Nu cred că există un moment mai oportun decât acum să atingem subiectul neutralității climatice. Suntem în mijlocul la COP26 din Glassgow, cel mai mare summit global pe acțiunile de climă, și guvernele din toată lumea, dar și corporațiile fac anunțuri ambițioase privind obiectivele climatice de reducere a emisiilor până 2050, dar și luarea unor angajamente financiare în acest sens. Punerea în aplicare a acestor obiective necesită planuri politice de anvergură, iar în această sarcină sectorul energetic și tranziția energetică sunt de o importanță centrală.
Uniunea Europeană (UE) este de departe cel mai ambițios jucător global în lupta împotriva schimbărilor climatice. Pactul Verde European din 2019, este prioritatea numărul unu în Comisia von der Leyen și acest lucru se reflectă în bugetul european care alocă peste 25% din cei 1 074 f miliarde EUR către acțiunile climatice, iar implementarea acestuia va costa UE27 peste 3,5 miliarde EUR în perioada 2021 – 2030. Pachetul ‘Fit for 55’ al Comisiei europene (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030) este instrumentul principal care va direcționa aceste obiective în procesul de implementare, de la țintă la acțiune, cu investiții de 440 miliarde de EUR pe an la nivelul tuturor statelor membre ale UE. Acest obiectiv vine și cu un tsunami de legislație europeană care va avea un impact asupra oricărui sector din economie, cu efect direct atât asupra businessurilor cât și asupra noastră. Toate aceste proiecte legislative vor avea bineînțeles un impact enorm și asupra sectorului energetic din România.
În ciuda faptului că subiectul decarbonizarii este de-a binelea cunoscut, este totuși important să contextualizăm subiectul asupra situației României și să analizăm măsuri și soluții care să fie conforme priorităților politice, mixului energetic românesc, resurselor financiare și energetice, și respectiv, să țintească spre dificultățile pe care le avem.
1 De la ținta net-zero în 2050, la criza pandemică COVID-19 și deficite bugetare, acum la criza energetică – cum stăm la obiectivul de decarbonizare?
Așa cum toată Europa se află în plină criză a gazului natural, mai exact, prețurile la gaz la nivel european sunt de cinci ori mai mari față de anul trecut, din cauza cererii mai mari atât la nivel european cât și în Asia, dar și a producției de resurse de energie regenerabilă într-o capacitate mai scăzută. Odată cu venirea iernii riscăm să consumăm din puținul gaz stocat, și în aceste condiții suntem încă la îndemână Gazpromului pentru furnizarea adițională de gaz și stocarea acestuia la timp. În paralel, certificatele de emisiii au crescut cu 80% în ultimele șase luni ajungând la60EUR/tonă ceea ce amplifică și mai mult efectul crizei energetice actuale.
Astfel, unii experți spun că focusul din partea autorităților pe țintele climatice și energia alternativă a redus din vigilența statelor de a-și calcula necesarul de energie electrică și termică în timpul iernii. Alții sunt totuși de părere că liberalizarea completă a sectorului de energie și lipsa unor măsuri de precauție care, în mod normal, ar trebui să fie asumate de către autoritățile de stat, au rezultat în vulnerabilizarea consumatorilor industriali dar și celor rezidențiali în situații de criză, precum cea de acum. Este importantă adoptărea unor măsuri de rezervă care ar trebui susținute de către stat. În ciuda costurilor adiționale, aceste măsuri sau mecanisme de rezervă ar acoperi din necesarul cererii consumatorilor în situații de criză.
Cert este că dacă la începutul pandemiei mai existau dezbateri asupra ambiției climatice și alocarea resurselor financiare în sprijiunul combaterii schimbării de climă, la moment, atât decidenții politici, cât și reprezentații industriei și bineînțeles, a societății civile, sunt la unison în ceea ce privește importantă procesului de decarbonizare și luarea măsurilor necesare în acest sens. Prin urmare, deciziile luate în următorii ani atât din partea guvernelor, cât și din partea industriei sunt absolut cheie în acest proces de decarbonizare.
2 Cum eficientizam procesul de implementare al Planul Național de Redresare și Reziliență în România (PNRR)?
Se vorbește mult despre PNRR că fiind soluția la toate problemele din România, atât la nivel de reforme, cât și de investiții. Planul financiar propune 1,62 miliarde EUR căttre sectorul energiei și 7,62 miliarde EUR transportului sustenabil.
În ce privește alocarea de resurse PNRR în sectorul energie, rețelele de distribuție de gaz dar și cele de hidrogen sunt în mod clar favorizate în rândul altor surse de energie și tipuri de tehnologii (vezi graficul de mai jos).
Figura 1: Bugetul P.N.R.R. dedicat energiei defalcat
Această decizie merită discutată așa cum nu știm în ce măsură preferința pentru rețelele de distribuție de gaze naturale a fost coraborata cu o analiză comprehensivă pe termen mediu și lung în ce privește atingerea obiectivelor de decarbonizare, dezvoltarea industriei naționale și a lanțului valorific național/local, și sprijinirea consumatorilor prin opțiuni cost-eficiente, mai ales în contextul crizei actuale a gazului natural. Mai mult de atât, odată cu trecerea de la producția de cărbune la cea de gaz natural (de ex. de la 18% în 2019 la 10% în 2020) datorită cererii mai mici și a creșterii prețului la certificatele de emisii, resursa de gaz a priori își va largi marja în mixul de electricitate românesc, pe lângă consumul de gaz în sectorul rezidențial și cel de transport (vezi figura de mai jos – sursă: Aurora Energy Research, Transelectrica, ENTSOE, prezentare din septembrie 2021.). Trebuie să avem în vedere și soluții care să nu se concentreze doar asupra pieței, dar la rândul lor să permită comunităților să devină independente din punct de vedere energetic.
Deciziile politice sau de reglementare trebuie să susțină dezvoltarea tehnologiilor moderne, puțin poluante, care să țină cont de specificul energetic românesc și trebuie sprijinite acele proiecte ce pot aduce un aport cât mai mare pentru atingerea obiectivelor climatice.
Mai mult de atât, România are o țintă până la finalul anului 2024, conform planului ar trebui să instalăm 950 MW adiționali și aici există riscul de a nu îndeplini acest obiectiv. Astfel, este nevoie de o metodă de execuție coroborată pe termen lung în ceea ce privește resursele regenerabile care să vină cu o schimbare de perspectivă semnificativă pentru încurajarea investițiilor în regenerabile atât în rețele cât și instalații.
La rândul sau, o abordare neutră din punct de vedere tehnologic este totuși necesară pentru orice politică de decarbonizare atât la nivel național cât și la nivel european, deoarece este aproape imposibil să alegem „câștigătorii tehnologiilor” care ne vor ajuta să atingem cursa decarbonizării (Andris Piebalgs, Christopher Jones, Piero Carlo Dos Reis, Golnoush Soroush, Jean-Michel Glachant, “Cost-Effective Decarbonisation Study”, Florence School of Regulation (FSR), noiembrie 2020). Acest lucru este aplicabil atât din cauza naturii imprevizibile a schimbărilor tehnologice în următoarele trei decenii, cât și a variației costurilor acestor tehnologii și a surselor de energie, impactul politicii de eficiență energetică, și sprijinul consumatorilor pentru aceste resurse de energie. Piața energetică europeană are capacitatea să internalizeze complet costul (în creștere progresiv) al carbonului și trebuie să stea la baza determinării viitorului mix energetic al UE.
3 De la cadrul legislativ la arhitectură inter-guvernamentală – dificultățile de implementare ale PNRR
Pe lângă accesul la resurse finanțare este nevoie de un cadru legislativ predictibil care să ofere certitudine și de mecanisme financiare care să susțină intervențiile necesare în rețelele electrice și de instalație pentru energie regenerabilă suplimentară nouă. În același timp, un anumit grad de flexibilitate în procesul de reglementare este la fel de important, astfel încât să ofere libertatea tehnologiilor de a se dezvolta în ritmul necesar.
Implementarea PNRR este un proces complet diferit față de faza inițială a redactării PNRR. Aici se adaugă și dificultatea managementului de proiecte de fonduri și noile abilități necesare din partea Guvernului (de ex. deschiderea proiectelor și angajamentul de colaborare directă cu industriile de energie, comunicarea eficientă cu autoritățile locale, verificarea utlizării corecte a resurselor respective și verificarea pe etape a implementării calitative a proiectelor, etc). Este nevoie să luăm în calcul o nouă arhitectură instituțională, cu proceduri și mecanisme de monitorizare și verificare a progresului pe proiect și canale de comunicare continue și directe cu întreprinderile românești.
În plus,pentru a implementa reformele și investițiile PNRR, avem nevoie și de colaborare inter-ministerială orizontală, astfel cum mai toate politicile publice propuse sunt trans-sectoriale. Colaborarea inter-instituțională și consultarea publică sunt instrumentele vii ale unui proces democratic în care miliarde de bani publici urmează a fi distribuiți, și mai mult de atât, toţi actorii în energie trebuie să fie implicați și responsabilizați în procesul decarbonizare.
Aceste subiecte astfel au fost discutate în cadrul ediției a IX-a Eurosfat, organizat de către Centrul de Expertiză Europeană Europuls sesiunea: “Cursa net-zero 2050: Cum va progresa România către neutralitate climatică?”, în data de 25 octombrie 2021, alături de șase invitați experți în energie: de la decidenți politici, la reprezentați din sectorului privat și societatea civilă. Puteți regăși înregistrarea dezbaterii aici.
- Siegfried Mureșan – Membru al Parlamentului European
- Elena Popescu – Director General, Direcția Politici Energetice, Tranziție Energetică şi Regenerabile, Ministerul Energiei
- Dumitru Chisăliţă – Preşedinte al Asociaţiei Energia Inteligentă
- Livia Stan – TF Viitorul Transportului, Confederația Patronală Concordia
- Corina Murafa – Co-Leader Global Ashoka Next Now: Planet & Climate
- Andrei Covatariu – Expert al Task Force pe digitalizare în energie la Comisia Economică pentru Europa din cadrul Națiunilor Unite/Senior Research Associate la Energy Policy Group
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
…„canaluri de comunicare”…„Se impune astfel importanța…”…„odată cu trecerea de la producția de cărbune la cel de gaz natural”…
Cind eram tinar si urma sa dau examene grele imi doream sa dorm pina dupa ce va trece incercarea. Asa si acum, mi-ar place sa ma trezesc in 2050 sa vad ce a iesit din aiureala asta.
Pe de alta parte sunt impresionat de cite vorbe frumoase, pretentioase, pretioase se folosesc „nouă arhitectură instituțională, cu proceduri și mecanisme de monitorizare și verificare a progresului pe proiect și canaluri de comunicare continue și directe cu întreprinderile românești.”
De asemenea impresionant e multimea specialistilor, a expertilor aparuti peste noapte, dar si a organizatiilor oamenilor de bine, i-auzi briul, Global Ashoka Next Now, Energie inteligenta.
Tot ma dau cu capu de pereti si nu pricep cum poate fi o energie inteligenta!? Desigur, lemnul nu poate fi inteligent, ca se spune esti prost ca o bita, dar nu am auzit niciodata sa se spuna, esti inteligent ca un kilowat ora, sau destept ca o calorie.
Doamnă, e foarte fain articolul. Doar că aici vorbim despre România. Ce tranziție energetică? România încearcă să aibă drumuri, canalizare, apă curentă. Cum se va face tranziția energetică? Păi vor băga banii ăștia în buzunare niște băieți deștepți fară să cheltuie nu știu ce energie.
Stimata doamna, spuneti „sa permita comunitatilor sa devina independente energetic”. Ce va sa zica asta pe romaneste sa pricepem si noi, mai ingineri fiind, asa. Va ramin recunoscator daca-mi indicati o singura comunitate din lumea asta „independenta energetic”. Una singura, va rog, o comuna, un orasel, un ceva, oriunde pe planeta!
E clar ca va avea impact. Politicienii Suediei, o tara de 9 milioane de locuitori, organizata sistematic si plina de bunastare sociala, cu o infrastructura foarte buna, s-au angajat in numele cetatenilor (desi acestia nu au cerut-o in mod expre) la acest obiectiv. Nu pentru ca ceea ce fac 9 milioane de locuitori ar avea o pondere mondiala ci pentru ca un gest kamikaze al suedezilor va misca pina la lacrimi tarile cu populatie mare care vor prelua exemplul.
Eu ma tem ca impactul va fi ruina, falimentul economiei suedeze. Este prima data cind as vrea ca România sa nu ia exemplul Suediei. Desi, România nici daca ar vrea n-ar putea. In 3 decenii România nu a fost capabila de nici un singur proiect infrastructural de anvergura. In plus aceste doua tari stau batute in cuie la extremele a aproape toate clasamentele de performanta. Ca sa implementezi aceasta sinucidere colectiva sint necesare resurse si calitati extraordinare.
Cit despre impact… Sa luam doar un exemplu. Orice marca de automobil electric costa cam dublu cit unul clasic. Asta inseamna ca o buna parte a clasei de mijloc va fi in afara posibilitatii sa mai cumpere o masina. Unii se vor impovara economic, altii vor renunta de tot la masina (bucuria Gretei, ca de fapt acesta e scopul) si multi vor cadea in ruina si vor plati cu o mare parte a bunastarii agonisite.
Cita vreme politicienii si amatorii entuziasti se pronunta asupra legilor stiintei, am motive sa ma tem.
950 MW instalati pana la final de 2024, mor de ras!
Acum daca faci o comanda de echipament iti vine la final de 2023, ca toate tarile cumpara aceleasi lucruri in acelasi timp de la aceeasi furnizori.
In plus noi suntem experti in a nu putea face ceva la termen din cauza lipsei de management de proiect si cultura organizationala.
Daca vom lua 10% din bani, mare lucru.
In plus UE e rupta in cap, are doar 9% din emisiile de CO2 si vrea sa isi saraceasca cetatenii pentru a-si creea o cerere artificiala pentru cativa furnizori locali si multi chinezi.
Pe Ursula nu a votat-o nimeni sa faca acest green deal fit for 55 etc
Pana in 2050 e mult, foarte mult, lucurile e vor schimba, insasi forma UE in actuala ei forma fiind foarte incerta.
Pactul verde va fi Cuiul lui Pepelea al UE si nu stiu cat vor fi statele europene mai putin dezvoltate in masura sa accepte strategiile impuse, altfel nu le pot numi, de cei la Bruxelles.
Deocamdata se discuta, in perceptia publica cel putin in Romania, problema incalzrii globale nu este o tema de importanta majora, avem alte probleme mult mai importante, fondurile europene trebuind folosite in primul rand pt asigurarera infrastructurii de tot felul.
Este paradox, dorim sa fie construite autostrazi cat mai multe, pt ce si cine daca circulatia individuala va fi ingradita tot mai mult si nu va mai fi nevoie de masini personale ? modelul actual , posesia privata a unui automobil nefiind modelul dorit de politic, de activistii eco, marile concerene auto avand deja pregatite alte modele precum leasingul etc.etc,
Si-a pus cineva serios intrebarea de unde vom avea curentul necesar pt electrificare flotei de masini personale ? la Glasgow catea state si concerne stabilind ca pana in 2045 sa nu mai permita circulatia si productia masinilor cu motoate cu ardere interna, Germania ecl mai pare producatator nefacand parte din acest „club select” de ce ? in opinia decidentilor interzicerea acestor autovehicole fiind contraproductiva in fata noilor technologii bazate pe combustili regenerabili si hidrogen cu care ar putea sa circule in continuare aceste masini.
In cazul Romaniei ar fi intelept daca interesul in promovarea acestor technologii ar fi luata in vedere, productia de hidrogen si combustili sintetici avand in vedere necesitatea deplasarilor pe disante mai lungi intre localitati, Romania fiind o tara cu pondere mare a populatiei care traieste si locuieste in mediul rural chiar daca tendinta catre urbanizare este accentuata.
In zonele urbane accentul ar trebui pus pe transportul in comun, cel individual chiar cu masini electice producand in continuare sufocarea arteleor de circulatie.
Pactul verde care se doreste a fi impus de la Bruxelles nu va gasi acceptul tuturor tarilor europene in forma sa actuala, va fi nevoie de multe schimbari si compromisuri de tot felul astfel incat cei cu venituri mici si medii, cei care sunt nevoiti sa circule sa nu fie discriminati, respectiv sansele acestora pt o viata normala sa nu fie diminuate.
Potentialul exploziv al impunerii acestui pact este enorm iar daca Bruxellul va trece la sanctiuni fata de cei care nu vor fi in masura sa-l impuna din diferite motive, noapte buna UE.
Ce fain sună! parcă-i referenul de pe vremuri „Spre comunism în zbor!”
Astea îmi amintesc de poveștile din copilăria mea despre cum urma să arate România comunistă în anul 2000… Pe autnci râdeau și curcile de chestiile astea. Marea diferență e în că în zilele noastre sunt tot soiul de „activiști” care se prefac așa de bine că vorbesc serios încât mai că-ți vine să-i crezi că ei chiar cred ceea ce propovăduiesc.
În orice caz, între timp anul 2000 a trecut de ceva vreme, și România a lăsat baltă comunismul cu mult înainte. Cam așa și cu neutralitatea asta a carbonului și anul 2050.
UE generează după Brexit sub 5% din emisiile de codoi ale lumii. Poate să neutralizeze ce vrea mușchiul ei, sau chiar să se ștaergă de pe hartă dacă are chef, că de schimbat nu se va schimba nimic.
P.S.; O fi avut autoarea șansa să afle în școala elementară că viața pe planeta noastră e bazată pe carbon? No pun intended. Just asking…
Se pregateste o piata de desfacere. Este ce vrea Romania ?
Ar fi interesant sa auzim si parerile contrare marelui bisniss european si international, reprezentat prea tare la EU.
Un articol „corect” pe teme climatice : https://ziare.com/mediu/incalzirea-globala/incalzirea-globala-o-problema-de-civiliza-ie-dar-mai-ales-de-costuri-1709350.
dacă uniunea și slugile ei băștinașe nu o lasă moale cu escrocheria_verde, da’ iute-iute, in 2050 o să progresăm la chirpici, bălegar și vreascuri. Energia va fi atât de scumpă încât nimeni nu-și va mai permite să construiască/să întrețină o casă, materialele de construcție vor deveni atât de scumpe că vor dispărea de pe piețe (care vor dispărea și ele, fiind înlocuite de târguri lunare), gazele și curentul electric vor fi un lux iar 99% din populație se va încălzi cu lemne/biomasă (inclusiv milioanele de pensionari cantinari* captivi in blocurile comuniste). Și transporturile așa cum le știm astăzi vor dispărea și o să ne întoarcem la ipostaza noastră tradițională: neamul de căruță.
*majoritatea populațiilor urbane vor suferi de foame și frig, hrana fiind asigurată de Stat și biserici prin mii de cantine mizerabile unde li se va pune la dispoziție o ciorbă de resturi, plus pastila anticovid.
Asta este si scopul marii resetari si al agendei stangiste. Make them poor!
Mda, prognosele sumbre ale unor politologi vs calculele expertilor, a companiilor de utilitati si a investitorilor in domeniu.
„prognosele sumbre ale unor politologi”
vă referiți la apocalipsa climatică încălziristă? mda, sună sumbru retorica asta delirantă, dar nu văd politologii, mai degrabă niște politruci zevzeci hipnotizați de sâsâitul unor casandre..
Mulțumim pentru articol, frumos scris, doar ca sunt mai multe întrebări decât răspunsuri. Cred că vă scapă partea cea mai importantă din ceea ce se petrece în societatea noastră, pentru că tot prezentați sume din acest PNRR, numai că nu banii sunt problema.
Ca atare, vă propun următorul exercițiu sau aplicație (șic):
Mergeți la conducerea dvs. și cereți bani din buget pentru o experiență (de neuitat) care să releve cum merg lucrurile la București atunci când vrei să construiești ceva. Ca apoi să ne-o dați exemplu ca fiind „FIT for 55„.
Veniți aici și achiziționați o căsuță în centru, nu mare. Veți plătii pe ea în paragină undeva la 200.000 euro, casa 120 mp P+Pod, teren max. 200 mp și dacă doamne ajută are cadastru și acte în regulă puteți demara procedurile de autorizare pentru un viitor P+M cf. legislației în vigoare actualizate recent cf. UE.
Puneți pentru studii de teren și analiză materiale existente 3000 e, proiectare din faza A.C. trecând prin P.Th. și D.E. 12000 e + taxe 1500 e. Simplu doar 17500 e și ați fi zis gata treaba; dar nu. O banală procedură de autorizare în centru la PMB durează minim 18 luni (*)
Apoi începe partea a 2 a -realizarea lucrării- muncitori să execute subzidiri (sau subzidiri armate), cămășuieli de pereți (simple sau cu rețea de bare), desfaceri parțiale, reconstrucții, execuție centuri nivel ultim, șarpantă de lemn; zic și eu ca pentru început … sunt lucrări complexe. Aici la noi abia găsești pe cineva să-ți tragă glet. Costul de mai sus ajunge ușor cu noua creștere a prețurilor la 100.000 e lejer (**), iar ca timp de execuție minim 24 luni (***).
Am ajuns de abia stă casa în picioare cf. cum ați dorit și trebuie montate noile instalații; panouri solare fotovoltaice și de apă caldă, moriști de vânt, pompă de căldură, a.c. inteligent doar suntem deja în viitor, alți min. 30000 e. La final rămân detaliile, porți auto, pietonale, amenajări exterioare, împrejmuire, utilități, branșamente alți 20000 e, etc. Cost estimativ peste 365.000 euro la care adăugam o marjă de 15% cheltuieli neprevăzute pentru lucrări `pe existent` așa cum recomandă UE; deci undeva aprox. 400.000 e.
După parcursul a 3,5 ani și cheltuiala a aproape 0,5 mil euro vă rog luați în considerare „*„
(*) a se citi cu doamne ajută, am noroc și nu se pierde dosarul sau mai împing ceva „vitamine„
(**) dacă găsiți pe cineva onest și care înțelege ce lucrează
(***) dacă nu pleacă între timp la altă lucrare și revin după 2, 3 luni.
În baza celor de mai sus vă întreb și eu acum:
Câte construcții ca cele de mai sus sunt în centrul Bucureștiului ?
Câtă lume își permite astfel de costuri (chiar din cei care dețin deja imobilele) ?
Cu cine se pp că se vor proiecta și executa până in 2055 astfel de lucrări ?
Ceea ce e mai sus referă la un banală construcție P+Pod, dar ce facem cu ele ~ 8000 blocuri comuniste însumând 1 mil de locuințe; ele cum ajung „FIT for 55„. ?
Sincer ceea ce n-ați scris sună ca un îndem de timpul „i-ați patul și umblă„ , iar de la Mântuitorul încoace n-au fost pre mulți care să reușească minuni cu astfel de abordări.
Am citit proaspăt izvorâta „Decision 1/CP.26”. Jalnic!!!!! Dacă ar fi să ne dovedescă realismul măreţelor intenţii, adunătura COP ar trebui să facă un plan pe 6 luni pe care să-l evalueze la finalul intervalului. S-ar dovedi că realităţile merg invers decât ambiţiile prosteşti ale alarmiştilor climatici. De ex, ei planifică 55% reduceri de emisii până în 2030; asta însemnă ceva în jur de 3% pe 6 luni. Atingeţi asta până în Iunie 2022? Probabil că (din fericire, pentru bunăstarea biosferei) se va obţine o creştere de 1-2%.
De ex, ei planifică 55% reduceri de emisii până în 2030; asta însemnă ceva în jur de 3% pe 6 luni.
Presupuneți că ați construi o casă de 200 mp in 400 zile. Înseamnă asta ca după 10 zile ați putea deja locui in 5 mp?!
Asta inseamna ca daca vreau sa slabesc cu 40%, trebuie sa ma astept sa se intimple in ultima zi?
Nu doar in ultima zi, e si mai si: trebuie sa slabiti nu cit va spune medicul dv sau nevoia/constiinta/simtul estetic/garderoba/”nefasta”, nici vorba. Trebuie sa slabiti cit va spune Birocratia de la Brusal. Nici la inceputul, nici pe parcursul si nici la sfirsitul curei de slabire n-aveti dreptul sa va cintariti decit la cintarele aprobate la Brusal iar cura dv de slabire va fi negociata politic de grupurile parlamentare.
Nu va ingrijorati insa, daca va incadrati veti prinde o invitatie la Cop 27 unde veti avea sansa de a va face selfie cu Sfanta Mucenica Gretuta cea Degraba Rastitoare inca Nenobelista pentru Pace! :)))
Să slăbească cineva 40% e greu, chiar foarte greu. Și mai și costă mult. Nu merita!
Mai bine să se îngrașe cu 40%. Susține consumul de uleiuri si produse octanice. Doar taxa pe flatulență încurcă ceva, dar tot metanu’i la putere! (: