurile lor împărțite „poporului”. Asta chiar dacă bunurile respective au fost dobândite prin munca cinstită de zeci de ani, cu destule sacrificii personale. Greșeala este ca ai mai mult decât alții. Acești alții nu se vor gândi la ce ai făcut tu sa o duci mai bine decât ei, nu vor încerca sa facă ceva sa aibă și ei la fel, nu, vor încerca sa iți dea în cap și sa iți fure ceea ce ai, agitând lozinci de dreptate sociala și solidaritate. Cam asta face și statul acum.
Până la urmă între cei care sunt la guvernare acum și cei din opoziția suveranistă nu sunt diferențe prea mari. Toți ne vor binele dar mai întâi ne dau în cap, cei de la guvernare cu taxe și reduceri de cheltuieli, ceilalți la propriu cu furci și topoare. Am scăpat de comunism ca sa îl regretam după 35 de ani. Si asta pentru ca între timp au dispărut reperele morale, totul a fost relativizat, nu se mai știe ce este bine și ce este rău, totul în beneficiul unei clici care folosește statul ca pe o vacă de muls. Uitați-va la conducătorii noștri actuali și la ce educație au si poate așa se va înțelege că lipsa de educație reală, solidă, nu poate duce decât la dezastru economic și social. Iar reforma în educație nu trebuie începută de la bază, din pre-universitar, ci de sus, din învățământul universitar. Avem peste 50 de universități de stat la o țară care abia mai numără vreo 18 milioane de rezidenți. Nu cumva sunt prea multe? De ce nu se reduce numărul, spre exemplu sa rămână doar cele din marile centre universitare, cu istorie si tradiție probată în timp? O reducere a numărului de universități ar permite o evaluare mai bună a performanței lor în raport cu cerințele de pe piața muncii, ar duce și la o concentrare a resurselor de infrastructură și ar crește și calitatea actului educațional pentru ca ar concentra cei mai buni profesori. Ar trebui să existe o concurență reală între universitățile de stat și cele private în atragerea de profesori, cercetători și studenți, concurență distorsionată acum de faptul că universităților de stat li se permite să scoată locuri cu taxe pentru studenți. Abia după ce pui pe picioare un învățământ superior performant, care scoate absolvenți bine pregătiți te poți gândi la reformarea învățământului pre-universitar, cel puțin știi ca ai resursa umana necesară pentru un salt calitativ. Iar învățământul pre-universitar trebuie și el orientat către cerințele pieței, încurajând învățământul pe meserii cerute în piață. Până la urmă nu toți copiii trebuie sa ajungă la facultate, ar trebui sa existe opțiunea ca la un moment dat să poată trece sa învețe o meserie dacă așa își doresc. Dar asta înseamnă ca în școli să existe oameni calificați în consiliere, care să urmărească performanțele copiilor și să le spună părinților adevărul despre care sunt posibilitățile copiilor lor, și să îi sfătuiască care ar fi cel mai bun parcurs de urmat în scoală. Poate că în acest fel s-ar reduce și industria meditațiilor, ar dispare și presiunea pentru note mari la diferitele forme de evaluare pentru a accede la școli „mai bune” în ciclul următor, iar învățământul ar fi orientat mai mult pe posibilitățile și nevoile copiilor decât pe dorințele părinților. Până la urma nu ar fi un lucru rău sa se revină la examene de admitere în licee și universități, cu programe specifice profilului fiecărei unități de învățământ și cu subiecte adaptate nivelului de calitate pe care îl doresc de la viitorii elevi. Altfel, ajungem ca la finalizarea studiilor universitare sa avem absolvenți care nu au cunoștințe elementare de științele naturii (matematica, fizica, chimie, biologie), ca să nu mai vorbim de cunoștințe elementare de istorie, geografie sau altele din zona umanioarelor.
Cât despre cercetare, numai de bine. Mergem cu succes spre extincție, așa cum am arătat mai sus. La noi nu a ajuns conceptul de „economie bazata de cunoaștere”, nici cel de „putere bazata pe cunoaștere și inovare”. În industrie, în marea majoritate a cazurilor ne mulțumim să reproducem lucruri concepute în alte părți, deși există potențial inovativ în multe organizații de cercetare. Bugetul cercetării se duce de râpă de la an la an, cum am arătat mai sus. Competiții de proiecte nu mai sunt, iar de „cea mai mare investiție in cercetare”, competiția pentru Centre de Excelenta, s-a cam ales praful. In tara ar mai fi undeva intre 3000 si 4000 de CS3, CS2 sau CS1, adică cercetători atestați. Nu am pus la socoteala cadrele didactice din universități, care au inclusă în norma didactică și activitatea de cercetare. Cu aceștia și cu cercetătorii debutanți se ajunge probabil undeva spre 15000 de persoane implicate cumva în cercetare. Cel mai mic număr din Europa raportat la populație. Probabil ca mulți vor ieși din sistem in anii următori, cei mai în vârstă la pensie, cei mai tineri vor căuta o viață mai buna și mai sigură în alte părți. Din urmă nu prea mai vine nimic. Si așa, guvernanții vor sărbători „reforma” sistemului de cercetare prin extincția acestuia.
Post Scriptum
Am aflat că procesul de evaluare a organizațiilor de cercetare după Legea 25/2023 și normele prevăzute în HG 138/2024 s-a amânat din nou, pentru luna noiembrie. Asta deși Comisia de Evaluare numită la finalul anului trecut a lucrat non-stop pentru a selecta experți evaluatori și pentru a stabili datele vizitelor la organizațiile care urmează a fi evaluate. Deci când toate erau practic stabilite, cel puțin pentru cele 11 INCD-uri cărora le expiră acreditarea pe 6 ianuarie 2026, s-a anulat totul pentru ca nu a fost emis ordinul de ministru pentru nominalizarea comisiilor de experți și stabilirea calendarului vizitelor. Domnul ministru nu a găsit timp să semneze acest ordin, motiv pentru care totul s-a amânat pentru perioada 3-21 noiembrie 2025, cu riscul ca unii experți să nu mai fie disponibili și să trebuiască sa fie căutați alții. Este o bătaie de joc din partea MEC/ANC atât la adresa Comisie de Evaluare, dar și la adresa experților care acceptaseră datele vizitelor, precum și a organizațiilor care așteptau să fie evaluate. O nouă dovadă a rea-credinței de care dă dovadă noua conducere a MEC/ANC, care nu mai știe cum să bage bețe în roate pentru a scapă de institutele naționale de cercetare-dezvoltare, o concurență serioasă pentru mărețele noastre universități, care lipsesc cu desăvârșire din topurile internaționale. Și ca bătaia de joc să fie completă, a expirat și mandatul Colegiului Consultativ pentru cercetare, Dezvoltare și Inovare (CCCDI), iar numirea unuia nou întârzie pentru că abia s-au strâns dosarele candidaților. Ori CCCDI este forul care trebuie să aprobe tot ce ține de Programele Nucleu, și tot CCCDI superviza procesul de evaluare în vederea acreditării după vechile nome prevăzute in HG 477/2019. Deci în cazul în care evaluarea după legea 25/2023 mai întârzie, nu se poate face nici evaluare după procedura veche pentru că nu există CCCDI. Asta înseamnă ca pentru unele INCD-uri exista riscul de a nu fi re-acreditate în timp util, până pe 6 ianuarie 2026, ceea ce înseamnă să nu mai primească finanțare Nucleu anul viitor, plus că nu pot participa la competiții dacă nu sunt acreditate. O atitudine care devoalează foarte clar intențiile MEC de a scoate din joc competitori serioși pentru mărețele noastre universități de stat, mă refer la INCD-urile coordonate de MEC/ANC, printre care si INCD-urile de pe Platforma Măgurele, cea mai prestigioasă aglomerare de resursă umană și infrastructură de înaltă calitate din țară.
La noi cercetarea, ca și multe alte domenii, moare căpușata de piloși și sinecuristi!
Milioane de euro se duc pe asa-zise cercetări care după ani de „lucru” se finalizează cu niște rapoarte care nu folosesc nimănui, bune numai de aruncat direct la gunoi.
Ar trebui luate la purecat acele rapoarte a căror întocmire a costat sute de mii de euro (cele mari măcar) și văzută utilitatea lor.
@alex. Ce zici dovedeste low iq si ca habar n-ai de cercetare. Cum masori „utilitatea” cercetarii?! Mare parte din cercetarea stiintifica nu se aplica direct in fabrici, ci posibil peste multi ani. Relativitatea lui Einstein nu a gasit aplicatii decat vreo 70 ani mai tarziu, odata cu sincronizarea satelitilor geostationari. Alteori descoperiri stiintifice aparent neimportante, se leaga de altele si maresc cunoasterea umana.
Stai linistit ca rapoartele la proiectele de cercetare nationale sunt foarte stricte si serioase, nu ca la sinecuristii politruci sau la alte institutii ale statului.
Orice tara normala la cap finanteaza bine cercetarea, fiindca doar asa avansezi in cunoastere. Este nevoie de specialisti buni in orice domeniu. Altfel, esti doar o piata de desfacere si de forta de munca ieftina, populata de analfabeti functional care resping dispretuitori si „superiori” stiinta si cercetarea
Citim si ne miram: inanitie,extinctie, mai sa ii trimit autorului un pachet de ajutoare cu alimente ca la sinistrati.
Care e de fapt substratul acestui articol , care are si parti reale privind finantarea precara a cercetarii?
Autorul nu a castigat un proiect in cadrul competiției organizate în cadrul PNCDI-IV, cea pentru Centre de Excelență. De aici vine supararea mare,caci este unul dintre abonatii la proiecte finantate de statul roman. Chiar si atunci cand nu castiga proiecte , mai aparea o lista de rezerva si pana la urma lua banii de proiect. Acum nu,ghinion vorba unui mare disparut KWI,fostul pres. al Romaniei.
Din totdeauna cercetarea atata cat mai e ,fiindca extinctia ei a avut loc prin anii 90, a avut probeleme cu finantarea si o sa aiba probeleme in continuare.
0.08 din pib alocati cercetarii ne plaseaza pe un loc impreuna cu Congo,Angola,Mozambic.Nu ma astept nimic bun in provinta cercetarii din partea statului roman. De aceea va transmit salutari din Stanford ,CA.
Poate va ajuta cu ceva lista asta. Informatiile se gasesc usor pe site-ul UEFISCDI.
http://uefiscdi.gov.ro/resource-865537-D1_peste-85.pdf
Voi repeta maxima lui Octav Onicescu: Veți crea, veți avea./ Nu veți crea, nu veți fi/.
Numai niște analfabeți funcțional nu pot înțelege importanța cercetării științifice în condițiile de azi. Toată lumea întreagă la cap aleargă după cercetători de top în diverse domenii, ai noștri, așa puțini cum sunt, pleacă aiurea, nu neapărat după bani ci ca să se realizeze profesional. Mii de matematicieni, fizicieni, medici, ingineri, etc au plecat în străinătate pentru a se realiza profesional. Chiar și comuniștii au creat Centre de Cercetare cum a fost cel de la Măgurele, dar și altele în domeniul matematicii și medicinei. Azi, NIMIC, cercetarea științifică a ajuns o cenușăreasă la limita bătăii de joc Guvernanții României sunt cel puțin idioți. Poate capitalul privat ar trebui să fie mai atent cu această problemă că de la Guvern nicio șansă. O lege a cercetării științifice ar trebui dată, dar cine să o dea? Analfabeții funcțional?
Ar trebui reclamati la UE politrucii de la noi care in ultimii 30 ani au subfinantat sau chiar distrus cercetarea romaneasca. E strigator la cer ca se arunca pe fereastra miliarde de euro pe sinecuri si salarii nesimtite, pe o gramada de plimbatori de hartii la stat, dar cand vine vorba de elita mediului universitar si stiintific niciodata nu sunt bani. Gandire de lumea a treia…
Pana si aia din lumea a 3-a s-au mai destupat la cap, si si-au dat seama ca cercetarea si pastrarea resursei umane inalt calificate in tara reprezinta o prioritate. Numai la noi a ramas mentalitatea de sec 19 cu jupani ignoranti care dau banii doar catre camarilele de partid sau pt a cumpara voturi. Cum cercetarea reprezinta putini votanti, si nu implica nici institutii de forta sau juridice, e egala cu zero in mintea lor. Pe urma ne miram de ce analfabetismul functional a crescut, iar multi pun botul la conspirationisme de 2 lei, anti-stiinta, anti-vaccinism, etc. Absolut penibila viziune…!
Cercetarea ar putea sa se faca si cu bani privati.
Se si face.Stiu celputin un institut national de cercetare unde activeaza si cel putin 20 de firme care lucreaza cu cercetatori super-calificati. si cofinanteaza cu acte in regula cercetarea.
Care se cheama cum si care are ce buget si cu ce rezultate? Nu credeti ca asta e important sa spuneti daca stiti?
@danbruma. O parte din cercetare, adica cea cu aplicatii imediate in industrie se poate face cu bani privati si se si face (de exp in IT sau medicina).
DAR cercetarea fundamentala in fizica, matematica, chimie, biologie, medicina, istorie, arheologie, etc, trebuie sustinuta de stat. Asa e normal si asa se intampla in orice tara civilizata. Privatii nu au de ce si nici cum sa sustina cercetarea fundamentala. Lasati „sfaturile” bazate pe habarnism.
Statul dă bani cu prioritate celor care au control asupra votanţilor. Bani nou inventaţi (cu nemiluita) pentru cei vechi, înrădăcinaţi. Cum ar fi:
Celor din sănătate (după inimă şi cancer, a treia cauză a mortalităţii sunt greşelile celor din sănătate).
Oamenii merg cu căciula în mână la spitale… știu că au şanse mari să nu mai iasă de acolo. Dau un exemplu:
La terapie intensivă (drumul sigur spre colivă) au protocoale prin care te sedează (de fapt te paralizează) şi te îndoapă cu adrenalină. Paralizat şi adrenalizat artificial nu mai dormi deloc (chiar dacă din exterior pare că te „odihneşti”), Corpul nu se mai repară şi mori cu zile (ca o baterie descărcată).
Celor din învățământ (care ştim că-i la pământ). Normal e treaba părinţilor să-şi educe odraslele (cum şi cu cine ştiu ei mai bine), nu a statului!
Celor ce ne promit (din clădiri neeficiente energetic şi cu garduri de trei metri) că în viaţa viitoare o sa fie mult mai bine.
…
De cele de mai sus nici nu ar fi nevoie să se ocupe statul. Statul trebuie să se ocupe de protecţia cetăţenilor lui asigurându-se ca legea morală e aplicată:
Fiecare are libertatea să facă ce doreşte cu condiţia să nu inhibe libertatea altuia de a face ce doreşte.
Datele prezentate, plus altele, arată că nu numai cercetarea și educația din România sunt în colaps. Ar trebui examinată serios ipoteza că toată România este în colaps. Ca țară mică, am fost mereu la mâna marilor puteri. Mi se pare chiar că a vorbi despre un sistem național de cercetare pe picioarele lui, susținut de o economie decentă este o altă formă de suveranism. Fiind în UE, poate că cuvântul de ordine ar fi trebuit să fie INTEGRARE. Nu mai avem nici resursa umană, nici banii, nici neamestecul politicului în orice și nici timpul pentru a spera la o refacere naturală a cercetării românești (excepție, mici insule de rezistență). Impostorii români (mai curând antiromâni) din politica românească nu sprijină cercetarea pentru simplul motiv că nu o înțeleg și nici la ce folosește ea. Poți face un SRL azi și să aranjezi ca mâine să câștige un grant PNCDI-IV prin competiție? Și dacă nu se poate fura PRIN cercetare, nu mai bine se fură DE LA cercetare?
E complet indmisibil ca cercetarea de varf bazata pe proiecte in competitii nationale sa primeasca doar un mizilic de 0,05%….!! Cred ca nici in Gabon sau Uganda nu se da atat la cercetare. IN orice caz pt Europa e pur si simplu stupid si iresponsabil sa nu ai o politica adecvata de cercetare si un buget rezonabil.
POliticienii dar si populatia per ansamblu sunt total ignoranti, analfabeti functional, cu studii pana la genunchiul broastei (dar plini de diplome false), lipsiti de viziune, meschini, interesati doar de aranjamentele lor marunte de partid si de sinecurile lor. Pana si comunistii finantau mai bine cercetarea. La noi acum e o viziune imbecila, un amestec de autosuficienta, prostie crasa si impostura.
