vineri, octombrie 23, 2020

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români. Văzusem câteva mai de mult, dar m-au îngrețoșat și îngrozit într-o asemenea măsură, încât n-am mai avut curajul să merg mai departe. Cuvântul „vomitiv“ apare frecvent în postările lui Valeriu Nicolae, care, deși are experiență ca nimeni altul în ceea privește mizeria umană, pare el însuși depășit de ceea ce a descoperit.

Știam că politica românească din cei 30 de ani s-a făcut cu cadre din vechea securitate, cu foști activiști de partid de rangul doi. Știam că s-au întins ca o caracatiță în toate domeniile, că au furat și au mințit de dimineața până seara. Îi știam bine pe cei mari, de la Ponta la Dragnea. Vedeam imaginea, dar parcă de la depărtare. Avea ceva schematic. În plus, nutream oarece speranțe că la baza piramidei politice e posibil să mai fie și oameni de onoare, profesioniști. Dar spectacolul acesta al CV-urilor, aproape de nesuportat, devoalează o imagine cu adevărat terifiantă. Putregaiul se întinde de la vârf până la rădăcină. Ceea ce te șochează în cel mai înalt grad este amploarea fenomenului. Dacă ar fi doar greață, poate că, luând un antivomitiv, vorba lui Nicolae, ai mai scăpa. Dar, odată cu greața, se insinuează spaima. Corupția, minciuna, falsul, sunt fundamentul pe care stă societatea noastră.

Și atunci te întrebi: prin ce minune nu am dispărut cu totul în acești ani? Pentru că, la nivel politic, stăm, de fapt pe o imensă groapă de gunoi. Suntem reprezentați de niște viermi.

Când delegi parte din libertatea ta cuiva, când te lași reprezentat, investești încredere în cei pe care i-ai ales, sau îi accepți pe cei care, în pofida votului tău, au câștigat. Nădăjduiești în înfăptuirea acelui miracol politic de care vorbea Hannah Arendt: cel în mâna căruia ai lăsat responsabilitatea publică va fi capabil să ia cea mai bună decizie. Pe această relație de încredere se construiește comunitatea. Dar ce descoperi în realitate? Că viața ta publică nu e nici măcar pe mâna unei mediocrități, ci a celor mai decăzuți dintre noi. Și atunci când încrederea ta, oricum atât de fragilă, e cu totul trădată, când pentru tine decid o șleahtă de măsluitori de diplome și patalamale care le acoperă incompetența și netrebnicia, te simți atât de umilit, încât singura modalitate de a te salva este ruperea de comunitate. Acesta este și principalul motiv pentru care țara aceasta s-a golit. Senzația că ești batjocorit, că cineva se „oprișează“ zi de zi pe tine, ca să folosesc vorba aceasta mai puțin ortodoxă, dar atât de adevărată al lui Nicolae, îți iei pur și simplu lumea în cap și pleci încotro vezi cu ochii, doar să scapi.

Iar ceea ce m-a șocat în cel mai înalt grad în aceste analize de CV este apariția unei noi generații de scursuri politice, născute din carnea și sângele celor dintâi. Tânăra generație este copia fidelă, dar parcă și mai diformă a celei de dinainte. Fii și fiice de demnitari care descoperă aproape din pruncie geniul pentru afaceri și politică, sugând laptele otrăvit al părinților, vin acum să-i înlocuiască. Nemernicia perpetuată cu atâta perseverență îți taie respirația, mai ales când realizezi că nici măcar iubirea filială nu a putut opri perpetuarea răului. Mi-e cu neputință să înțeleg cum îți poți arunca propriul copil în această hazna a hoției și minciunii.

Ceea ce face Valeriu Nicolae, scormonind în acest hoit, mi se pare – scuzați cuvintele mari – un act eroic. El era obișnuit cu mizeria umană în urma a tot ceea ce a făcut ca activist. Dar Ferentariul se pare că e o oază față de ce a găsit aici. Căci, din mizeria de acolo, a scos la lumină și a salvat viețile unora dintre cei mai năpăstuiți copii din București. Iar asta cu siguranță că i-a procurat multă bucurie. Dar desantul în infernul CV-urilor de parlamentari nu are nici o parte de lumină.

Singura speranță ar fi ca strigătul lui disperat, de sub haștagul #nutotei, să ajungă la noi și să ne trezească. Să luăm o dată ștampila aceea de vot și să facem ce trebuie cu ea! Sigur că găsim în lista lui Nicolae parlamentari din toată sfera politică, ceea ce poate induce ideea sinucigașă că nu mai avem cu cine vota. Dar nu poți să nu observi că partidul care a creat, a perpetuat și a exportat acest model uman este PSD. Aici este cangrena și aici se impune incizia. Iar discernământul celui care are ca singură armă acea ștampilă trebuie educat, măcar prin citirea acestei liste. Nu ne mai permitem să ne identificăm la nesfârșit cu „cetățeanul turmentat”. Nu mai avem timp.

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. E o experienta interesanta studiul CVurilor oamenilor de succes si mai ales a politicienilor.
    Nu de putine ori remarcam ca munca, cinstea, invatatul nu sunt elementele care te ajuta sa ai succes in viata, Uneori e chiar contraproductiv.
    Imi place sa compar mult laudatii politicieni nemti cu politicienii romani. Nemtii sunt muuult mai putin scoliti decit politicienii romani. F rar intilnesti doctori, f rar intilnesti absolventi de mari facultati. Mai mult de ex. Martin Schulz, Joschka Fischer, Blum nu aveau, nu au nici bacalaureatul.

    • Problema nu rezidă în înălțimea studiilor ci în ușurința cu care le sunt acordate diplome de studii. E îmbucurător că acestor ariviști la pasă de aparențe și că pe lângă mașini, case, funcții, se acoperă și de diplome. Sunt oameni foarte ambițioși, fără scrupule, fără morală al căror unic scop este buna așternere a lor și a familiilor lor. Organizarea e de tip mafiot și se întinde ca un cancer în țesuturile societății. Si, da, beizadelele urmează căile deschise și au aceleași metode. Societatea e dezbinată si a treia cale e cea a emigrației. Aș pleca și eu dar nu îmi place gândul că mă duc la masa pusă a altora în timp ce pe masa mea s-au instalat șobolanii.

  2. Parlamentarul roman este o specie aparuta dupa 1990 rezistenta la mediul inconjurator si nu doar atat, periculoasa chiar pt tot ceea ce il inconjoara, indiferent ca mediul inconjurator ii poate fi prieten sau adversar ori poate fi indiferent !

    • D-le Susufler0, ați pus punctul pe „i”. Speciile parazite se înmulțesc exploziv când găsesc medii propice. Altminteri, rezistența la condiții nefavorabile le face să se restrângă, fără a dispărea definitiv. Cum apare o oportunitate, cum își fac iar simțită prezența. De aceea condider că ați zis o vorbă mare: vinovați nu sunt parlamentarii (individual sau ca specie), ci INDIFERENȚA noastră. Noi le-am creat un mediu favorabil de dezvoltare, e de datoria noastră să schimbăm „condițiile de mediu”. În primul rând periodic – prin vot, și mai apoi (dau poate ordinea e inversă) cuntinuu, opunând rezistență la măruntele turpitudini cotidiene pe care le tolerăm – la noi și la cei din jurul nostru, considerând că nu contează prea mult.

  3. Cei alesi in parlament sunt exact cum sunt romanii: nici mai buni, nici mai rai … sunt exact cum sunt romanii si cum apreciaza ei valoarea !

    • Domle…..morometian e usor e sa pui etichete la un popor, fie el si doar de 20 milione din care poate ai cunoscut 1000, toti apropiati ca nivel de educatie, nivel social, etc
      imi permit sa presupun ca aceasta propusa eticheta are legatura cu dorinta de mentinere a pensiei speciale? sau macar vreo slujba la stat?

  4. Demersul d-lui Valeriu Nicolae arata sau indiferenta,
    sau neputinta, sau complicitatea majoritatii electoratului roman.
    De ce o majoritate tot alege si realege de 30 de ani asemenea reprezentanti? Care sa imparta bugetele alcatuite din taxele si impozitele lor, care sa decida cum este administrata localitatea, tara?
    De fapt la cati alegatori le pasa cu adevarat ce fel de oameni administreaza localitatile, tara, daca le pleaca copiii, daca guvernele se tot indatoreaza?
    Si ce sunt dispusi sa faca, daca le pasa?

    Cine a fost si cine este clientul, beneficiarul acestor asa zise facultati,
    fabrici de diplome, de masterate, de doctorate?
    Aproape exclusiv, cred ca exclusiv sistemul bugetar, sistemul clientelar-corupt al statului roman.
    Sistemul clientelar din politica si administratia romaneasca de dupa 89 a generat o industrie a diplomelor, a masteratelor, a doctoratelor …
    care sa justifice niste CV-uri.
    Pentru ca sistemul functioneaza in mare parte, atat la ocupari de posturi, cat si ca salarizare pe baza de pe baza pile, de relatii, cunostinte, de aparteneta la partidul de la putere, acoperite de diplome, de hartii,
    si nu pe baza de competente.
    Pe cale democratica, prin alegeri democratice situatia aceasta nu se va putea schimba, daca o majoritate nu va deveni responsabila pentru felul in care sunt administrate localitatile, tara..

    • EXACT!! Cred ca am vrut si eu, in stilul meu mai blocky, sa spun acelasi lucru/lucruri. Catora le pasa? Despre ce vorbim? Evident, e o pisica mare moarta, care pute, de multe decenii. Pute asa oriunde in lume, cu izuri locale; cel mamoshist/lacrimogenist in Romania [moaaama, PSD, ce nasol, da’ eu nu ma bag etc]; cel multiculti in W-EU [sa salvam planeta, si pe miile de neurochirurgi de pe barcutzele din Siria, etc]. Etc. Pisica pute, nimaniu de fapt nu-i plac aceste decizii. Si toata lumea se complace a le bifa/ignora next year. Evident, minus N comentarii [ca al meu de fapt], ca alea costa zero.
      Dar cand e vorba de FACUT ceva, gen, dau doar exemple
      -iesit in timpu comunsimului cu ranga in mana
      -iesit contra porcilor actuali [cine vreti dvs: PSD, Greta, Trump, Goofy, sincer, your call] cu ranga in mana
      -afirmat orice linie, dar serios, e o linie – cu ranga in mana…
      Pauza. Toata lumea e miel. OK, minus aia cu BLM si Akhbar, aia nu se jeneaza sa afirme cu ranga in mana.
      Si concluzia? Se fasaie. Ptr ca nimeni nu vrea nimic. Nu impune nimic. Nu crede in nimic. NB: a crede in ceva pe un forum [ca asta/sau la vot] e pielea.. in fine. Nobody cares. Cand CHIAR crezi in ceva, te sacrifici ptr acel ceva.

      Oops. Sacrificare. Am atins un subiect delicat. Costa bani, timp la coafor, si mai ales verticalitate si credinta in ceva.

      Sistemul, sistemul; democratica, democratica… Ce slogane penibile.

      Daca cuiva CHIAR ii pasa, chiar face ceva. De la

      -pune dracu mana pe carte si-i educa pe copii lui/ei, indiferent ce face scoala
      -pune dracu mana pe matura si face curat pe strada, indiferent ce face primaria
      -pune mana dracu pe arma, si face curat in lume, indiferent ce face restul lumii

      Ptr ca crede in ceva. Daca nu, okay, nu, dar lamentari gen articolul doamnei, sunt datatoare de greturi

        • Poate chiar am inceput. Actually, am inceput in 2000 cand l-am dat afara in suturi pe un student nesimtit care isi batea joc de toata clasa si in fata caruia nu misca nimeni. I-am explicat magrebianului respectiv [se petrecea la TU Eindhoven] sa iasa afara ca-i arat cum tratam porcarii ca ale lui in Eastern Europe – cu pumni in freza. A iesit, n-a mai venit. Ceilalti studenti mi-au multumit. Repetat consecvent reteta de atunci.

      • Daca eu imi educ odraslele, imi curat strada, imi apar tara (ca exemplu), atunci de ce mai platim ministere, primarii etc.?!

        Si daca as duce-o mai bine ca lucrator la primarie sau in minister, sau chiar ca maturor al primariei, de ce nu as face asta, pentru un salariu urias luat degeaba? De ce as prefera sa dau cu matura gratis, de exemplu?!

        In democrate „arma” despre care vorbiti este votul. Asta face democratie – da posibilitatea sanctionarii. De ce nu a facut-o Romania pana acum? Simplu, pentru ca asta doresc alegatorii.

        ===

        Insa da, si eu sunt de acord ca avem un non-subiect aici- chiar nu vad relevanta studiilor de un fel sau altul in cazul politicienior. Sigur, nici batuti in cap nu e bine sa fie, dar asta e treaba interna a partidelor.

        • Fabricile de diplome , doctorate.. au aparut doar din nevoia celor ce lucreaza la stat, sau au intrat in politica, de a se acoperi de hartii care sa dovedeasca studii, specializari. Care firme serioase private i-ar angaja, sau ar lua in serios diplomele lor? Clientelismul si coruptia din statul roman au generat aceste fabrici de diplome.. De ce avem o mentalitate si un comportament diferite fata de zugravul, pe care l-am angajat sa ne modernizeze apartamentul, comparativ cu primarul, politiianul pe care il angajam sa ne administreze localitatea, tara? Daca zugravul nu se tine de treaba, promite si nu face… reactionam cat mai eficient posibil, pentru ca suntem direct interesati de problema. Daca primarul politicianul nu-si tin promisiunile, de ce nu reactionam la fel? Pentru ca majoritatii nu-i pasa de ce se intampla dincolo de usa casei fiecaruia, dincolo de poarta curtii. Iar daca eventual ii pasa, nu este dispus sa faca mai nimic, nici macar sa incerce cu alt primar, un alt politician… Majoritatea revoteaza aceeasi politicieni, aceleasi partide care-si protejeaza coruptii, incompetentii. Care sunt criteriile dupa care se voteaza? Ce se da, sau ce a facut pana a cere votul, sau ce promite, sau cum si-a dobandit averea …? Mai important de cat votul este controlul societatii civile pe durata mandatului.. Daca politicianul stie ca oamenii nu reactioneaza la matrapazlacurile lui, de ce nu-si ar urmari interesele?

          • E de discutat acest lucru.

            Dar fie „pe bune” fie cumparata, ce relavanta are diploma de inginer aero (sa zicem, de dragul exemplului) pentru un parlamentar care voteaza oricum sute de legi din zeci de domenii diferite?

          • „De ce avem o mentalitate si un comportament diferite fata de zugravul, pe care l-am angajat sa ne modernizeze apartamentul”

            Deoarece ati angajat un zugrav sa va modernizeze apartamentul in loc sa vi-l zugraveasca .
            Stiti, modernizarea o faceti dvs. Intr-o zi vi se pare ca apartamentul dvs nu mai este modern deoarece are / nu are ceva.
            Mie spre exemplu mi s-a parut ca ar fi modern daca pun baia in balcon. Si am chemat instalatorul si zidarul.
            Dupa un an nevestii i s-a parut ca tapiteria din piele de foca e moderna asa ca a chemat un vanator.

            Si fata de meseriasi si data de reprezentantii alesi procedam la fel: daca ala nu vine cu foca-n dinti in termen de patru ani, sau daca nu sunt multumit cat a avansat cu implementarea prominiunilor electorale, aleg pe altcineva .
            Ce sa-i faci, o zugraveala dureaza cateva zile, sa prinzi o foca dureaza saptamini si ca sa modernizezi o tara dureaza minimum patru ani pina se usuca prima mina.

        • Bune intrebari. Sigur, in cazul extrem [salariu urias, nu faci nimic], e tentant. Ii vad zilnic pe parazitii de la UE care isi duc copii la scoala internationala unde ii duc si eu [eu evident platesc ca nu sunt din politburo]. Dar in afara de aceste extreme, exista zona mare a distributiei — oameni normali care _nu_ fac cam nimic din ce spuneti. Si exact ptr motivul ptr care spuneti — ptr ca nu vor, lor, probabil, asa le place: mizerie, lipsa de educatie, se poate si asa, etc. Altfel nu inteleg..

    • Explicația este prevederea securistă săobții 200.000 de semnături pentru a participa la orice tip de alegeri. Desființați preevederea asta și veți avea o puzderie de partide din care se va selecționa unul sau două care, din Statut, vor permite accesul la putere numai persoanelor cu merit personal și fără rădăcini în trecutul comunisto-securist.
      Schimbarea Legii Electorale este posibilă la nivelul UE. Germania nu s-ar fi denazificat doar prin dispariția clicii lui Hitler.

      • @Dumitru NUȚU _ „Desființați prevederea asta și veți avea o puzderie de partide din care se va selecționa unul sau două…”

        Scuzați-mă, vă rog, dar România a parcurs deja acea etapă din construcția sa democratică în anii 1990. Cei care sunt mai în vârstă își amintesc, cei care sunt tineri pot consulta fie registrul partidelor, fie manualul de istorie modernă, ori presa vremii.

        Formațiunile politice pe care le avem astăzi, în urma unei evoluții democratice de 30 de ani a țării noastre, sunt cele „selecționate”. Și, vă asigur, este vorba despre o evoluție – nu-i spațiu aici pentru argumentare.

    • Fabrica de doctorate se poate opri foarte simplu:
      -prin anularea indemnizatiei de 50%. din retributie,pt.ca acesta este telul doctorilor de carton,99% bugetari,iar,doar,1% adevarati , care merita, fiindca prin lucrarile lor au inventat,descoperit ceva folositor domeniului in care s-au aplicat lucrarile de doctorat.
      -„..complicitatea majoritatii electoratului roman.”-mai exact si concret complicitatea media,si TV-unilor arhicunoscute de spalare a mintilor.

      • @nicolaie apolzan _ „Fabrica de doctorate se poate opri foarte simplu…”

        Sintagma „fabrica de doctorate” este nepotrivită din mai multe motive. În primul rând, dacă se referă la număr, este necesară precizarea că România este statul membru UE cu cel mai mic număr de absolvenți de învățământ terțiar la mia de locuitpri. Adică, inclusiv cu cei mai puțini absolvenți de studii doctorale. Dar, cu cea mai mare rată de abandon școlar.

        Apoi, dacă este pusă în discuție calitatea programelor de studii din România, atunci privirea criticilor trebuie să se îndrepte către instituțiile abilitate să le acrediteze și către lucrările științifice luate individual. Și, există persoane, în afară de instituțiile prevăzute prin lege, care fac asta (d-na E Șercan este un exemplu, dar nu este singurul).

        În fine, dacă este vorba despre falsificarea unor documente de studii, autoritățile au dovedit că, atunci când sunt în posesia informațiilor în acest sens, acționează pedepsindu-i pe vinovați. Dacă cineva are date despre astfel de infracțiuni, îl rog personal să le prezinte autorităților.

        Altfel, alte „evaluări” denigratoare ale persoanelor, instituțiilor, a programelor de studii șamd., după criterii care nu au de-a face cu obiectivitatea, se numesc „calomnioase”. Iar ele ne fac rău tuturor, din motive pe care le-am repetat de mai multe ori.

        • @Constantin: „…. România este statul membru UE cu cel mai mic număr de absolvenți de învățământ terțiar la mia de locuitpri. Adică, inclusiv cu cei mai puțini absolvenți de studii doctorale.”
          Puteti indica, va rog frumos, sursa acestor informatii? Va multumesc anticipat.

            • Va multumesc pentru link. Totusi, informatile cuprinse acolo nu acopera deplin continutul afirmatiilor dvs. Astfel, datele statistice indicate de dumneavoastra se refera numai la grupa de varsta 30-34 de ani din cadrul educatiei tertiare, fara alta referire la vreo statistica la nivelul UE referitoare la situatia doctoratelor din statele membre.
              Pentru conformitate reiau afirmatia dvs – @Constantin: „…. România este statul membru UE cu cel mai mic număr de absolvenți de învățământ terțiar la mia de locuitpri. Adică, inclusiv cu cei mai puțini absolvenți de studii doctorale.” – si reformulez (si clarific, totodata) rugamintea mea, in sensul ca v-as fi foarte indatorat daca ati preciza, in mod concret, sursa care a stat la baza afirmatiei dumneavostra conform careia in Romania am avea cei mai putini absolventi de studii doctorale din Uniunea Europeana. Va multumesc (din nou) anticipat!

            • @Cryogen _ „informatile cuprinse acolo nu acopera deplin continutul afirmatiilor…”

              Pentru a vă oferi un răspuns cât mai satisfăcător, vă rog să precizați ce anume nu vă este clar: ce legătură există între învățământul terțiar și studiile doctorale, sau de ce majoritatea absolvenților de învățământ terțiar au vârsta cuprinsă în intervalul 30-34 de ani?

              La cea de-a doua chestiune, spre exemplu, de veți citi cu puțin mai multă atenție articolul și comentariile, veți afla cu ușurință răspunsul: nu doar că în patria noastră absolvenții de învățământ terțiar au în cvasitotalitatea lor vârsta sub 35 de ani, dar dacă vreunul dintre concetățeni îndrăznește să studieze după această vârstă, reprezintă un motiv pentru a fi blamat. În Occident, unde absolvenții de învățământ terțiar au, de asemenea, în mare majoritate, vârste sub 35 de ani, el este admirat. (Cu alte cuvinte, valorile din afara intervalului fiind foarte mici în raport cu cele din intervalul de referință, sunt statistic nesemnificative.)

              La prima întrebare, având în vedere dificultatea ei, vă aștept cu precizări.

    • Domnule Constantin, cunosc personal tineri cu doctorate din Univ. Bucurest, ASE, care vai de tezele lor si de cum au obtinut titlurile! Curatenia sa si o faca din interior caci se cunosc bine intre ei si stiu cum aplica fiecare ca indrumator de doctorate. Cand in calitate de referent am avut unele obiectii la o teza sau alta, a doua oara nu am mai fost solicitat la facultatea respectiva.

      • @ Aristotel _ „…cunosc personal…”

        Conform procedurii privind finalizarea studiilor universitare de doctorat, pentru a fi referent oficial, atât la Universitatea București, cât și la Academia de Studii Economice București, este necesar să faceți parte din Comisia de doctorat, în fața căreia este susținută public lucrarea rezultată în urma cercetării științifice, efectuată pe parcursul studiilor doctorale.

        De asemenea, conform aceleiași proceduri, în cazul în care un singur referent oficial are obiecții asupra tezei, este necesar ca aceasta să fie refăcută. De asemenea, alături de procesul-verbal al susţinerii publice a tezei de doctorat se află în mod obligatoriu şi anexa cu întrebări şi răspunsuri din partea referenților oficiali, care conţine propunerea de acordare a titlului de doctor, semnat de toţi membrii comisiei de doctorat.

        Nu aduc în discuție, desigur, programele studiilor de doctorat ale ASE și UB similare [în care sunteți implicat], dar dacă ați propus acordarea titlului de doctor, în condițiile prezentate, ați adus un prejudiciu grav nu doar instituțiilor de învățământ menționate, ci întregii societăți.

        Apoi, implicat fiind în cercetarea academică, precum reiese din comentariul dumneavoastră, cunoașteți cu siguranță faptul că înainte de a fi emis Ordinul de ministru pentru acordarea titlului de doctor, dosarele (foarte cuprinzătoare, de altfel, conform metodologiei) sunt evaluate și validate de către specialiștii în domeniul respectiv, din cadrul CNATDCU.

        Așadar, dacă aveți cunoștință de fraudarea acordării titlului de doctor într-o instituție de învățământ superior, sau la nivelul MEC/CNATDCU, vă rog, personal, să faceți aceste lucruri cunoscute autorităților. Vă rog, pentru că este un fapt extrem de grav!

        P.S. În cazul în care nu aveți date concrete pe care să le oferiți autorităților, iar textul dumneavoastră este unul emoțional-metaforic, afirmații de felul „vai de tezele lor si de cum au obtinut titlurile” jignesc grav studenții și cadrele didactice care muncesc onest și cu eforturi apreciabile ani de-a rândul (cel puțin în cele două universități menționate, după știința mea) și nu este câtuși de puțin elegant din partea celor care le fac.

        • Comentariul dv. imi lasa un gust amar. In teorie sunteti tare, dar ceea ce se intampla in realitate este altceva. De aceea s-a cerut o evaluare a scolilor doctorale din Ro cu experti straini, de corecte si obiective ce sunt! Exista si exceptii de doctorate muncite si inovatoare dar numarate oe degetele de la o mana. Iar comisiile de „specialisti” citesc tezele pe diagonala, ori le frunzaresc. Doar daca apare ceva care bate tare in evidenta, cer o modificare. Am contribuit la modificarea unor teze de doctorat, la altele coordonatorii nu au dat acordul, in ciuda unor argumente. Fiecare coordonator de doctorat alege membrii comisiei de validare cu care se cunoaste foarte bine si ei intre ei se invita reciproc ca referenti ori membrii in comisia de evaluare publica a tezei.
          Am pus in atentie un asemenea caz chiar unui coordonator a unei teze, al carui proaspat doctor nu stia bine nici lb.romana si nici nu a mai raspuns la tele fon, fiind blocat orice apel.
          D. Funeriu a cerut ca toate tezele de doctorat de dupa anul 1990 sa fie reanalizate si reevaluate tocmai pentru superficialitatea cu care au fost acordate titlurile.

        • Please. Am fost in CNADTCU in jur de 2009-2011, pana debilul de Pop, sau cine era acolo a desfiintat comisia. Sub-comisia informatica. Google my name just in case. Am gasit, evident, plagiate multe. Raportat. Nothing, intelegeti? Pana si unii din membrii comisiei incepeau cu ‘hai sa vedem, nu e chiar asa]. Plus argumentul final – OK, tot sistemul e putred, tot, dar nu putem frate sa-l desfiintam, ca moare frate scolile natiunii, moare toate, toate. Ce sa mai faci mai? Unde sa te duci mai sus? La Allah? Ala nu era pe schema. La ministru? Ala saracul avea si el constrangeri [Funeriu], nu putea sa faca tabula rasa, existau reguli, ce sa faca? Sa fie prezent la toate sedintele, sa vada ce spune fiecare? Cum se voteaza cu frica? Am propus la un moment dat, era vorba de plagiatul lui Puie Monta, sa scriem un follow-up article in Nature [online] despre. Raspuns? Frate, okay, da’ avem si noi painea noastra, intelege… etc. Date concrete oferite? Am oferit, si a venit Liviu Pop [daca imi amintesc corect] si a desfiintat CNADTCU asa verbal, in timpul unei sedinte, ca asa vrea el. Era vineri. Presedintele i-a explicat ca nu se poate, tre’ publicat in Monitorul Oficial etc; ala a ranjit si a explicat, bine ba, publicam in MO de _ieri_ ca asa vrea muschii mei. Ceea ce s-a si intamplat. Totul e cunoscut, documentat, inregistrat. Ce dracu’ de raport mai sus unde vreti? Chiar nu intelegeti? Rapoarte, plangeri, WTF? Incerc sa fiu politically correct. Cred ca nu intelegeti nivelul de gunoi despre care vorbim aici. Care se rezolva doar cu napalm [literally speaking, nu sunt metaforic].

  5. „Mi-am luat inima în dinți…”

    Ceea ce face dl Valeriu Nicolae în Ferentari este, cred eu, extraordinar. Mărturisesc că mi-ar plăcea să aflu de la domnia-sa și care sunt sursele de venit pentru cumpărarea de droguri de către cei pe care reușește prin strădaniile ONG-ului pe care în reprezintă să și-i apropie și să-i schimbe în bine. Se vorbește mai puțin despre asta.

    Am urmărit cu atenție declarațiile publice făcute de dl Valeriu Nicolae la puțin timp după ce a început demersul studierii biografiilor politicienilor români și ulterior. Mass-media le-a difuzat cu generozitate. Fără îndoială, numeroși membri ai parlamentului României au probleme prin biografii, iar acțiunea d-lui Valeriu Nicolae este revelatoare și totodată lăudabilă. Este socialmente util ca cetățenii să-și cunoască aleșii cărora le încredințează soarta copiilor lor. Dar…

    În numeroase cazuri, politicieni cu remarcabile performanțe și renume internațional au lucrat în tinerețe la McDonald’s, ori altă rețea „fast-food”, au distribuit ziare într-o perioadă a vieții, au fost agenți de asigurări, actori, agricultori (tractoriști), muncitori manuali în diverse fabrici ori depozite șamd., sau și-au desăvârșit studiile la maturitate. Unii, consecvenți principiului învățării pe durata întregii vieți, fac diverse studii la vârste înaintate. Alții, nu au avut bani, ori și-au întreținut în tinerețe familiile muncind.

    Nu doar că nimănui nu-i este rușine, dar în lumea civilizată biografiile acestor oameni sunt lăudate, admirate. În România, stat semi-barbar, eșuat, precum foarte bine spune dl Valeriu Nicolae la un moment dat, să înveți după vârsta de 25 de ani este o rușine. De ce?!

    Declarațiile cu privire la instituțiile de învățământ frecventate de cei la care se referă dl Valeriu Nicolae, domnia-sa fiind absolvent al unei universități de prestigiu, sunt des întâlnite în rândul părerologilor români. „Singura universitate respectabilă este cea pe care am absolvit-o eu și câțiva dintre prietenii mei”. Celelalte sunt „bombe de facultate pe bani”, după cum zice dl Valeriu Nicolae. Ceva de genul „dom’le, eu am diplomă de la universitatea aflată pe locul 1234 în clasamentul mondial, ceilalți, care au diplome de la universitățile aflate pe locuri sub 1235 în lume, sunt niște idioți”.

    Ce-i drept, aroganța d-lui dl Valeriu Nicolae nu merge chiar până acolo, dar nici departe nu e. Or, dacă există vreo nemulțumire cu privire la calitatea programelor de studii universitare din România, nu cel care le-a absolvit este responsabil pentru aceasta, ci instituțiile abilitate, precum ARACIS. Iar forma de proprietate a capitalului instituțiilor de învățământ [superior] este TOTAL irelevantă, în lume existând universități remarcabile atât publice, cât și private. Punct.

    Repet, analiza făcută de Valeriu Nicolae, la fel precum întreaga activitate socială, este în opinia mea remarcabilă și sunt în cea mai mare parte de acord cu domnia-sa. Doar că pierde din vedere câteva lucruri esențiale, iar asta îi slăbește credibilitatea, dându-i prin aparenta atacare a unor anumiți politicieni, parfum de acțiune politic-partizană.

    • Cineva spunea ca atunci cand nu ai ce scrie in gazeta, copiezi din raportul zilnic al Politiei sau scrii despre parlamentari :-).

      Dupa parerea mea, parlamentarii au singura „vina” ca nu au dat suficienta atentie masluirii studiilor si CV-urilor asa cum o face cvasimajoritatea romanilor.

      Si hai sa punem problema si inves; sa presupunem ca aducem in Parlament doar laureati de premiu Nobel. Ar fi ei mai buni decat cei pe care ii avem? In Parlament nu se lanseaza navete spatiale, nu se cauta leacul cancerului si nici nu se pun bazele unei oferte alternative Google.

      • @ Constantin & Dedalus…cea mai importanta calitate a unui parlamentar este cea de reprezentativitate, adica sa reprezinte interesele celor care i-au votat.
        Din momentul in care o majoritate a romanilor (peste 10 milioane) au spus la urne ca vor parlament unicameral cu cel mult 300 reprezentanti, iar ei sa fac ca nu aud, putem spune ca din 2009 nu reprezinta majoritatea poporului roman…restul e mai mult sau mai putin cancan

        • @Casa _ „cea mai importanta calitate a unui parlamentar este cea de reprezentativitate, adica sa reprezinte interesele celor care i-au votat”

          Acest lucru l-am spus într-un comentariu ulterior, nu mă interesează decât dacă aleșii mei au respectat programul politic pentru care le-am dat votul și dacă au respectat legea și interesele cetății/cetățenilor. Dacă există dovezi că parlamentarii au încălcat legea, îi rog pe cei care le dețin să-i denunțe.

          Un demers credibil cu privire la diplomele de studii ale unor persoane publice a întreprins d-na Emila Șercan. La începuturi, i-a fost greu și domniei-sale să priceapă cum o sintagmă de felul „Declarația asupra principiilor dreptului internațional privind relațiile prietenești și de cooperare dintre state adoptată în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite”, spre exemplu, a apărut probabil în mii de texte, astfel încât coeficientul de similitudine al unei lucrări NU poate fi 0 (zero), iar îndrumătorul studentului poate accepta/semna/asuma lucrarea în aceste condiții. În ultima vreme însă a înțeles și domnia-sa, iar activitatea pe care o desfășoară în sensul dezvăluirii „măsluirilor” este acum lăudabilă.

          Altfel, să denigrezi persoane și instituții de învățământ ori politice pe motive părerologice este josnic, iar decredibilizarea lor aduce un prejudiciu grav întregii societăți. Inclusiv mie, cetățean contribuabil.

        • Si cu ce deranjeaza o diploma obscura reprezentativitatea?!
          Nu vorbim despre incalcarea legii sau despre plagiat – pentru ca nici nu am avea ce sa discutam: legea trebuie respectata.
          Vorbim despre lipsa unei confirmari solide a unei pregatiri profesionale a politicienilor.
          Eu insa imi exprim nedumerirea: la ce ar folosi un premiu Nobel Presedintelui Senatului?!

      • Si eu care credeam ca membrii Parlamentului trebuie sa fie exemple de moralitate. Inteleg ca singurul sfat este sa-si masluiasca mai bine CV-urile.

        • @Cinicul _ „Si eu care credeam ca membrii Parlamentului trebuie sa fie exemple de moralitate”

          Nicidecum. Politica, chiar dacă multora nu le place asta, nu este morală, ci pragmatică.

          Dacă s-a încălcat legea, în virtutea aceluiași pragmatism, este necesar ca vinovații să fie urgent denunțați și pedepsiți.

          Pentru abaterile de la moralitate (și de la programul politic cu care au câștigat), aleșii sunt sancționați la vot. Întrucât se apropie alegerle, vă rog să participați și să-i sancționați pe ticăloși.

          Denigrarea instituțiilor democratice, ori de învățământ, a actelor de studii, a unor persoane, a unor categorii profesionale, a efortului de a învăța, de a studia, de a primi recunoaștere pentru acest efort, la orice vârstă, este o josnicie fără margini și aduce prejudicii întregii societăți!

          • Eu spun ca de fapt e un non-subiect. Cine alege dupa diplome?!

            Daca un candidat a terminat la Universitatea de prestigiu X, dar e un mincinos notoriu si dupa parerea mea, nu are un program care sa imi convina- ar trebui sa il votez, nu?! Si sa nu il votez pe cel care are un program care imi convine, pentru ca a terminat la pseudouniversitatea Y din Ro?!

            Ne batem capul cu ceva fara rost.

            • @Dedalus _ „Ne batem capul cu ceva fara rost.”

              Așa-i. Dar, e cu skepsis! Recitiți vă rog articolul pe care îl comentăm, cu trimiterile și referințele sale, apoi căutați-i rostul.

              Sunt convins de buna-credință a d-lui V. Niccolae, dar cred că domnia-sa este puțin prea entuziast în declarații, iar asta (la fel ca intensa acțiune de difuzare a lor) ne face rău tuturor, din motivele pe care le-am arătat în celelalte comentarii.

              Eu, unul, de-asta mi-am bătut capul…

          • Lipsa moralitatii este asociata mai întotdeauna cu încălcarea legii. Nu poți face legi dacă ești primul care le incalci.

  6. O picătura de turnesol adăugată intr-un lichid omogen are darul de a releva caracterul acid sau bazic al soluției. Este așa zicând o analiza calitativa preliminara unei analize cantitative, singura de natura sa definească toxicitatea compusului. Din acest punct de vedere, abuzul de analize calitative in detrimentul celor cantitative nu are cum sa facă bine in niciun domeniu.
    D-l Valeriu Nicolae postează și comentează cv-urile a cca 100 de oameni politici. De aici pana la a extrapola rezultatele asupra a peste 30 000 de alți romani care au considerat ca au ceva de spus in politica e cale lunga. Consideram ca viața politica este ceva extrem de important in metabolismul unei tari și cu toate acestea de 30 de ani romanii competenti profesional și onesti moral nu rup usa partidelor pentru a se dedica vieții publice. Își vând mai degrabă competentele individual pe piata in care-și pot obține prețul maxim, după care privesc in ograda vecinilor și le invidiază caprele.
    Greața suverana ce pluteste ca o ceata pe întreg teritoriul se transforma subit, cum intri in spațiul privat, in râgâitul discret al împlinirilor cumva vinovate pentru ca nu cadrează cu expunerea lor in amfiteatrul public. Macroeconomia se sufoca sub apăsarea unei datorii publice de 38% dar ignora gingaș 62% datorie in contul privat. Peste 500 000 de societăți comerciale înființate după 1990 fosgaiesc energic deși bilanțurile lor contabile le desenează ca muribunde.
    Cam așa arată rezultatul a 30 de ani de guvernare postrevoluționară ce ne plasează, paradoxal, undeva pe locul 40-45 in topul mondial al dezvoltării țărilor și asta in pofida etichetei de mare corupție ce pare de nestăvilit. Cu alte cuvinte, o țara trista plină de umor…

  7. Sunt dintre cei care nu-si fac iluzii despre politicienii romani de azi, dar si despre cei de acum 80 sau 100 ani.
    Citeam recent recent niște memorii despre viața parlamentară intrebelica. C Argetoianu era ministru de finanțe (liberal, pentru moment) si este interpelat in Parlament de V Madgearu pe o problema de buget. Răspunsul lui Argetoianu (un om cultivat comparat cu rinocerii de azi): sa ma pupi in c-r.

  8. În democrația originală românească accesul la funcții și demnități de stat se face pe cale dinastică.
    Doar cei recomandați de mai vechii membri ai confreriei corupte pot accede.
    Pentru ceilalți, cei care nu au rude în sistem ori, mai grav, sunt nesantajabili cu dosare penale, accesul e interzis.

    Dacă, Doamne-fereste!, străinii ăștia se apucă să și facă ce spun și pun in pericol obiceiurile strămoșești ca mita, șantajul, cumpăratul diplomei de bac/licență/masterat/doctorat, sau chiar, culmea nerușinării!, să interzică angajarea neamurilor proaste la stat?

  9. Si, cireasa de pe tort, unii nici nu au ajuns demnitari si deja promit si intervin pentru aranjamente. Ce va face cind vor fi pe scaunul inalt?

    • In niciun caz ce-a facut madama von Voluntari, adica a aruncat miliarde de euro in gura camarilei, rubedeniilor si mafiei psd. Bucurestiul e la fel, daca nu mai rau decit acum 4 ani. Tu unde locuiesti? N-o fi perfect Nicusor Dan, dar alegerea e binara. Lasa puritanismele si miresele, get the big picture, man!
      Pare ca justitia i-a dat dreptate personajului in discutie.

  10. „Au fost ani de mare hoție, sălbăticie, dar mai ales umilință. PSD a încercat și reușit să lipească imaginea României de aceea a unei maimuțe, explicând că maimuța nu e numai om, ci chiar prim-ministru. O piesă absurdă, aberantă, suprarealistă, în care am jucat toți, că ne-a convenit, că nu ne-a convenit. Toți, acoperiți de aceeași rușine, de același sentiment al neputinței, de aceeași greață. Dăncilă e un episod tragic în istoria României, nu e nimic amuzant la ea, triumful prostiei, gloria imposturii, glasul noroielii morale, chip pentru intelectul rudimentar, subuman. Nu a fost un candidat la prezidențiale, a fost doar expresia tupeului infinit al PSD, până în ultimul moment, de a arăta României că orice curcă, dacă e pesedistă, ar putea ajunge președinte.

    N-a ajuns și sper să fim atât de înțelepți cât să nu mai trăim vreodată vremuri de-o asemenea cruntă tâmpenie.”
    (Ana Maria Caia – 2019)

    • De acord. Minus, point-ul vital [dupa mine]: maimutza aia e reflectia Romaniei. A fost, e, va fi, plus-minus X procente, whatever. Daca maimutza aia a ajuns unde e; daca alte N maimutze au ajuns unde sunt; daca de 30 de ani [pardon, de 80 de ani] maimutze au fost si unde sunt in RO, hai sa nu ne mai dam fecioare neprihanite, asta e RO. Asta voteaza, asta nu voteaza contra, asta accepta — asta sunt. Degeaba dregem ca, vezi, greata, impotenta, tupeu PSD, alea. La baza: asta a decis natiunea, adica aia/alea de la vot. Ca si acum cateva zile. Hai sa nu ne mai dam dupa colt: cretini majoritari, asta e. Ca fara acesti cretini permanenti, de decenii, nu exista frate nici PSD, nici PCR, nici gunoi pe strada, nici manele, nici [insert your favorite thing]. Dar nu, nu vrem sa acceptam sa spunem asta, ca e sensibil/politically incorrect sa recunoastem ca majoritatea sunt niste maimutze, ca deh, periem la votu’ lor or something. Bine, OK, mult succes si bucurie. Arnie, come on, stiu ca stiti ca stiu ca.. etc. Spuneti bine „vremuri de crunta tampenie”. Si cine e tamphit? Omul – maimutza aia care nu stiu de ce ne tot e frica [unora] sa o urcam la loc in copac.

  11. Sore deosebire de alti jurnaliști si de majoritatea celor publica pe Contributors domnul VN nu-și alege CV analizate dintr-o singură parte a eșechierului politic. Aflăm astfel cat de mizerabilă este mai toata clasa politica romaneasca. Din pacate n-a existat un zbor spre Katyn sa scăpăm de vreo jumatate din ei deși dupa evoluția din Polonia se pare ca nici acolo nu este vreo speranță.

  12. Articolul este absolut corect, incisiv, clar [evident se putea si mai incisiv, dar asta nu e o problema].
    Dar: Exista implicit ceva in articol care este la fel de repugnant cat si substanta lui. Ce mi se pare siderant este ca acest lucru nu poate fi, formal, atribuit autorului/autoarei. De fapt nimanui. Sau tuturora. De aceea repugnant. Si ipocrit. Ambele de fapt.
    Adica:
    -ce Dzeu e asa de siderant, gretos, etc? De unde spaima, etc? Pe ce planeta a trait autoarea? Unde a fost la magazin, pe ce strazi a mers, cu cine [magazine, servicii, oficiali, posta, whatever] a interactionat recent sau mai putin recent??? Ce e asa gretos? Romania e asa de gretoasa de multe multe decenii. Deci, de unde surpriza asta nemaiponmenita ca acum a fost o revelatio constipatiae?
    -chestia cu delegarea libertatii este fie un citat copy-paste din vreun document de la Bruxelles [sau in fine, alte foruri asemanatoare] postata din greseala, fie orbire. Cum _dracu_, si incerc sa fiu politicos, poate un om _inteligent_ sa creada, anno 2020, ca poate sa delege _orice_ din reprezentarea lui altcuiva? Sincer, delusional? OK, sa lasam caterincile cu democratia etc. Majoritatea semenilor nostri sunt niste analfabeti functionali, debili cu acte, care nu inteleg [best case] principii gen implicatiecauzatie, reprezentare, responsabilitate, educatie. Si veniti dvs sa ne spuneti ca „ati crezut ca”… etc, exista Nirvana pe pamant? Come on.
    -continuam: v-a socat aparitia unei noi generatii de misei. Serios? E chiar ceva asa de socant? Dar ce sperati sa apara, premianti Nobel, neurochirurgi, sau, mai modest, oameni _responsabili_ si _educati_? De unde??? Fie autoarea este intr-o bula, fie este in denial, fie face un teatru cam slab.
    -ipocrizia la max: mai lasati aia cu PSD. PSD sau NSDAP sau CCCP sau [insert your slogan] suntem noi toti, aia care ne vaitam, dam solutii academice, fara a inghiti hapul existential format din niste buline nedigerabile [in fine, pentru unii]: (a) semenii nostri sunt in marea majoritate niste cretini; indiferent de epoca; (b) daca dai drept de vot unor animale ne-educate, vei culege ce vei avea [hai, revoltati-va]; (c) situatia actuala reprezinta vointa majoritatii [OK, minus un nr mic de procente formal furate]. Aia e tovarasi: ati vrut drept de vot ptr toti cretinii, aia aveti. Mai exact, aia avem si am si eu.

    Dar hai sa lasam ipocriziile, ca viata e finita, si e pacat.

  13. E vorba de a asuma ideea că, de fapt, cam trebuie să le…„nazești”, să lași political larreccttnessul și să ai CURAJ.
    Să avem, dessy Gurrr.
    E o chestie aproape paradoxală, dacă stai să te gândești, cu toții vorbim și ne prezentăm ca fiind parte a „binelui”.
    Cu toate astea, în atâtă Istorie câtă am apucat eu să trăiesc, cei ce erau „buni” arareori au câștigat, și când au făcut-o, a fost întotdeauna parțial.
    Biluță la Washington a fost ceva mai aproape de a avea o majoritate care să îi permită ceva schimbări, dar nici el nu a avut ambele camere, covârșitor, Curtea Supremă, hau. Doar cu atât, aproape că a revoluționat economia, făcând „nemaivăzute, seffelle, ce mai!…” surplusuri.
    Resspullyiikanssky în schimb, au fost mult mai aproape, și au avut ambele camere plus preșșul. Au dat mereu înapoi societatea cu zeci de ani, au lăsat mereu datorii să ajungă la zeci de generații.
    Obama, duppe ce forțele săttănnelle au adus lumea din nou îngennunnke, la nekkezzat, ca în 29, NICI MĂCAR ATUNCI nu a avut o zdrobitoare.
    NOI, în 96, SINGURUL moment românesc care s-a apropiat, întrucâtva, de „învingerea commuyyiiștilor”, a fost în coaliție, la limită și dovedit eventual „fake șșpățțialiști”.
    Ai zice că de fapt în centrul ființei umane se află mai degrabă lăcomie, întuneric și satanism, mult mai mult decât lumină.
    Vezi în claritate perfectă ce s-a întâmplat cu nazismul și stalinismul, când ești condus de viermii pe care îi menționați, nu are cum să nu se adune ură în tine, vezi cum ești exploatat, biciuit și eventual omorât cu zile, de „neoameni”.
    Fissollo fonccii foffollonccii plângând între timp căă…„o să moară oameni la un moment dat…cu diȘȘcurȚȚuri d-astea”.
    Păi nu mor? Zi de zi mor, mereu cei buni.
    ASTA e societatea „CEA MAI BUNĂ”, în care ați trăit?
    Priviți cu sinceritate în urmă, priviți-vă viața, revedeți copilăria…școala…ĂSTA e momentul cel mai bun?

  14. …..”Și atunci când încrederea ta, oricum atât de fragilă, e cu totul trădată, când pentru tine decid o șleahtă de măsluitori de diplome și patalamale care le acoperă incompetența și netrebnicia, te simți atât de umilit…”

    …..solutia este aplecarea spre studiu dezinteresat, deschiderea spre valori fundamentale, alegerea unei cai spirituale. In acord cu tonul acestui articol sa citam din Dan Voiculescu: „De-a lungul unei vieți în care am cunoscut înălțimi și abisuri, am învățat că preocupările analitice, principiile și concluziile teoretice vor rămâne întotdeauna sterile, nocive chiar, dacă nu sunt urmate de acțiuni concrete și de exemplu personal. În consecință, cu foarte puțin timp înainte de împlini 74 de ani, hotărât să asum nemijlocit, în propria viață, cele 3 valori fundamentale – Creativitate, Compasiune, Spiritualitate – și am decis să urmez cursurile Facultății de Teologie, specializarea Asistență Socială”….

    • @j001 _ „când pentru tine decid o șleahtă de măsluitori de diplome și patalamale care le acoperă incompetența și netrebnicia…”

      Întocmai, cei aflați în discuție sunt aleși, desemnați de către cetățeni să administreze pentru o perioadă treburile cetății, în numele lor.

      Dacă cetatea are profesori și muncitori pălmași, interesele lor pot fi reprezentate, la fel ca în toate statele, de profesori, muncitori pălmași șamd. Nu înțeleg de ce în România este privit cu dispreț să fii muncitor (sau să fi fost muncitor) și să reprezinți cetățenii muncitori în parlamentul țării?! Este, mă iertați, o tâmpenie.

      Nu înțeleg de ce în toată lumea civilizată studiul, la orice vârstă, este admirat, în vreme ce în România, dacă te-apuci să studiezi (eventual, teologia sau filosofia) după 25 de ani ești damnat: niciodată nu vei putea ocupa o funcție publică, indiferent dacă ești sau nu performant/competent în ceea ce faci?! Este, scuzați-mă. O prostie!

      Este absolut absurd, lipsit de orice rațiune, să fie evaluate universitățile și diplomele absolvenților de părerologi, în funcție de forma de proprietate a capitalului acestora, spre exemplu, sau după cum la universitatea absolvită (română, britanică, franceză, americană etc.) ai plătit taxe, sau ai avut ori nu bursă care a acoperit toate cheltuielile !!! E, îmi pare rău să o spun, de noaptea minții!

      Evaluarea activității aleșilor se face onest și obiectiv prin raportare la programul politic cu care au câștigat votul cetățenilor și față de lege. Atât! Nu mă interesează dacă a fost/este sudor sau croitor, nu mă interesează dacă a absolvit vreo școală post doctorală, ori doar clasele primare, nu mă interesează dacă și-a luat diploma de doctor la 30 sau 60 de ani, nu mă interesează dacă a studiat la Universitatea N Titulescu, sau la Oxford.

      Am văzut ticăloși și incompetenți indiferent de profesie, studii, școli absolvite șamd. Nu acestea sunt criterii valabile, oneste de evaluare a aleșilor! Acestea sunt (nu-s vorbele mele) criterii de evaluare grețoase, oribile, vomitive! Nu mă interesează decât dacă aleșii mei au respectat programul politic pentru care le-am dat votul și dacă au respectat legea și interesele cetății/cetățenilor.

      Știe cineva despre vreunul care-i „măsluitor de diplome și patalamale” ?! Nu mă interesează dacă e parmanetar sau muncitor calificat. Să-l denunțe deîndată! Dacă nu, să-și aleagă cu mai multă atenție cuvintele, pentru că prin discreditarea parlamentului (instituție democratică fundamentală), universităților, actelor de studii etc. face un rău social (inclusiv mie, ca cetățean al Republicii) mult mai mare decât binele pe care declară că dorește să-l facă!

      • Oamenii denunta toata diplomele si dumneavoastra evitati subiectul. Nu are nicio relevanta daca cineva a copiat ori ba, ori daca a studiat ori ba.
        Invatamantul din Ro este unul „industrial”, asa a fost conceput – sper ca sunteti de acord cu mine. In Ro nimeni nu stie sa produca nimic, insa in Ro apar doctori. In ce? De buna seama in studii umaniste, unde avem traditie zero (iar fac apel la dvs sa nu-mi cereti sa demonstrez).
        Chestia cu denigrarea sau cu numirea impostorilor (reveniti des la ea) este tipica unora care-si protejeaza interesele (imi pare rau daca nu asta v-a fost intentia). E ca si cum as sta in batatura dupa ce a trecut Armata Rosie si dvs. mi-ati cere sa mentionez in plangere numele invinuitilor.

        Un invatamant asa cum il stiu eu (nu-i mare lucru, recunosc, dar nu va grabiti sa concluzionati) nu are doctori si poate nici invatamant superior. E clar ca am o perspectiva restransa, de simplu client, dar am avut parte de multe interactiuni, si acest aspect e relevant. E ca si cum as merge prin oras si as fi jefuit saptamanal, de aici se poate concluziona ca orasul e plin de talhari sau eu sunt cel mai ghinionist om de pe planeta, jefuit constant de acelasi individ (care ma jefuieste doar pe mine, daca vreti cazul limita). Dvs puteti alege oricare dintre explicatii. Evident ca nu a fost atat de rau, puteti sa considerati exemplul o figura de stil.

        Imi pare rau ca intretineti ideea ca invatamantul de la noi nu e o porcarie (ah, anii de uitat pe pereti, literalmente). Va felicit (usor mitocanesc, recunosc) pentru incheiere – „apelul la steag” a ajuns o raritate – si va propun un mic experiment cu cifre. Nu o sa ma documentez deloc, dar cum e vorba de ceva asemanator distantei dintre stele, o eroare de cateva sute de milioane de kilometri e acceptabila.

        Un prof din preuniversitar castiga 4000 brut pt 20 ore pe saptamana. Pt 30 de ore (numarul total de ore la care participa un elev) va primi 6000 pe luna. Sunt 30 de elevi in clasa, deci 200 pt elev. Deci, cand Gigel pleaca de acasa (nu si-n weekend) maica-sa poate sa-i infiga in buzunar o bancnota de 10 lei pentru educatie si sa fie atent ca-i ramane si de un covrig. 2$ education, dar care in timp il poate duce pana la un doctorat.

        • @baraka _ „E clar ca am o perspectiva restransa…”

          Așa este, se observă cu ușurință. Și, pentru că sunteți onest, consider textul dumneavoastră, precum ziceți despre un anumit exemplu pe care îl oferiți, „o figură de stil” și nu aduc aici (inclusiv din pricina spațiului restrâns) explicații ori contraargumente. Așadar, când veți avea răgazul, pentru că mărturisiți că nu v-ați documentat, cu drag vă recomand să o faceți. Vă doresc toate cele bune!

        • Multumesc pentru raspuns, insa nu o sa va urmez sfatul. N-as sti de unde sa incep, mai mult, imi pare ca e o specializare in sine. Greu sa faci un hobby din asa ceva.

          Presupun ca sunteti de acord ca de multe ori o opinie ca a mea, venita din raspunsuri simple la nedumeriri copilaresti, poate sa fie corecta. Pe deasupra, e foarte greu de scos din capul celui care o gandeste, pentru ca ii este evidenta. Ex (fictiv): orasul Bucuresti este poluat pentru ca vad foarte multe masini pe strada, iar masinile polueaza. Ar fi o munca titanica sa ma faceti sa renunt la opinie, explicandu-mi cum functioneaza un catalizator sau ca o parte sunt electrice, hibrid ori stocheaza energia cinetica etc. Adica experientele personale multe si similare sunt foarte greu de respins, chiar daca sunt niste bazaconii.

          Cat despre tipul care critica cv-urile politicienilor, face cam ce fac si eu. I se pare imposibil ca o persoana sa faca ce spus ca a facut in intervalul de timp mentionat ori observa ca respectiva persoana nu a avut o ascensiune continua (prin toti pasii). Opinie clar personala pe care nu o apara in niciun fel, pentru ca ii este evidenta. Pe mine ma deranjeaza ca, simtind ca lipseste ceva, se apuca sa-si prezinte trofeele folosind termeni mizerabili ca sa fie mai convingator. E inacceptabil pentru mine.

        • @baraka _ „Ar fi o munca titanica sa ma faceti sa renunt la opinie”

          Probabil, ar fi o eroare să-mi propun.
          Eu doar vă pot face cunoscut faptul că valori înalte ale noxelor (SOX, NOX și pulberi în suspensie) au fost măsurate [în condiții indubitabile] în perioade de trafic rutier 0 (zero), sau apropiat de zero.

          Totodată, vă poate fi oferită informația suplimentară că, raportat la zonele cu valori ridicate ale poluării, la substanțele poluante și perioadele în care au fost observate creșteri ale concentrațiilor, a fost stabilit că originea ei se află în arderea ilegală a deșeurilor în proximitatea Bucureștiului, șantierele fără protecție adecvată și arderea combustibililor fosili în centralele termoelectrice. Transporturile rutiere urmează.

          Din punctul meu de vedere, dumneavoastră vă puteți păstra liniștit opinia, dacă vă simțiți confortabil cu ea. Unii, spre exemplu, au opinia că pământul este plat, alții că Soarele se rotește în jurul său etc. Și nu sunt puțini. Cred că ar fi o eroare să încerc eu să le-o schimb.

        • Ah, as vrea eu sa fiu un flat earther. Nu e pentru oricine, un Pamant infinit actual in orice directie, nu pot sa iau in serios variantele care aseamana Pamantul cu o masa, ar fi tot un corp in spatiu.

          Am inteles ce mi-ati spus si va urez o zi placuta.

  15. Rusinea nationala majora(putem spune chiar tragedia nationala) este ca o consistenta parte a electoratului roman ignora complet CV-urile acestor scursuri, acestor impostori obraznici. In sensul ca, daca de exemplu, asta seara, luam putin elecorat PSD si prezentam CV-urile scursurilor PSD, maine dimineata imbecilii nostri concetateni tot aia vor vota.

    Asta tine de „intelepciunea milenara” a „bravului popor”, dupa cum peroreaza de ani de zile fel si fel de securisto-comunisti de prin BOR, diverse (non)academii sau pseudo-institute de cercetare.

    PS Sunt intr-u totul de acord ca procedura cu ranga, exprimata mai sus de un comentator, este o procedura eficienta impotriva comunistilor de orice fel. Scursurile comuniste nu pot fi puse la punct decat cu forta. Asta nu prea a inteles nimeni pe planeta Terra. Cel care a inteles foarte bine acest lucru si a procedat in consecinta, a murit in mai 1945, ratand din pacate sansa de a eradica comunismul, prin lichidarea tuturor jigodiilor comuniste, precum si a raspandacilor si simpatizantilor.

    Au mai existat actiuni laudabile si eficiente, prin Spania unor anume ani, prin Chile si alte cateva tari latino-americane, chiar si prin USA in anume perioade. Dar extirparea tumorii rosii nu s-a reusit inca la nivel global, si latraii comunisti produc in continuare mult rau prin multe zone.

    • Comunismul prolifereaza si din cauza derivei stngiste a social-democratilor, dupa umila mea parere.

      Este un motiv pentru care am pledat intotdeuna pentru un PSD puternic, cu conditia sa fie in mod real social-democrat. Sa nu intram in discutii politicianiste va rog, eu vorbesc strict din perspectiva cadrului democratic.

      Dezvoltarea vine pana la urma din soliditatea mediului politic, acesta trebuie sa fie cat mai divers pentru ca fiecare cetatean sa se regaseasca in el. Daca nu e asa, ideile comuniste (si stanga radicala, in general) au toate sansele sa prinda teren.

  16. foarte bun articolul. in romania s a brevetat perpetum mobile si s a descoperit reteta fericirii : fa te politruc, militian national, sereist, jandarm, milian local, sepepist sau justitiar si viitoru ti apartine. te pensionezi la virsta copilariei asa ncit pina la 45 de ani cumulezi cel putin o pensie speciala si 2-3 salarii bugetare. toti astia au cel puti un docorat, intellicenceul poarta fesul / is a must nowadays. fabricile bruxelleze de tiparit bani lucreaza la foc continuu, iar cind nu se mai face fata intervin si alde ixarescu. totul pentru front, totul pentru victorie, pensii si lefuri colosale pentru toti risii / interesii, pina cind vor fi stirpiti toti ce se ncumeta sa mai munceasca si gindeasca pe cont propriu.

  17. Ludovic Orban este un politician decent – tip de civil servant. Si faptul ca traieste din salariu si are o masina veche, mi se pare un plus. Asta nu inseamna ca orice sarac este decent si orice bogat este corupt dar intr-o lume in care politicienii acumuleaza averi, a da peste unul care traieste din salariu este imbucurator.

  18. Nimic nou sub soare. Sau ce credeati? Ca securistii si esalonul 1&2 ar fi lasat ciolanul de bunavoie? In Democratie? Haha, ce gluma proasta! Cautati-o in franta, patria libertatii, egalitatii si fraternitatii unde fortele de ordine au lasat orbi de cate un ochi liderii miscarii vestelor galbene dar si o multime de reporteri sau cameramani. Dar si cetateni pasnici. Sute de oameni. Si nu, nu vorbeam de Korea de Nord, ci de Franta. Franta cea vestita nu pentru vinurile cele fine ci pentru socialistii de caviar, Macron fiind unul dintre ei. Sau poate va place modelul american? Prison Country si BLM. Meritocratie suta la suta! Vezi GWB si invadarea Irakului, dar si urmarea – vreun milion si jumatate de civili irakieni ucisi. Sau The Orange Man, tortul de ciocolata si bombardarea Siriei sub un pretext fals. Si furtul petrolului sirian(we keep the oil). Sau modelul rusesc? Unde mai bine iti tii gura, daca nu vrei sa sari de la etaj? Peste tot in lumea asta psihopatii conduc. Dar au grija sa bage la inaintare un cuvant iubit de mase: Democratie, Democracy, Demokratiya, Demokratie, Democracia, 民主, etc,etc,etc. Nu e asa ca suna frumos? Asadar, ce asteptari de la o tara de tradatori?

    • „…Franta, patria libertatii, egalitatii si fraternitatii unde fortele de ordine au lasat orbi de cate un ochi liderii miscarii vestelor galbene dar si o multime de reporteri sau cameramani. Dar si cetateni pasnici. Sute de oameni.”
      Serios ? Hai, mai lasati-o !

  19. Am și eu o întrebare, de boșorog amărât, acum la spartul târgului. O întrebare la care domnul cu pseudonimul „neamțu țiganu” poate că o să aibă curajul și bunăvoința să-mi răspundă. Aceasta ca un remind la cum combătea domnia sa problemele de la ELI-NP, de la Agenția Spațială Română, de la INCAS. Adresez întrebarea în primul rând autoarei articolului, doamna Cristina Cioaba: de fapt, ce meserie de bază are Ciolacu? Dragnea se spune că ar fi trecut pe la UPB, mă rog, e cam neclară povestea!! Dar Tăriceanu? Dar Ponta? Deci, întreb și eu ca prostul, Ciolacu ăsta ce este de fapt? Moașa comunală? Felceră la sifilitici sau la blenoragici? Deci, Ciolacu, în liceu ce a studiat? Să fie sudor sau muncitor prin așchiere, adică să frezeze piese de metal cu dinții din față, ca castorii?

  20. Va felicit pentru articol! Foarte bine scris, foarte bine argumentat. Si dureros de adevarat pentru toti cei ce se zbat sa supravietuiasca, cu competente, dar fara pile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Producţia românească de medicamente şi interdicţiile dictate de Nicolae Ceauşescu (1969)

În perioada Războiului Rece, autorităţile comuniste de la Bucureşti au aplicat în economie principiul „Pe unii îi obligăm să fabrice, iar pe...

Povestea unei dispariții

Aici toamna vine devreme și stă mult. Spre jumătatea lui august, vântul începe să se rostogolească de pe munții din apropiere, timid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.