Cum se va apăra Ponta în fața acuzațiilor aduse de DNA (III). Manevra CJUE

Aceasta este o reactie la cald la noua strategie a lui Ponta si al treilea episod dintr-un miniserial dedicat epopeii lui Ponta la DNA. Primul episod il puteti citi aici si al doilea aici

****

Legat de ce a depus Ponta la DNA, acea Hotarare a CJUE prin care el spera sa arate instantei ca nu era nevoie sa presteze in mod real consultanta pentru Sova si Asociatii si ca, prin urmare, acuzatia de fals in acte si consultanta fictiva nu sta in picioare:

Este vorba despre Decizia CJUE in acest caz in care au fost adresate instantei doua intrebari preliminare legate de contractele de consultanta juridica si de plata TVA (cam cum e cazul lui Ponta).

„2) Articolul 64 alineatul (1) și articolul 63 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că, în cazul serviciilor de consultanță prestate pe bază de abonament, faptul generator al taxei intervine la expirarea perioadei pentru care s-a convenit plata, fără să prezinte importanță dacă beneficiarul a apelat sau cât de des a apelat la serviciile pentru care consultantul s-a aflat la dispoziția sa ? 3) Articolul 62 alineatul (2) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că prestatorul de servicii în cadrul unui contract de abonament de consultanță este obligat să factureze taxa pe valoarea adăugată la expirarea perioadei pentru care s-a convenit tariful aferent abonamentului sau această obligație ia naștere numai dacă beneficiarul a apelat la serviciile consultantului în respectiva perioadă fiscală?

Ponta vrea sa dovedeasca, pe baza acestei decizii, ca nu conteaza daca a prestat sau nu servicii de consultanta pentru Sova. Prin urmare, el vrea sa spuna ca nu era obligat sa presteze ceva in mod real pentru ca Sova sa ii dea banii. Altfel spus, sa arate ca nu mai sta in picioare acuzatia de „caracter fictiv” al consultantei.

Avem aici decizia CJUE :

In fapt:

„Cu ocazia unui control fiscal, s-a retinut ca facturile au fost emise in termenul convenit (saptamanal), au fost inregistrate atat in contabilitatea prestatorilor, cat si in cea a beneficiarului serviciilor, au fost achitate prin viramente bancare, insa organul fiscal a considerat ca operatorul economic nu a prezentat nicio proba cu privire la tipul, la cantitatea si la natura serviciilor furnizate in mod real, in special niciun document direct referitor la numarul de ore executate, nefiind furnizate nici informatii cu privire la modalitatea de stabilire a preturilor. [Cam cum e cazul Ponta]. Pentru aceste motive a fost emisa o decizie de impunere pentru suma reprezentand TVA dedus aferent facturilor emise de prestatori, atacata in instata de societatea comerciala”. „Facand trimitere la jurisprudenta sa anterioara (cauza C-174/00 si cauza C-151/13), instanta Uniunii a reafirmat ca „atunci cand prestarea de servicii in cauza se caracterizeaza, printre altele, prin disponibilitatea permanenta a prestatorului de servicii pentru a furniza, la momentul potrivit, prestarile cerute de beneficiar, nu este necesar, pentru a constata existenta unei legaturi directe intre prestatia respectiva si contraprestatia obtinuta, sa se dovedeasca faptul ca plata priveste o prestare individualizata si punctuala efectuata la cererea unui beneficiar” (paragraful 38 din Hotarare). In acelasi sens, s-a subliniat si lipsa de relevanta pentru caracterul impozabil al contractului, a neindividualizarii anterioare a serviciilor, a modalitatii de plata prin sume forfetare sau periodice”.

Acum: este aceasta decizie aplicabila lui Ponta? Ei zic ca nu! De ce? Iata cum sta chestiunea de drept.

1. Ponta a incheiat cu Sova un contract de asistenta juridica (prin care Ponta trebuia sa intervina punctual in cauzele pentru care presta Sova si Asociatii), nu un contract de abonament prin care Ponta trebuia sa fie permanent la dispozitia lui Sova.

2. In plus, Ponta nu s-a pus in mod exclusiv la dispozitia lui Sova. Decizia CJUE se refera la o astfel de situatie (care nu este aplicabila lui Ponta!):

„Este necesar, prin urmare, să se stabilească dacă plata forfetară efectuată în cadrul unui contract de abonament privind prestarea de servicii de consultanță precum cel din litigiul principal constituie contrapartida prestărilor de servicii convenite, care cuprind angajamentul de a se afla în permanență la dispoziția beneficiarului și de a se abține de la încheierea unor contracte cu concurenții săi, precum și dacă există o legătură directă între serviciile prestate și contraprestația primită” „Prestatorii au declarat că nu au încheiat niciun contract similar cu terți care au interese contrare celor ale ALIC și/sau care se află în concurență directă cu aceasta. Ei s‑au obligat de asemenea să nu încheie astfel de contracte. Drept contraprestație, ALIC s‑a angajat să le plătească o remunerație săptămânală, plătită în fiecare zi de luni a săptămânii care urmează celei pentru care este datorată remunerația. ALIC a dedus TVA‑ul indicat pe facturile emise de prestatori”. „La punctul 40 din Hotărârea Kennemer Golf (C‑174/00, EU:C:2002:200) și la punctul 36 din Hotărârea Le Rayon dʼOr (C‑151/13, EU:C:2014:185), Curtea a statuat în esență că, atunci când prestarea de servicii în cauză se caracterizează, printre altele, prin disponibilitatea permanentă a prestatorului de servicii pentru a furniza, la momentul potrivit, prestările cerute de beneficiar, nu este necesar, pentru a constata existența unei legături directe între prestația respectivă și contraprestația obținută, să se dovedească faptul că plata privește o prestare individualizată și punctuală efectuată la cererea unui beneficiar. În fiecare dintre cele două cauze în care s‑au pronunțat hotărârile menționate, exista o prestare de servicii impozabilă la care se raporta suma forfetară, independent de numărul de prestații furnizate și primite, în speță, de numărul de circuite de golf efectuate sau, respectiv, de volumul de servicii de îngrijire furnizate. Împrejurarea că serviciile nu sunt nici definite dinainte, nici individualizate și că remunerarea se face sub forma unei sume forfetare nu este de natură să afecteze legătura directă care există între prestarea de servicii efectuată și contraprestația obținută, al cărei cuantum este prevăzut în avans și potrivit unor criterii bine stabilite.

3. Curtea spune clar ca aceasta decizie se aplica doar contractelor de abonament privind prestarea de consultanta juridica ori care angajatorul plateste sume forfetare (stabilite dinainte), indiferent de volumul de munca. Ponta a prestat servicii in cadrul unui contract care NU era de abonament.

Aceste considerații sunt aplicabile unui contract de abonament privind prestarea de servicii de consultanță precum cel în discuție în litigiul principal, a căror existență efectivă revine însă instanței naționale să o verifice, în cadrul căruia clientul s‑a angajat să plătească sume forfetare cu titlu de remunerație convenită între părți, independent de volumul și de natura serviciilor de consultanță efectiv furnizate în perioada la care se raportează această remunerație.

4. Intre Ponta si Sova a fost incheiata o conventie de conlucrare profesionala (nu un abonament). Desi suma era forfetara (2000 euro pe luna), nu este vorba despre un abonament. Chiar daca Ponta ar incerca sa asimileze aceasta conventie unui abonament, lipseste in ea exact ceea ce este valabil pentru speta CJUE: clauza de exclusivitate, cea prin care Ponta se obliga sa nu mai presteze consultanta pentru alta firma, si clauza prin care Ponta se afla permanent la dispozitia lui Sova.

Zice CJUE:

„În ceea ce privește angajamentul prestatorului de a se abține de la a oferi servicii unui concurent al beneficiarului, acesta este asimilabilă cu o clauză de exclusivitate care se inserează în contractul de abonament privind prestarea de servicii de consultanță și nu poate fi de natură să modifice caracterul impozabil al contractului respectiv”.

Unde e acea clauza de exclusivitate, Ponta?

5. In fine, daca Ponta era atat de clean, de ce a mai falsificat cele 17 procese verbale? Comportamentul lui si a lui Sova seamana cu a cuiva care falsifica actele pentru a ascunde fapte penale, apoi ies si sustin ca faptele oricum nu sunt penale. Deci, de ce am mai falsificat actele?

Ponta a incercat intai sa acrediteze ideea ca nu exista prejudiciu. Expertiza l-a contrazis. Acum  vrea sa arate ca nu exista fapta penala daca nu presteaza servicii si totusi primeste bani. Insa hotararea CJUE nu este aplicabila spetei sale.

Si totusi, de ce a falsificat actele prin metoda copy-paste daca se stia asa de curat ? :)