Subfinantarea educatiei si cercetarii, a culturii si sanatatii, dar multi bani la servicii, justitie, „speciali” si institutii de forta. Penibili… preocupati doar de forma si pile, nu de fond, mai rau decat pe vremea lui Caragiale. Pe urma se mira ca avem 50% procent de analfabetism functional, ca lumea nu citeste si nu gandeste critic, si ca multi cred si voteaza balivernele pompoase ale unui sarlatan..
Cercetarea in Ro este f. fragmentata si finantata in bataie de joc. Dupa 1990, avem zeci de institute ale Academiei Romane, cele ale ministerului cercetarii si sute de centre de cercetare in toate universitatile publice si private. Acum, ministerul doreste sa se
faca o debarasare mai rapida de INCD uri prin subfinantare. Dar nu am vazut o trecere a lor in universitati si nici solutia de a deveni firme de cercetare si consultanta. Sub masca autonomiei universitare, universitatile au facut ce au vrut si cum au vrut cercetarea. De zeci de ani se dau bani cu taraita si licitatiile PNCD se fac din an in paste si unde toate evaluarile sunt mai mult decat discutabile.
De asta poate ca e mai bine ca cercetarea sa se faca cu bani privati. Statul are alte lucruri mai importante de facut si anume educatie, sanatate, securitate, infrastructura.
poate ca ar trebui ca cercetarea sa se concentreze doar pe anumite domenii unde exista o animita traditie, o anumita infrastructura deci unde sunt oarecare sanse de succes. Si desigur in colaborare cu lumea larga.
Diluarea fondurilor in toate directiile, unele dea dreptul fanteziste, impiedica orice eficienta
Ar putea autorul articolului sa estimeze si cam care este aportul cercetari in economia Romaniei!
Ca intreprinzar am incercat in mai multe rinduri sa cooptez pe bani , institute de cercetari si de invatamint superior in rezolvarea unor probleme tehnice de care eram interesat. Nu am gasit nici-un interes din partea acestora de a participa si de a-mi lua banii!
Priviti la progresul tehnic uluitor care se intimpla in China , la care institutele de cercetare si de invatamint au un rol determinant! Priviti cum este integrata cercetarea in Elvetia , tara care este pe primul loc in lume in privinta inovari. In aceste tari cercetarea nu sta cu miinile in sin pentru a primi sume uriase de la guvern. Le cistiga singura , contribuind la progresul companiilor din tarile respective!
Vă amintesc că sistemul de competiție privată privind cercetarea funcționează în lume.
Concret: firma își fixează temă cu toate detaliile și parametri concreți, iar apoi se adresează unui intermediar-organizator de competiție (acesta caută articole publicate pe tema în cauză și contactează autorii, propunându-le să participe la competiție ce va avea loc la termenul specificat). Proiectele depuse la intermediar vor fi evaluate de firma care a fixat temă, iar câștigătorul (dacă este) va încheia contract cu firma.
Totul este la nivel mondial, nu național.
Nu a pomenit nimeni de Institutul de „Studii Avansate” pentru Cultura și Civilizația Levantului.
Si acolo se duc bani dați la cercetare și cu ce rezultat???
INstitutul Levantului NU e reprezentativ pt cercetarea din Romania. E o fractura de logica, e ca si cum ai spune ca daca un mar e stricat, atunci toate merele sunt stricate. Sinecurile trebuie eliminate, dar Romania are multe institute serioase de cercetare, nu Inst Levantului. A taia banii pt cercetare cu pretextul stupid al catorva exemple de sinecuri, e o uriasa prostie.
Stati linistiti! Securisti si sinecuristii (de ambe sexe) din Ro, nu pier.
Au deschise linii de finantare la alt minister, pentru alte activitati. Si sunt platiti mult mai bine decat in cercetare. Ba devin si pensionari speciali…
De citit de pe edupedu, 25 sept 2025, articolul prof.univ Radu Vancu despre Competitia Centrelor de Excelenta. Ministerul Cercetarii azi Autoritate nu are nici un interes pentru transparenta. Toate concursurile de angajare din minister, din institutiile subordonate numele expertilor sunt anonimizate.
Cercetare si cercetare si dezvoltate in SUA
În Constituția din 1788 a fost prescrisă crearea unui sistem de cercetare științifică și protecție a proprietății intelectuale. Conform unui articol din Constitutie, au fost date legi care instituie un program de mare succes, numit Federally Funded Research and Development Centers (FFRDCs). Acest program alocă resurse financiare federale unor instituții de învățământ superior publice sau private, având un program de doctorat bazat pe activități intensive de cercetare, pentru a organiza și a conduce unele dintre cele mai eficiente centre de cercetare. De remarcat că, în 1982, Congresul a creat, prin lege, programul Small Business Innovation Research (SBIR), prin care agențiile federale au alocat, în 2023, 140 miliarde de dolari din bugetele lor pentru a acorda firmelor mici granturi și contracte de cercetare și dezvoltare.
Referinte din mauscrisul meu:
. Constituția SUA, art. 1, par. 8, cl. 1, 8.
. Marcy E. Gallo, Federally Funded Research and Development Centers (FFRDC), (R44629, Congressional Reserch Services, 2021), sgp.fas.org/crs/misc/R44629.pdf. National Science Foundation, Master Government List of Federally Funded R&D Centers (2025), ncses.nsf.gov/resource/master-gov-lists-ffrdc.
. Următoarele instituții sunt incluse în FFDRCs: Jet Propulsion Laboratory, Pasadena, California este un centru de cercetare și dezvoltare al NASA, condus și administrat de California Institute of Technology; Lincoln Laboratory, Lexington, Massachusetts este un centru de cercetare pentru forțele aeriene americane, condus și administrat de MIT; Lawrance Livermore, Livermore, California este un laborator de cercetare al Departamentului pentru Energie, condus și administrat de UC Berkeley.
. The History of SBIR and STTR Programs (Pub. on line at sbir.gov.).
Granturile mele de cercetare si dezvoltare la NSF si NASA/JPL sunt publicate pe Internet.
Sistemul de educatie al statului California este stabilit in urmatoarele articole din constitutia statului:
„Educația generală fiind esențială pentru ca poporul să posede cunoștințele și inteligența necesare păstrării drepturilor și libertății sale, Legislatura va încuraja pe toate căile posibile promovarea progresului intelectual, științific, moral… ”
„Universitatea din California [The University of California] va fi… administrată de corporația cunoscută sub denumirea de The Regents of the University of California, cu depline puteri de organizare și guvernare, cu excepția unui control legislativ necesar pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor [alocate de Stat]… Universitatea va fi complet independentă de orice influențe politice sau administrative și va fi liberă să-și numească directorii [regents] și să-și administreze activitățile.”
„Un Superintendent al Învățământului Public [Superintendent of Public Instruction] va fi ales de alegătorii Statului la fiecare alegere a Guvernatorului… Superintendentul Învățământului Public nu va funcționa mai mult de două mandate.”
„Toate funcțiile… învățământului din comitat [county] și din învățământul local vor fi nepartizane… Un partid politic sau comitetul său central nu va sprijini, nici nu va susține un candidat pentru o funcție nepartizană și nu se va opune lui.”
Referinte din manuscrisul meu:
. Constituția Statului California, art. 9, par. 1.
. Constituția Statului California, art. 9, par. 1 (a) (f).
. Constituția Statului California, art. 9, par. 2.
. Constituția Statului California, art. 2, par. 6 (a) (b).
Statul California alocă Universității fonduri pentru educație și cercetare. În ultimele decenii, absolvenții săi au contribuit substanțial la înființarea, mai ales în regiunea cunoscută sub numele de Silicon Valley, a unor companii de renume internațional în domeniul tehnologiei și informaticii. Mai mult, Federația alocă fonduri Universității pentru a conduce științific centrul de cercetare Lawrence Livermore laboratory. Statul California organizează prin lege învățământul public, care este condus de un Superintendent al Învățământului Public (funcție echivalentă cu cea de ministru), care nu este numit politic, de Legislatură sau de Guvernator, ci este apolitic și ales prin vot popular.
Romania nu va fi niciodata SUA. Aceasta comparatie este inoportuna dat fiind marile diferente economice si sociale. Ca atare, Romania trebuie sa se alinieze la tarile europene cu rezultate in acest domeniu.