Istoria e o materie care poate crea emoție, astfel încât să fie folosită pentru a consolida ura față de străini, obsesia cetățenii asediate, forțând comparații între diferite epoci și evenimente care să conducă adesea la concluzii aberante. Nu întâmplător, abia în ultima fază a regimului Putin, după 2012, și mai ales după anexarea Crimeei și lansarea războiului din Ucraina, controlul asupra “adevărului istoric” devine o obsesie a Kremlinului, spune Armand Goșu în interviul de mai jos.
Putin se folosește de rescrierea unor episoade din istorie ca să mobilizeze și consolideze societea rusă în jurul puterii, dar și ca să le inducă vecinilor ucrainei, polonezi, unguri sau germani îndoieli privind intențiile marilor cancelarii occidentale și în valorile civilizației vestice.
Pe 19 septembrie 2019 Parlamentul European a adoptat o rezoluție care printre altele îi acuza pe sovieticii, alături de naziști, de începerea celui de-al Doilea Război Mondial și de înălbirea crimelor comise de regimul sovietic totalitar.
Ideile principale
- Istoria joacă un rol esențial în rafinarea ideologiei putiniste. Există o obsesie a controlului asupra manualelor, predării, dezbaterilor pe teme de istoPentru prima dată în Rusia, viața politică este sub controlul serviciilor secrete. Conducând Rusia își depășesc cu mult competențele.
- Exercitarea puterii în Rusia nu se bazează atât pe coerciție, ca în perioada stalinistă, cât pe manipulare prin propagandă. Istoria e o materie care poate crea emoție.
- Ofensiva revizionistă îndreptată împotriva Poloniei e foarte vizibilă. Regimul de la Varșovia e mult mai sensibil la capitolul gestionării memoriei istorice. Spre deosebire de țările din jurul ei, Polonia a intrat în polemică cu Rusia.
- Putin insistă în ultimii ani asupra rolului jucat de Polonia în declanșarea celui de-al doilea război mondial.
- Cum vede Putin Pactul germano-sovietic de la 23 august 1939?
- Potrivit presei ruse, președintele primește informația pe teme de istorie de la Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Spionaj Extern, Slujba Vneșnei Razvedki.
- Putin se bucură de popularitate printre evreii ruși din Israel.
- Discuții tensionate au fost și în alți ani, dar acum Forumul Mondial al Holocaustului a nemulțumit prea multă lume.
- Miza discursului lui Putin de la World Holocaust Forum. Instrumentează Putin istoria Holocaustului în propriul beneficiu politic?
*
De ce este istoria atât de importantă pentru regimul Putin?
E sentimentul imposturii actualei clase conducătoare, care încearcă să se legitimeze prin recursul la istorie. Ei sunt urmașii lui Aleksandr Nevski și Petru cel Mare. Pentru prima dată în Rusia, viața politică este sub controlul serviciilor secrete. Ofițerii de informații ocupă poziții dominante la toate nivelurile administrației și în economie. Apartenența la casta ofițerilor de informații favorizează cariera politică, administrativă, în afaceri. Ethosul și specificul carierei în serviciile secrete faca ca elita rusească să fie un grup omogen și unit.
Pot fi oameni buni în profesia lor de agenți secreți, culeg informații, organizează provocări. Conducând Rusia își depășesc cu mult competențele. Chiar dacă au diplome în diverse domenii, ei nu sunt nici economiști, nici diplomați, nici sociologi, nici psihologi, ei sunt ofițeri din serviciile secrete. Ei consideră că economia, diplomația, sociologia, psihologia, cultura, arta trebuie să servească statul și obiectivele lui. În timpul Uniunii Sovietice, partidul definea interesele statului. NKVD, apoi KGB serveau interesele statului, așa cum erau ele definite de către partid. Ofițerii de informații erau brațul înarmat, pumnul, niciodată creierul sistemului sovietic. Abia după prăbușirea Uniunii Sovietice, serviciile secrete și-au asumat funcții exercitate de creier.
Grupul de ofițeri de informații care deține puterea la Moscova are o viziune specifică asupra lumii fondată pe ideea că Rusia este înconjurată de dușmani care vor s-o distrugă. Practic, tot mapamondul complotează împotriva sfintei Rusiei. Serviciile secrete se auto-investesc cu o misiune aproape metafizică de a salva Rusia, de a o feri de aceste comploturi.
Rivalitatea cu Occidentul, conflictul cu SUA, sunt esențiale pentru menținerea la putere a acestui grup. Trecutul, educația în academiile militare, și prezentul, ideologia, asigură coerența elitei rusești. Iar istoria joacă un rol esențial în rafinarea ideologiei putiniste. De unde și obsesia controlului asupra manualelor, predării, dezbaterilor pe teme de istorie în societate. Acum, vedem și comentăm doar ofensiva revizionistă a lui Putin, dar controlul asupra scrierii istoriei e un fenomen mai vechi.
De ce Vladimir Putin a declanșat această ofensivă revizionistă în domeniul istoriei? Cui se adresează ea? De ce acum?
Regimurile autoritare se caracterizează și prin controlul asupra trecutului, nu doar asupra prezentului. Trecutul este rescris în așa fel încât să corespundă obiectivelor prezente ale regimului. Este rescris de atâtea ori de cât este nevoie. Istoria devine instrument utilizat de putere, armă de luptă, atât împotriva dușmanilor regimului și pentru mobilizarea societății.
Putin nu inventează evenimente, contexte istorice, ci folosește fapte din trecut, pe care le pune într-o ordine care să conducă la anumite concluzii, să genereze emoții publice, să alimenteze frustrări, cu alte cuvinte să manipuleze.
Ceea ce face liderul de la Kremlin este mai degrabă un exercițiu de propagandă, unde adevăruri, jumătăți de adevăr sau pur și simplu omisiuni sunt astfel îmbinate încât manipulează publicul. Exercitarea puterii în Rusia nu se bazează atât pe coerciție, ca în perioada stalinistă, cât pe manipulare prin propagandă.
Istoria e o materie care poate crea emoție, astfel încât să fie folosită pentru a consolida ura față de străini, obsesia cetățenii asediate, forțând comparații între diferite epoci și evenimente care să conducă adesea la concluzii aberante. Nu întâmplător, abia în ultima fază a regimului Putin, după 2012, și mai ales după anexarea Crimeei și lansarea războiului din Ucraina, controlul asupra “adevărului istoric” devine o obsesie a Kremlinului.
Putin se folosește de rescrierea unor episoade din istorie ca să mobilizeze și consolideze societea rusă în jurul puterii, dar și ca să le inducă vecinilor ucrainei, polonezi, unguri sau germani îndoieli privind intențiile marilor cancelarii occidentale și în valorile civilizației vestice.
Urmăriți zilnic presa rusă, televiziunile de acolo, dați-ne exemple de manipulare prin falsificarea istoriei. Lucruri noi, care n-au apucat să apară în presa occidentală.
De pildă, chiar zilele trecute s-au împlinit 75 de ani de la Conferința de la Ialta, prilej pentru ruși să promoveze ideea trădării Poloniei. Astfel, Churchill și Roosevelt i-ar fi vândut Polonia, de fapt toată Europa de Est, lui Stalin. În primul rând, decizia privind frontierele Poloniei nu s-a luat la Ialta, în februarie 1945, ci la Teheran, în noiembrie 1943. În al doilea rând, soarta Poloniei a depins de Stalin, care a ocupat întreaga Europă de Est, și nu de Churchill sau Roosevelt. Americanii și britanicii nu puteau să cedeze ce nu aveau. E o teză până astăzi repetată, stârnește încă multă emoție în estul Europei, iar acum este utilizată de propaganda putinistă pentru a sublinia cât de ticălos și cinic este Occidentul care a vândut fără să clipească numeroase popoare. Spre deosebire de Rusia care este empatică și iubitoare, cu aceste popoare.
Alt exemplu: acum două zile, Pervîi Kanal, postul tv cu cea mai mare audiență din Rusia a relatat despre bombardamentele la Desda, cu ocazia împlinirii a 75 de ani. Corespondentul rus a preluat integral mesajele propagandei hitleriste, că Dresda era un oraș pașnic, plin de refugiați, iar bombardarea lui a fost un gest barbar al aviațiilor britanică și americană. Ce nu spune Pervîi Kanal este că la Ialta, cu câteva zile înainte, sovieticii au cerut insistent occidentalilor bombardarea Dresdei pentru că era principalul nod feroviar prin care se făcea transferul trupelor, armamentului și muniției germane între fronturile de vest și cel de est.
Ofensiva revizionistă îndreptată împotriva Poloniei e foarte vizibilă. E cel mai interesant caz. Competiția între Polonia și Rusia, în jurul unor narațiuni istorice a căpătat proporții și mă gândesc că ar putea duce la veritabile conflicte diplomatice.
În trecutul recent, Rusia s-a mai certat pe teme de istorie cu alte țări, chiar și cu România. Numai că, elitele politice din aceste țări, dar și opinia publică, au fost mult mai relaxate. Regimul de la Varșovia e mult mai sensibil la capitolul gestionării memoriei istorice. Spre deosebire de țările din jurul ei, Polonia a intrat în polemică cu Rusia. Sunt și comentatori occidentali care spun că elitei de la Varșovia îi convine această polemică, are nevoie de ea, pentru a distrage atenția opiniei publice de la derapajele iliberale.
De cealaltă parte, pentru opinia publică din Rusia în general, pentru generațiile mai vechi care s-au născut înainte de colapsul Uniunii Sovietice, în special, Polonia e o referință importantă, care poate fi exploatată de mașina de propagandă a Kremlinului.
De când e Vladimir Putin obsedat de Polonia? Când a început președintele Rusiei să alimenteze aceste dispute pe teme de istorie?
Atacul la Polonia s-a întețit la sfârșitul anului trecut. Potrivit presei ruse, am citit recent o analiză foarte bună pe această temă, Putin a fost ofensat de faptul că n-a fost invitat în Polonia, la ceremoniile care marcau împlinirea a 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. La Varșovia au fost invitați cei mai importanți șefi de state sau guverne, inclusiv din Germania, cea care a atacat Polonia la 1 septembrie 1939. În septembrie, Parlamentul European a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop și a subliniat responsabilitatea lui Stalin pentru declanșarea războiului. Toată toamna, în țările Europei Centrale și de Est, intrate sub controlul sovietic după război, s-a vorbit mult despre Pactul sovieto-german, afirmând că Uniunea Sovietică este co-responsabilă, alături de Germania, pentru izbucnirea războiului.
Seimul polonez a adoptat o rezoluție împotriva “manipulării și minciunilor” promovate de politicienii ruși. În acest document, parlamentarii polonezi pun semn de egalitate între rolul jucat de Germania hitleristă și cel al Uniunii Sovietice în declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Kremlinul a reacționat nervos, iar exotica purtătoare de cuvânt a diplomației ruse, doamna Zaharova, a venit cu o afirmație interesantă, spunând că “adevărul” a fost stabilit de Tribunalul de la Nürnberg, făcând confuzie între adevărul istoric și cel juridic.
Cum vede Putin Pactul germano-sovietic de la 23 august 1939?
Și în trecut, Putin s-a mai referit la el. Dar în alți termeni. De pildă, într-un interviu din 2009, în influentul cotidian Gazeta Wyborcza, Putin condamna Pactul și afirma că orice înțelegere cu regimul nazist e inacceptabilă din punct de vedere moral. Dar, mai spunea atunci, că acordul de la Munchen, din septembrie 1938, încheiat de Anglia și Franța cu Germania, soldat cu începerea împărțirii Cehoslovaciei, a împiedicat formarea unui front comun anti-hitlerist. Dintotdeauna, cel puțin din referințele pe care le cunosc, Putin a legat cauzal, Munchen de Pactul Ribbentrop-Molotov.
După anexarea Crimeei, prin 2015, Pactul din 23 august 1939 este văzut diferit. Obiectivul lui principal a fost asigurarea securității Uniunii Sovietice. Putin introduce în discurs un element important, pentru prima dată în istoria post-belică. Anume, vinovăția Poloniei. Amintește că, la două zile după conferința de la Munchen, unde Hitler primește regiunea sudetă, Polonia a ocupat zona Teschen din Cehoslovacia. E vorba de fostul ducat de Teschen, care în anii 1930 avea peste 55% populație poloneză și mai puțin de 20% cehi. De altfel, Hitler invitase Ungaria și Polonia să-și satisfaca și ele poftele teritoriale pe seama Cehoslovaciei, ceea ce s-a și întâmplat. Participând la împărțirea Cehoslovaciei, Polonia – insinuează Putin – nu mai are nici o legitimitate morală să vorbească despre responsabilitatea URSS pentru izbucnirea Războiului Mondial. Varșovia însăși este responsabilă de ce i s-a întâmplat, pentru că Germania s-ar fi comportat cu ea, la fel cum Polonia a făcut cu Cehoslovacia.
Felul în care președintele Putin interpretează evenimentele anilor 1938-1939 diferă de optica vechii istoriografii sovietice?
Atunci toată responsabilitatea pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial era aruncată pe umerii Germaniei naziste. Moscova nu recunoștea anexa secretă la tratatul de neagresiune, prin care Stalin și Hitler și-au împărțit Europa de Est, de la Baltica la Marea Neagră. De fapt, ceea ce istoricii numesc Pactul Molotov-Ribbentrop, e tocmai anexa secretă la tratatul de neagresiune semnat la 23 august 1939, la Kremlin. Tratatul n-are nimic neobișnuit în el, e un text banal, altfel. Liderii sovietici au negat mereu existența anexei, a Pactului. Chiar și atunci când occidentalii au publicat în facsimil textele originale găsite în arhivele germane, Moscova nu a recunoscut existența lui.
Abia în mai 1989, Congresul deputaților poporului al URSS a înființat o comisie specială, în frunte cu ideologul perestroika, cu Aleksandr Iakovlev, ca să cerceteze arhivele și să răspundă la întrebarea dacă a existat sau nu această anexă secretă. Totul se făcea la presiunea deputaților din Țările Baltice, care au obținut sprijinul grupului democrat din Rusia, în frunte cu Saharov, Sobceak și Elțin. Comisia parlamentară a făcut un raport care recunoștea existența Pactului Molotov-Ribbentrop. Deci, abia în august 1989, după 50 de ani de la semnare, Moscova a admis că a a semnat o anexă secretă cu Berlinul, prin care Stalin a împărțit continentul, cu Hitler.
Nimeni, nici o secundă, în deceniile comuniste, nu a considerat Varșovia vinovată de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Polonia era o țară importantă în lagărul socialist, era aliata Uniunii Sovietice, și era considerată o victimă a lui Hitler.
Deci, Putin nu se inspiră din istoriografia apărută în perioada sovietică?
Putin nu știe istorie, n-a studiat istoria și nici n-a fost pasionat de ea. Președintele Rusiei e absolvent de Drept, la Universitatea din Leningrad, și a mai făcut cursuri la Școala KGB. Dreptul făceau cei care doreau să urmeze cariere în administrație, în partid sau în organele de represiune.
Vorbește liber, sigur pe el, pe teme istorice, fără notițe. Cine îi face narativul, cine redactează argumentele?
Potrivit presei ruse, președintele primește informația pe teme de istorie de la Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Spionaj Extern, Slujba Vneșnei Razvedki. Apropiat al lui Putin, Narîșkin a fost șeful Dumei, camera inferioară a Parlamentului rus. Înainte de asta a condus Administrația prezidențială, în vremea lui Medvedev. Din anul 2012 îi asigură președintelui informația istorică, în calitate de președinte al Societății Ruse de Istorie. Narîșkin cunoștea bine lumea istoricilor, pentru că el a condus o comisie de combatere a “falsificării istoriei”, înființată în 2009 de președintele Medvedev. Era o comisie cu misiunea de a combate falsificarea istoriei cu scopul de a diminua importanța, prestigiul Rusiei. Această comisie a încercat să-i încoloneze și mobilizeze pe profesorii din universități și cercetătorii din institutele Academiei de Științe ca să combată activ opiniile critice despre trecutul mai recent sau mai îndepărtat al Rusiei.
Narîșkin, știu tot de la dvs, este un fost ofițer din Prima Direcție a KGB. Relația cu Putin e veche, de peste 40 de ani, datează de pe vremea cursurilor de pregătire a ofițerilor de spionaj.
Narîșkin e inginer mecanic, de profesie. Mai târziu a făcut studii de economie, are și un doctorat despre investițiile străine în Rusia. E un tip educat, vorbește bine franceză și engleză, lucru rar în generația lui. Se ocupă de lumea istoricilor de peste 10 ani, dar nu este istoric. Dar îi place să fie înconjurat de istorici, pe care-i și promovează în diverse funcții administrative.
Narîșkin, din poziția de președinte al Societății Ruse de Istorie, pune la dispoziție președintelui nu atât informație corectă, atent filtrată de cei mai buni specialiști în domeniu, cât detaliile pe care acesta ar vrea să le audă.
Iar, în ultimii ani, se speculează că cel care a influențat cel mai mult părerile pe teme de istorie ale lui Putin a fost ministrul Culturii din guvernul Mevedev, Vladimir Medinski. Acum este consilier la Administrația prezidențială, unde se ocupă de memoria istorică.
Narîșkin și Medinski sunt în rolul de “istorici oficiali” ai regimului Putin. De pildă, mai toate ideile formulate public de președinte în decembrie, despre Polonia, Pactul Molotov-Ribbentrop, fuseseră lansate în iulie-august de cei doi. Spre deosebire de Narîșkin, Medinski este istoric de formație, are un doctorat care a stârnit un scandal, s-a făcut o comisie națională pusă să analizeze dacă i s-a acordat corect titlul sau nu…. și mai scrie și foarte bine. Articolele sale sunt citite, au o mare audiență, sunt adunate în volume cu tiraje mari. În aceste articole găsim dezvoltată ideea vinovăției Poloniei pentru izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Pornind de la participarea ei la împărțirea Cehoslovaciei.
Ultimele declarații, din decembrie, ale lui Putin pe tema Poloniei, aduc ceva nou?
Sunt mai multe declarații, cred că merită să mă opresc asupra lor, le am proaspete în minte. La conferința din 19 decembrie, Putin și-a clarificat punctul de vedere: da, Stalin a semnat cu Hitler un tratat de neagresiune, dar după ce toți ceilalți semnaseră. Uniunea Sovietică nu putea să facă altceva. Polonia ar face bine să tacă, să nu dea lecții, pentru că a participat la împărțirea Cehoslovaciei. Da, Armata Roșie a intrat în estul Poloniei, la 17 septembrie, dar în acel moment guvernul polonez pierduse controlul asupra acestui teritoriu, iar Moscova a trecut granița poloneză ca să protejeze bielorișii și ucrainenii care locuiau acolo. Am simplificat pentru dvs argumentele președintelui Rusiei. Știu, sună ciudat.
A doua zi, la 20 decembrie, Putin merge mai departe insistând asupra rolului jucat de Polonia în declanșarea războiului. La Colegiul lărgit al Ministerului Apărării, reia tema vinovăției Poloniei, de asta dată în persecutarea evreilor. Și l-a numit “porc antisemit” pe ambasadorul polonez de la Berlin din 1938, ce susținea legislația antisemită germană. Pesemne că Putin era tare supărat în acea zi pe Polonia.
Nimeni nu s-a gândit, până la Medinski și Putin, să facă Polonia responsabilă de izbucnirea războiului mondial. Asta ar fi prima teză neadevărată. Apoi, afirmația că Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un mare succes al diplomației sovietice e cu totul discutabilă. Pactul a întărit pozițiile germane în Europa Centrală și de Est. Tributul de sânge plătit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial a fost atât de mare și din cauza Pactului. De asta, declarațiile pe teme istorice ale lui președintelui Putin, idei preluate de la Narîșkin și Medinski, sunt în totală contradiție nu doar cu adevărul istoric, ci și cu bunul simț.
Totuși, ce urmărește Putin? Ce-l macină?
Drama lui Putin este că a ajuns prea târziu la Kremlin. El militează în 2020 pentru revenirea la o situație geopolitică din 1990, dinainte de prăbușirea Uniunii Sovietice. Contextul l-a obligat să se manifeste ca un revizionist, dar el e un conservator profund. El vrea să conserve statutul URSS pe scena internațională, rezultat din cel de-al Doilea Război Mondial, numai că Uniunea nu mai există.
Putin se folosește de istorie în scopuri politice. Nu e primul autocrat care face asta. Pentru el istoria pare un instrument cu care să poți crește emoția publică, cu care manipulezi societatea. Însă, din câte îmi dau seama cearta ruso-poloneză pe tema Pactului Molotov-Ribbentrop și izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial a fost exportată în Israel. S-a scris mult pe subiectul acesta, în ultimele săptămâni, părerile sunt foarte împărțite, sunt multe nuanțe. S-au auzit acuzații de antisemitism, la adresa unei jurnaliste germane cunoscute, Sabine Müller. Ea a criticat felul în care autoritățile israeliene i-ar fi permis lui Putin să confiște comemorarea Holocaustului. Dați-mi o cheie de lectură a ceea ce s-a întâmplat acolo, care e fost principala miză?
Miza e politică, premierul Netanyahu e în campanie electorală, a fost la Washington. S-a asigurat de susținerea SUA. Acolo, Trump a lansat un plan de pace, un punct important marcat de premierul israelian în cursa electorală. Apoi, l-a primit pe Putin la Ierusalim. Netanyahu mizează și pe susținerea Rusiei.
Scandalul diplomatic cu Polonia a contribuit la consolidarea unei relații bune a lui Netanyahu cu Putin?
Netanyahu a trecut printr-un scandal diplomatic cu Polonia, declanșat de Legea Holocaustului care-i sancționa pe cei ce vorbesc despre rolul polonezilor în crimele naziste. Incidentul s-a încheiat cu o declarație a celor doi premieri, Netanyahu și Morawiecki în care se afirmă că unii polonezi au colaborat cu naziștii, așa cum alți polonezi au salvat evrei în timpul Holocaustului. Dar felul în care Netanyahu se raportează la Holocaust a stârnit critici serioase în Israel, premierul fiind acuzat că se poartă de parcă istoria evreilor ar fi proprietatea lui.
Campania electorală e în plină desfășurare din Israel. Are Netanyahu nevoie de susținerea lui Putin?
Evreii ruși, de fapt evreii emigrați din fostele republici sovietice, sunt o uriașă forță politică în Israel. Netanyahu s-a menținut în tot acești ani la putere, grație sprijinului acestei comunități. Circa 20% din populația Israelului vorbește limba rusă. Deci, 2 milioane de rusofoni, la 8 milioane, cât e populația Israelului. Aproximativ 60% dintre alegătorii ruși votează tradițional Likud, alianța de centru-dreapta, condusă de Benjamin Netanyahu, care are cel mai lung mandat de premier din istoria Israelului.
Deci, vizita lui Putin, ceremonia criticată de multă lume de comemorare a victimelor Holocaustului din acest an se explică prin interesul special al lui Netanyahu de a mobiliza electoratul evreilor ruși.
Și cum poate Putin influența acest electorat israelian?
Acești oameni au păstrat legătura cu țările de unde vin, urmăresc ce se petrece acolo. Sunt atenți la relațiile dintre Israel și fostele republici sovietice. De pildă, alegerea lui Zelenski, care nu-și ascunde originile evreiești, președinte al Ucrainei a fost prilej de sărbătoare în comunitatea evreilor ruși din Israel.
Poate să nu vă placă dvs, dar Putin se bucură de popularitate printre evreii ruși. Mai funcționează și nostalgia, pe care Moscova o alimentează și exploatează consecvent.
Mulți evrei ruși sunt conservatori, se integrează greu. Ca și germanii ruși, de altfel. Formează comunități închise, se izolează, vorbesc acasă doar în limba rusă, se informează din surse media rusești. Chiar dacă cea mai mare parte a membrilor comunității are studii superioare, 30% dintre evreii ruși nu vorbesc ebraica sau o vorbesc prost. Deci, rămân prizonieri ai media în limba rusă. E o efervescență teribilă a presei ruse în Israel, sunt zeci de săptămânale, reviste lunare, ziare locale, tirajul general al acestora în weekend este de 250.000 de exemplare. Israel Plus e un canal de televiziune care emite integral în limba rusă. Pachetul de canale distribuit de firmele de cablu are cel puțin 5 televiziuni în limba rusă. Mai mult, toate televiziunile din Israel asigură traduceri dublate în ebraică, arabă și, desigur, rusă.
Cei care nu se integrează încă pendulează între fostele republici sovietice și Israel. Sunt câțiva, mai puțini, care preferă să părăsească Israelul și să se întoarcă în fostele republici sovietice, devenite state independente, între timp. Din cele aproape 300.000 de persoane care au ales să plece din Israel, între 1990 și 2015, circa 40% sunt evrei ruși. Doar la Moscova, în 2007, locuiau 70.000 de cetățeni israelieni.
Din ce spuneți, pare foarte cinic calculul lui Netanyahu, o tribună pentru Putin la Yad Vashem, în schimbul mobilizării electorale a evreilor ruși.
Netanyahu e om politic, știe că alegerile se câștigă cu voturi. El e născut în Israel, spre deosebire de predecesorii săi care veneau din Europa și cunoscuseră direct perioada Holocaustului.
Pe lângă argumentul electoral, asupra căruia am insistat aici, mai este și cel care ține de securitatea Israelului. Când comentăm comportamentul politic al lui Netanyahu, adesea uităm în ce situație de securitate se găsește Israelul. Cu atât de mulți inamici în regiune, Netanyhu are toate motivele să-l menajeze pe Putin, cu atât mai mult cu cât a devenit un actor politic și militar important. Rusia a intervenit activ în războiul din Siria, din vara 2015, în sprijinul liderului de la Damasc. Oricât de puternic militar ar fi, Israelul are resurse limitate, astfel că nu-și permite un conflict cu Rusia.
Elita politica din Israel nu îmbrățișează punctul de vedere al lui Putin despre presupusa vinovăție a Poloniei în declanșarea războiului sau despre binefacerile Pactului Ribbentro-Molotov.
Tonul presei israeliene a fost mai degrabă critic, am văzut nenumărate caricaturi cu Putin pe prima pagină. Nici presa de limbă rusă din Israel nu este în admirație față de Putin. În plus, Forumul Mondial al Holocaustului nu e susținut de multă lume în Israel.
Totuși, Forumul a fost un succes, peste 40 de șefi de state și de guverne au participat, printre care și președintele Iohannis, alături de președinții Franței și Germaniei. Vorbesc despre ceremonia de la Ierusalim, de la 23 ianuarie.
Foto – www.kremlin.ru
Important de precizat, că Vladmir Putin a fost invitat de World Holocaust Forum la ceremonia de la 23 ianuarie, la Ierusalim. Iar ceremonia de comemorare de la Auschwitz, din Polonia, a avut loc, ca de obicei, la 27 ianuarie.
27 ianuarie e ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Cu 75 de ani în urmă, batalionul sovietic de cercetare, comandat de maiorul Șapiro, evreu ucrainean, a ajuns întâmplător la poarta lagărului Auschwitz, unde a văzut sute și mii de cadavre stivuite. El și-a sunat comandatul și a raportat ce a găsit acolo. Repet, nu era o operațiune militară pentru eliberarea lagărelor.
Astfel, 27 ianuarie a fost adoptată de multe țări ca zi de comemorare a Holocaustului. Nu de toate țările, România comemorează Holocastului la 9 octombrie, Polonia, Israel, SUA au stabilit date diferite… Dar cele mai multe țări au 27 ianuarie.
Putin n-a fost invitat la ceremonia din Polonia, dar a fost prezent în Israel, la 23 ianuarie, la ceremonia organizată de World Holocaust Forum la Yad Vashem.
Acest Forum Mondial are o istorie mai puțin cunoscută. A fost înființat în 2005 de către miliardarul ruso-israelian Viaceslav Kantor, Moshe Kantor pentru presa israeliană și cea internațională. E cea mai importantă personalitate a evreilor din Rusia, fiind activ în promovarea temei Holocaustului în educație.
Moshe Kantor a organizat în ianuarie 2005, la 60 de ani de la eliberarea lagărelor de la Auschwitz-Birkenau o mare comemorare la Cracovia. A fost un succes, de atunci organizează anual în Polonia astfel de ceremonii. Pentru prima dată în acest an, a adus ceremonia la Ierusalim.
Tot de la dvs am aflat că Moshe Kantor apare pe lista oligarhilor apropiați de Putin publicată de administrația de la Washington.
Da, e celebra listă a Trezoreriei americane, publicată în 2018. Acolo sunt menționați 100 de oameni de afaceri, printre care și Kantor, și peste 100 de personalități politice, toți strâns legați de cercurile puterii, de Putin personal și care sunt sancționați pentru că au interferat în alegerile americane din 2016.
Deci e un apropiat al lui Putin, sunt diverse speculații … liderii evreilor din Ucraina, țară cu care Rusia e practic în război, au mers până la a-l acuza pe Kantor că ar fi organizat acest Forum al Holocaustului pentru Putin.
Contestat și în America, în Israel… Kantor a fost acuzat că a politizat Holocaustul. Cum s-a ajuns aici?
Mai există și alte organizații care se ocupă cu prezervarea memoriei Holocaustului. Între ele e și o oarecare competiție. Poate cea mai importantă este Fundația Memorial Auschwitz-Birkenau condusă de Ronald Lauder. De aproape patru decenii, Lauder finanțează refacerea vieții comunități evreiești din Europa Centrală și de Est. El a înființat rețeaua de școli evreiești. Primele au fost în Polonia. Există o școală Lauder și la București.
A investit bani și energie în salvarea ultimelor rămășițe materiale ale lagărelor de la Auschwitz și Birkenau, a identificat și sprijinit supraviețuitorii și – foarte important – s-a opus mereu politizării comemorării Holocaustului. Ceea ce nu i-a reușit întotdeauna.
Discuții tensionate au fost și în alți ani, dar acum Forumul Mondial al Holocaustului a nemulțumit prea multă lume. În primul rând, pe supraviețuitorii de la Auschwitz care nu au fost invitați la ceremonie. Iar cei care au fost totuși invitați, au fost dezamăgiți pentru că nici măcar un supraviețuitor n-a fost chemat la microfon ca să vorbească la ceremonia oficială. După ce i-ai ostilizat pe supraviețuitorii Holocaustului, nu e de mirare că unii dintre ei, intervievați de presa israeliană, au numit evenimentul de la Ierusalim “circ”. Până și ministrul de Externe, Shlomo Ben-Ami, altfel un diplomat foarte rezervat, a spus că ceremonia de la Yad Vashem a fost doar o ocazie de a mai face poze.
Președintele Poloniei, Andrzej Duda a refuzat invitația, pe motiv că lui nu i se dă cuvântul, în schimb Putin va fi prezent cu un discurs. La fel și Zelenski, președintele Ucrainei, a refuzat…
Inițial a spus că nu merge, dar apoi s-a răzgândit. Zelenski a mers până la urmă la Ierusalim. Însă, a cedat locul la ceremonie victimelor Holocaustului. Au fost și demnitari din Israel, miniștrii chiar, care au cedat locul unor victime ale Holocaustului. Deci, Zelenski a ajuns la Ierusalim pentru ceremonie, dar n-a participat la ea.
Președinții Duda și Zelenski s-au întâlnit câteva zile mai târziu la Varșovia, unde au comemorat împreună victimele Holocaustului. Cu această ocazie, președintele Ucrainei a făcut celebra declarație prin care susține versiunea poloneză în disputa cu Putin.
Adică, Zelenski a lăsat să se înțeleagă că Uniunea Sovietică este și ea vinovată, alături de Germania nazistă, de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, iar Polonia a fost prima victimă a înțelegerii dintre cele două regimuri totalitare, ceea ce le-a permis naziștilor să organizeze Holocaustul. Reacția Kremlinului n-a întârziat, purtătorul de cuvânt al lui Putin declarând că dezaprobă categoric aceste afirmații.
Unii istorici și oficiali polonezi au mers și mai departe, afirmând că Stalin e vinovat și pentru Holocaust, nu doar pentru izbunirea războiului. Că dictatorul roșu ar fi putut salva un milion și jumătate de evrei de la exterminare, dar n-a făcut-o.
Conferința World Holocaust Forum de la Ierusalim s-a soldat și cu un scandal care a afectat prestigiul Yad Vashem, cea mai importantă instituție de se ocupă de cercetarea și memoria Holocaustului. E vorba de un film, încărcat pe pagina de internet a Yad Vashem, care prezintă varianta agreată de Putin a istoriei anului 1939. Despre ce e mai exact vorba?
E un film scurt, cu mai multe erori istorice. Scopul lor evident, e acela de a manipula. Nu e menționat Pactul Molotov-Ribbentrop, Polonia e prezentată ca și cum ar fi exista pe harta Europei în 1942, Republica Sovietică Belarus apare clar demarcată pe hartă, ca și cum ar fi existat în perioada interbelică, când în realitate granițele ei vestice sunt rezultatul anexării unei jumătăți din Polonia, la 17 septembrie 1939, în urma Pactului sovieto-german.
Dar, filmul este realizat de Fundația Forumul Mondial al Holocaustului, condusă de Moshe Kantor, “în cooperare” cu Yad Vashem. Nu doar presa israeliană ci și cea internațională a cerut explicații, au publicat articole foarte critice. După vreo săptămână, într-o scrisoare adresată cotidianului Haaretz, profesorul Dan Michman, directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului, regretă că n-a respins manipularea istoriei în discursurile politice, la recenta ceremonie, și-și cere scuze pentru erorile din film, insistând că ele nu reprezintă punctul de vedere al Yad Vashem. Nu mi-e clar de ce aceste inexactități n-au fost corectate înainte de încărcarea filmului video pe site-ul Yad Vashem.
S-a vorbit puțin sau deloc despre discursul lui Putin de la conferință. N-am găsit textul tradus. Presupun că a fost comentat în presa din Rusia.
Textul e postat pe site-ul președinției, pe www.kremlin.ru. Destul de abil construit. Putin se prezintă drept purtătorul de cuvânt al milioanelor de victime care au avut cetățenia sovietică. Spune așa: 40% din cele 6 milioane de evrei uciși în Holocaust au fost cetățeni sovietici. Putin revendică pentru sine întreaga moștenire sovietică, făcând abstracție de faptul că cele mai multe victime au fost evrei ucraineni și bieloruși. Deci, el, Putin – nu Zelenski și nici Lukașenko – vorbește în numele a 40% din victimele Holocaustului.
Urmează câteva paragrafe ce merită citite cu lupa. Putin spune – repetă, mai degrabă – crimele naziștilor, soluția finală la “problema evreiască” reprezintă una din cele mai negre și rușinoase pagini de istorie contemporană. Dar, să nu uităm, mai spune Putin, naziștii au avut complici, în înfăptuirea acestor crime. Acești complici, uneori, și-au întrecut stăpânii în cruzime. În lagărele de exterminare nu au lucrat doar naziști, ci și populație locală.
Presupun că se referea la polonezi, disputa mai veche între guvernele de la Varșovia și cel de la Ierusalim, pe tema participării individuale a unor etnici polonezi la Holocaust. Care dispută a provocat și Legea Holocaustului în Polonia, primită cu proteste în Israel.
Exact, dar…. Atenție, Putin nu nominalizează, nu spune că sunt polonezi. Dar, el nu se referă doar la polonezi, ci și la ucraineni, la baltici.
Pe teritoriul sovietic ocupat de naziști – spune Putin – au operat diverse grupuri criminale, formate din localnici, care au ucis un mare număr de evrei. Numai că Putin – cum și-a construit discursul – pare că pune în responsabilitatea acestor grupuri de localnici, pe care-i numește “bandiți”, exterminarea evreilor. Și prezintă o listă: în Ucraina, 1,4 milioane de evrei; în Lituania uciși 220.000; în Letonia 77.000.
Cu acest discurs, Putin împușcă mai mulți iepuri deodată. Lovește în forțele anti-rusești și naționaliste din Polonia, Ucraina, Țările Baltice, despre care Moscova afirmă de 30 de ani, că sunt urmașele organizațiilor fasciste, implicate în exterminarea evreilor în anii celui de-al Doilea Război Mondial. Faptul că Putin folosește aceste argumente, nu înseamnă că ele nu sunt adevărate. Cel puțin în unele cazuri nu există nici un dubiu că au fost organizații pro-naziste, implicate în exterminarea evreilor localnici. Dar, felul în care Putin folosește aceste argumente în scopuri propagandistice pentru a compromite lideri politici de astăzi, pe care-i numește fasciști doar pentru că vor să scoată țara lor de sub influența Rusiei și s-o împingă spre NATO și Uniunea Europeană, ar trebui dezavuat de cancelariile lumii.
Putin i-a numit fasciști și pe liderii pro-europeni ucraineni, după fuga lui Ianukovici la Moscova. Și nimeni n-a reacționat.
Da, propaganda Moscovei vorbea de un popor întreg compus doar din fasciști și anti-semiți. Această țară care a fost acuzată de naționalism și fascism de Kremlin a avut un prim ministru, Grossman, evreu practicant, și a ales un președinte, Zelenski, care-și asumă public evreitatea.
Pe scurt, care a fost miza discursului lui Putin de la World Holocaust Forum?
În primul rând, liderul de la Kremlin și-a asumat apărarea memoriei jertfelor naziștilor și complicilor lor. În al doilea rând, se consideră responsabil cu împiedicarea repetării acelor orori. De aceea, promite să acționeze la primele manifestări de ură, șovinism, antisemitism, să nu tolereze xenofobia. În al treilea rând, Putin reia invitația adresată marilor puteri învingătoare de la organiza o conferință la care să caute împreună răspuns la amenințările de astăzi demonstrând credință în idealurile și valorile pentru care “umăr la umăr” au luptat părinții și bunicii lor, în cel de-al Doilea Război Mondial.
Putem spune că Putin instrumentează istoria Holocaustului, în propriul beneficiu politic?
Da, asta încearcă să facă. Recent, la Moscova, a fost organizată o masă rotundă despre Holocaust cu participarea unor istorici străini. Colegii lor ruși s-au destăinuit acestora spunând că așteptările Kremlinului sunt mari, că lobiștii evrei de la Washington care fac și desfac totul în politica americană, vor lucra de acum pentru Putin și Rusia. Aceste detalii ne ajută să înțelegem mai bine ce așteptări are Kremlinul.
Care e atitudinea acestei noi elite rusești, ce provine din serviciile secrete, față de evrei, față de Israel? Există în ceea ce privește Israelul și un fel de contradicție privind politica externă a Rusiei în Orientul Mijlociu?
Nu cred că din empatie față de suferința poporului evreu Putin încearcă să joace rolul de apărător al memoriei victimelor Holocaustului. Oamenii formați în școlile KGB încă mai cred în conspirații și în faptul că marea finanță evreiască a complotat împotriva Rusiei și a Uniunii Sovietice. Tocmai pentru că e convinsă că evreii conduc lumea, nouă elită moscovită vrea să se pună bine cu ei. Iar memoria Holocaustului ar putea fi un mijloc spre a-și atinge acest obiectiv.
Nici în politica externă a Rusiei în Orientul Apropiat, nu cred că Putin a făcut cadouri lui Netanyahu, iar alianța Rusiei cu Iranul și Siria lui Bashar al Assad, crează probleme de securitate Israelului. Există o lungă tradiție la Moscova, mai ales în serviciile secrete și în aparatul diplomatic, de acțiuni operative împotriva statului evreu, pentru promovarea intereselor vecinilor arabi ai Israelului. Și totuși, în ultimul deceniu s-a înregistrat o evoluție ascendentă a relației israeliano-ruse, în contextul în care, în timpul administrației Obama, legăturile dintre SUA și Israel s-au răcit considerabil.
Este utilă lectura unei broșurici sovietice pe tema istoriei referite în articol, supervizată de Stalin: https://archive.org/details/FalsificatorsOfHistory/mode/2up
Putin pare să se inspire din ea.
Este greu sa fii obiectiv daca nu faci nici o remarca privind discrepantele majore rezultate dupa primul razboi mondial si micile razboaie ce i-au urmat. Este suficient sa cauti o harta etnica a Poloniei, Cehoslovaciei, chiar Romaniei din perioada interbelica ca sa intelegi ca granitele rezultate erau fortate mai mult sau mai putin. Ca minoritati intregi s-au trezit in alta tara si nimeni nu i-a intrebat ce vor. Astfel este evident faptul ca in Estul Poloniei interbelice erau majoritari in centru bielorusii si in sud ucrainenii/rutenii. Cehia din componenta Cehoslovaciei continea 33% populatie germana! (grupati sub denumirea generica de sudeti)
Ia priviti harta Cehoslovaciei interbelice:
https://en.wikipedia.org/wiki/Germans_in_Czechoslovakia_(1918%E2%80%931938)#/media/File:Czechoslovakia_1930_linguistic_map_-_created_2008-10-30.svg
Cum vi se pare? E cam aiurea nu-i asa?
Hai sa vedem si Polonia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Ethnic_minorities_in_Poland#/media/File:Poland1937linguistic.jpg
Astfel de granite erau evident fortate. Era greu de crezut ca nu vor starni nemultumiri si revendicari ulterioare.
Si intr-o mai mica masura chiar si Romania:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_demografic%C4%83_a_Rom%C3%A2niei#/media/Fi%C8%99ier:Romania_1930_ethnic_map_EN.png
Cat de romanesti erau Hotinul, Cetatea Alba sau nordul Bucovinei? Istoric erau romanesti, etnic nu prea.
Toti se mira ce i-o fi apucat pe occidentali sa semneze Pactul de la Munchen. Poate pentru ca nemtii chiar aveau dreptate? Si cei 3,3 milioane de germani grupati compact la granitele cu Germania si Austria nu aveau ce sa caute in Cehia?
Cu nemtii Cehia a rezolvat problema. I-a deportat cu maxima violenta dupa 1945. Pe toti. Cine n-a vrut sa plece a fost impuscat pe loc. Cam 8% din sudeti au murit ca urmare a acestor deportari (in jur de 270.000 oameni). Erau resentimente vechi ca nici nemtii nu s-au purtat cu manusi cu cehii in timpul ocupatiei. Dar daca asta nu se cheama purificare etnica atunci ce este? Pe sudeti nu-i adusese Hitler, erau acolo de sute de ani.
Este de remarcat cat de agresivi au fost polonezii in negocierile cu Germania nazista inclusiv cu cateva zile inainte de inceperea razboiului. Cum blocau Gdanskul care era 98% german dar avea statut de zona libera. Stiau ca au aliante cu Franta si Marea Britanie si nimeni nu se astepta ca Germania sa atace si sa aiba succesul care l-a avut.
Asta ca sa nu vedem lucrurile doar in alb si negru.
Aveti dreptate, totiso granițele Poloniei de azi sunt mult mai artificiale decât cele dr la 1918.
O parte din Polonia facuta cadou de ruși oamenilor și o parte din Germania dată polacilor.
În 1939 rusii n-au făcut decât să reactiveze un târg pe care-l incheiasera cu nemtii cu 165 ani inainte.
O pagină de istorie mai puțin cunoscută pentru ca a fost de bon ton este cea a masacrarea etnicilor germani, comisa de cehi și polonezi dupa 1945. A fost un ethnic cleansing mai sever decât al cel comis de croați in Kraina. Nu cred ca a fost pedepsit cineva deși este posibil ca o parte din vinovați sa mai fie in viata.
Daca nemtii ar crea o organizație care sa se ocupe de pedepsirea celor care au ucis civili germani în 1945 treaba asta ar suna politically incorrect.
Nici nu s-ar intampla asa ceva!
Din nefericire, pare ca Occidentul va ceda, din nou, (a cita oara?), in fata si la pretentiile rusilor. Nu vom auzi nicio luare de pozitie a lui in chestiunile actuale, asa cum nu am vazut, in 30 de ani, nici cea mai vaga dorinta de a condamna bolsevismul criminal, comunismul care a distrus popoare.
Ingroparea crimelor bolsevice, tacerea lor, nu vor produce decit armonii fortate. Va veni si ziua lor, asa cum a venit si cea a recunoasterii genocidului armenilor. Se vorbeste deschis despre Holodomor. Sunt inceputuri. Peste 100 de ani se va condamna, deschis si universal, chiar si bolsevismul.
Spune articolul ca Putin este popular printre evreii ruși din Israel. O fi asa, dar nu numai printre emigranti ruși. Israelul este singura țară de orientare occidentală care n-a condamnat ls ONU anexarea Crimeii.
De ce vrea Putin să rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial?
Fiindca asta fac invingatorii. Profita cum le vine mai bine de victorie. Invinsii nu pot nici macar sa spuna adevarul bazat pe documente de necontestat, fiindca oricine scoate la iveala adevaruri neplacute, interzise de invingatori, risca puscaria.
Indiferent de ce spune Putin (sau oricine altcineva), slava Internetului, daca esti interesat de WW1+WW2 poti sa afli adevarul, sau o mare parte din el. Adevarul bazat pe documente, total diferit de istoriile oficiale ale celor care s-au dovedit mai eficienti in a bombarda si extermina. Asa ca, nici „adevarurile” lui Putin si nici cele ale lui Armand Gosu nu fac doi bani in fata adevarului usor de gasit de oricine in Internet.
Putin e invingator? Unde? Al cui?
In alta ordine de idei, cred ca vechiul proverb cu invingatorii care scriu istoria e un pic rasuflat. Si ii dati micului kagebist cam prea mult credit.
Istoria se scrie in prezent, intotdeauna. Si serveste intereselor din prezent.
Nu s-a pus nicio intrebare despre politica Romaniei pe acest subiect. Noi cum ‘’jucam’’, de partea Poloniei,Ucrainei si tarilor baltice sau impartasim strategia lui Putin.
Haaretz, azi, 17 februarie: https://www.haaretz.com/world-news/.premium-stop-blaming-poland-for-the-second-world-war-1.8537992
Practic o confirmare a celor disputate in articolul prezent.
Extras dintr-un eseu personal scris acum vreo zece ani:
După cum știm, KGB s-a regrupat (în mai puțin de un deceniu), după care i-a forțat mîna lui Elțin, deja ruinat fizic, impunînd accederea la putere a lui Vladimir Putin. Restul, adică nenumăratele rocade rocambolești pentru ca individul să rămînă number one sînt deja istorie recentă. Ceea ce nu trebuie uitat ar fi că
1. Prin eșecul guvernării Elțin s-a dovedit, încă o dată, imposibilitatea cîrmuirii celui mai mare stat din lume de către o singură persoană (exemplu: țarii sec.XIX; contra-exemplu: Stalin, dar el reprezintă tocmai excepția care confirmă regula ― indivizi capabili de asemenea eforturi nervoase nu se nasc în fiecare zi). Chiar și Boris, dacă reușea să-și creeze o echipă realmente sudată și performantă, și-ar fi prelungit sensibil domnia.
2. O dată cu instalarea „omului fără chip” pe culmile Kremlinului, Rusia revine la seculara sa conducere colectivă (în grup foarte restrîns, desigur).
Noutatea constă în ABSENȚA COMPLETĂ a politicienilor. KGB, prin rolul său de executant al ”directivelor” PARTIDULUI, nu putea oferi decît niște… executanți. Un soi de „turbați”, niciodată frecați sistematic de diplomația internațională, simultan profund măcinați de vechile ranchiune ruso-bolșevice față de lumea liberă, plus recenta înfrîngere din războiul rece.
……………………………………..
Sau cum spunea Bulat Okudjava (Călătoria diletanţilor, Editura Univers 1985):
…barbarie mongolă şi mîrşăvie bizantină mascate sub veşmînt europenesc… …puternicul stat… este un colos cu picioare de lut, unde totul se prăbuşeşte, unde uriaşa armată nu este decît o gloată pestriţă, neputincioasă, prost înarmată, condusă de nulităţi, unde domnesc moravuri de pe vremea lui Genghis-han, iar mita, servilismul şi hoţia întrec toate exemplele cunoscute, că autoamăgirea cîrmuitorilor ruşi se învecinează cu nebunia…
Referitor la Dresda articolul din Wikipedia,bazat pe o solida bibliografie, consemneaza urmatoarele:
” Bombardamentul asupra Dresdei, efectuat între 13 și 15 februarie 1945 de către forțele aeriene americane (USAAF) și britanice (RAF), cu 12 săptămâni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei Naziste în al Doilea Război Mondial, rămâne una din cele mai controversate acțiuni aliate din timpul războiului. Acțiunea a fost efectuată de 1300 bombardiere grele, care au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugând 34 km2 din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate.
Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost Winston Churchill, având un executant zelos în persoana șefului bombardamentelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament.
Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment când era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris.”
Bombardarea Dresdei apare mai degraba ca o razbunare finala a britanicilor pentru bombardamentele efectuate de nemti asupra oraselor engleze,Londra in special.
Presupunand totusi ca rusii ar fi cerut bombardarea nodurilor feroviare ,lucru poate rational din punct de vedere militar,asta nu justifica bombardamentul salbatic asupra unui intreg oras.
Si mai e si o chestiune de inteligenta si comportament civilizat si anume daca cineva iti cere sa comiti un masacru in masa nu „cuplezi ” imediat la solicitarea acestuia fara sa realizezi enormitatea,idiotenia solicitarii,asta daca nu esti la fel de idiot ca cei care ti-au cerut acest lucru.
Mai sunt in cuprinsul articolului si alte lucruri care ar merita discutate mai pe larg,de pilda Acordul de la Munchen ,vazut ca fiind o cedare,implicit o incurajare a politicii revizioniste a lui Hitler din partea Cancelariilor occidentale.
Poate o vor face altii.
In linii mari nu sunt convins ca adevarul absolut exista si nici ca el este in buzunarul cuiva.
Desigur ascensiunea Rusiei sub Putin creaza dureri de cap unora care se simt obligati sa reactioneze ,uneori nu tocmai cu argumente logice lucru care poate fi interpretat ca propaganda la care se raspunde firesc cu o contrapropaganda.
The endless circus !
Dacă ai fi locuit la Coventry în 1940, când nemții au bombardat în special centrul orașului, știind foarte bine ce fac, ai fi avut dreptul moral să-ți dai cu părerea despre Dresden. Nemții ar trebui să fie recunoscători până în ziua de astăzi Statelor Unite că nu au ajuns înapoi în Epoca de Piatră, așa cum meritau.
Ca să înțeleagă toată lumea patologia sinistră a societății germane de la vremea aceea, operațiunea militară de distrugere a centrului istoric din Coventry folosind sute de bombardiere s-a numit ”Sonata Lunii” (Mondscheinsonate). Evident, Wikipedia spune astăzi că orașul era ”o țintă legitimă”, probabil de asta bombardamentele au lovit în special centrul istoric și Catedrala.
Nu-ți face iluzii, nu e nicio ”ascensiune a Rusiei sub Putin”, e doar o repetare a acținilor lui Brejnev la o scară mai mică. Putin n-are nici cea mai mică idee originală, tot ce face e inspirat de la Brejnev, deși modelul lui ca om a fost Andropov.
Harald sa lamurim 3 (trei ) lucruri :
1 ) Am spus ca englezii au bombardat Dresda din razbunare
Ti se pare cumva ca nu am avut dreptate cand de fapt ,subtil, tu imi spui acelasi lucru vorbind despre bombardamentul asupra orasului englez Coventry ?
2) Daca totusi am spus acelasi lucru amandoi vreau sa-ti spun mai departe ca englezii,ca niste gentlemen asa cum se descriu si cum ii cunoastem,n-ar fi trebuit sa se coboare la nivelul brutelor naziste si sa procedeze exact ca ele pentru ca asta produce confuzie in mintea oamenilor destepti, intrebarea fireasca fiind,sunt sau nu britanicii niste gentlemen
Dovada ca asa stau lucrurile este si faptul ca si in Anglia s-au iscat discutii in jurul subiectului.
3) Daca crezi ca Putin s-a inspirat de la Brejnev si Andropov eu ti-as spune ca de fapt toti s-au inspirat de la Petru cel Mare si de la Elisabeta a-II-a supranumita cea Mare.
Erata:
Ecaterina a-II-a nu Elisabeta
1. Nu e vorba de răzbunare, e vorba de represalii, de ripostă, de retaliation sau cum vrei să-i spune. Psihologic vorbind, brutele nu au limitări interne pentru manifestările de violență, așa că respectivele limitări trebuie să fie externe. Bruta trebui să știe că agresivitatea are consecințe violente și asupra ei, altfel nu se abține de la alte manifestări brutale.
2. A fi gentleman nu presupune a accepta cu resemnare statutul de victimă în fața unor brute, indiferent ce susțin noile standarde de moralitate enunțate de postacii pro-ruși, însă aplicabile doar străinilor. A fi gentleman e un comportament deliberat, oferit doar celor care îl merită. Rușii nu se încadrează, la fel cum nu se încadrau nici naziștii. Nimeni n-are de ce să fie gentleman cu ei.
3. E treaba ta ce idoli ai, Putin nu a avut ocazia să lucreze sub conducerea acelor idoli. Oamenii reali de la care se inspiră el au fost Brejnev, în plan politic, respectiv Andropov, în plan personal. Orice psiholog îți poate explica de ce la modul real nu poți învăța nimic de la Petru cel Mare sau de la Ecaterina cea Mare, chiar dacă ambilor le poți face statui (la propriu sau la figurat).
1) Imi place mult cum o dai cotita fara ca macar sa te uiti intrun dictionar
Retaliation=razbunare in oricare dictionar englez roman.Mai are si intelesul de represalii si revansa dar aceste sensuri nu inseamna nimic altceva decat o actiune manata de dorinta de razbunare !
2) Un gentleman este o persoana cu purtare aleasa si cu educatie,care stie sa-si gestioneze furia si sa dozeze riposta.
Banuiesc ca cei care guvernau Anglia erau din aceasta categorie si nu brute de maidan.
Nu mai vreau sa pomenesc de vechea ta marota cu postacii rusi si de rusi care sunt echivalentul nazistilor.
3) Psihologii aia de care vorbesti sunt cei pe care ii consulti cand ai probleme cu intelegerea lucrurilor ?
Ei sunt cei care ti-au spus cu subiect si predicat ca Putin i-a avut ca mentori pe cei doi mentionati de tine ?
Mda….. e genial argumentul opiniei psihologilor erudiți in politica internațională, istorie și câte și mai câte….nimic de învățat de la P. cel Mare sau Ecat.II-a!! Totuși, ce șansă au avut să fie lipsiți de astfel de super-priceputi. Brrr…!
@sile1 – se pare că ți-am stricat narativul și de data asta :) altfel n-ar fi sărit și tovarășul @JB să te ajute :)
Ce înțelegi tu prin răzbunare? Pedeapsa pentru o faptă comisă e „răzbunare”, în viziunea ta? Exact prin astfel de abordări te dai de gol, numai rușii au senzația că nu li se cuvine nicio răsplată pentru faptele lor abominabile, iar în discursul anti-occidental ajung să ia partea Germaniei naziste.
Există un motiv pentru care Hitler și Stalin au avut un pact, iar rușii sunt tot la același nivel până în zilele noastre.
O singura chestie doresc a prezenta, vazand subicetivismul participantilor la „discutiunea istorica”, cine a omorat mai multi, dintre ceilalti ?.
Pentru ca Nimeni nu se pune in pielea celuilalt. Dresda?. Habar n-am despre „patriotismul manifest nazist” al locuitorilor acestui oras, la vremea nazismului exuberant. Si mai apoi, cand totul s-a schimbat…?. Cand cei atatcati au devenit atacatori, brusc sunt „depunctati” ca oameni. de ce, daca „atunci”, infruntarea era „cine pe cine ?”.Intr-un fel, putem spune ca pare mult mai corecta paradigma iudee, „dinte pentru dinte” decat cea christica, „intoarce si obrazul celalalt”. Intr-un alt fel gandeste cel batut si torturat, fata de ….spectator. Pentru ca noi astazi, cei mai multi dintre noi, suntem niste observatori, care-si dau cu parerea. Cam ca in fotbal, unde pana nu simti cum ti se taie respiratia in urma efortului fizic, pana nu simti ca nu poti mai mult de atata, nu ve-i intelege fotbalul. Poti sa strigi de pe margine cat vrei poti sa-l injuri pe adversar, din tribuna, ca aluia putin ii pasa de urletele si antipatia ta, atunci cand ii merge jocul…Chiar daca orice fapta rea poate fi explicata printr-o interpretare crestina, iertarea ei nu mai tine de „competenta ” noastra. Tine de cea a Lui Dumnezeu. Dar atunci, de ce rautatea persista aici pe pamant si noi nu-i putem lamurii provenienta si mijlocitorii?.
Dresda a foat distrusa de aviatia engleza si americana…Vai…
Varsovia a fost distrusa perfect si total de nemti in 1944, chiar inainte de a fi eliberata de catre sovietici (nu de rusi…), care-i asigurasera desigur (!) interventia la momentul oportun, adica ajutorul lor sincer si neprecupetit, prin cuvantul teribil si onest al marelui Om sovietic, Stalin; care le ocupase 1/2 din tara in 1939, facand fifty/fifty cu Hitler. Vai ce dezamagire, nu-i asa?. Dar asta nu se pune, ca nu e convenabil.
Asa ca…Vai!, Dresda…Pai cum ramane atunci cu zicala: „cine seamana vant, culege furtuna”. Sa o uitam dragi tovarasi. Cititi-l va rog pe Victor Suvorov, care intoarce totul pe dos, precum e si in realitatea de azi.
„Grupul de ofițeri de informații care deține puterea la Moscova are o viziune specifică asupra lumii fondată pe ideea că Rusia este înconjurată de dușmani care vor s-o distrugă. Practic, tot mapamondul complotează împotriva sfintei Rusiei” Foarte corect!
Totusi de unde aceasta teama aparent nejustificata? Pentru ca in arhivele lor sunt descrise in detaliu atrocitatile comise pe teritoriul statelor vecine nu doar in WW1+WW2 ci si cu o suta de ani inainte. Ei stiu foarte bine ce biciusca au folosit pentru a arata lumii ce superputere este Rusia/Urss. Practic nu exista stat vecin cu Rusia/Urss care sa nu fi avut probleme teritoriale cu ei in ultimii 250 de ani. Cunoscand aceste detalii automat apare necesitatea deformarii istoriei pentru a introduce confuzia in randul vecinilor. Sunt state vecine cu Atlanticul care au cunoscut „binefacerile” rusesti, Spania de ex cu cele 500 tone aur disparute din tezaur. Prietenia germano-sovietica inainte de ’39, unele guri mai slobode sustin ca regimul hitlerist a primit sprijin chiar de la urmasii lui Lenin in multe privinte. Lista e mult mai lunga!
O Rusie redusa la max 10 km² in jurul Kremlinului ar insemna rezolvarea multor probleme ale lumii moderne:
-O UE care ar depinde cat mai putin de gazul cel de toate zilele
-Resurse cat cuprinde cam pentru toata lumea
-O Europa de Est lasata sa se dezvolte natural
-Zona araba mult mai calma
-Vecinii asiatici ar respira usurati
-Kim cel … dispare pe cale naturala
-Iranul silit sa adopte o pozitie pe care nu o mai stie de pe vremea sahului
…
Sa nu uitam cuvintele lui Putin „Dar vreau să mă întreb: „La ce bun o lume în care nu există Rusia”?
In conceptia lor nimic nu misca fara ei pe glob :)
Dupa cate se observa sunt ferm convinsi ca vor disparea dar sunt dispusi sa produca cat mai multe pagube…
Corecte argumente!!! Sufera de prea multa obiectivitate…… :-))
Dar care tara europeana nu a avut probleme teritoriale in ultimii 250de ani ?!?! Sa incepem cu UK….ne limitam la Europa sau atingem si limitele teritoriale, mult, extra-europene?!? Sa dezbatem problemele teritoriale dintre UK si Rusia during the Great Game?!?
Wiki: Protocol Between Great Britain and Russia 1885
On 10 September 1885 the Delimitation Protocol Between Great Britain and Russia was signed in London. The protocol defined the boundary from the Oxus to the Harirud and was later followed by 19 additional protocols providing further detail between 1885-88. The Afghan Boundary Commission agreed that Russia would relinquish the farthest territory captured in their advance, but retain Panjdeh. The agreement delineated a permanent northern Afghan frontier at the Amu Darya, with the loss of a large amount of territory, especially around Panjdeh…..
Inca un aspect interesant. Tot Wiki: During the Russo-Turkish war of 1877–1878, in February 1878 the Russian army had almost reached the Ottoman capital but, scared the city might fall, the British sent a fleet of battleships to intimidate Russia from entering the Ottoman capital. Under pressure from the British fleet to negotiate on the outcome of the war, Russia agreed a settlement under the Treaty of San Stefano on March 3, by which the Ottoman Empire recognized the independence of its former provinces Romania, Serbia and Montenegro and autonomy of Bulgaria. The Congress of Berlin also allowed Austria to occupy Bosnia and Herzegovina and Great Britain to take over Cyprus.
Care era teama britanicilor privind eventuala cadere a Constatinopolelui? Dezechilibrarea balantei puterilor in Europa?!? Foarte complexa problema.
Astea asa ca exemplu despre lectii de istorie si morala in relatiile internationale.
Exemplele vizeaza UK si Russia, dar sunt la fel de valabile si ptr.restul puterilor europene. Doar niste exemple.
A vorbi despre Rusia in sensul Rusia = URSS e o greseala. Limiteaza perspectiva si denatureaza orice dezbatere.
Povestea reala a celor 500t aur din tezaurul spaniol e cat se poate de reala. Arata exact comportamentul URSS. Valabil si ptr.tezaurul Ro. Nu cred ca Rusia de astzi sau cea de dinainte de URSS poarta raspunderea ptr.astfel de lucruri.
Mai e ceva. Imperiile au fost mereu multi-nationale. Dar pana f.de curand (la scara istoriei) acest aspect nu era ceva negativ, dimpotriva. Toate popoarele/statele dinamice isi doreau, la un moment dat, crearea unui imperiu. A fost in firea lucrurilor.
Noi astazi avem imaginea unei lumi, cumva, izvorate din congresul de pace de la Paris si paradigma autodeterminarii natiunilor, etc. Basca faptul ca noi romanii nu ne putem „lauda” cu porniri de cuceriri teritoriale. Dar uitati-va la restul celor din Europa si o sa intelegeti diferenta.
Cu toate ca noi consideram ca Ro.nu a avut pretentii teritoriale in dauna vecinilor intrebati bulgarii si o sa vedeti un narativ f.diferit de al nostru. (Pe unguri ii lasam la o parte ptr.ca discutia e f.sensibila.)
Astazi Turcia, mai discret sau mai fatis, discuta despre pierderile teritoriale prin independenta Ro, BG si alipirea Dobrogei la Ro, a Crimeei si MD la Imp.Tarist. Ei privesc asta ca pe ceva nelegitim construindu-si dreptul pe cucerirea cu sabia in mana deoarece au luptat sub flamura profetului, etc., dar altora le e refuzat dreptul (re)cuceririi….. Go figure!
@JB – Rusia și-a asumat oficial statutul de stat succesor al URSS. Ai mai încercat și altădată să agiți mâlul cu teoria asta, dar URSS nu era un stat de pe Marte. URSS era un imperiu al rușilor, nimic mai mult.
@Harald
Mai Haralde, zau te dai informat. Dezamagesti !
URSS era un imperiu ideologically driven/oriented, ca s-o zic pre limba ta. Nu faci deosebirea intre Rusia si URSS?!? Hmmm…….
Succesor = identic?!? Hai sa fim seriosi.
Au aceeasi organizare?!? Urmaresc revolutia mondiala?!? Baga milioane de oameni in Gulag?!?
Eu stiu ca UK ar cam vrea sa fie unul si-acelasi cu Brit.Empire, dar nu e…. Atat in aspectele pozitive cat si in cele negative. Si scuza-ma, diferentele de esenta sunt multe mai mici in acest caz decat in cel al Rusiei vs.URSS.
E valabil si ptr.Fr, DK, NL, SWE, NOR, BE etc adica cele unde a existat o anumita contiunitate fireasca fara ruperi majore.
JB, imediat dupa tentativa de lovitura de stat GKCP esuata, intoarcerea lui Gorbaciov ‘de la mare’ si disolutia URSS, Rusia a preluat, ca nou subiect de drept international, toate datoriile si creantele URSS, toate obligatiile derivate din tratate internationale in locul URSS, controlul armamentului nuclear, locul in CS ONU, tot ce misca, bune si rele. E o realitate. In ce masura Rusia a fost si/sau este continuatoarea sau mostenitoarea URSS in termeni de politici de stat, sau ideologie, sau cultura politica, aia e deja o judecata calitativa si deci supusa subiectivismului. Dar din pdv drept international, treaba e clara – Rusia si-a asumat rolul de unic urmas al URSS, si nimeni n-a avut nimic contra, ba chiar vesticii au fost multumiti – e mai usor sa ai de-aface cu un singur legatar, bun-rau cum o fi, decat cu trei-sase-zece, fiecare cu propriul stol de pasarele, traume istorice etc.
@JB
Dupa disparitia URSS cine a fost marele mostenitor? Incepand de la teritorii/industrie si terminand cu armamentul imprastiat pe juma’ de glob?
Odata ce mostenesti teritorii/industrie in proportie de 70-80% eu zic ca mostenesti si problemele URSS (care la randul ei a mostenit de la Imperiul Tarist). Nu trebuie sa pun eu lista cu mostenitorii URSS aici :) Din lista de mostenitori se vede foarte clar care a fost „favorizatul”.
Amputarea unor organe ale URSS ului si redenumirea imperiului nu a facut decat sa amane finalul de la sfarsitul mileniului trecut in acest nou secol. Nu trebuie prea multa carte sa observi ca omul bolnav al Europei nu i trebuie decat un branci serios ca sa ajunga la 10 km² in jurul Kremlinului. Marele noroc (pe moment dar nu se stie cat va mai dura acest noroc) sunt exact armele nucleare care vor fi mostenite de catre noile state rezultate la destramarea Rusiei.
Aia care chiar conteaza pe planeta asta inca nu s hotarati daca statele rezultate se vor bate intre ele ori va fi o pace de o mie de ani. Si tot astia care conteaza vor eficienta. Care eficienta inseamna profit. Mai amintesc cate de eficienta este Rusia ? Isi doreste cineva un imperiu ineficient stapan pe macar 1/4 din resursele globului? Ma indoiesc :)
Sincer nu vad ce cauta Anglia in discutie.
Turcia …Erdogan poate sa si cumpere cate iatagane doreste, nicio sansa sa revina vremurile trecute. Pe moment turcul are probleme serioase atit cu Rusia (care deh vrea si ea ceva in Mediterana ca nu i ajunge Siberia) cat si cu tandemul SUA/Europa. Urmatorul pas logic pentru sultan ar fi exact blocarea sub o forma sau alta a Bosforului, nu de alta dar tot se bate moneda pe Bosfor cu chipul lui Erdogan
@dany: Argumentația ta despre „omul bolnav al Europei nu i trebuie decat un branci serios ca sa ajunga la 10 km² in jurul Kremlinului” este un non-sens sinistru. Dacă „brânciurile” franco-anglo-germane nu au fost serioase, sunt curios ce înțelegi prin „brânci serios”?!
Rusia nu este doar o țară/stat/imperiu, este o civilizație. Forjată o mie de ani în război. Chestiunea cu „omul bolnav al Europei” este doar o aberație ineptă.
Argumentația ta îmi aduce în minte poemul „Sciții” de Alexander Blok. https://rustih.ru/aleksandr-blok-skify/
@LP
Pe ce este construita civilizatia ruseasca?
-Pe luat cu japca teritoriile altora
-Pe luat cu japca bunurile altora
-Pe nerecunoasterea tratatelor asumate
-Distrugerea vecinilor sub toate formele
Puteti sa imi aratati un singur vecin al Rusiei/Urss cu care nu a avut conflicte pe teme teritoriale?
Puteti sa imi aratati un singur vecin al Rusiei/Urss care nu a fost jefuit sub o forma sau alta?
Vorbim de estul /vestul/sudul Rusiei/Urss
Ca orice imperiu construit pe baza jefuirii vecinilor va disparea, ca va fi in deceniul urmator, ca va fi la jumatatea acestui secol nici nu mai conteaza prea mult.
Poate sa construiasca Rusia cat armament vrea, de 10 ori mai multe rachete hipersonice, submarine nucleare si arme atomice+ sa tripleze efectivele armatei. Degeaba! Rusia a inteles un singur lucru in istoria sa: sa jefuim si sa distrugem vecinii! Nu a inteles niciodata ca o economie puternica dublata de un nivel de trai serios sunt exact bazele unui imperiu. Temelia Rusiei a fost si este jefuirea vecinilor. Indiferent de secol. Nici macar Putin nu a inteles mare lucru din istoria lor, desi la cat de laudat este ar cam fi trebuit. Prima dovada ca nu a inteles nimic din istoria Rusiei au fost conflictele din Caucaz, urmate de Georgia si Ucraina, si bineinteles viesparul sirian. Nu a inteles ca nu i de ajuns sa ai un teritoriu imens, mai trebuie sa l administrezi si eficient. A mers pe ideea „mult si prost” in detrimentul „putin si bun”. Putea sa renunte foarte usor la situatiile conflictuale din mandatele sale (fara numar) lasand statele enumerate mai sus sa si croiasca soarta singure. Ar fi castigat un capital imens pentru Rusia. Altfel era privita Rusia. Castiga pe termen lung si isi spala o parte din pacatele trecute. Dar el a preferat capitalul de joasa calitate pentru folosinta proprie…
@dany: Civilizația rusă este parte din civilizația Imperiului Roman de Răsărit, denumit, prin falsificarea istoriei de către Imperiul Carolingian (care a subjugat și distrus Imperiul Roman de Apus) Imperiul Bizantin. (O discuție pe larg despre romanitate și Romania găsești la http://www.romanity.org/index.htm). Această civilizație este civilizația creștină (numită și ortodoxă, în urma ereziei papiste); ea este imperială, multietnică, multinațională, multilingvă. (Ca o digresiune, poporul de limbă română este parte a aceleiași civilizații.) Împrejurările istorice au adus în civilizația rusă elemente mongole, absorbite organic , dar esența rămâne civilizația creștină. (Tot ca o digresiune, creștinismul se naște în Palestina-Siria-Grecia, pentru a se răspândi apoi în întregul Imperiu Roman. Deformarea papistă, și ulterior protestantă, în final atee a creștinismului aparține Imperiului Carolingian, care a distrus și înlocuit Imperiul Roman în Apusul Europei, distrugându-i, prin deformare, civilizația creștină.)
@LP – cu excepția lui Gorbaciov, Rusia / URSS a fost întotdeauna condusă de psihopați. Mare creștin era Stalin, corect? :)
@LP
Indiferent ce eticheta incearca unii sa ataseze Rusiei in acest moment, realitatea este total diferita. Chiar daca are eticheta „crestin ortodox” , actiunile Rusiei atit pe plan intern cat si extern sunt departe de crestinism. Rusia falfaie steagul ortodox doar atunci cand are nevoie si mai ales cand are apa la gura, in rest are comportament de golan de cartier. Nu sunt eu nici primul nici ultimul care spune asta.
De altfel corceala diverselor etnii de pe cuprinsul imperiului isi spune cuvantul in actiunile interne/externe ale Rusiei. Rusi cu adevarat sunt doar vreo 80 milioane in rest diverse etnii care nu au nicio treaba cu crestinismul fie el si ortodox. 80 milioane de rusi, la fel ca 80 milioane germani …
Corceala din imperiul rusesc a dus la fapte extrem de grave in istoria rusilor, un Soso dezlantuit cu minim 3-4 milioane de rusi ucisi la activ (puteti sa i adaugati si pe cei executati de NKVD pe front WW2) .Mai adaugam si prizonierii de razboi disparuti in Siberia? Mai adaugam si influenta indirecta in estul european , rezultatul fiind chiar popoare macelarite la ele acasa de executantii Moscovei?
O mare civilizatie nu traieste din ce fura de la vecini. O mare civilizatie dezvolta un nivel de trai superior astfel incat vecinii vin singuri sa i ceara protectie si ajutor!
@LP – „Rusia” și „civilizație” nu încap în aceeași frază. Rusia și-a masacrat mereu propria populație, asta n-are nimic de-a face cu civilizația. Rusia fost uneori temută, exact ca hoardele mongole de la care a moștenit mentalitatea, dar asta nu o face să fie o civilizație. Războaiele despre care zici tu că au forjat Rusia au adus moarte, nu au adus civilizație.
Catastrofa demografică pe care o trăiește Rusia în prezent își are originea în urmă cu 3 generații, aproximativ 80% dintre băieții născuți în jurul anilor 1920, când începuse implementarea comunismului, nu au mai ajuns niciodată să aibă copii. Astăzi ar fi trebuit să se nască strănepoții acelora, dar ei nu există, pentru că n-au existat nici nepoții.
La fel ca în anii ’90, când ar fi trebuit să se nască nepoții celor masacrați de Stalin și nu s-au născut fiindcă nu era de unde, în următorii 10 ani Rusia se va reconfigura din nou și se va restrânge. Pentru că n-are nicio altă soluție. Civilizația se construiește cu oameni și se menține cu oameni, iar Rusia nu mai are nici oameni și nici civilizație. Peste încă o generație, Rusia va fi cam la fel de relevantă ca Spania astăzi, nimic mai mult.
@Harald: Problema demografică este reală, și nu este doar a Rusiei. De observat că bărbații nu nasc și nu cresc copii; femeile sunt cele esențiale pentru demografie. Războiul influențează demografia doar prin distrugerea femeilor/maternității, nu prin eliminarea bărbaților. Dimpotrivă, războiul contribuie la întărirea vigorii speciei prin selecția bărbatilor; de asemenea elimină excesul de bărbați, care altfel ar duce la degenerare.(Menționez că, personal, sunt împotriva războiului; sunt un pacifist convins.) Problema demografică este generată de „emanciparea” femeii, inclusiv prin redirecționarea activității ei vitale înspre munca salariată, efect al generalizării modelului capitalist de producție; avortul provocat este unul din mecanismele importante care au generat problema demografică.
@LP – femeile fără soț nu cresc singure câte 10 copii. Mai e câte una care crește singură un copil, fără să fi avut niciodată un soț, dar demografia nu își revine cu așa ceva.
Unde ai auzit tu de „excesul de bărbați” ?! Societățile poligame sunt mult mai violente decât cele monogame, asta se poate vedea din plin în lumea arabă, dar Rusia nu a fost niciodată o societate poligamă. Tu nu vezi că te contrazici în același paragraf?
https://en.wikipedia.org/wiki/Human_sex_ratio#Gender_imbalance
@LP – „imbalance” nu înseamnă exces, iar Rusia e citată tocmai la ceea ce tu ai numi deficit. Ți-am mai spus că te contrazici, de asta a provocat Rusia războaie, fiindcă avea „exces de bărbați” și încerca să scape de ei? De asta s-a umplut în prezent armata rusă de musulmani, fiiindcă e o țară nemaipomenit de creștină și are „exces de bărbați”? :)
Foarte interesant acest articol pe o întindere apreciabilă, nu trebuie să fim de acord cât timp nu suntem informați Poziția României este clară – anti-Putin, antiruși, ceea ce este normal pentru un aliat al SUA. resentimentul este vechi și justificabil – Basarabia, Bucovina de Nord au fost smulse din România Mare. Din păcate nu vor reveni. Singura cale este păstrarea unor relații cu vecinul cel bolșoi. A ne crampona de trecutul perdant nu conferă nimic bun. Domnitorii romîni erau mai buni politicieni, între otomani și ruși. Iar pe Netaniahu îl înțeleg, are destui evrei ruși în Israel.
Una peste alta, azi România este cea mai mare perdantă din ticălosul pact Ribbentrop-Molotov, având aprox. 60.000 kmp( 25% din teritoriu) răpit de URSS/ Rusia. Adică Basarabia, Bucovina de Nord şi Bugeacul.
Polonia a pierdut şi ea teritorii( idem Slovacia şi Hungaria) dar nu aşa de mult ca România.
Pe de altă parte, admir Polonia pentru că polemizează cu Rusia. România nu o face, dar…România nu e Polonia( care a devenit o forţă economică şi militară redutabilă). În plus, România are o problemă Moldova, pe care vrea să o atragă, iar Rusia îi pune beţe în roate.
Lucifer, Polonia este intr-adevar o forta, militar si politic. In acelasi timp, polacii au facut de decenii si fac o galeata de bani vanzand in Rusia, Belarus si Ucraina – mai pe ruble, mai in Barter, dar o fac. Sinasta conteaza. Noi am pierdut pozitiile comerciale – mobila (mobila romaneasca la rusi era extrem de bine cotata), mancare, tot felul de tevi si robinete pentru petrol si gaze si cate si mai cate. Aveam fabrici care lucrau 70pc pentru rusi de decenii, in special in produse de nisa pentru petrol, gaze, exploatati miniere. S-a rupt legatura cu beneficiarul obisnuit, somaj, fabrica vanduta pe 1$, demolata, construit apartamente.
Deci, polonezii au intrat agresiv pe piata rusa/ucraineana/belarusa cu mancarica lor congelata, ambalata vesteuropeneste, iar noi am cedat pozitii de furnizor atat de bunuri de consum, cat si de piese si echipament pentru beneficiari in industrie, penca, nu-i asa, industria romaneasca era un morman de fiare vechi, si noi nu facem comert cu rusii ca e rai si ne-a furat raul, ramul. Situatia acum: polonezii le dau peste bot dezinvolt pe teme politice si istorice, si pe partea cealalta le iau banii. Noi: nici una, nici alta, da’ suntem mandri. Asa vad eu. M-as bucura ca dl Opris sa se uite umpic la treburile astea, in speta in perioada 90-98. Sa gaseasca ‘de ce’-ul. Poate ii dam in sfarsit lui Roman umpic de timp sa-si scrie memoriile, langa Dragnea.
Deja-vu, de fapt: Romania ceausista, dominata de Securitate, cu Economie Politica si istorie cosmetizata, predate in scoli. La un moment dat, poporul va avea o revelatie.
Nu cred ca o putere retrograda, oricat de abila ar fi ea, poate avea sanse de supravietuire pe termen lung. Ca stat, nu te poti izola de lume, avand, in acelasi timp, pretentia de a beneficia de avantajele globalizarii. Epoca dezvoltarii economice pe baza de petrol si gaze apune (asa cum a apus si epoca dezvoltarii pe baza de carbune). Spatiul extratmosferic se militarizeaza si, pentru a domina Spatiul, ai nevoie de resurse uriase, deci de o economie dezvoltata si eficienta. SUA, Japonia, China, India sunt tarile ce pot emite pretentii de puteri mondiale. Rusia e doar scandalagiul care e obligat sa fie scandalagiu, pentru a fi luat in seama, iar propaganda nu poate tine loc de realizari concrete.
Rusia este mai mult decît un scandalagiu, mai este o mare putere, să nu privim Rusia cu un binoclu întors. Puteri reale sunt SUA, Rusia, China, atât. Comentariile de aici sunt uneori comice.
Așa e, domnu’ Boris, cine sunt eu să vă contrazic? :) :)