joi, martie 28, 2024

Dacă aș fi Putin

Dacă aș fi Putin, nu m-aș îngrijora atât de tare în privința României. Și nici n-aș consuma resurse pentru a alimenta diverse linii de propagandă. Ar fi inutil. Tot ce mi-ar trebui ar fi câteva declarații belicoase, care să bage șoricelul speriat în colțul camerei. De restul se ocupă politicienii și presa locului.

Nu mai e niciun secret pentru nimeni că Federația Rusă își dorește să recâștige vechile sfere de influență, România fiind printre ”teritoriile” pierdute. Întrebarea e cum face asta Rusia? De ce are nevoie? Care sunt cele mai eficiente mijloace prin care își poate atinge obiectivele? Propagandă, bani, amenințări militare, menținerea unei atmosfere de teroare. Toate acestea, pentru a fi puse în practică, presupun un imens consum de resurse, pe care, să recunoaștem, Rusia nu și-l permite, cu atât mai mult cu cât este supusă unor, văzute și nevăzute, sancțiuni economice.

Pentru a fi cu adevărat eficient, vecinul de la Răsărit are nevoie de ”cooperarea” potențialelor sale victime, iar Rusia își alege cu mare grijă victimele. Are nevoie de state slabe, politicieni corupți, populații timorate, economii în pragul colapsului. Moscova nu se grăbește. A dezvoltat un joc pe termen lung din care, sigur, fac parte: amenințarea cu arme nucleare, propaganda, asalt cu ”omuleți verzi”, ieșiri din tiparele diplomației, șantajul cu resursele naturale etc. Dar toate astea, știe și Putin, nu valorează mare lucru acum, nu își pot produce efectele de pe o zi pe alta și ceea ce contează cu adevărat este cum va intra ”prada” în jocul inițiat de ruși. Tot ce vedem acum este o lungă pândă, o răbdătoare tatonare, o testare a reacțiilor. E un război psihologic. Jocul e gândit probabil pentru un deceniu sau mai mult, influențele pierdute se recapătă greu.

Întrebarea e cum se descurcă România în acest periculos joc? Vă propun de aceea să ne punem în pielea lui Putin și să încercăm să înțelegem ce l-ar face fericit și ce nu din ce se întâmplă la noi. Ce l-ar îngrijora pe liderul de la Kremlin, dar și ce l-ar încuraja să creadă că România, în zece sau douăzeci de ani, va reintra în sfera de influență a Rusiei? Voi lua trei exemple, cred eu, ilustrative pentru acest experiment.

1.

Finlanda este o țară cu 5,5 milioane de locuitori, are o frontieră de aproximativ 1300 de kilometri cu Federația Rusă, nu este membră NATO, dar este membră a Uniunii Europene. De când a început ostilitățile în Ucraina și jocul de mare putere care își intimidează vecinii, pe căi oficiale sau neoficiale, Kremlinul a transmis numeroase semnale că vecinii lor scandinavi ar putea fi o țintă militară.

Economia finlandeză este considerată a patra cea mai competitivă din lume. Sistemul de educație finlandez a fost pe primul loc mulți ani în clasamentele PISA (care evaluează competențele elevilor) sau în orice caz în ”top 5”, dar a suferit în ultimii ani o degradare, ajungând până pe locul 12. Chiar și așa, ”școala finlandeză” servește ca model pentru multe țări europene. Cum se comportă Finlanda în fața amenințărilor Rusiei? Se gândește să reconsidere politica sa de neutralitate și să devină membră NATO. Presa prezintă știri despre situația din Ucraina, amenințările oficialilor ruși, dar nu e nici pe departe vreo panică generalizată, iar oficialii finlandezi nu stau toată ziua cu ochii pe hartă să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă armatele lui Putin ar penetra mâine cei 1300 de kilometri de frontieră.

În schimb, Finlanda a decis să facă pași radicali în reformarea sistemului de educație. Așadar, unul din cele mai performante sisteme de educație din lume vrea să facă reforme radicale, de neimaginat poate pentru multe țări la fel de bine cotate în clasamentele globale. Cu războiul la graniță, cu Rusia în coastă, cu toată agitația propagandistică a Moscovei care vizează potențiale invazii în țările baltice (adică la o aruncătură de băț de țărmul finlandez), Finlanda se ocupă de ”prostii”, se gândește cum trebuie să arate programa de învățământ în 2020. Vrea să desființeze treptat materiile de studiu în școală și să le înlocuiască cu studiul fenomenelor inter-disciplinare.

România, o țară cu 20 de milioane de locuitori, membră NATO și UE, cu ZERO kilometri de frontieră cu Federația Rusă, cu baze militare americane pe teritoriul său, cu un viitor scut anti-rachetă la Deveselu, este, la rândul ei, pomenită din când în când de oficiali de la Kremlin. Ba ne mai trag de urechi că găzduim capabilități militare ale aliaților, ba ne mai zgândără cu Republica Moldova și Transnistria. Care e atmosfera la noi? Vine războiul, vin rușii, să fim vigilenți, atenție la propaganda rusească! etc. România este pe locul 45 (din 65 de țări măsurate) in clasamentele PISA, iar în clasamentul competitivității mondiale economia noastră ocupă locul 59 (din 144 de țări măsurate). Adică, o țară mediocră, ca să fim sinceri cu noi, care se pregătește de un presupus conflict zonal.

Dacă ați fi Putin, care din cele două țări v-ar îngrijora mai tare? Și în care din cele două țări v-ați pune speranța că, peste zece sau douăzeci de ani, ar putea deveni o gubernie rusească? Eu, dacă aș fi Putin, mi-aș pune mari speranțe în România. O țară cu evoluții lente, cu veșnicul sentiment al localnicilor de victime ale geopoliticii, cu populație timorată de zăngănitul de arme al marilor puteri, o țară care nu investește un euro în viitorul său, o țară care, de altfel, trăiește de pe azi pe mâine, se lasă tractată de Bruxelles, dar nu mișcă un deget să folosească mai bine banii europeni. O țară în care cei care vorbesc despre viitor sunt disprețuiți, luați în derâdere de ”oamenii prezentului”, de ”gardienii naționali” care ne apără de agresiva mamă Rusie.

Aș fi îngrijorat de Finlanda. Țară mică și lipsită de resurse, așa cum e ea, o dată la jumătate de secol răstoarnă cu susul în jos sistemul de educație, pentru că știe nu doar că resursa umană e singura pe care o are, dar știe și că, astăzi, în economie, ca să contezi, ca să fii competitiv, ai nevoie de oameni performanți, inovatori, flexibili pe piața muncii, adaptabili la noile tehnologii. Finlanda știe cum arată viitorul și știe și cum să se proiecteze încă de pe acum în viitor. Finlanda știe că ”ursul de la Răsărit” e ușor de pus cu botul pe labe doar prin instrumente economice.

Dacă aș fi Putin, m-aș îngrijora puțin din cauza României, pentru că e o țară bogată în resurse naturale, ar putea chiar deveni un jucător regional important pe piața de energie, dar m-aș liniști la gândul că, fără oameni competenți, fără o viziune pe termen lung de dezvoltare a capitalului uman, nu are cum să-și valorifice acest potențial. În cel mai bun caz ar putea deveni un exportator de materii prime (așa cum s-a întâmplat ani de-a rândul cu lemnul), vulnerabil la fluctuațiile burselor, la jocul economic al greilor mondiali. M-ar lăsa rece o țară cu potențial, dar incapabilă să adauge valoare economică. Aș miza întotdeauna pe panică și neîncredere, i-aș ține ocupați pe români cu ”războiul cu Rusia”, cel care va veni într-o zi, nu se știe când. N-aș cheltui o copeică pe propagandă, n-aș plăti pe nimeni să inducă această stare de nesiguranță, aș miza doar pe elita politică și presa locală, care face voluntar toată treaba.

2.

Dacă aș fi Putin, aș fi îngrijorat de lupta împotriva corupției, de cota DNA în sondaje de 64%. Ucraina a fost îngenuncheată în primul rând de slăbiciunea propriului stat, de lăcomia fără limite a politicienilor. A fost suficient să atingi putregaiul din fundație și s-a dărâmat întreaga casă. M-aș gândi, probabil, că ar fi nevoie de o propagandă internă pentru decredibilizarea justiției, a instituțiilor statului în general. Primul impuls ar fi să subvenționez o asemenea propagandă, dar, dacă aș reflecta mai mult, aș înțelege că asta se întâmplă de 10 ani în România și, totuși, în ciuda propagandei anti-justiție, încrederea românilor în sistemul judiciar a crescut. Asta ar însemna să bag bani fără niciun folos.

Și, dintr-odată, apare o rază de soare, un eveniment nesperat, pe care nici nu l-am provocat, nici nu l-am așteptat. Parchetul General începe urmărirea penală împotriva fostului președinte al țării pentru o declarație care ”ar putea fi” interpretată ca șantaj. Niciun alt indiciu, nimic altceva, doar o declarație. Mană cerească! Șeful Parchetului General e un apropiat al adversarului politic al fostului președinte, deci, cine ar putea să gândească altfel decât că acest dosar, subțire din punct de vedere al probelor, este altceva decât o ”comandă politică”? Aha, deci procurorii fac dosare la comandă politică? Iată un simplu eveniment, cu notorietate ridicată, cu destul zgomot în media, care poate duce la decredibilizarea justiției în ansamblu.

Dar, stai, asta nu e tot. N-am plătit o rublă pe propagandă, pe ”infiltrați” și o altă rază luminează calea decredibilizării statului român. O campanie ANAF împotriva evaziunii fiscale se desfășoară pe baza unei legi cu articole stupide, dată de Guvernul României, pe care funcționarii o aplică ”la literă”, abuzând micul întreprinzător, răspândind teroare și revoltă. Cu atât mai bine pentru ”noi”, cei de la Kremlin, că s-a pornit o campanie anti-ANAF la care s-au raliat și marii evazioniști. Cu atât mai bine că premierul iese, își recunoaște greșeala și face un pas înapoi. Iată cum o campanie necesară anti-evaziune este decredibilizată chiar de inițiatorii ei. Iată cum niște politicieni incompetenți, împreună cu o armată de funcționari docili, reușesc să pună sub semnul întrebării însăși autoritatea statului român. Pentru că abuzurile nu întăresc autoritatea, asta o știe bine și Putin, ci, pe termen lung, o șubrezesc.

Putin era degeaba îngrijorat că nicio campanie anti-justiție nu mai funcționează în România, că statul ar putea deveni puternic și credibil. S-au găsit câțiva oameni din interiorul sistemului – pe care, de altfel, nu i-a căutat nimeni de la Moscova – să aplice niște măciuci năucitoare chiar instituțiilor din care fac parte. Așadar, decredibilizarea statului, a justiției, se face mai eficient din interior, nu e nevoie de propagandă, nu e nevoie de nimic. Încet-încet justiția va fi din nou la pământ la capitolul credibilitate, moment în care politicienii români vor avea grijă să-i dea lovitura finală, fără sprijinul Kremlinului, fără propaganda rusească, fără nimic.

Și, dacă aș fi Putin, chiar îngrijorat de lupta împotriva corupției din România, care devine un model, iată, și pentru bulgari, m-aș liniști când aș auzi că s-a format un curent de opinie printre români cum că ”DNA va reforma clasa politică”. Asta e cu adevărat reconfortant pentru Putin, să știe că cineva ”umflă” de pe acum această iluzie, în așa fel încât, peste doi, trei sau patru ani, românii să se treazească nemulțumiți, dar resemnați, cu aceeași clasă politică. Însă, dacă aș fi Putin, m-aș îngrijora să văd că sunt eliminate sursele corupției: că se schimbă legea finanțării partidelor politice, că marile companii de stat sunt puse sub management privat sau chiar privatizate, că Agenția Funcționarilor Publici ar fi scoasă din subordinea Guvernului, că, de ce nu, investițiile de la buget n-ar mai fi gestionate de Guvern, ci de o agenție subordonată Parlamentului. Asta da, m-ar îngrijora foarte tare.

3.

În fine, dacă aș fi Putin, aș fi îngrijorat de stabilitatea economică a României. Era o speranță, prin 2010, dacă politicienii români ar fi procedat ca politicienii greci: să amâne, să întârzie, să se teamă de furia poporului. Dar acum lucrurile pare că merg bine. România are un deficit scăzut, o inflație mică, un grad de îndatorare mai mult decât rezonabil. Se poate împrumuta fără probleme, la dobânzi mici, pe piețele internaționale.

Dar, stai, când totul părea pierdut, când nu mai era nicio speranță să împingi România pe marginea hăului economic, se ivește o rază de soare: Noul Cod Fiscal, emanație populistă a unui guvern muribund, camuflată sub intenții liberale, aplaudată de mediul de afaceri și chiar de unii analiști economici. Unii spun că impactul bugetar al măsurilor din noul Cod Fiscal ar putea aduce România în situația din 2010, adică lipsită de credibilitate, cu deficit scăpat de sub control. Ce șansă pentru Kremlin! Să ai încă o țară, precum Grecia, pe buza prăpastiei, care să meargă cu mâna întinsă la Moscova pentru a-și plăti salariile și pensiile. Și pentru asta Putin nu trebuie să miște niciun deget. Dimpotrivă, lipsa de prudență a guvernanților români, din motive evident populiste, se suprapune perfect cu momentul ”Grexit”, de care se discută tot mai mult și care va avea cu siguranță un impact major asupra tuturor țărilor UE, inclusiv România. La o asemenea ”aliniere a astrelor” (populismul de la București cu cel de la Atena) n-ar fi putut spera liderii de la Kremlin, nici în cele mai optimiste scenarii.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Ca de obicei, institutiile europene si cele internationale vor trage Romania inainte, in ciuda animalelor de la Palatul Victoria.

    Ca de obicei, cetatenii acestei tari, mult dispretuiti de mafia politica, vor trage Romania inainte, prin propria lor energie, indarjire si refuzul a fi calcati in picioare de parvenitii din Parlament.

    Ca de obicei, hotii de la conducerea tarii vor face tot ce pot ca sa fure in continuare, iar noi vom face tot ce putem sa-i bagam la zdup si sa traim mai bine.

    Batalia dintre cetateni si parveniti continua.

  2. excelent articol, ca de obicei. Cam rare articolele, dar mai bine rar si foarte bun decit des si mediocru. Felicitari domnului Lazaroiu.

  3. As urmari cu placere cateva reprize pe tatami/in ring Putin vs. Scwarzennegger, fiecare avand calitati de luptator prezumate. Din pacate, dpdv politic, este imposibil. Profilul public al d. Putin este asa construit sa nu permita o infruntare directa „de larg consum” Putin vs. Obama, de pilda (la orice: sah, ping-pong, arte martiale, nu conteaza)

  4. Finlanda nu riscă nimic din partea Rusiei întrucât Karelia i-a fost deja luată. Exact cum i-a fost luată și României Basarabia, adică nici România nu riscă nimic din partea Rusiei.

    Putin ar putea forța instalarea unei noi conduceri de tip Voronin la Chișinău, însă România nu a fost niciodată în tabăra Rusiei în maniera în care au fost Bulgaria, Cehia și RDG-ul, de exemplu. Visele revanșarde ale lui Putin au un mare defect, ele se raportează mereu la ”măreața Uniune Sovietică”, din care nici România și nici Finlanda nu erau parte.

    În disputa actuală NATO-Rusia, România își dă importanță aiurea. Putin și Lavrov pot fi agasați de atitudinea României, dar cam atât. Când o pisică te agasează cu mieunatul ei nu prea ai ce să-i faci, n-ai de ce să o iei în serios, mieunatul nu reprezintă un pericol, iar pisica o să termine cu mieunatul când o să aibă ea chef. Putin ar putea fi interesat de Odesa, ar putea fi interesat de tot sudul Ucrainei ca să o lase fără ieșire la Marea Neagră, dar România e, cum zic moroșenii, ”pă nicări” în toată povestea asta.

    • Pentru Kremlin reactia Bucurestiului este insignifianta: departe de a atinge sacaiala unui mieunat de pisica. Instalatiile militare americane de la Kogalniceanu, Deveselu si noile baze aeriene (partial construite) in zona Clujului sacaie urat Kremlin-ul. Nu ce declara Bucurestiul. Pentru rusi NATO a devenit o poveste in care nu mai cred nici membrii NATO.

      Americanii sunt problema Kremlin-ului. Cata vreme americanii continua sa ramana in Europa, fie ea de vest sau de est, rusii continua sa aibe o problema. Vom vedea reactia Washington-ului dupa alegerile din 2016 din US. Daca republicanii decid sa-si mai bata capul cu Europa sau nu. Americanii sut proverbiali pentru short-sited geo-strategic policies. Sunt preocupati cu Asia-Pacific si o mare parte din Congress (according to their own declarations) considera scurgerile de capital uman si financiar din Europa inacceptabile. Este posibil sa procedeze la fel cum au facut in Irak si Afghanistan. Daca americanii pleaca din Europa cineva va trebui sa ocupe vidul de putere. I hope the cooler heads in Washington will prevail and they won’t make the same mistakes they’ve made in Iraq. Someone capable of filing Kissinger’s shoes would be required. Providing there would be someone available on short notice. We’ll see.

      Cat despre Romania, ma indoiesc ca Putin urmeaza rationamentul pe carel-ai postat. Romania a fost parte din blocul sovietic, chiar daca Dej l-a lamurit pe Nikita Hruscev sa-si retraga trupele si sa inchida bazele militare sovietice din Romania. Rusii au lasat in pace Bucurestiul pentru ca Ceausescu urma o dogma comunist-nationalista in care nu mai credeau nici rusii. Romania nu a fost o amenintare ideologica sau militara pentru Moscova. Finlanda a fost. In primul razboi cu rusii finlandezii au dezintegrat the Red Army. Stalin a fost totally embarassed si Hitler a tras concluzii gresite care aveau sa-l coste grav cand a elaborat planul Barbarossa. Este gresit sa plasam Findland si Romania in aceeasi ecuatie, au prea putine lucruri in comun, atat in trecut cat si in prezent.

      In momentul de fata Romania are baze militare si in scurt timp va avea instalatii de rachete (oficial sunt defensive) operationale care pot atinge rapid Moscova daca lucrurile devin out of hand. Cehia, Ungaria si Bulgaria devin tot mai Kremlin-friendly de la o zi la alta. Ambasadorului USA la Praga i-a fost interzisa participarea la comemorarea victoriei Aliatilor la sfarsitul WWII. Se pare ca oficialul american si-a permis sa-i reproseze presedintelui ceh ca este mult prea amabil cu Kremlin-ul. A interzice accesul la o festivitate care comemoreaza un eveniment in care americanii au jucat un rol major este o insulta diplomatica cat se poate de clara. O stie si Washington-ul, si Praga si Kremlin-ul.

  5. o intrebare doar , cand iti ridica astia masina parcata neregulamentar sau cand calci in rahatzi de caine pe trotuar, este ca Putin se bucura de necazul tau, nu?

  6. Cizma lui Putin pe grumazul UE!
    Tarile (teritoriile Europei) s-au aflat sub ocupatia diverselor imperii.
    Acum, ocupantul este ‘Imperiul Gazprom’.
    Cand, daca si cum se vor elibera tarile UE principale de sub ocupatia imperiului Gazprom? Cizma lui Putin le-a indoit grumazul!
    Ministrul de Externe berlinez – Steinmeier (?), un social-democrat urmas de-al lui Schroeder (cel care valseaza acum imbratisat cu Putin) – indeamna UE sa iasa in intampinarea bunelor intentii ale tzarului moscovit.
    La noi, primeaza inca viril lozincile ‘Jos Basescu’ si ‘USL traieste’.
    Klaus (Fritz al nostru, cum ii spun unii), iubitor declarat al culturii, si-a pus apropiatii la scris si s-a retras in tihna de la capatul Europei neumblate. Mihalache a ramas la vatra si continua sa scrie texte politice; purtatoarea de cuvant ‘nevazuta-necunoscuta’ a ramas in tainele bibliotecii de la Cotroceni si scrie texte literare (romane autobiografice,(‘altfel de biografie!).

  7. Da, „jocul e gândit probabil pentru un deceniu sau mai mult”, dar jocul nu a inceput astazi. Cred ca jocul este aproape de ultimul nivel, cred ca traim anii in care se aleg apele. Greul cade pe umerii S.R.I., S.I.E…. Si pe umerii Justitiei. Nu stiu in ce ordine ajung dosarele in judecata, dar cred ca ar trebui sa aiba prioritate dosarele coruptilor cu simpatii estice. Corupti avem destui, dar anihilarea lor ar trebui facuta prioritizat. Intr-o ordine care sa aiba in vedere interesul national larg.

    Nu cred ca „razele de soare”, despre care se vorbeste in articol, sunt intamplatoare. Daca jocul a inceput cu mult timp in urma, prin canalul coruptiei au fost deja infiltrate organizatii ce au un cuvant de spus in societatea romaneasca.
    In logica articolului, putem intelege ca si Traian Basescu, atunci cand vorbeste de „guantanamizare”, face jocul Moscovei.

    Datoria romanilor responsabili este sa sustina si sa sprijine, prin toate mijloacele, Justitia si institutiile care coopereaza cu Justitia. Cam asta ar fi si datoria sefilor de stat – fosti, actual si viitori. Indiferent de tentatiile personale sau politice, meschine, care-i incearca.

    • ai mai uitat unele „datorii”:
      – sa nu mai voteze corupti in parlament (ca degeaba incearca DNa sa faca curatenie…);
      -sa sustina reforme care sa ajute tara, populatia si statul ( reforma in invatamint, sanatate, colectarea impozitelor etc.)

      DNA sau SRI nu o sa faca toata astea in locul nostru.

  8. Un reprezentant al firmei Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb.
    Pe coclauri, prin Moldova, i se sparge un colier şi-i fierbe apa de la motor.
    – E un service prin apropiere, am probleme grave la motor !, spuse japonezul intr-o romaneasca stricata, dar inteligibila,
    intreband in dreapta si-n stanga ……
    – Nea Costel tractoristu’, aflat prin preajma si care se mai pricepe la reparatii, se uita, inspecteaza, analizeaza, isi da basca pe ceafa,
    se scarpina in cap, scuipa in palme…
    Se mai nitel uită nea Costel tractoristu’ la motor (ca nu prea semana cu tractorul lui de Brasov), apoi trece la treaba: ia o sârmă din gard, înlocuieşte colierul … Ia apă din gârla cu găleata si completează antigelul pierdut…
    – ……Dă-i o cheie, bre ! …
    Japonezul face ochii mari !…. Mergeeeeee !!!!
    Ajuns la Bucureşti, japonezul raportează :
    Piaţă saturată. Piese de schimb Mitsubishi pe toate gardurile …Antigelul curge la râu.

    • Nu stiu daca chiar asa „se vede” Romania, din S.U.A. Este parerea domnului Bachman, despre Romania. Si, din cate inteleg, domnia sa a fost mai interesat de Rusia, de fapt. Este un american care a obtinut o diploma universitara pentru limba rusa si a avut acces la arhive ale Rusiei.

        • Destul de oficiala?!… Glumiti, desigur. :)

          „The books represent the analysis of the authors and should not be construed as an expression of an official United States government position, policy, or decision. The authors have sought to
          adhere to accepted standards of scholarly objectivity. Corrections, additions, and suggestions for changes from readers will be welcomed for use in future editions.”

          Sigur, poate fi un punct de vedere acela ca Romania inseamna Transilvania (care ar fi fost, de-a lungul timpului, mai mult germana, austriaca sau ungureasca), ca Moldova si Tara Romaneasca sunt un fel de „sateliti” insignifianti, turcificati si rusificati, ca toate tinuturile de la nord de Dunare au fost nelocuite cateva sute de ani (fiindca toti dacii au plecat cand s-au retras romanii), ca nici macar unelte n-aveau in gospodarie inapoiatii taranii romani. Dar nu e decat un punct de vedere.

          Eu va recomand, de exemplu, o lectura infinit mai stiintifica, mai complexa si mai elaborata: Atlasul Etnografic Roman. Sau macar articolele scrise de Prof. Dr. Ion Ghinoiu. V-ar putea ajuta sa descoperiti o anumita fatza a poporului roman, in caz ca nu sunteti constient de ea. Sigur, daca nu sunteti roman, refuzul amendarii unei imagini incomplete este scuzabil.

          Interesant cum, la un articol intitulat „Daca as fi Putin”, gasiti de cuviinta sa postati aceste link -uri. Despre „RO”… Si sa va grabiti sa spuneti ca-i „adevarul”. :)

          • Bina ca nu m-ati trimis la „Dacia preistorica” sau la altele si mai si. E bine sa ne uitam la cum ne vad unii aflati la o distanta suficient de mare ca sa nu aiba mari interese personale. Este probabil sa fie mai obiectivi. Recunosc ca ma depaseste conspirationismul dumneavoastra. Inteleg ca link-ul la un site guvernamental al SUA este o sustinere pentru Putin? In acest caz, pentru ca mie mi se pare la lucrarea respectiva vine in sustinerea celor afirmate in articol, banuiesc ca intreg articolul este o sustinere a lui Putin si autorul ar fi un „putinist acoperit”!
            Oricum in raspunsurile dumneavostra transpar tehnici specifice unor anumite „organe”.
            Denigram autorul unui studiu pentru ca a facut studii de limba rusa („domnia sa a fost mai interesat de Rusia, de fapt. Este un american care a obtinut o diploma universitara pentru limba rusa si a avut acces la arhive ale Rusiei.”)
            Ne facem ca nu observam ca Bachman nu autorul ci editor – ceea ce este altceva. Bachman a scris doar capitolul despre economie.
            Si in fine sugestia unor interese obscure ale interlocutorului („Interesant cum, la un articol intitulat “Daca as fi Putin”, gasiti de cuviinta sa postati aceste link -uri. Despre “RO”… Si sa va grabiti sa spuneti ca-i “adevarul””).
            Ma intreb ce parere are domnul Sergiu Verona (care a scris capitolul despre guvern si politica din mentionata carte). Sau o fi si el agent rus?

            • @ un_batrin

              Ca sa combati un punct de vedere, trebuie sa-l intelegi. Asa ca, poate, „Dacia preistorica” nu e o lectura chiar asa deplasata, fiindca exprima un anume punct de vedere. Dar „Atlasul Etnografic” e cu totul alt gen de lectura. Este chiar o lucrare complexa si stiintifica. La care au lucrat oameni ce incearca sa-si inteleaga originea, radacinile. Si, intelegandu-le, ajung sa le respecte. Nu va pot insufla eu respectul pentru neamul caruia ii apartineti. Indiferent care e acel neam.

              N-am denigrat pe nimeni si n-am acuzat pe nimeni ca ar fi „agent rus” sau „putinist” (citate din comentariul dumneavoastra), doar am facut niste precizari si m-am intrebat ce legatura ar putea fi intre „Daca as fi Putin” si un link catre „Adevarul despre cum e vazuta Romania, in SUA”. Romania, nu „RO”. Nu inteleg ce v-a deranjat, de fapt. Inca e democratie, in Romania, asa ca putem schimba pareri (diferite), intr-o maniera civilizata. E bine.

  9. Vorbiti despre Traian Basescu chemat la Parchetul General al domnului Nitu pentru o prostie, dar ce parere aveti despre atacul lui Traian Basescu la ICCJ (Livia Stanciu), DNA (ex. Kovessi), judecatori si SRI (ex. Coldea)? „Guantanamizare” a catalogat Traian Basescu actiunile justitiei! Pe domnul Nitu nu pare sa-l fi deranjat. Basescu incearca sa demoleze exact acele institutii la constructia carora a contribuit, institutii care functioneaza din ce in ce mai bine in lupta impotriva coruptiei. Nu va reusi, dar se va decredibiliza cu riscul de a-si sterge meritele pentru inceperea functionarii justitiei si lupta anticoruptie.
    Cred ca un alt lucru ar trebui adaugat la lista dumneavoastra. Saracia si aceasta baltire economica in care se afla Romania de la inceperea crizei. Practic din 2009, de peste 6 ani, Romania balteste si cresterea economica ce ar fi urmat nu numai sa diminueze saracia dar si sa reduca decalajele fata de vestul Europei si sa aduca o oarecare prosperitate generalizata, se lasa asteptata. Fara o crestere economica alerta (>5%), cred ca diversiunile Rusiei ne vor crea multe probleme in anii urmatori. O populatie saraca si dependenta este usor de manipulat!
    Felicitari pentru articol!

    • Faptul ca institutii ca D.N.A. si S.R.I. sunt atacate de catre toate culorile politice, poate insemna si ca aceste institutii nu fac jocul unei anumite culori politice. Iar aceste atacuri ar trebui sa le mareasca popularitatea. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu
Sebastian Lazaroiu este nascut in 1970. Este de profesie sociolog. A lucrat in domeniul sondajelor de opinie la CURS (1997-1999, 2002-2007) si CSOP (1999-2001). A participat in calitate de consultant politic la campanii electorale din 1996 pana in 2009.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro