duminică, iunie 16, 2024

Cutia Pandorei rediviva

De mai mulți ani România se zbate tot mai neputincioasă într-o logică bugetară falimentară. Atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli, un cortegiu tot mai lung de excepții de la regulă sunt pe punctul de a arunca România într-un haos bugetar de neoprit. Prima constatare este că excepțiile de la regulă nu mai sunt deloc excepționale și, o dată acordate, ele se eternizează.

Cel mai la îndemână exemplu este cel legat de excepțiile de la plata impozitelor și taxelor datorate de salariați. Primii care au beneficiat de scutire de plata impozitului pe venit au fost salariații din domeniul IT&C. Într-o vreme în care impozitul pe salarii urca până la 40%, iar prăpastia dintre veniturile din România și cele din țările mai dezvoltate era colosală, guvernul român a ajuns la concluzia că, dacă nu face ceva pentru a micșora această prăpastie, riscăm ca în câțiva ani întregul personal din IT&C să emigreze în alte țări.

Această măsură a deschis de fapt o cutie a Pandorei iar eu, personal, mi-am exprimat de mai multe ori îndoieli cu privire la raportul dintre avantaje și dezavantaje în acest caz. În timp însă, rezultatele pozitive au fost surprinzător de ample. Domeniul IT&C a angajat tot mai mulți oameni, în special în București, Cluj, Timişoara, Iași și în alte centre universitare din țară, industria respectivă jucând un rol tot mai proeminent, atât în creșterea PIB și a exporturilor românești, cât și în efectele indirecte atrase de veniturile substanțial mai mari încasate de cei care lucrează în domeniu. Nu este mai puțin adevărat că dezvoltarea de ansamblu a României după aderarea la Uniunea Europeană a condus la ameliorarea standardului de viață și la un mediu mult mai favorabil, inclusiv pentru petrecerea timpului liber, ceea ce a redus presiunea exercitată de riscul ca cei mai buni IT-iști să părăsească țara.

Trebuie totuși remarcat faptul că avantajul efectiv obținut prin neplata impozitului pe salarii a scăzut de la un consistent 40% la început, la mai puțin de 6,5% în prezent (pentru că IT-iștii plătesc contribuțiile sociale obișnuite, iar impozitul pe venit se calculează după deducerea acestora. Cu alte cuvinte, impozitul pe salarii este mai mic de 6,5% din salariul brut!) Cu toate acestea, însăși discutarea anulării acestei facilități fiscale, cât de măruntă a rămas ea, întâmpină o feroce opoziție, atât din partea celor care beneficiază de ea, cât și, în mod surprinzător, din partea unora care nu înțeleg de fapt ce se întâmplă, dar au impresia că “dă bine” să fii cu “poporul”. La o analiză obiectivă însă, vom constata că acest privilegiu reprezinta mai degrabă păstrarea unei iluzii, decât un câștig semnificativ, dar reversul medaliei este că el este acordat unora dintre cei mai bine plătiți salariați din România; așa ceva este de neînțeles din punct de vedere moral și absurd din punct de vedere economic.

În ultimii ani, din cutia Pandorei deschisă acum peste 20 de ani pentru a-i favoriza pe IT-iști, au început să iasă tot mai multe categorii socio-profesionale, totalizând deja câteva sute bune de mii de salariați care nu plătesc impozit pe salarii iar unii nici măcar contribuțiile de sănătate. Astfel, lucrătorii din construcții și servicii pentru construcții, producția de echipamente și materiale pentru construcții, din agricutură și industria alimentară, precum și salariații din cercetare și dezvoltare – toți aceștia nu plătesc impozit pe venit. De parcă nu ar fi fost suficientă această nebunie, ea a fost extinsă și la contribuțiile cu caracter social, eliminate pentru salariații din construcții, servicii pentru construcții și producția de echipamente și materiale pentru construcții, precum și din agricultură și industria alimentară. Nu ajunge deci, că sănătatea este grav subfinanțată; legiuitorul a găsit cu cale să adâncească prăpastia, unii beneficiari de servicii de sănătate primindu-le gratuit pe spinarea altora. 

Subiectul privilegiilor fiscale de care se bucură unii dintre salariați devine tot mai mult o temă discutată public, cu argumente de o parte și de cealaltă. Am auzit, bunăoară, unul de-a dreptul hazliu: tocmai acum, când există risc de recesiune, să fie eliminate privilegiile fiscale ale unora? Cum ar veni, rulăm cu frâna de mână trasă, dar decât să eliberăm frâna, mai bine apăsăm pe accelerație, că poate mai o ducem o vreme așa. Aşa cum aud argumente de genul: “este important să ne asigurăm independența alimentară” sau “construcțiile de locuințe trebuie sprijinite”. Or, această abordare nu poate duce nicăieri.

Se discută mult mai puțin despre implicațiile adânci ale menținerii unor asemenea privilegii. Iar lista chiar e semnificativă. În primul rând, crearea unor caste de privilegiați afectează foarte grav coeziunea socială: unii ajung să fie cu mult mai egali decât alții, cum premonitic spunea Orwell în “Ferma animalelor”. Însuși sentimentul național este în pericol, atât timp cât unii au privilegii fiscale, mai mari sau mai mici. În loc să existe o competiție sănătoasă, pentru performanță personală mai bună, efortul se mută în a accede într-o poziție care oferă un privilegiu fiscal: mai multă bunăstare pentru mai puțină muncă.

În al doilea rând, o dată deschisă cutia Pandorei, apar tot mai mulți cei care râvnesc ca grupul lor să acceadă la acele privilegii. Oare medicii nu or fi și ei foarte importanți? Dar șoferii? Lucrătorii de la metrou? Lista este nesfârșită, iar argumente vom găsi cu duiumul – mai cu seamă că, în prezent, aceste privilegii sunt acordate absolut haotic, cui a avut mai multă potență politică. În cazul IT-iștilor, inițial se putea vorbi despre riscul ca mulți să plece; acum, după 20 de ani, acest risc este cu mult mai redus – dar privilegiul se menține.

În al treilea rând, a fost generată o mentalitate extraordinar de pernicioasă: dacă ceva nu merge atât de bine cum ne-ar conveni, nimic nu e mai simplu decât o nouă facilitate fiscală, acordată pe vecie. Zilele trecute, o prietenă care lucrează în altă țară a răspuns la o postare a mea pe facebook în felul următor: “Eu lucrez în – cum se zice în România – IT, dar într-o țară cu impozite (și apă caldă) și îmi las cam jumate din venit în taxe și impozite. Chiar mi s-a părut halucinant că în România fix segmentul care caștigă cel mai mult e scutit de impozitul pe venit. Așa se vede din afară – o anomalie inexplicabilă.” La noi, însă, anomalia tinde să devină regulă. Foarte primejdios!

Pe partea de venituri ale bugetului avem multe alte găuri în cașcaval – soluții de a fenta perfect legal plata impozitelor. Aici, problema fundamentală vine din faptul că impozitele sunt stabilite în funcție de cum câștigi, nu cât câștigi. Așa că avem sute de mii de persoane fizice autorizate, de întreprinderi cu un singur salariat, de microîntreprinderi – toate construite cu obiectivul precis de a datora mult mai puțin prin taxe. Rezolvarea definitivă și radicală ar fi prin trecerea de la cum, la cât caștigi, iar impozitele să fie calculate și plătite în funcție de acest criteriu. Da, e destul de dificil, sunt foarte mulți și foarte puternici cei care câștigă enorm prin “optimizare fiscală” – lăsată intenționat ca posibilitate în legislație. Dar câștigul pentru societate și pentru economie ar fi de-a dreptul incomensurabil, dacă politicienii ar binevoi să deschidă ochii.

Adăugați la asta și o legislație croită pe principiul că „hoțul neprins e negustor cinstit, iar hoțul prins plătește precum cel cinstit” (verificarea sumelor ce nu pot fi justificate), precum și faptul că nu există nicio obligație fiscală cu privire la sumele „parcate” prin paradisuri fiscale și astfel avem cu adevărat dimensiunea debandadei fiscale din domeniul impozitării venitului la noi.

De la privilegiile prin neplata unor impozite voi trece la privilegiile privind veniturile plătite de stat cu o generozitate dementă unor categorii de super-cetățeni: pensiile speciale. Și aici începutul a fost destul de modest: au ieșit la pensie ceva mai devreme și cu ceva mai mulți bani personalul navigant din aviație și cel din diplomație, pe lângă militarii de carieră. La început, privilegiile erau relativ modeste, atât ca vârstă de pensionare, cât și ca mod de calcul al pensiei. În ultimii ani, însă, situația a devenit absurdă și ea pare să scape total de sub control. Avem pensionari la 40 de ani, avem pensionari cu pensii de zeci de mii de euro lunar. Și, bineînțeles, lista categoriilor de pensionari speciali se tot lungește de la un an la altul.

Asemenea privilegii nu există absolut nicăieri în lumea civilizată. Iar motivul esențial, după părerea mea, nu este cel al costului bugetar (deși și acesta tinde să devină copleșitor în România!) ci distrugerea coeziunii sociale. O țară normală nu își poate permite ca o parte dintre cetățeni să dobândească venituri exorbitante din bani publici, pentru a se odihni de pe la 45 de ani până la sfârșitul vieții: asta duce inevitabil la nemulțumiri sociale, la conflicte între grupuri sociale, la un sentiment de frustrare care atrage, pur și simplu, părăsirea țării.

Deocamdată, pensiile speciale costă bugetul cam 1 la sută din PIB. Deocamdată. Cu zecile de mii de adulți în plină putere care pot ieși la pensie în fiecare an cu sume mult mai mari decât ultimul salariu, în câțiva ani vom ajunge la un multiplu al acestui nivel. Și, important, la o castă de oameni puternici, bine organizați, gata să își apere privilegiile până în pânzele albe. Asta așteptăm?   

Am observat că problema pensiilor speciale pare să fi ajuns și la urechile vârfurilor politicii, dar care doresc să se schimbe radical… și să rămână totul la fel. Se pare că toți acești politicieni trăiesc pe altă lume sau, cine știe, or avea o altă agendă decât interesele naționale fundamentale. Am auzit tot felul de lamentări, de temeri că este riscant să elimini privilegiile nesimțite dintr-o dată și altele asemenea.

Personal, cred că există o soluție radicală: realizarea unui text de lege care abrogă imediat și definitiv toate pensiile speciale, le recalculează pe cele aflate în plată – iar textul respectiv devine subiect de referendum constituțional, la unul din cele 4 rânduri de alegeri de anul viitor. Acest text poate prevedea ca prin Constituție să fie interzisă acordarea de pensii, la alte vârste și în alte condiții decât cele valabile pentru toți cetățenii. Textul respectiv ar putea cuprinde, de exemplu, urmatoarele:

“În aplicarea prevederilor art. 16. al.1 al Constituției României, de la data publicării acestei legi în Monitorul oficial își încetează aplicabilitatea toate legile care stabilesc regimuri preferențiale pentru unele categorii socio-profesionale în privința vârstei de pensionare și/sau a modului de calcul al pensiilor, iar plata oricarei pensii în baza acestor legi încetează de la aceeași dată. Persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare potrivit legislației în vigoare li se recalculează drepturile de pensie, cu includerea în calcul a tuturor veniturilor pentru care au fost plătite una sau mai multe forme de pensie. Persoanele care nu îndeplinesc condițiile de pensionare potrivit legislației în vigoare se vor reangaja, potrivit legii, în funcții potrivit pregătirii și experienței profesionale.”

Aceasta reprezintă singura soluție corectă și cu adevărat constituțională. Nu aberațiile susținute, cu încălcarea nu doar a constituției, ci și a celui mai elementar bun simț, de persoanele care formează Curtea Constituțională a României, poziție din care s-au gândit să își ofere privilegii inimaginabile şi intangibile.

Nu este imposibil, nu este excesiv. Dar am avea nevoie de oameni politici, nu politruci. De oameni politici cărora să le pese cu adevărat de viitorul țării.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. „Acest text poate prevedea ca prin Constituție să fie interzisă acordarea de pensii, la alte vârste și în alte condiții decât cele valabile pentru toți cetățenii.” Nu conteaza ce scrie in Constitutie conteaza cine interpreteaza ce scrie acolo. Si ajungem la problema de fond, CCR a ajuns sa dea legi in domenii care nu au absolut nici o legatura cu Constitutia. A plecat Dorneanu a venit altul, vor pleca si astia dar de fapt sistemul este defect.

    • Nu e normal ca cei care sunt vizati de o problema sa sepronunte pe aceasta problema. Nu e neconstitutional ca membrii CCR sa se pronunte pe constitutionalitatea privilegiilor lor?

