marți, ianuarie 31, 2023

Cumplita Judecată

                                             

         Istoria le propune câteodată celor care o iubesc şi o preţuiesc rime de tot hazul. Iată cum rimează, de pildă, evenimentele din Rusia anului 1922 cu cele din anul 2022. La cinci ani după revoluţie, în 1922, ieşeau din oraşul-port Kronstadt mai multe vapoare cu oameni de ştiinţă, politicieni, scriitori, toţi refugiaţi din Rusia bolşevică. Era elita culturală a ţării, silită să emigreze. Alegerea nu era proastă pentru cei aflaţi la bord, fiindcă pe atunci puterea bolşevică lichidase aproape toată nobilimea, precum şi mare parte dintre oamenii de ştiinţă, preoţii şi oamenii de cultură ai ţării – pe toţi cei care nu acceptau puterea proletară. Istoria avea să-l numească vaporul cu filozofi.
         Azi, după un secol, se întâmplă ceva asemănător. În ultimii ani, destui oameni din elita culturală rusă au părăsit ţara. Dar după izbucnirea războiului în Ucraina la 24 februarie 2022, război pe care puterea îl numeşte simplu operaţiune militară, valul de refugiaţi şi-a schimbat înfăţişarea şi a sporit serios.
         În dimineaţa zilei de 11 martie am ajuns împreună cu un prieten ziarist, care trăieşte de mulţi ani în Germania, la Hauptbahnhof, Staţia Centrală de Autobuze din Berlin,  ca să întâmpinăm refugiaţii din Ucraina. Nici vorbă de vapor cu filozofi plecat din Rusia anului 1922: din autobuze coborau femei cu copii, istoviţi de drum. Nici urmă însă de bărbaţi şi de bătrâni, fiindcă bătrânii refuză să-şi părăsească bunurile şi casa, iar bărbaţii luptă cu arma în mână. Fuga femeilor însoţite de copii e de înţeles: unora le-au fost bombardate casele, altele au obosit să stea în adăposturi. O femeie cu care am stat de vorbă a plecat din Doneţk să-şi vadă părinţii aflaţi la Herson, şi a prins-o războiul. A luat atunci autobuzul pe o rută ocolitoare şi a ajuns la Berlin, după ce a străbătut toată Europa de Est.
         Ca și atunci, în 1922, oamenii au fost nespus de săritori cu refugiaţii: statul n-a luat încă nici o măsură pentru primirea lor, în schimb berlinezii, ca şi cei din alte oraşe, i-au primit în casele lor. Lângă staţia de autobuz a fost improvizat un punct de primire, în care voluntarii asigură hrană, apă şi îmbrăcăminte. Studenţii, care au petrecut toată noaptea la staţia de autobuz, nu se îndură să plece şi să-i lase fără ajutor pe oamenii dezorientaţi şi demoralizaţi. Farmaciile din preajmă împart medicamente gratuit, bufetele oferă gratuit gustări. Statul a reuşit să facă un singur lucru: a asigurat refugiaţilor cartele SIM gratuite care funcţionează pe tot teritoriul Germaniei şi al Ucrainei. Studenţii îi ajută să se descurce cu tehnica deloc complicată.
         Lumea nu se aştepta la un asemenea aflux de refugiaţi, după cum nu s-a aşteptat la războiul improvizat de conducerea Kremlinului şi camuflat sub numele lipsit de orice rezonanţă operaţiune specială. Morţii nu s-au numărat încă în acest război. Sursele ruseşti oficiale vorbesc de 498 de militari morţi, cele ucrainene indică în jur de 12 000.
         Unde o fi nebunul la a cărui poruncă soldaţii ruşi au trecut graniţa Ucrainei, au bombardat, au lovit cu rachete oraşele paşnice şi au hăituit oamenii alungându-i în adăposturi? În ce buncăr confortabil o sta individul acum? Ce mănâncă la masa gătită de cine mai ştie care bucătar vestit? Unde îi sunt familia și copiii, despre care oamenii nu ştiu nimic, că doar e secret de stat…
         Vor trece anii, şi urmaşii noştri vor citi în cărţi pesemne relatarea acestor zile, şi se vor găsi răspunsuri la cele întâmplate. Dar astăzi, chiar acum, când lumea încă nu şi-a revenit din şoc, putem spune cu certitudine: va veni judecata. Ce nume va purta în istorie tribunalul, nu ştim în clipa de faţă – nu va fi nici cel de la Nürnberg, nici cel de la Haga – dar de judecat, va fi judecat cu siguranţă. Dacă va fi în timpul vieţii criminalului sau după moartea lui, nici asta nu ştim acum. Dar judecata va fi! Este deja, se strâng capetele de acuzare. Îmi vine să spun: Cumplita Judecată!


                                                        Traducere din rusă de Gabriela Russo

Scrisoare către presă transmisă editurii Humanits de către agenția literară a Ludmilei Ulițkaia


Distribuie acest articol

30 COMENTARII

      • Daca era dupa nemti nu il judecau pe hitler, si daca e dupa rusi nu il vor judeca pe putina. L-a judecat cineva in rusia cu adevarat pe stalin, pe brejnex, pe hrusciov?! Un stat urias anormal de mare, si anormal de mic in fibra sa. O istorie care pt rusi e una a „maretiei”, dar de fapt e o istorie a furturilor de teritorii de la popoarele vecine, de razboaie, de misticisme, de mizerie pt ei si pt altii… Nu a fost nicio perioada in istoria rusiei cand sa spunem macar jumatate din populatie sa traiasca bine. Mereu a fost o gloata mare de mojici saraci needucati betivi, cu o pojghita subtire de oameni in pozitii autocrate, tar, boieri, sefi comunisti, etc. Si acum maxim 10-15% sunt educati. Iar dna mare scriitoare ulitkaia nu stapaneste vreo limba straina, trimite scrisori in Romania in … rusa?

        • Un comentariu care imi place foarte mult. Cu excepția ultimei fraze pe care o găsesc nedreapta. Faptul ca este rusoaica nu trebuie sa ii atragă o judecata nedreapta. Faptele trebuiesc judecate iar Ludmila se situează pe partea faptelor bune.
          Stiu, si mie imi vine sa-i judec pe ruși la grămadă, mai ales cand 75% s-au manifestat pro război. Dar ar trebui sa ne păstrăm mintea clara și sa judecam echilibrat, chiar și în cele mai îngrozitoare momente. Asta ne deosebește de primitivismul celor care nu gândesc ci acționează după instincte primare sau mânați cu ciomagul din urma, așa cum sunt mânate turmele necuvantatore.

      • Hitler dupa cate stim s-a sinucis iar Germania a fost ocupta de trupele victorioase care ulterior la procesul de la Nürnberg au putut judeca camarila lui Hitler.
        Nu intrevad o asemena situatie in Rusia.

    • Da’ noi ce-avem? Sa-l decoram?
      Un lunetist de ziua lui i-ar prinde bine sa-l ia la ochi. Eu cred ca cineva acolo sus la etajul 10 va avea grija.

  1. Era mai bine ca judecata să fie la ruși, încă înainte ca nejudecata lui Putin să ajungă fapte, chiar fapte ale rușilor însăși. Dar n-a fost așa. Niciodată nu a fost așa! Ce e în neregulă cu noi de ajungem mereu la judecata unuia singur, de obicei a unuia „de profesie” dement? Cum de ajungem toți să dansăm după cum ne dictează un killer megaloman? Asta ar trebui să ne întrebăm, nu când va veni un tribunal să repare ceea ce nu poate fi reparat. Cea mai întinsă țară de pe planetă ciupește programat din teritoriile vecinilor. Pentru o națiune poate exista o situație mai jenantă decât aceasta? Putin e în noi. Și mai e și Altcineva în noi. Dar noi îl alegem mereu pe Putin. Forța și grandoarea, acestea reprezintă alegerea noastră. Alegerea noastră se va dovedi falimentară la vremea rodului ei.

  2. E cumplit ce se intimpla si si mai cumplit e ca nu se poate face nimic. Suntem la mina unui nebun.

    Nemtii sunt, cum au fost si-n 2015, destul de primitori cind e vorba de refugiati, isi amintesc ca si ei au colindat de colo-colo. Sunt primitori cel putin la inceput, mai apoi, vezi iar 2015, se cam satura de propria bunatate si vad ca refugiatii nu pot fi tranformati in nemti.

    Am vazut si eu la TV un grup de ucrainieni refugiati. Erau tineri, se vedea ca erau intelectuali. Un baiat tinar si prezentabil povestea ca a terminat medicina si ca de mic copil a admirat Germania si deci e hotarit sa ramina aici si ar incepe miine sa munceasca. Pe undeva era un deja vu, si-n 2015 am vazut interviuri cu sirieni care erau, fara exceptie, doctori in stiinte, medici, savanti.
    Dar alta e problema, daca Ucraina e parasita de tineretul educat, oare Ucraina nu are nevoie de medici?, cine ar urma sa reconstruiasca tara?
    Stiu, veti spune, nu vezi ba ca se spune clar ca cei 1,7 milioane care s-au refugiat, pina acum, sunt exclusiv femei cu copii in brate!? Uite ca nu prea vad, ci vad si altele!

    Statul german, spre deosebire de 2015, are o mare problema economica, daca atunci treaba mergea bine acum se asteapta o criza acuta, nu stiu in ce masura statul, dar si poporul. vor accepta, pe termen lung, sacrificiile obligatorii care se intrevad!?

    • Pe langa acesta, mai sunt iranienii, talibanii, comies din America latina, fara a-i uita pe patriotii nord coreeni si pe blajinii chinezi. Intre timp, dusmanii cei mai evidenti sunt cei care pun la indoiala faptul ca georgica a fost un fel de Mesia, daca nu chiar Mesia insusi, cei care cred in doar doua genuri/sexe, cei care sustin ideea de familie barbat+femeie, cei care cred ca incalzirea globala vine exclusiv de la ciclurile planetei, cei care sustin faptul ca toate eolienele si panourile solare combinate nu pot satisface nevoia de energie a societatilor sec. XXI – fiind doar niste afaceri ale unor smecheri, samd.

  3. „Țarul” P. este o specie rară: scorpionul cameleonic! De aceea, a trecut prefăcându-se nemaipomenit de bine, până a prins momentul propice pentru atac! El, de fapt, nu vizează NUMAI Ucraina! De aceea este atât de periculos. Da, este o operațiune… „specială”, nu doar un război!

  4. Democratia occidentala si libertatea oferita de aceasta vor invinge intotdeauna! Fiinta umana mereu va aprecia libertatea, creativitatea si bunastarea oferita de civilizatia occidentala. Regimul de la Moscova a pierdut acest razboi demult, de acum 31 de ani, iar zilele acestea il va pierde din nou pana va disparea in neantul istoriei.
    Degeaba invatam despre trecut, daca atunci cand acesta se repeta, nimeni nu este capabil sa-l previna.

  5. Nu este unul singur. Aşa s-a spus şi despre Ceauşescu. Amintiţi-vă despre stenograma şedinţei din 17 decembrie 1989, când el s-a prefăcut că demisionează şi cei din sală l-au rugat să nu facă asta. Amintiţi-vă de cei care îl jelesc astăzi pe stradă şi îl ridică în slăvi la televiziune şi pe unde mai apucă. Putin nu este singur.

    • Aveti perfecta dreptate. Ceausescu a fost un taran plecat de jos din popor, dar cu ambitii oltenesti de a ajunge sef. Cei care au fost in jurul lui ( o parte din ei) sunt cei care conduc azi Romania, si, cei care au distrus-o. Statele democratice sunt greu de construit si trebuie sa aibe cativa piloni foarte siguri ca picioarele unei mese, altfel se rastoarna. Nu se poate democratie fara o justitie corecta, bine pregatita, corect construita. In Romania nimic nu este ca sistem construit pentru democratie. De la politica , la justitie si celelalte institutii. Cea mai mare problema este lipsa responsabilitatii si controlului. Uitati-va dv. si vedeti ca nimeni nu controleaza pe nimeni si nimeni nu raspunde pt. ceea ce face. Daca cineva greseste la o primarie , plateste primaria , adica poporul, daca un doctor greseste plateste Spitalul adica poporul. Total gresit , ar trebui sa raspunda persoana intotdeauna.

  6. E un text scris la disperare si care nu e numai a Ludmilei Ulițkaia, ci a noastra a tuturor, consolandu-ne ca va fi candva o judecata , una cumplita, a celor care trag cu rachete in blocuri,gari,spiatle, gradinite de copii. Si disperarea vine din faptul ca refugiatii, bombardamentele, crimele apar zilnic la TV in fata noastra , sunt prezenta noastra obisnuita de la TV si radio si aparant nimeni nu face nimic. Discursuri, amenintari, sanctiuni, si totusi zi de zi cosmarul se repeat cu exasperanta trecere a timpului. Ludmila Ulițkaia se afla in Germania , deci a ajuns si ea acolo cu un „vapor de filozofi”, unul din multele care au plecat din Rusia in ultima suta de ani. In Rusia, daca scria o astfel de scrisoare era posibil sa fie chiar ucisa. Dar nu poti sa nu te intrebi ,cum Occidentul orbit de lacomia banilor a putut face afaceri cu Putin, cu un stat autoritar? Cum au putut leaderii Germaniei sa isi lase tara sa fie energetic la mana Rusiei,de care iata, nu se poate desparti nici acum? Sa nu fi citit istorie, sau mai degraba uitarea s-a asternut cu peste mintiilor lor incantate de banii multi si murdari care le curgeau printre degete?
    V-ati trezit macar acum?

    • Cred ca este o problema de mentalitate cu acest popor german. Si eu incerc sa inteleg de ce l-au imbogatit pe acest criminal de la Kremlin, insa cred ca nemtii au fost mereu „fermecati” de bani si de liderii autoritari. Plus ca, Germania mereu a fost un fel de hibrid politic, intre est si vest, unde interesele economice si dorinta de hegemonie au fost principalele scopuri. Ideea de a „modela” lumea dupa modelul lor si in functie de interesele lor. Din pacate, mediul de afaceri german dicteaza orientarea, trendul.

  7. Cum au putut leaderii Germaniei sa isi lase tara sa fie energetic la mana Rusiei
    Nenorocirea e ca parca niciodata in istorie Germania nu a avut o conducere atit de slaba si Putin a stiut asta. Si atunci cind ai nenoroc mai vine si ghinionul, si la nivel mondial occidentul e condus ori de batrinei adormiti, ori, f des, de gospodine nereusite, gen Ursula, Annalena, Lucy si toata trupa de balet a ministreselor apararii, externe, vicepresedinte etc.
    Culmea umilintei, Erdogan, cel atit de injurat, de dispretuit, joaca rolul unui adevarat om de stat. Culmea umilintei, cele mai eficace arme sunt dronele turcesti.

    Nemtii cumpara F 35, propriile Eurofighter, programul de miliarde FCAS poti sa le uiti, ar zbura frumos la defilare, dar nu prea pot purta arme, Eurofighter nu duce bombe nucleare, ca sunt avioane ale pacii. Airbus se potriveste la fix cu Ursula. Pina acum nemtii au fost dependenti de rusi, la energie, acum devin dependenti de americani, la armament.

  8. Judecata care va fi sa fie este una de constinta si de morala, dar nu ne mai ajuta la nimic. Suferintele a milioane de oameni nu pot fi sterse si uitate nu numai de generatia ce le a trait ci si de inca doua -trei generatii care vor duce povara suferintelor, lipsurilor. Omenirea nu a invatat mai nimic din WW1 si WW2 daca ne intoarcem la razboi pentru teritorii si bani, pentru suprematie mondiala!

  9. Desigur,pentru vietile pierdute in razboi ,nu exista despagubire.Viata unui om este inestimabila.
    Dar pentru bunurile distruse:cladiri,infrastructura,capacitati de productie,samd,ar trebui sa existe o plata a daunelor ,sub forma ,,datoriilor de razboi”.
    Putin,cohorta lui de oligarhi dar si toata Rusia care a acceptat tacit jaful,trebuie sa plateasca miile de miliarde de euro pentru distrugerile provocate Ucrainei.
    Ar fi un prim pas spre normalitate.

    • Plata de daune revine celor ce pierd razboiul. In cazul de fata, solutia este de incetare a razboiului, cu pierderea de teritorii majoritar rusofone de catre Ucraina si neutralitatea tarii. Adica, o semi-victorie a lui Putin. Sigur va veni si condamnarea internationala, sub forma binecunoscutei gargare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ludmila Ulițkaia
Ludmila Ulițkaia, una dintre cele mai importante și apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a născut într-un sat din Urali în 1943. După ce își ia licența în biologie la Universitatea din Moscova, lucrează în cadrul Institutului de Genetică. La sfârșitul anilor ’70 se angajează consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova și scrie scenarii de film. Primul său roman, Soniecika (1995; Humanitas Fiction, 2019), îi aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă și recompensat cu premiile Médicis étranger și Giuseppe Acerbi. Următorul roman, Medeea și copiii ei (1996; Humanitas Fiction, 2019), îi sporește renumele cu o nouă nominalizare la Premiul Booker, pe care și-l adjudecă în 2001 pentru Cazul doctorului Kukoțki (Humanitas Fiction, 2020), roman încununat și cu Premiul Penne (2006). Înmormântare veselă (1997; Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus în peste douăzeci de limbi. De același succes se bucură volumul de povestiri Fetițele (2002; Humanitas Fiction, 2013), precum și romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas Fiction, 2019) și Al dumneavoastră sincer, Șurik (2003; Humanitas Fiction, 2019), câștigător a mai multe premii: Romanul anului 2004 în Rusia, Premiul Național pentru Literatură în China (2005) și Grinzane Cavour în Italia (2008). Daniel Stein, traducător (2006; Humanitas Fiction, 2011, 2021) a fost încununat cu premiile: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Premiul Părintele Aleksandr Men (Germania – Rusia, 2008), Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franța, 2011) și este finalist la Premiul internațional pentru literatură Kulturhuset Stadsteatern (Suedia, 2021). În 2010, Ulițkaia publică bestsellerul Imago / Cortul verde (Humanitas Fiction, 2016), în 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), iar în 2020, A fost doar ciumă (Humanitas Fiction, 2021). Cărțile Ludmilei Ulițkaia s-au vândut până în prezent în peste trei milioane de exemplare. În 2013 i s-a acordat distincția Officier de la Légion d’honneur, în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană și în 2020, Premiul Siegfried Lenz.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro