Pe fondul unui articol recent publicat de HotNews privind lipsa vaccinului anti-COVID-19 în România (link) și a dezbaterii pe care acesta a generat-o în societatea civilă, concretizată într-o campanie de strângere de semnături (Declic), apare o întrebare esențială: cum poate România să asigure, eficient și fără pierderi, disponibilitatea vaccinurilor necesare populației?
Discuția despre vaccinul anti-COVID-19 este, fără îndoială, una dificilă și sensibilă. Conform HotNews, Ministerul Sănătății nu s-a mai preocupat de punerea la dispoziție a acestor vaccinuri în ultimii trei ani, iar pierderile din perioada pandemiei – aproximativ 7 milioane de doze de vaccin expirate – arată cât de importantă este planificarea strategică și utilizarea instrumentelor eficiente de achiziție.
Această dezbatere este cu atât mai relevantă cu cât cazurile de COVID-19 cresc din nou în România, o situație care nu poate decât să ne reamintească de experiențele dificile trăite în timpul pandemiei. Într-un astfel de context, fiecare zi de întârziere se traduce prin riscuri reale pentru sănătatea publică, iar lipsa de predictibilitate în aprovizionare creează incertitudine pentru cetățeni și pentru sistemul de sănătate.
Articolul de față nu reprezintă atât un semnal de alarmă, cât mai degrabă o prezentare a unui instrument european care poate oferi o soluție concretă și rapidă: mecanismul de achiziție comună („joint procurement”) coordonat la nivelul Uniunii Europene. Prin acest mecanism, statele membre pot participa la contracte comune pentru achiziția de vaccinuri, fără a fi obligate să cumpere o cantitate minimă sau să se angajeze la plăți semnificative înainte de a avea nevoie efectiv de vaccinuri. Acest mecanism combină flexibilitatea cu avantajele negocierii și coordonării la scară europeană.
Un exemplu concret este contractul-cadru semnat în ianuarie 2025 de Comisia Europeană cu producătorul Moderna, prin care s-au asigurat până la 146 milioane de doze de vaccin anti-COVID-19 pe o perioadă de până la patru ani (link). Participarea la acest mecanism nu ar fi implicat costuri sau obligații financiare semnificative, în schimb ar fi oferit României posibilitatea de a activa achiziția exact atunci când ar fi avut nevoie, acoperind rapid cererea populației.
Însă, în timp ce 15 state membre au considerat strategia avantajoasă, România a decis că nu este nevoie să participe la această achiziție comună. Această decizie ridică întrebări asupra gradului de conștientizare și utilizare a oportunităților europene disponibile în domeniul sănătății, precum și asupra impactului asupra accesului rapid și predictibil la vaccinuri.
Conform Ministrului Sănătății, citat de HotNews, România se află „în discuții avansate cu producători de vaccinuri pentru identificarea de soluții în vederea obținerii autorizației de punere pe piață și comercializării acestora în farmacii, pentru persoanele care doresc să se vaccineze periodic”. Practic, România urmează să facă o achiziție națională, una izolată, ceea ce poate genera riscuri: prețuri mai ridicate, livrări întârziate, volume mai mici și o flexibilitate limitată în raport cu cerințele reale de vaccinare.
Mecanismele europene precum achiziția comună există, sunt testate și funcționează deja în practică. Alegerea de a participa sau nu la aceste mecanisme poate influența direct modul în care cetățenii accesează vaccinurile și cât de rapid sunt protejați în fața unor eventuale valuri de COVID sau a altor situații de urgență sanitară.
Chiar și în lipsa unei crize acute, fiecare zi de întârziere are efecte asupra sănătății publice și asupra încrederii în sistemul de sănătate. Utilizarea inteligentă a instrumentelor europene nu este doar o opțiune administrativă, ci o strategie care poate preveni pierderi, poate asigura continuitatea imunizării și poate transforma modul în care România gestionează viitoarele provocări epidemiologice.
Se mai vaccinează cineva anti-COVID în 2025? :)
„Coronavirus disease 2019” (COVID-19) este o boală ce poate avea mai multe complicaţii (virusul poate să afecteze mai multe părţi ale corpului).
Dar virusul este numit SARS‑CoV‑2 „Severe acute respiratory syndrome coronavirus 2”. Este numit aşa fiindcă cea mai des apărută complicaţie este pneumonia virală (care distruge ambii lobi ai plămânilor şi „te lasă” fără oxigen). Deci particula virală (virusul) se numeşte „sindrom respirator acut”. Cam neinspirat. Produce confuzie deoarece (aşa cum am spus mai sus) particula respectivă (multiplicată) poate să afecteze mai multe părţi ale corpului…
Deci moartea multor oameni a fost cauzată de o pneumonie virală. Cei care au încercat să trateze boala cu metodele folosite pentru a trata pneumonia virală nu au greşit cu nimic. Doar că un antiviral cu spectru larg (deşi există) nu se cunoaşte în prezent de către sistemul medical. Aşa că metodele de „tratare” au avut mai mult sau mai puţin succes.
Intubarea pacientului a avut succes slab (majoritatea au murit) şi din cauze nediscutate, neobservate (dar pe care eu le-am studiat):
Medicamentele paralizante folosite pentru a „seda” pacientul şi a îl ţine nemişcat inhibă somnul. Nici nu om sănătos nu poate rezista mai mult de cateva nopţi nedormit darămite pacienţii în vârstă paralizaţi de medicamente (pe perioade mai lungi). În timpul somnului organismul se repară, fără somn eşti ca o baterie goală ce nu mai poate fi stoarsă oricâtă adrenalină (din dulap) s-ar introduce.
Dar să vorbim de vaccin… Nu discut dacă e bine sau nu, dacă e bun sau nu. O să discut despre metoda de administrare, o administrare ce nu a fost făcută corect în majoritatea covârşitoare a cazurilor (cu urmări câteodată nefericite).
O mare problemă problemă e introducerea substanţei direct în circulaţie. O vaccinare corect administrată nu e cea în care bagi acul şi apeşi. O vaccinare corect administrată e una în care bagi acul şi tragi. Doar dacă în seringă nu intră sânge, apoi apeşi!
Metoda de administrare e foarte importantă pentru sănatate. Vaccinarea pe bandă rulantă nu ţine cont de metoda corectă. Mai degrabă merge în zona de conservare a energiei. A supravieţuirii celui mai fit:
cel care vaccineaza mai mulți, mai repede, mai ieftin, cel care risipeşte mai puţine vaccinuri (un vaccin cu sânge trebuie aruncat şi trebuie făcut altul…).
S-au înmulțit lobbistii.
Eu am o soluție simpla. O conversație pe WhatsApp cu firma preferata, un contract secretizat și c’est simple comme bonjour. Sau mai bine, Bob is your uncle.
După ce a dat chix total cu achiziția a țîșpe miliarde de doze de vaccin submediocru (cu valoare de piață negativă) iaca o idee fantastică: să mergem tot pe mâna aceleiași samsarițe de droguri, tovarășa Ursula de la Comisariat.
Hai că putem să băgăm și medicina in faliment! Haideți să haidem!
Cred că mai eficient e să reîncepem producția de vaccinuri în ȚARĂ . Ați citit , în ȚARĂ ! Începând cu vaccinul antigripal și continuând cu celelalte tipuri. Vaccinurile sunt o componentă esențială a asigurării sănătății publice.
Am distrus tot ce aveam mai bun în domeniu și acum nu mai suntem capabili să facem nimic.
Au trecut-o la Armată ( producția de vaccinuri ) ! Nimic nou sub soare . Oare se interesează cineva cu adevărat de problema vaccinurilor ? Oare Moșteanu era preocupat de această problemă ?
În rest , numai de bine.
P.S. Apreciez contribuția articolului care îndeamnă să cumpărăm la comun. Superb !
Nu știu dacă avocații romani aflați la Bruxelles fac lobby pentru România, pentru UE, sau pentru anumite firme.