      • Neconstitutionalitatea unei legi este constatata doar de catre CCR in urma unei sesizari . Asa este sistemul, evident defect. Golemul si-a depasit mult de tot scopul pentru care a fost creat

  2. Sincere felicitari autorului pentru judecatile de valoare exprimate clar si la obiect. Din pacate, pe guvernanti, partide, nu ii intereseaza aceste inechitati sociale si economice. Ii intereseaza doar puterea, afacerile personale, acumularile de averi cat pentru 3-4 generatii. Eliminare tuturor pensiilor fara contributie ar sprijini toate azilele si ar aduce salariati din Asia, daca noi nu mai avem.

    • Care azile, neică, alea pe care România s-a angajat prin PNNR să le desființeze? Strategia naţională privind prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și accelerarea procesului de dezinstituționalizare 2022-2030 a fost aprobată de Guvern, în decembrie 2022. https://jurnalul.ro/special-jurnalul/scandal-azil-groaza-camine-batrani-937274.html . ”„România și-a asumat, în cadrul PNRR, ca în perioada 2022-2026 să accelereze procesul de dezinstituționalizare început din anul 2015, prin două acte legislative importante: hotărârea de guvern pentru aprobarea strategiei naționale privind prevenirea instituționalizării persoanelor adulte cu dizabilități și legea pentru susținerea procesului de dezinstituționalizare. Prin aceste angajamente, România urmărește reducerea numărului de 16.911 persoane adulte cu dizabilități instituționalizate în anul 2020, la 11.500 de persoane până la data de 30 iunie 2026 și la 10.349 persoane instituționalizate până la sfârșitul anului 2030”, se arată în documentul aprobat în decembrie 2022 de Guvern. ”. Așa că trebuie să o lăsăm mai ușor p-asta cu azilele, că Ioropa și Ghinea știu mai bine cum se rezolvă treaba cu sărmanii bătrînei bătuți și înfometați, mă și mir că nu au scris ceva în sensul reciclării în compost pentru cei peste 70 de ani, da’ nu-i timpul pierdut…

      • Multe au fost scrise in PNRR dar nici jumate nu se vor face. Pentru ca inseamna decizii care sa reduca coruptia si jaful din bani publici. Ori reducerea orfelinatelor, azilelor inseamna o acordare de ajutor la nivel individual ori de familie. Statul nu are bani, donatiile sunt firave, iar alocatiile si pensiile mici, personal de angajat redus. Fiecare va muri in casa la el, nestiut si nevazut si dus la cimitir cu procuratura dupa luni bune.

  3. Din 5,71 milioane de angajați în România cei 64.000 din informatică (1,12%) generează 8.2% din PIB. Se pare că sunt foarte eficienți și aduc o grămadă de bani în România. Cum ar fi dacă angajații din informatică și comunicații ar fi 10% (de 9 ori mai mulți)? Putem presupune că ar avea o contribuție de peste 70% la PIB? Oare n-ar fi România mai bogată dacă i-am încuraja cu facilități suplimentare? De exemplu preoții, notarii și avocații nu plătesc CAS – conform Codului Fiscal art.150 „Persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, care nu au obligaţia asigurării în sistemul public de pensii”. Cum ar fi ca și alții să poată fi „asigurați în sisteme proprii”?

  4. Lansez o intrebare relativ la impozite. Poate imi raspunde si mie un economist specializat in domeniel fiscalitatii. De ce nu se poate desfiinta impozitul pe venit si mentine doar un singur punct de impozitare, si anume TVA? Procentul TVA poate fi progresiv. Un TVA (mic%) la paine si lapte si rosii (poate nu cel mai fericit meniu) si bineinteles alt TVA(mare%) la tablouri, diamante iahtui, avioane e.t.c.
    Ma gandesc ca este mai democratic asa. Nu pot sa fiu sub nici o forma de acord cu impozitarea progresiva, care spune ai castigat mai mult trebuie sa platesti mai mult. Scurt exmplu: doi zugravi. Unul lucreaza saptamana, in weekend isi face de cap. Castiga suma X. X bani are, X bani sparge si plateste taxa pentru cat a castigat. Al doilea zugrav lucreaza saptamana, mai sta si peste program, ia si cateva lucrari in weekend, atunci cand poate. Castiga suma 2X, si stie foarte bine de ce face traba asta: are un copil blonav de cancer, caruia intelege ca trebuie sa-i ofere un tratament /regim special. Cum este moral sa i se impoziteze banii castigati in plus? Cum este moral sa i se vorbeasca despre „egalitate” omului asta, atata vreme cat multi altii au copii sanatosi, deci nu sunt egali cu el.
    In sens mai larg intreb: De unde stie un guvern cati bani sunt multi, sau cati sunt putini pentru mine personal? Am nevoi personale, muncesc ca sa mi le satisfac. Toti banii pe care ii castig imi sunt necesari. Nu ma impiedica cu impozitarea progresiva. Nu ma impiedica cu impozitarea in general. Revenind la tema unui unic TVA progresiv, de ce este mai democratic? Cumpar ceva platesc TVA. Este alegerea mea daca cumpar. Decid eu daca platesc. La cumparatea unei paini, si un gunoier si un milionar sunt egali, platesc acelasi TVA. Cetatenii sunt egali in fata legii. Si gunoierul poate economisi, ca sa cumpere odata pe an un diamant. Va plati acelasi TVA (mai mare) ca milionarul care deca considera isi cumpara diamante in fiecare zi. Iarasi cetatenii sunt egali in fata legii.
    De ce nu este asta un cod fiscal bun?

      • Nu sunt sigur cum functioneaza, dar in prima faza poate castiga taxe vamale. Comandandu-mi tricouri prsonal din Turcia (dau un exemplu), fac practic un import, la care accept ca trebuie sa platesc taxe vamale.
        Cu timpul probabil ca firme de confectii din Romania vor incepe sa produce acele tricouri in Romania, importand bumbac (sper), deci taxe vamale, plartind TVA pentru ace de cusut, TVA pentru mosoare de ata, penru vopseluri, e.t.c.
        Poate produse local (inlocuind taxele de vama cu TVA) tricourile ajung mai ieftine si pentru mine, si atunci voi cumpara produsul local.
        Daca este ceva ce nu se poate produce local, nu se poate, si nu se poate, platesc taxele vamale si gata. Dar cred ca astea sunt doar niste cazuri exceptionale.

      • @Gogu Pintenogu – Si daca alegeti sa va cheltuiti banii in strainatate? Ce castiga statul roman din banii dumneavoastra?

        Sunt mult mai mulți bani câștigați în străinătate și cheltuiți în România, decât invers. Asta câștigă statul român, iar la BNR se știu foarte bine lucrurile astea.

        Când bugetarii români cheltuie bani în străinătate, cum ar fi în vacanțe, de-acolo provin acei bani, din bani câștigați în străinătate și cheltuiți în România.

        • Bugetarii au vouchere pentru concedii in tara. Doar emigrantii romani plecati de multi ani ce muncesc in alte tari, cand revin la parinti, rude, concedii, ei cumpara servicii in Ro. Acestia lasa mai multi bani in tara, bugetarii mult mai putini.

  5. Cred că trebuie înțelese clar câteva lucruri legate de Buget. Luam exemplul unei familii – exemplu care se extinde la bugetul Ro.

    De unde face o familie rost de bani?
    1. Ei lucrează în gospodăria „familiei”, își asigură produsele de subzistență, dar nu și bani pentru cheltuieli: educație, sănătate, alocații copii și bătrâni.
    2. Ei lucrează în gospodăria proprie, își asigură produsele de subzistență dar au și produse în plus. Produsele sunt vândute în Exteriorul Familiei astfel că ei primesc bani pe care ii pot folosi pentru educație, sănătate, alocații copii și bătrâni.
    3 Ei lucrează în afara gospodăriei Familiei, ei sunt plătiți din exterior și au bani sa își cumpere produsele de subzistență dar și să plătească educația copiiilor, sănătatea tuturor și ceva alocații pentru copii și bătrâni.

    Ce înțelegem de aici? Că banii vin din Exteriorul Familiei, nu sunt ceva ce se crează in interiorul ei. Doar daca se vând produse/servicii la Exterior, sau se lucrează pentru firme Exterioare, vin bani in Familie pentru a se plăti educația, sănătatea și alocațiile.

    Haideți să vedem cu locurile de munca:
    1. Sunt locuri de munca in „Familie”, gen crescut copiii (Învățământ), îngrijit copiii (Sănătate), evidenta copiiilor (Administrație), manipularea copiiilor (Politica). Aceste locuri de munca se petrec în interiorul Familiei, nu aduc bani din exterior, doar rostogolesc banii existenți în Familie.
    2. Sunt locuri de munca in „Familie” care crează produse pe care le vând în exteriorul Familiei, gen oua, lapte, carne, legume, coșuri de nuiele (=companiile de stat). De aici intra bani in Familie.
    3. Sunt locuri de munca in „Familie” care presează servicii către exterior, gen: păzesc turmele de oi ale altora, numără oile altora, țin evidența și dau aprobări, spala cămășile altora. De aici iar intra bani in familie.
    4. Sunt locuri de munca in afara Familiei. Aici intra companiile private de produse și servicii care își plătesc oamenii. De aici iar intra bani in Familie.

    Să recapitulam, in Bugetul de Stat intra bani doar:
    1. când companiile de stat sunt pe plus,
    2. când serviciile de stat sunt prestate către externi,
    3. Cand avem multe companii private care sunt pe plus, plătesc taxe și impozite și își plătesc oamenii.

    Pentru că bugetul de stat sa cuprindă cat mai multi bani trebuie sa fie cat mai multe companii private care să aducă bani la bugetul „Familiei”. Cum „fabrici și uzine” nu se mai construiesc decât la Debrecen și în Polonia, cel mai ușor de atras sunt companiile IT. Ele nu au nevoie de facilități fiscale și nici autostrăzi. Ele produc 6.5% din PIB cu ~100.000 de oameni, cu 6.5% scutire de impozit.

    Scutirile de impozit sunt cam așa:
    – cei din industria alimentara și agricultorii nu plătesc nici impozit pe venit, nici contribuția la sănătate, nici pilonul 2 de pensii, nici contribuții la asigurări (nu am găsit numărul lor).
    – 570.000 din construcții, nu plătesc nici impozit pe venit, nici contribuția la sănătate, nici pilonul 2 de pensii, nici contribuții la asigurări.
    – 110.000 (IT+cercetătorii) scutiți doar de 6.5% din impozitul pe venit. Restul contribuțiilor sunt plătite complet.

    Daca se rezolva cu agricultorii, cu cei din industria alimentara și cu constructorii, IT-istii sunt prea puțin impactati. Nu îi mai folosiți că titluri bombastice de articole, nu IT-istii sunt problema.
    Daca ne uitam in bugetul Familiei, chiar și constructorii și agricultorii nu sunt problema, cei din Familie care nu aduc bani din exterior, ci doar apasă pe bugetul Familiei și îl cheltuie.

  6. DA! In sfarsit, o propunere concreta si corecta. Si cu cat e mai simpla, cu atat mai mult pare a fi fara cusur.
    Acum, vectorial vorbind, este nevoie sa aplicam o forta suficient de mare, in punctul si la momentul potrivit, astfel incat sa obtinem rezultanta dorita. Asa ca, va rog, nu va opriti aici! Duceti actiunea mai departe si scrieti-ne cum va putem ajuta si noi, ca sa obtinem rezultanta.

  7. Stimate Domnule Radulescu,

    1. Imi permit sa va citez: ”…Personal, cred că există o soluție radicală: realizarea unui text de lege care abrogă imediat și definitiv toate pensiile speciale…”

    si iarasi imi permit sa intreb:

    – cine realizeaza textul ?
    – cine il propune spre vot ?
    – cine il voteaza ? (fara sa se schimbe textul de la Parlament in drum spre Monitorul Oficial)
    – cine il aproba in CC ? (Curtea Constitutionala nu Comitetul Central !, desi, parca mare diferenta n-ar fi)
    …si ar mai fi si implementarea !…au fost nenumarate legi date si neaplicate

    Populatia cred ca il voteaza (textul de lege, daca ar fi cazul si posibil)
    Poate numai ceva foarte drastic ar genera o astfel de abordare, ”cu cutitul la os” (ceva de genul crizei Greciei din anii trecuti) sau, altceva poate si perfid, ca tot ati mai indicat ceva de genul ”sau, cine știe, or avea (politicienii) o altă agendă decât interesele naționale fundamentale…”

    2. România nu are practica bugetelor multianuale…poate poate citiva mai cititi de prin guverne ar fi realizat, poate, directia in care se indreapta tara…planningul transpartinic nu pare a fi in ADNul establishmentelor care or fi fost

    3. Sunt atit de mult de alte ”hibe” in economia noastra, incit, acestea ”par destul de competitive” cu problemele enuntate de dvs.

    Multumesc pentru abordarea dvs. relevanta si, as indrazni sa va sugerez sa ne mai prezentati si alte puncte de vedere ref. discrepante din sistemul nostru economic, bugetar, financiar, fiscal, etc.
    Cu stima,

  8. Interesant punct de vedere.
    Dar cat reprezinta nr de IT-isti din nr total de salariati?
    Cca 2,8%.
    Subțire!
    Nesemnificativ dupa parerea mea.
    Mai ales ca sunt peste 1,5 milioane de romani care muncesc la negru.
    Sau platiti pe salar minim si cate o gaselnita(diurna) sa li se dea un ban in loc de salariu.
    Sunt multe lucruri ilegale in viata reala pe care nimeni nu vrea a fi descoperite.
    Si nu cred ca impozitele pe venit nu pot fi majorate astfel:
    -40% pe venituri cumularzi pt.ce depaseste venitul minim brut economie.
    – 40% pt pensiile speciale ce depășesc partea cotntributiva.
    Si altele.
    De principiu:
    40% impozitare pt toti cei care sunt favorizati.
    Natural ca se va renunta la favoruri daca se pune acest prag.
    E singura sansa ca Ro sa redevina o țaran normala!
    Supraoamenii sa mearga la pensie la nepoti!
    Tinerii instruiți sa revina ca s-au vacantat posturi.
    Este simplu nu?
    Cu 40%!

    Merci.

  9. O analiza excelenta. Păcat ca prepunerea dvs nu se va aplica niciodată. A mai fost un referendum in România si politicienii s-au șters la posterior cu rezultatele lui.

  10. Sunt cel care a inițiat și obținut această facilitate pentru sectorul IT. A fost necesar ca să fac aceasta in perioada respectivă. Dar, așa cum argumentează autorul era demult timpul să se renunțe la facilitatea aceasta. Cum sunt unul din veteranii IT, mă adresez celor care lucrează în domeniu, să admită că nu mai este necesară menținerea facilitățile. Dragi colegi, vă onorează o poziționare corectă în această discuție.

    • Drag „veteran” nu am nici o problema cu cei 6.5%. Singura condiție pe care as dori sa o pun este Transparenta. Să mi se spună anual către cine/ce s-au dus acei bani. Atât și nimic mai mult. Doresc o transparență a celor 6.5% din impozitul meu, către ce cheltuieli se duc. Daca acești bani fac un impact in binele țării sau se duc într-o pensie specială.
      (Ca exemplu, stiu că banii reținuți pentru un abonament privat de sănătate se duc către Clinica partenera privată care angajează medici școlarizați in Ro, cărora le da un salar. E un mic impact, dar este. Banii pentru abonamentul de sport se duc către o sala privată care angajează traineri din Ro, cărora le da un salar. E un mic impact, dar este).

      A cărui pensie specială o vom plati – eu, și alți vreo 5 colegi, cu cei 6.5% din munca noastra? Exact, a cui? Când ne vom întâlni cu el pe strada, să ii arătăm silă pentru că trăiește parazit din munca noastră, nu din munca lui! (Pensia contributivă este din munca lui). Sa ii spunem cu greata, in fața, și fără rusine: pomanagiule!

  11. Privilegiile sociale mentionate alaturi de sinecurizarea institutiilor statului reprezinta principala miza pentru care se dau lupte politice. Sunt rezultatul celor 50 ani de comunism care a impartit populatia in clasa muncitoare si clasa conducatoare. Prin urmare, un text cum e cel propus de dvs., ar putea fi inclus intr-un eseu, ce vreti dar nu in Constitutie. Trebuie sa mai treaca cel putin 50 ani sa ne intoarcem la valorile autentice care stau la temelia unei societati „normale”.

  12. Azi a dat BNR ordin pe unitate sa fie atacate scutirile fiscale. Ati aparut dvs. si colegul Lazea cu aproape acelasi text pe partea de venituri.
    Dumneavoastra ati bagat-o si pe asta cu pensiile speciale, corect in tot ce inseamna exceptii.
    Referendumul e doar o chestie la mana politicienilor, daca nu le place il pun deoparte si nu se mai ating de el. Constitutia nu ii da putere de lege, deci el este asa ca uitatul pe gem in caz de accident sa vezi ce s-a intamplat. E un demers inutil, la discretia politicienilor.
    Nu ati atins partea de cheltuieli, sutele de mii de bugetari ascunsi in administratia publica, inspectorate, agentii si alte diverse locuri la stat, chiar si in BNR, daca ne uitam la cine ajunge pe acolo.
    Deci reforma fiscala sa fie primesc, dar sa nu se atinga de cheltuieli pe aici pe colo.

  13. Am o remarca. Momentul este total nepotrivit pentru industria IT care ca-ntoatdeauna se afla in schimbare si dat afara angajatii. De restul categoriilor scutite de diverse impozite nici nu mai pomenenesc. Nu am inteles de ce constructorii sunt atat de scutiti. Probbil ca penuria de forta de munca in domeniile acelea este strasnica.
    Al doilea aspect. De ce are nevoie guvernul de acei bani atat timp cat are nu stiu cate miliarde la indemana de la Bruzeles? Si nu imi spuneti ca nu poate sa ii traga.
    Nu consider oportun momentul de a face schimbari si nici de a punea noi taxe. Consider potrivit sa fie trasi la raspundere toti cei care au pus la punct legea bugetului pe anul acesta. A fost un amatorism teribil si trebuie sa suporte consecintele grave.
    Repet ca nu se impun noi taxe si impozite. Apropo cresterea accizei la tutun conduce deja la fenomenul de contrabanda.
    Si tot legat de taxe: de ce se importa produse agricole din Turcia din afara UE fara ca taxele vamale sa faca necompetitive acele produse?

  14. Sa invatam de la altii:

    1. Despre pensii „speciale” in Ge, am scris aici https://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2023/07/pensie-speciala.html
    2. In Ge impozitarea e progresiva si e bine ca e asa. Stiu ca nu vor pricepe cam multi, dar progresivitatea impozitului are ca scop cresterea investitiilor. Impozitarea trebuie privita in pachet cu deductibilitatile.
    3. La mincare in Ge impozitul e 7%, in rest 19%. La carti si tot ce e arta, impozitul e tot 7%.
    4. Masinile electrice sunt scutite de impozit… inca.
    5. Mai ales in tarile nordice exista impozit pe lux. In Danemarca aproape nu vezi masini bengoase, deoarece sunt extrem de tare taxate.

    Concluzie, propun studierea sistemului de taxare in diferite tari, avantaje si dezavantaje si ce se potriveste Romaniei.
    Probema majora a Romaniiei e numarul extrem de mic al platitorilor de impozite, aprox un sfert din populatie. In Ge acest raport e de jumatate. Se adauga numarul imens de bugetari.

  15. Contribuabilul roman nu a avut si nu are nici cel mai insignifiant control asupra taxarii, impozitarii sau a gestionarii banului public. Toate astea se stabilesc peste capul lui, in spatele usilor inchise, iar atunci cind e nevoie de vot in parlament (ca sa se spele pe miini de orice responsabilitate cei care au piinea si cutitul si tocmai au transat) se voteaza „intocmai si la timp”, fara discutii, fara intrebari, fara opozitie, asa cum s-a transmis ordinul pe linie de partid, eventuala neconstitutionalitate a noilor legi nefiind un impediment pe care cineva sa il ia in considerare in mod serios fiindca se stie deja ca merge si asa. Constitutia (Legea) a fost si este o bariera prin partile noastre. Cei mici trec pe sub ea, cei mari trec peste ea, iar boii dau cu capul (si isi platesc darile catre stat).

    Eugen Radulescu:
    De mai mulți ani România se zbate tot mai neputincioasă într-o logică bugetară falimentară.

    Asa e. Se stie. Dar ce rost are ca un vice-guvernator de banca centrala sa se adreseze (lamentindu-se!) contribuabilului si ignorant in domeniu (scoala a avut grija de asta), si neinformat despre venituri, cheltuieli, imprumuturi, datorii catre banci din strainatate (banca centrala, guvernul, presa si serviciile au grija de toate astea), si legat de miini si de picioare in chestiuni privind alcatuirea bugetului statului?!

    Nu vad alt rost al unor astfel de articole decit acela de a pozitiona electoratul, favorizind subtil, indirect si tangential un program politic al unui anumit partid, care are deja „raspunsuri” si promisiuni transante la toate necazurile bugetare expuse in articol si mai asteapta doar momentul oportun pentru a fi aruncat in ventilatoarele presei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Radulescu
Eugen Radulescu
Născut în 1958 în București. Absolvent al ASE, Facultatea de Finanțe-Contabilitate, 1982. Doctorat în economie, ASE, 1998. Director și consilier al guvernatorului BNR din 1990 până în prezent, cu excepția perioadelor in care a activat ca : președinte Banca Agricolă/Raiffeisen (1999-2002) și CEC (2005-2007) ; și Consilier al Directorului executiv FMI (1996-1998). Consultant FMI – misiuni în Afganistan, Maldive, Tunisia, Mauritania, Gabon s.a.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro