România pare să fie bogată, și în perioada actuală, în cazuri care provoacă discuții fertile pe tema integrității academice. Cazul doctoratului susținut de ministrul Lucian Bode ar putea fi unul dintre acestea. Dar nu singurul. Este în serie actuală cu cel al unui actual prim-ministru și al unui ministru al energiei. Pentru ca discuția să fie eficientă, ar merita, poate, să fie formulate și mai clar întrebările. Este ceea ce voi face în continuare, în câteva rânduri, pe un început de studiu de caz.
Procentul decide? Ni se spune, pe surse universitare, că 3% este un procent mic și nu trimite la diagnosticul de plagiat. Procentul decide sau experții care pornesc de la simlitudini dar știu să contextualizeze? În Ghidul de integritate a cercetării științifice, publicat în 2020 de către CNECSDTI, apare un punct de vedere diferit. Procentul de similitudine poate fi redus dar dacă sunt parafrazate idei importante sau dacă cineva traduce dintr-o limbă străină în română și nu mai menționează autorul din care a tradus ci un altul, este sau nu plagiat? Expertul decide. Eu cred, în acord cu ghidul menționat, ca da, expertul decide. Oricum, este ușor de constatat că în discursul public a rămas numai coeficientul de similtudine. Trimiterea la experți se pare că încurcă. Pe cine? De ce?
Și, mai ales, cum calculăm procentul de plagiat? Din lipsă de resurse, ni se spune, Consiliul UBB nu a analizat întreaga lucrare. Dacă este adevărat și ce spune media , că procentul de 3% (nu aș risca sa scriu 2,…% pentru că nu cred în farmacie la măsurări de acest gen.) a fost calculat prin raportarea unei singure părți din lucrare, analizată din întreaga teză de doctorat, atunci mai avem o problemă. Normal, statistic, este să raportezi ceea cei ai aflat la ceea ce ai cercetat, nu la întrega lucrare. Care ar fi procentul de text plagiat dacă raportarea ai fi făcută nu la întreaga teză ci numai la paginile cercetare? Evident, nu tot 2,.. !
Este cazul doctoratului susținut de ministrului Bode la UBB, unul care a suscitat discuția publică? Desigur. Se poate învăța mult din analiza lui în spațiul public. Răspunsul nu poate fi decât afirmativ, mai ales că miniștrii sunt demnitari și ar trebui să fie și să fi fost cazuri exemplare de moralitate. Având resursele materiale și umane pe care le are și luând în considerația contextul de interes public, nu ar fi util ca CNECSDTI să se autosesizeze pe temă și caz? Am vedea cum lucrează și Ghidul anterior menționat pe un caz complex. De fapt, nu ghidul interesează pentru că ghidul este construit în acord cu legea și pe bază de multiple experiențe profesionale în domeniu.
Știu cazuri ale unor lucrări de doctorat scrise în perioada anilor `70 sau `80 care au fost postate pe site recent de către autorii lor tocmai pentru a dovedi că regulile de integritate nu au apărut astăzi și că profesori buni au fost și atunci, ca și acum, în spațiile universitare. Nu ar putea face și acum, același lucru, și ministrul Bode? Așa ar putea să apară analize noi, favorabile adevărului, și ar fi depășită și criza de resurse în analiză, și și-ar juca mai ușor rolul educativ și comisiile sau consiliile abilitate în domeniu.
Nu susțin, prin întrebările și sugestiile formulate, că riscurile sau practicile de plagiat sunt specifice numai demnitarilor. Cazul în speță trimite, însă, în special, la categoria demnitarilor. Altfel este suficient să vizitezi pagina CNECSDTI pentru a întâlni cazuri de plagiat universitar flagrant și la Arad, Târgu Jiu, Craiova etc.
În fine, ar mai fi un argument de luat în seamă în promovarea unei astfel de discuții. Am în vedere ipoteza că puterea politică sau cea managerială în spațiul universitar, sau pur și simplu de capital relațional în condiții de incompetență profesională și corupție, este favorabilă practicilor de plagiat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Exista proverbul „cine fura azi un ou, maine va fura un bou”. Indiferent de procent, plagiatul, adica furtul tot furt ramane.
Cine fura un ou fura ca-i e foame!
Dincolo de plagiat/neplagiat cred că prea rar se pune în discuție calitatea lucrărilor de doctorat. Eu chiar aș vrea să știu care este contribuția Bodeană la dezvoltarea științei.
Corect. Discutia infinita despre plagiat o mascheaza sau intirzie pe cea cu adevarat importanta: ce aduc nou in cunoasterea umana, in metoda, in sistematizarea materialului documentar (cel putin) miile de doctorate? Cum fixam limita intre contributie stiintifica si maculatura?
Nu mai e timp de discutii ! Pe aceasta tema s-a tot discutat si rasdiscutat !
Tezele de doctorat trebuiesc publicate imediat si trebuiesc sa fie publice in Biblioteca Academiei si in bibliotecile universitare !
PS. Legea trebuie sa fie simpla, clara si severa cu plagiatorii !
Cred ca situatia actuala poate fi definita asa:
Guvernul de plagiatori conduce Romania.
Si se nasc cel putin trei intrebari:
Aceastu impostori pot:
– sa duca Ro in spatiul Schengen?
– sa reformeze administratia publica centrala si locala?
– sa digitalizeze Ro?
Prin copi&paste nu pot!
scrieti „Procentul de similitudine poate fi redus dar dacă sunt parafrazate idei importante sau dacă cineva traduce dintr-o limbă străină în română și nu mai menționează autorul din care a tradus ci un altul, este sau nu plagiat? Expertul decide. Eu cred, în acord cu ghidul menționat, ca da, expertul decide. Oricum, este ușor de constatat că în discursul public a rămas numai coeficientul de similtudine. Trimiterea la experți se pare că încurcă. Pe cine? De ce?”
in partea generala a unei lucrari, in care se prezinta lucrurile cunoscute in domeniu, parafrazarea ideilor importante din domeniu este practic obligatorie, dupa care urmeaza o noua interpretare/ viziune/teza care este sustinuta sau demonstrata in partea originala (altfel e doar o lucrare de licenta sau masterat)
citarea gresita este o problema care trebuie rezolvata de coordonator/si/sau comisie printr-o erata la lucrare, insa copierea/reproducerea cuvant cu cuvant a unor materiale e plagiat curat murdar. Procentul de similitudine de 1-2-5% poate fi stabilit de experti de la caz la caz (ei ar trebui sa aibe acces si la lucrarile nepublicate/secretizate/necirculate si reteaua vanzatorilor de lucrari) si acceptat/respins functie de originalitatea subiectului si valoarea adaugata a lucrarii. Autorului unei lucrari cu contributie originala adevarata si considerata valoroasa in domeniu (ex prin numarul de citari ulterioare ale autorului in literatura de specialitate) i se poate da sansa de a rescrie si prezenta public partea „generala” plagiata
Din păcate, problema ar trebui nuanțată și atent studiată. ..Din nefericire, în prezent a devenit o psihoză (plagiatul) ignorându-se ceea ce este esențial: valoarea conținutului științific al tezei! Relevanța acesteia și gradul de utilitate în societate și în comunitatea științifică!
Accentul este pus, cum am precizat mai sus, pe fenomenul denumit „plagiat” și deloc pe valoarea tezei!
„Surprinzător” – vizionați teze de matematică (recente) : coeficient de similitudine de 37%! Și totuși CDR a acordat verdictul : „nu există preluări neautorizate”. La fel comisia de doctorat.. Cu siguranță au apreciat VALOAREA tezei și nu preluarea unor formule matematice, axiome, ecuații etc deja descoperite dar necesare în demonstrații actuale/inedite!
În al doilea rând, apreciez că există o inerție destul de mare în comunitatea academică în ceea ce privește citirea cu atenție a Deciziei CC nr 364/2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.170 alin.(1) lit.b) din Legea educației naționale nr.1/2011.
Poate această decizie, cu explicații destul de clare, „închide” cutia Pandorei și specialiștii se vor întoarce la valoarea tezei și mai puțin la textul copiat….
Cu siguranță, teza de doctorat al lui A. Einstein conține unele ”preluări neautorizate” dar valoarea științifică este zdrobitoare…
Poate ar trebui o mai mare atenție acordată școlilor doctorale care „generează” teze cu valoare științifică aproape/egală cu zero!
Sună urât, dar lucrurile stau cam așa: a nu aloca bani pentru cercetare și a impune oamenilor standarde e o invitație aproape explicită la fraudare!
Restul sunt povești. Și n-am ajuns decât la plagiatul detectabil după similitudine. Despre plagiatul 2.0, de idei, nici nu se vorbește. Despre cercetarea originală care nu servește nimănui, tăcem, deocamdată. Despre citările anapoda, îi lăsăm pe alții să se pronunțe.
Poate-ar fi bine să-ncepem invers: să facem publice numele celor care scriu teze curate, de interes, care fac cercetare adevărată și care nu se sfiesc să-și facă publice listele de publicații inserând și link-uri către respectivele publicații.
Mi se par hilare toate aceste „doctorate” ale unor politruci care habar n-au ce inseamna sa studiezei, sa faci cercetare, sa ai idei originale. Toti acesti politruci moftangii vor doar sa se impauneze cu doctorate si sa ia sporul, dar se vede clar ca nu ar fi in stare sa scrie nici macar o lucrare de diploma. Daca le iei notele din facultate sau pe unde au terminat facultatea, te iei cu mainile de cap. In Romania, ca in nicio alta tara, impostura e la rang inalt, si asta se reflecta si in calitatea doctoratelor in general. In „stiintele apararii” gradul de impostura e peste 80%, iar in stiintele exacte, chiar daca poate nu se copiaza in halul asta, totusi calitatea doctoratelor e in general f.slaba. Multi profesori, ca sa arate ce „tari” sunt ei si cati studenti au, fac efectiv lucrarile de doctorat pt niste nulitati de doctoranzi. Nicio probitate morala sau criterii stiintifice clare, totul e foarte superficial… Ar trebui o asanare profunda a doctoratelor, si reducerea/limitarea drastica a numarului de doctorate pe care o institutie le poate emite pe an (si limitarea nr de scoli doctorale), dar cine sa faca asta?
Cred ca prima metoda de reducere a a hemoragiei de doctorate ar fi:ANULAREA din legile de salarizare a sporului de doctorat.Ca pentru acesta se lupta.
O alta cale: asa cum e in vest angajatorii-statul sau privatii-SA NU POATA angaja personal cu studii superioare si doctorat daca domeniul lor de activitate nu necesita asa ceva. Sa explic: Eu inginer constructor cu titlu de doctor cind vreau sa ma angajez sa constat ca din 100 de firme cu activitate de constructii numai 2 au posibilitatea sa ma angajeze si sa ma salarizeze tinind seama de titlul de doctor. La cele 98 ramase nu ma pot angaja NICI ca inginer simplu intrucit nu au dreptul prin lege sa ma angajeze ca inginer neavind post care sa necesite si doctorat.
La noi e pe dos:in institutiile statului la concursul pentru ocuparea unui post titlul de doctor iti da puncte in plus la evaluare, ba uneori e conditie de participare. Si mai rau.Candidezi pentru un post din domeniu agricol si iti ia in considerare doctorat in religie !!! Si astfel omul de valoare ramine pe afara si intra in fata plagiatorul.
Sa nu mai vorbesc de posturile de directori, sefi birou sau servicii NU pot fi daca nu au pe linga studiile necesare specializarii postului respectiv daca nu au masterat. Si aici aceeasi anomalie:postul cu studii economice poate fi ocupat de un economist cu masterat in istorie. (Vedeti Legea functionarilor publici-alta casta pe linga atitea altele)
Si uite asa e plina lumea de acesti conducatori si politruci care ne conduc spre dezastru. Miine fi-va si mai rau!!
Oameni multilaterali au disparut odata cu disparitia lui Ceausescu. Nu poate un ziarist indiferent de eruditia lui sa aprecieze daca o teza este plagiata sau nu. Despre valoarea stintifica a unei teze de doctorat se pot exprima numai specialistii in domeniu. In conditiile constatarii unui plagiat ar trebui sanctionat si coordonatorul tezei prin suspendarea dreptului de a coordona pe o perioada limitata sau definitiv.
Cu respect, va contrazic aici „Nu poate un ziarist indiferent de eruditia lui sa aprecieze daca o teza este plagiata sau nu.”
Si un copil un pic mai citit de clasa a IV-a se poate pronunta asupra unei lucrari copiate. Copiii chiar ii „parasc ” pe cei care copiaza de la ei. Adica anunta forului superior sa verifice si fondul lucrarii.
Cand plagiezi, se cheama ca furi, iar cand furi e cazul sa lasi pretentiile. Te poate judeca si cineva aflat mai jos de „Marea Adunare Nationala”. Un hot e un hot.
Multumesc mult pentru toate comentariile! In fiecare dintre ele gasesc secvente cu care sunt de acord, care imi par utile. Incerc sa raspund rapid, in text integrat, la astfel de comentarii, fara a avea pretentia de completitudine. Voi mentine centrarea pe procedura de lucru, in speranta ca cei care vor si pot sa schimbe lucrurile in bine, pornind de la o astfel de discutie, o vor face. Am primit si comentarii directe, pe mail, pe care incerc sa la integrez in dezbatere, fara a intra in detalii de comunicare.