Unul din subpunctele de la examenul de bacalaureat la disciplina Logică, argumentare și comunicare, sesiunea august 2025, cerea construirea, “atât în limbaj formal cât și în limbaj natural, [… a] supraaltern[ei] obversei contradictoriei propoziției”: “Toate rezultatele meritorii sunt întemeiate pe muncă asiduă”. (???) Propoziția dată are, în limbaj formal, formula SaP. (???) Răspunsul la acest subiect este, în limbaj formal, propoziția Sa~P. (???) Răspunsul, în limbaj natural: “Toate rezultatele meritorii sunt neîntemeiate pe muncă asiduă”. (???) Cum s-a ajuns de la întemeiere la neîntemeiere? Care este legătura dintre adevărul propoziției date și al propoziției obținute? Care este relevanța acestui exercițiu pentru dezvoltarea unui cetățean ancorat în realitate și comunitate? Răspunsul este cel oferit de Creangă: “cumplit meșteșug de tâmpenie”
Dar noua programă a disciplinei Logică (fără argumentare și comunicare) va îndrepta aceste neajunsuri.
***
Noua disciplină Logică va asigura “pregătirea pentru societatea democratică și pentru integrarea socială activă” (p. 2) ni se spune în documentul pus în dezbatere publică de către Ministerul Educației și Cercetării. Acest lucru se va realiza prin “dezvoltarea competențelor de comunicare, în mod special prin:
– formularea de întrebări și identificarea argumentelor/raționamentelor;
– analizarea și evaluarea argumentelor;
– construcția unui discurs propriu argumentativ;
– formularea de puncte de vedere și contraargumente utilizând construcții logic corecte.”
Ceea ce reiese de aici este că elevii de clasa a IX-a de la orice liceu din țară vor fi învățați să identifice, analizeze și evalueze argumente, precum și să construiască argumente și contraargumente. Excelent!
De asemenea noua programă, pe lângă analiza, evaluarea și construirea argumentelor, pune accent pe dezvoltarea gândirii critice, adevărat pilon al unei societăți democratice, prin “identificarea surselor de informare, evaluarea credibilității acestora și utilizarea surselor demne de încredere” și prin “analiza critică a mesajelor din mass-media”. În acest fel, începând cu vârsta de 15-16 ani toți viitorii cetățeni ai României vor fi capabili să înțeleagă și să formuleze argumente precum și să se apere de manipulare. Excelent!
***
Trecând la următoarele pagini ale acestei propuneri de programă suntem invitați să vedem mijloacele efective care vor dezvolta capacitatea de argumentare și gândirea critică a viitorilor cetățeni ai României. Pentru realizarea excelentelor obiective propuse, conținuturile ce trebuie predate sunt împărțite, foarte analitic în 6 domenii de conținut: 1) introducere în logică, 2) logica propozițiilor, 3) logica predicatelor, 4) silogistica aristotelică, 5) logică inductivă și 6) argumentare și gândire critică. Spre comparație, putem spune că în actuala programă, elaborată în 2009, apare doar a) introducerea, b) silogistica aristotelică cu un apendice de logică inductivă și c) argumentarea și gândirea critică. La o simplă privire generală observăm că se introduc două noi sisteme de analiză și simbolizare a discursurilor: logica propozițiilor și logica predicatelor. Ceea ce se mai poate observa este că argumentarea și gândirea critică se află la finalul conținuturilor și, prin faptul că numărul de conținuturi se mărește, acestea din urmă vor avea alocat și mai puțin timp la finalul clasei a IX-a.
***
Propun un mic exercițiu de imaginație realistă: cum arată cele 36 de ore de Logică de la clasa a IX-a? Să presupunem că ora de logică este pusă în ziua de luni. Consultând un simplu calendar al structurii anului școlar 2025-2026 observăm că, obiectiv, trebuie eliminate: prima zi de școală (8 septembrie – săptămâna 1), 1 decembrie (săptămâna 12), 5 ianuarie (săptămâna 15 – deși are doar două zile lucrătoare este numărată ca săptămână întreagă de predare), 13 aprilie (săptămâna 27), 1 iunie (săptămâna 34). Prin urmare, oricum ar număra Pristanda steagurile, este imposibil să se facă mai mult de 31 de ore de Logică. La acestea se mai pot adăuga (i.e. elimina) orele din săptămâna verde și săptămâna altfel care au un statut foarte ambiguu. (Dacă alegem altă zi poate nu pierdem chiar atât de multe ore dar cu siguranță în România nu se fac mai mult de 33 de săptămâni de școală – să nu ne iluzionăm)
Și mai există un neajuns cu pârdalnica asta de logică predată ca sistem formal de formalizare a discursurilor: dacă nu a fost internalizată modalitatea de formalizare în stadiile incipiente (pentru că elevul e dezinteresat, a lipsit, nu a putut), adică trecerea de la limbajul natural la cel formal (vorbesc de silogistica aristotelică), nimic din ceea ce urmează nu mai are nici un sens: profesorul stă la tablă și rostește la nesfârșit magicele formule sap, sep, sip, sop care nu mai realizează nicio transsubstanțiere.
Drept urmare, în afară de cei câțiva, puțini, care sunt destul de masochiști ca să le placă sistemele formale încă înainte de a intra la liceu, majoritatea elevilor rămân cu impresia că disciplina Logică este sapsepsipsop care nu are nicio logică.
***
Să analizăm acum sursele! În pagina a doua a propunerii de programă ni se promite că absolvirea disciplinei Logică va garanta faptul că viitorii cetățeni cu drept de vot ai României vor fi capabili “în mod special” să stăpânească “identificarea surselor de informare, evaluarea credibilității acestora și utilizarea surselor demne de încredere”. Cum se transpun în conținuturi 1) identificarea surselor, 2) evaluarea credibilității, 3) utilizarea surselor de încredere? Cu toată bunăvoința nu am reușit să identific în propunerea de programă elemente de conținut care să răspundă în mod specific acestor cerințe. Decât dacă, poate, aceste trei elemente ar trebui tratate la următoarele elemente de conținut care par a avea legătură cu aceste componente esențiale pentru un stat democratic: 1) “Logică şi gândire critică” (se află la noțiunile introductive, deci probabil aici li se va explica elevilor ce este gândirea critică – mă îndoiesc că va avea alocată o oră de predare și discuții prin care elevii să rămână cu o idee adecvată asupra a ceea ce este gândirea critică) și 2) … Pardon! Și atât! Și eu care credeam că se fac exerciții practice de evaluare a surselor și se stabilesc criterii de încredere.
***
Dacă sursele nu pot fi identificate, evaluate și selectate, măcar vom putea să vedem care sunt greșelile de argumentare. Acestea vor fi evaluate, conform programei, la ultimul domeniu de conținut, argumentare și gândire critică. Probabil, să zicem, în ultimele 5 ore din cele 36 alocate disciplinei? Adică livrabile esențiale ale acestei discipline, evaluarea surselor și dexteritatea în a evita erorile logice, sunt de fapt marginale?
Și în ziua de astăzi există această parte de conținut în programa de logică dar această parte nu se cere la bacalaureat și în afară de faptul că mulți profesori de logică insistă asupra ei, dând dimensiunea umanistă acestei discipline, documentele oficiale ale ministerului o ignoră. Motivul? Presupune gândire critică, imaginație, problematizare… Aceste lucruri nu pot fi evaluate prin teste grilă.
***
În rest, programa este sublimă, le prezintă elevilor 3 modalități excelente de simbolizare și formalizare, fiecare specific unor anumite subdomenii de cunoaștere. Logica predicatelor este importantă în logica matematică, filosofia limbajului, unele aplicații din informatică teoretică etc. Logica propozițiilor este fundamentul matematicii, informaticii și filosofiei analitice și baza circuitelor digitale și a programării. Silogistica aristotelică expune matricea conceptuală a raționării umane și are un rol primordial în analiza discursurilor. Din păcate, pentru un liceu de nivel mediu, în care Logica se face o oră pe săptămână iar dezinteresul față de școală face parte din tradiția comunității, claritatea și importanța sistemelor formale este, vorba ceia, “cumplit meșteșug de tâmpenie”.
Elevii medii, adică cei clasați, după media de admitere, la jumătatea clasamentului, au media de admitere/media de la Evaluarea Națională 8, adică aproximativ nota 8 atât la proba de Limba și literatura română cât și la Matematică. Acestor elevi ar trebui să li se adrese programa. Și acestor elevi ar trebui să li se arate ce este un argument, cum se analizează și se construiește un argument, care sunt erorile de formă ale argumentelor, cum se evaluează sursele și credibilitatea acestora. Modalitatea de a face aceste lucruri nu constă în învățarea papagaligească a trei sisteme formale ci în exersarea pe o multitudine de exemple concrete de diferite surse, modalități de evaluare a surselor, standardizare de argumente, identificare de erori de argumentare, reformulare de argumente, construirea de argumente pe structuri date. Mai ales la o oră pe săptămână, elevul, fără înclinații speciale pentru gândirea formală, va considera, pe bună dreptate, această disciplină doar un simplu “cumplit meșteșug de tâmpenie”.
***
Oare cum se predă această disciplină, Logica, prin alte părți ale Uniunii din care din fericire facem parte?
„CAȚAVENCU (și mai lătrător) : Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre…” Deși informații comparative pe discipline cu greu pot fi găsite, totuși coana Europa nu prea face logică. (Niște iraționali inculți!) Altădată unii dintre ei făceau dar s-a trecut la un sistem în care în cadrul ciclului superior al liceului, sub diferite forme, în special în cadrul filosofiei, dar și al altor discipline socio-umane, se pune accentul pe dezvoltarea gândirii critice. Logica formală este aproape ignorată în licee. În niciun caz nimeni nu le, efectiv, irosește timpul liceenilor cu învățarea sistematică a silogisticii aristotelice.
Dar disciplina în România se numește Logică iară nu Gândire critică deci să ne lase Europa cu ifosele ei.
Dar, chiar așa, de ce există disciplina Logică în clasa a IX-a?
1) Oare pentru că este organon-ul gândirii, cum ne spune Aristotel? Instrumentul fără de care nu putem face știință? Iar dintr-a noua se începe cu adevărat să se facă știință? Descartes și Bacon i-au cam dat cu silogistica în cap lui Aristotel pentru că nu duce la nici o descoperire ci doar la organizarea materialului. Iar repetarea papagalicească de sapsepsipsop nu o să dezvolte gândirea.
2) Poate că logica se predă în clasa a IX-a pentru că acolo au găsit-o autorii programei. Pentru că, spre exemplu, în “Anexa nr. 1 la O.M.E.C. nr. 4.350/20.06.2025 Nota de fundamentare a planurilor-cadru pentru învățământul liceal, forma cu frecvență zi” nu apare nici un argument pentru care Logica se face, așa cum se face și acolo unde se face. Deci se face Logică din simpla lene de a gândi o altă arhitectură educațională?
3) Sau doar existau anumiți absolvenți care trebuiau integrați în câmpul muncii? Și ca să nu supărăm, Doamne ferește!, pe cineva îl mai încărcăm cu niște cumplite meșteșuguri de tâmpenie pe liceanul român. Îi folosește sau nu, asta e partea a doua, normele să iasă.
***
Dar dacă totuși voi insista că ar trebui mai multă gândire critică și mai puțină logică formală? Păi atunci, conform Ministerului, “Anexa nr. 1 la O.M.E.C. nr. 4.350/20.06.2025 Nota de fundamentare a planurilor-cadru pentru învățământul liceal, forma cu frecvență zi” pagina 28, se pare că gândirea critică va fi predată cu vârf și îndesat la toate ariile curriculare, dar în special la Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate, Arte, iar într-o măsură medie la Educație fizică, sport și sănătate, Tehnologii, Consiliere și orientare. Cred că am monopolizat toată gândirea critică europeană! Oare în noile programe? Precum cea de Limba și literatura română?
Ceea ce mă nedumerește pe mine este locul exact și structurat în care elevii vorbesc despre credibilitatea surselor de orice fel și ce anume contribuie la mărirea sau diminuarea încrederii în surse; și a locului în care liceenii se joacă cu argumentele pentru a le vedea varietatea, modul de construcție și multiplele moduri în care deși par argumente corecte sunt doar sofisme, manipulări, paralogii, minciuni sfruntate, gargară…
Locul unde liceenii s-ar putea confrunta explicit și asumat, ludic și umanist cu argumentele este Logica. Iar acest lucru poate pleca de la propoziții și construcții normale, care să fie analizate și discutate, astfel încât elevii să aibă experiența argumentării și experiența nenumăratelor variante de gândire eronată sau manipulatorie. Înainte de a studia lungimile de undă ale luminii vizibile ar fi cazul să distingem culorile cu ochii noștri. Doar că programa este în așa fel făcută că în loc de argumente trebuie să sap sep sip sop. Cel puțin deocamdată, acest formalism găunos este cel care se cere la bacalaureat și este prezentat ca standard de modelare a gândirii.
***
Sap, sep, sip, sop.
„Mi-ți-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, mi-ți-i, ni-vi-li. Ce-a fi aceea, ducă-se pe pustiu! Unii dondăneau ca nebunii, până-i apuca amețeala; alții o duceau numai într-un muget, citind până le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinși de pedepsie; cei mai mulți umblau bezmetici și stăteau pe gânduri, văzând cum își pierd vremea, și numai oftau din greu, știind câte nevoi îi așteaptă acasă. Și turbare de cap și frântură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Predicatul logic al propoziției date este (doar) „muncă asiduă”, „întemeiate” face parte din copulă (elementul de legătură între subiectul logic și predicatul logic).
În rest, despre rostul și predarea logicii sînt de acord cu dumneavoastră.
Predicatul logic al propoziției respective este „rezultate/ lucruri întemeiate pe muncă asiduă”, sau la singular.
Negația logică nu coincide întotdeauna cu negația lingvistică, astfel -P nu este „neîntemeiate pe muncă asiduă”, ci „muncă delăsătoare”.
Cuvântul „rezultate” face parte din subiectul logic „rezultate meritorii”, nicidecum din predicatul logic.
Chiar așa, ce-o mai însemna „gândire critică” azi, în contextul relativizării tuturor sistemelor de valori clasice?
Brett Pike, din SUA:
„Sistemul școlar de stat nu este conceput doar pentru a vă imbeciliza, ci și pentru a vă antrena să fiți obedienți în fața copiilor celor bogați și puternici – care primesc o educație diferită, învățând cum să acționeze ca viitoare clasă conducătoare.”
https://x.com/ClassicLearner/status/2000043742644859378
Cumplit mestesug argumentarea si motivarea unei hotarari judecatoresti, in care ti se explica ca probarea faptului negativ (?) – afirmat de o parte, se face prin demonstrarea faptului pozitiv (?), contrar (celui negativ) – de catre partea adeversa (desi este afirmat, faptul negativ, de adversar). Si aceasta, in contextul grelelor vorbiri si scrieri despre exitentele faptelor negative si pozitive, mai ales ca exista un text de lege care impune ca cine afirma existenta unui fapt (fara ca legea sa distinga), este obligat sa i probeze existenta (nu partea adversa) . Si mai exista un alt text care impune magistratului ca:”Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să arate silogismul juridic din care rezultă aplicarea normei de drept la situația de fapt reținută.”Si nu mai e de bac, ci este (uneori) pe libertatile sau pe casele oamenilor .CEDO are de ani buni (cred ca vreo 7) o sesizare pe acest tip de motivare …
Nu este chiar asa. E o distinctie intre penal si civil. Cel putin asa cred eu ca e.
In primul rand o mentiune, faptele negative sunt foarte greu de probat fara apel la faptele pozitive. Merge doar cand e un set finit si stiut de posibilitati. Ex: nu a fost acolo, nici acolo, deci a fost cu siguranta aici pentru ca nu poate fi decat in astea trei locuri. (chiar si asa, s-a strecutat tacit o asumptie pozitiva, cele trei posibilitati).
Penal: sustin o fapta negativa si numai daca vreau sa o apar (nu e o necesitate) vin cu o fapta pozitiva in sprijinul ei – asta e prezumtia de nevinovatie. Adversarul o poate infirma tot cu o fapte pozitive.
Civil: sustin o fapta negativa, pe care trebuie sa o apar tot eu, iar acest lucru se face doar aducand in sprijnit o fapta pozitiva. (exact povestea cu textul de lege, dar e doar in civil)
Despre ce ai spus: faptul pozitiv nu e negatia celui negativ mentionat. Nu e vorba despre acelasi fapt. Ex: nu sunt acasa – fapt negativ, il sustin prin – sunt la munte (pozitiv).
Sidenote: e o terminologie specifica dreptului, „fapt negativ” e deja ceva dubios, „negativ” nu e operator logic in aceasta situatie.
Si, crezi ca daca negativizezi predicatia intr-o propozitie, obtii o fapta negativa ?
Stimate domnule Arnăutu,
Mi-a plăcut articolul dumneavoastră. Puțin cam lung. Ați atins niște puncte interesante – 36 de ore, „dar, chiar așa, de ce există disciplina Logică în clasa a IX-a?”, „sap, sep, sip, sop”, dar ați sărit unul important – de ce oare aceeași problemă o au TOATE disciplinele, și din liceu și din școala generală?
GC