joi, decembrie 8, 2022

De ce notele din gimnaziu NU trebuie sa conteze la admiterea în liceu.

Context. Ministrul învatamântului Sorin Câmpeanu trece printr-o perioada de hiperactivitate politica. Puseul neobisnuit în cariera dumisale poate fi explicat prin faptul ca presedintelui Iohannis îi expira timpul la Cotroceni iar proiectul sau „România Educata” descris ca „punctul de pornire pentru tot ceea ce ar trebui să însemne un Proiect de țară autentic, […] fundamentul pe care să putem construi România următorilor 100 de ani” nu ni s-a aratat privirii pana acum, exceptie facând un raport scris într-un limbaj lemnos, imposibil de digerat. Asteptarea a luat sfârsit in mod oficial odata cu noul proiect de lege a învatamântului semnat de ministrul Câmpeanu. Dar înainte de-a vorbi despre ce scrie acolo trebuie sa subliniem ca punctul de pornire n-a prea fost bine ales. Si nici personajele care au dat startul. Seful dlui Câmpeanu, generalul-premier Ciuca e suspect de plagiat in teza sa de doctorat si a reusit sa evite judecarea cazului pe fond. Dl. Câmpeanu însusi are o lucrare de doctorat suspecta pe care o comisie din Universitatea de Stiinte Agronomice (unde dl. Campeanu a fost rector) a declarat-o „de referinta” si „actuala” dupa care a decis la paragraful urmator ca nu trebuie transmisa la alte institutii pentru verificari. O lucrare de referinta secreta asadar. Nu prea arata a fundament solid pe care te poti baza timp de un secol. In atare context unele prevederi din proiectul Campeanu precum aberanta posibilitate a renuntare la titlul de doctor au fost firesc interpretate ca o incercare de amnistiere a colegilor sai plagiatori. Si în general cam tot ce scrie în lege a fost aspru criticat atat de opinia publica cat si de oamenii din sistem. Nu întotdeauna pe drept sau macar cu argumente bune, în opinia mea. Sa luam bunaoara prevederea care elimina criteriul notelor din gimnaziu la admiterea în liceu. A fost întâmpinata cu o salva de critici : „Prăbuşirea ultimelor fărâme ale interesului pentru învăţare în gimnaziu”…”nici o justificare din perspectiva interesului învățământului sau a interesului elevului” sau chiar „tuse de nostalgie comunistă”. Unele dintre aceste critici venind de la pretinsi experti în domeniu, am remarcat cu oarecare uimire câteva mari confuzii chiar si în argumentele respectivilor. Drept care scriu acest text.

Prima confuzie : evaluare versus concurs. Unul dintre argumentele critice este ca cele doua cicluri, gimnazial si liceal nu pot fi „deconectate” astfel ca ar fi normal ca rezultatele din timpul primului sa fie folosite pentru admiterea în cel de-al doilea. Cei care spun asa ceva rateaza o distinctie fundamentala între evaluarea cunostiintelor, absolut normala atat în timpul unui ciclu cât si la finalul lui si concursul de selectie. În speta avem niste licee (sau colegii) pe care parintii le considera mai bune si unde ar dori sa-si înscrie copiii. Nu discutam aici motivele, ele sunt cunoscute si în mare parte obiective. In mod logic asadar vor fi mai multi înscrisi decât locuri disponibile si drept urmare trebuie procedat la o selectie. O selectie înseamna stabilirea unei ierarhii între candidati ceea ce nu se întampla la o evaluare, unde în principiu obtii doar o nota de trecere sau nu. Mai ales însa, o selectie presupune în mod obligatoriu conditii egale de testare pentru toti participantii, ceea ce înseamna ca nu orice evaluare poate fi folosita într-un concurs. Limba româna nu ne prea ajuta în aceasta poveste, numind fara distinctie examen si pe cel de admitere, care este un concurs, si pe cel de bacalaureat care e o evaluare. Dar cei din sistem macar ar trebui sa faca aceasta diferenta importanta. Faptul ca nu se întampla asa e dovedit si de :

A doua confuzie : rolul profesorilor si rolul notelor. Am citit de pilda :

„Grija ministrului Cîmpeanu ar fi trebuit să fie ca notele să devină relevante, să profesionalizeze profesorii, să standardizeze evaluările și criteriile” etc etc

sau

„Deci, eliminăm mediile din gimnaziu pentru intrarea la liceu, în loc să reformăm evaluarea în gimnaziu, pentru a deveni relevantă și corectă.”

Imi pare rau s-o spun, dar cei care scriu aceste rânduri nu înteleg bine nici rolul profesorilor si nici rolul notelor date de acestia. Menirea unui profesor nu este sa stabileasca ierarhii nici macar între elevii clasei la care preda, darmite între ei si cei din alte clase. Un profesor trebuie sa transmita unui numar cat mai mare de elevi din clasa un set de cunostiinte prestabilit. Munca lui trebuie judecata in primul rând dupa rezultatele obtinute de marea masa de elevi si nu dupa capacitatea de-a produce varfuri si ierarhii. Si la fel trebuie evaluat si învatamantul obligatoriu în ansamblu. Stiu ca într-un sistem cu premianti si olimpici acest lucru nu e neaparat evident la prima citire, dar poate ca o comparatie cu un instructor de la scoala de soferi sau unul de înot poate ajuta : n-am astepta de la ei sa faca clasamente. De aici decurge si rolul notelor : ele reprezinta o evaluare a modului în care elevul a asimilat sau nu respectivele cunostiinte si nu un element de ierarhizare a elevilor. Notele nu pot fi deci „relevante” in sensul cerut de criticii de mai sus, pur si simplu nu sunt facute pentru asa ceva. Desigur, mi se va spune cu repros ca unde nu-i concurenta e socialism, comunism gaunos si asa mai departe. Doar ca eu n-am sustinut ca nu e buna concurenta : un profesor bun poate sa o foloseasca eficient (doar) atata vreme cât ea serveste scopul mai sus enuntat.

În consecinta, notele dintr-un ciclu n-ar trebui în nici un caz sa fie folosite drept criteriu pentru un concurs de admitere în urmatorul. Ele nu satisfac defel criteriul de echitate indispensabil pentru orice concurs. Argumentele sunt multiple. Ca profesor nu tratez toti elevii la fel, pot de pilda sa ma ocup mai mult de un elev ramas în urma din diverse motive si chiar sa-i dau o nota (un pic) mai mare decât merita pentru a-l încuraja sa continue efortul de-a recupera întarzaierea. Sau dimpotriva sa notez mai sever un elev capabil care nu mai lucreaza cu aceeasi asiduitate. Si clasele pot fi diferite între ele. Voi da subiecte mai complicate si deci voi evalua mai sever o clasa mai buna decât una slaba în care o evaluare similara ar produce o descurajare masiva. Daca acest lucruri vi se par nedrepte va invit recititi pasajul important de mai sus despre scopul întregii tarasenii. Dar chiar presupunand ca notez la fel, daca pe acelasi subiect unui elev ii dau mai intai un 6 si pe urma la o a doua evaluare un 10, iar altuia îi dau de doua ori 8, se cheama ca primul a asimilat mai bine subiectul decât al doilea desi au aceeasi medie. Mai apoi si profesorii sunt diferiti între ei, unii mai severi altii mai ingaduitori. Altminteri nu ar fi nevoie de bareme stricte de notare în cazul diverselor evaluari nationale. Pe urma scolile sunt diferite între ele, nu cred ca e cazul sa argumentez de ce.

E important de subliniat ca toate aceste considerente sunt generale, nu tin de sistemul românesc. La ele se adauga binecunoscutele probleme autohtone. Anume faptul ca folosirea notelor din gimnaziu drept criteriu de selectie a pus o imensa presiune pe parinti pentru a da meditatii copiilor înca de la începutul ciclului gimnazial. Fiindca de la prima nota de 6 a elevului din exemplul de mai sus parintele alarmat ca „ii strica media” cauta solutii. Solutia cea mai buna fiind în mod evident meditatia cu profesorul de la clasa, adica o forma mascata de mita. Note umflate artificial, un sistem sufocat de meditatii deci inegalitar în functie de resursele parintilor si – cel mai grav – spectrul coruptiei pândind dupa fiecare usa de clasa, iata consecinta folosirii notelor la admitere.

Critici pertinente. Nu ascund ca exista si critici justificate impotriva revenirii la examenul (mai bine zis concursul) de admitere ca unic criteriu de a repartiza elevii la liceu. Se spune ca elevii nu vor mai învata decat la materiile din care se da examen. Dar putem imagina un sistem în care sa se dea examen si la alte materii (optionale de exemplu). Se spune ca e un examen unic, cu miza prea mare pentru elevi de o vârsta prea frageda. Sunt doua aspecte aici. Sa încep cu vârsta : o solutie deja propusa de fostul ministru Daniel Funeriu ar fi fost adaugarea unui an la ciclul gimnazial si scaderea unuia din cel liceal. Impreuna cu refacerea unui invatamant profesional de calitate ar fi ceva benefic. Al doilea aspect vizat de critica este lipsa unei a doua sanse, pentru un candidat care sa presupunem de pilda ca a avut o problema medicala sau de alta natura chiar in ziua Z si deci va fi pe nedrept penalizat. Sigur ca putem sa punem în oglinda situatia lui cu cea a elevului care a avut diverse probleme in clasa a 5-a bunaoara si media lui slaba îl va penaliza definitiv desi face eforturi pe urma. Dar nu vreau sa fug de fondul criticii ; ar trebui poate studiata posibilitatea organizarii unei a doua sesiuni care sa mai adauge un procent mic de elevi (<5%) in liceele bune. In plan mai general si legat de ambele aspecte, un sistem bun nu trebuie sa opereze o selectie rigida ci trebuie sa contina „pasarele” prin care elevii care au ratat o sansa de-a fi selectionati în scoala dorita sa poata totusi sa acceada în urma unui concurs ulterior.

Dar trebuie sa subliniem totusi un lucru : atata vreme cand vorbim de selectie si concurs, va exista mereu un prim respins imediat sub linie care va trai o drama. Este inevitabil oricat de mult am schimba regulile jocului. Nu exista vreo solutie miracol aici.

Concluzie. Folosirea notelor obtinute pe parcursul gimnaziului la concursul de admitere în licee este contra-indicata deoarece nu poate sa asigure echitatea indispensabila unui concurs si aceasta deoarece notele au cu totul alt rol. Revenirea la vechiul sistem din perioada comunista e o solutie la îndemâna dar ea are si inconveniente importante care ar trebui corectate. Faptul ca dupa multi ani de la caderea dictaturii constatam ca sistemul e avariat si singura solutie de reparare e sa revenim la cel vechi e cat se poate de semnificativ. Nu pentru reflexele comuniste de care scria articolul critic, ci pentru constatarea ca în ceea ce priveste învatamantul mai degraba am regresat in anii acestia (vezi si începutul articolului despre doctoratele plagiate). Si nici n-avem idei sau pricepere ca sa inversam tendinta punand ceva nou în loc.

Distribuie acest articol

110 COMENTARII

  1. Ce treaba are comunismul( care a fost un socialism) , adica politica cu sistemul de invatamant, sau mai bine spus cu metodologia. Aici ca si in alte domenii ar trebui discutat de logica. Sa spunem ca 500 de elevi vor sa intre la o facultate din Politehnica unde sunt numai 80 de locuri. Pai atunci ai bagam pe toti , intr-o sala , la aceiasi temperatura , in acelasi timp(adica in aceleasi conditii, cu aceiasi corectori si supraveghetori) si care raspund din ceea ce au in cap. Acesta este sistemul cel mai corect. Fara medii sau note din urma , fara nimic altceva.Oricum in Romania s-a distrus tot. De la invatamant, armata, politie, servicii, sistem sanitar, nimic nu mai este profesional. In „comunismul pe care „il blameaza toata lumea si croitorii si ospatarii aveau scoala. Asistentul medical facea liceu sanitar 4 ani si invata, biologie, anatomie, hematologie etc. pana ai sareau capacele. Acum le cad seringile din mana daca trebuie sa-ti ia sange si, e mare minune daca stie unde ai ficatul.

    • In vest (ex. Olanda) asa se face. Ii accepta pe toti si ii selecteaza pe parcurs. Este mai putin stresant la admitere si mai rekevant d.p.d.v al exigentelir scolii.

      • Asa a fost si la noi. De exemplu, la Medicina se inscriau cam 60 si absolveau cam 30 de studenti pe an (dupa cum ne povesteau profesorii batrani). Marele amfiteatru de la UMF Carol Davila in care abia incap studentii unui singur an de la o singura facultate era pentru adunarea tuturor studentilor medicinisti din toti anii. Acum intra prin concurs cam 500 si absolva 450, deci selectia se facea pe parcurs, iar acum si la admitere si pe parcurs. Si tot avem deficit de medici.
        Esential este sa existe un sistem de selectie prin comparare.

        • La facultatile de medicina din Franta se dadeau examene grele chiar si cu testarea de cunostiinte de matematica. Deci concurs si selectie, nu facultate pentru toata lumea. Acum au lasat-o mai moale caci multi merg si fac medicina la Timisoara si se intorc apoi din nou in Franta cu diploma din tara UE.
          Altfel articolul e foarte pertinent si bine scris. Si spun asta nu pentru ca, la randul meu predau la Politehnica de aproape 30 de ani (caci am multi colegi care nu imi impartasesc neaparat opiniile). Nu trebuie sa fii din „sistem” ca sa ai o opinie, ci trebuie sa intelegi si sa fi obiectiv, si atunci poti avea o opinie corecta. Cine are copil „de zece” in V-VIII desigur nu o sa vada cu ochi buni examenul de admitere la liceu…
          Si ca sa concluzionez – in scoala e ca in viata: trebuie sa mentinem un echilibru inte „ce” si „cum”. Acestea se traduc in invatamant prin „cunostiinte” si „competente”. Degeaba ai invatat sa citesti (adica cunosti alfabetul), daca nu si intelegi ce citesti. Cand in gimnaziu batalia e pe note, adica invatatul si notatul de scurta durata, totul se reduce la ceva cunostiinte memorate „pe repede inainte”. La un examen, fara intelegere, asocieri si invatare temeinica, e mai greu numai cu memoria. Din pacate insa si examenele au ajuns sa fie niste teste bazate pe exercitii sablon sau memorari de caracterizari literare fara a citii autorul in cauza. Forma multa fara fond. Iar situatia este similara (desigur raportata la nivelul fiecarei tari) si in state mult mai puse la punct ca tara noastra.
          Invatamantul, sistemul politic si biserica, cei trei stalpi ai unei societati, sunt pe duca, incet, incet in toata lumea. Lipsa de educatie reala (nu cu doctorate plagiate), lipsa empatiei si a spiritualitatii individuale (numiti-o religie daca vreti) si a unor politicieni educati si pregatiti (nu domnul ministru Campeanu si nici domnul Ciuca), ne-au adus unde suntem azi.
          Invatati-va copiii sa invete pentru ei, sa inteleaga ce fac si sa aiba rabdare sa astepte rezultatele. Sa nu se grabeasca si sa nu se compare prea mult cu premiantul clasei. Sa se compare cu ei insisi si sa ramana mereu curiosi si dornici sa afle lucruri noi.
          Altfel, subiectul ramane (dupa cum se vede) deschis…

    • Nu e vorba de politehnica, ci de admiterea la liceu, adică trecerea de la un învățământ de cultură generală la unul tot de cultură generală. Chiar și cu ușoara specializare a unor licee, ele rămân așezăminte de cultură generală. Toți candidații la un loc, cu același subiecte, pare fair, dar nu este. Din mai multe motive:
      – nu toți candidații au în aceeași zi același bioritm, nu toți suportă la fel presiunea psihică a unei etape concentrate într-un singur punct temporal, dar în decursul a 4 ani de gimnaziu se poate considera ca toți au trecut prin varii stări când au obținut notele respective.
      – unii candidați „pică pe subiect”, deși sunt mai afoni decât alții care stăpânesc poate mai multe alte subiecte mult mai bine.
      – deși e vorba de cultură generală, examenele se susțin doar pe câteva materii. Ca urmare celelalte vor fi ignorate de elevi. O medie generală a notelor din gimnaziu ii obliga pe elevi să acorde importanță tuturor materiilor.
      – un examen nu reflectă decât cunoștințele momentane ale unui candidat. Evoluția notelor din gimnaziu însă poate oferi mai multe informații despre dorința de învățare a candidaților. Multe licee in Vest recurg chiar la interviuri pentru a cunoaște profilurile psihologice ale candidaților. Uneori acestea sunt mai importante decât notele.
      – examenul de admitere avantajează elevii din mediul urban. La gimnaziile din sate nu se înghesuie titularii, nu rămân mult timp, nu-și dau interes. Elevii sunt clar dezavantajați. Important este potențialul candidatului de a recupera lacunele în acest caz. Un examen nu poate releva acest lucru.
      – examenele sunt bune pentru olimpici, pentru identificarea unor candidați speciali, care se descurcă în orice situații, diferențierea în marea masă de candidați nu se poate face cu acuratețe in mod instantaneu. Sunt prea multe variabile ignorate în favoarea câtorva puține.

    • În cazul propus de tine … pot fi primiți toți
      Dar…..,intra cine vrea rămâne cine poate! Ii poti cerne dur, ca la final aia 80 sa „zbzrnaie” si sa fie extrem de fericiți ca au absolvit!

      Chestia e simpla :performantă sau egalitarism întru mediocritate ?

      • Da, e simpla: ce face tortul, blatul sau Cireașa de deasupra? Cireașa singură nu satură, dar fără ornament nimeni nu dă un pol pe o Lipie.

  2. O caricatura penibila acest sistem de educatie. Daca notele sunt irelevante, cum stim daca elevul a invatat suficient ca sa treaca la urmatorul nivel? Admiterea la liceu nu ar trebui sa fie un concurs. O alta aberatie a sistemului romanesc de educatie. Cum poate cineva justifica ideea de a nega accesul copiilor la educatie?

    Suntem in 2022. Cu resurse minime, acest sistem ar putea fi reformat intr-unul pe credite. Programa ar putea fi decisa pe criterii realiste, in functie de nevoile reale ale societatii contemporane. Lectiile ar putea fi pregatite si inregistrate pentru toata tara de cei mai buni pedagogi. Profesorii la clasa, multi dintre ei niste nulitati evidente, pot contribui in continuare.. daca mai e nevoie.

    • Am raspuns in articol. Notele sunt relevante pentru absolvirea unui ciclu (admis sau respins). Irelevanta este comparatia intre ele. Am explicat de ce.

      • Și notele de la examen se compară între ele.
        Nimic nu interzice ca notarea din gimnaziu să fie standardizata precum cea de la examen. Notele nu trebuie făcute public. Nici măcar cele de la verificările orale. Profesorul e degrevat astfel de tentația de a-și compara elevii, de a-și promova preferații și a-i dezavantaja pe ceilalți. Se elimină acea ierarhizare pe care o amendati. X din București ia nota 8 pentru că o merită exact la fel bine ca Y din Urziceni.
        Iar dacă baremul de notare e cunoscut, atunci elevii pot contesta notele obținute. Fără frică, căci și profesorul poate greși.

      • Ati explicat ca denaturati rolul sistemului de notare, dand note mari unor elevi cu nivel scazut. Apoi argumentati ca a devenit irelevant. Pai cine l-a facut irelevant?..
        N-ar fi mai bine sa gasiti alte solutii pentru motivarea elevilor?

        In mod normal, notele sunt relevante doar pentru a indica elevilor (si parintilor) cat mai au de recuperat pana vor avea suficiente cunostinte pentru a trece la urmatorul nivel. Altfel construiti castele din carti de joc…

        • „In mod normal, notele sunt relevante doar pentru a indica elevilor (si parintilor) cat mai au de recuperat pana vor avea suficiente cunostinte pentru a trece la urmatorul nivel.” Asta am si spus, cititi articolul mai atent. Faptul ca in cazuri particulare punctuale pot nota mai ingaduitor sau mai sever nu schimba lucrurile.

          • Dle Damian, faptul că ați explicat în articol nu implică și faptul că explicațiile ar fi convingătoare. Reluarea argumentelor de către cititori ar trebui să vă sugereze acest fapt, iar nu că articolul nu ar fi fost citit cu atenție.
            De exemplu, nota 6 din clasa a 5-a este una din cele 4-500 de note obținute de elev în cei 4 ani. Relevanța notei în medie este infimă si nu e tragedie. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul notei 6 la una din cele 2-3 materii in ziua de concurs. Și totuși susțineți ca situațiile sunt similare.
            În vest media anilor este orientativa, mult mai interesanta este evoluția notelor, așa cum ați sugerat și în articol: 6 și 10, doi de 8 sau 10 și 6? De ce nu luați în calcul și revizuiri ale criteriilor de admitere în acest sens, nu doar materii opționale sau posibilități de revenire ulterioare?

            • Sigur ca e mult mai corect sa judeci evolutia elevului decât media stricta. La modul ideal ar trebui o comisie care sa judece dosarul fiecaruii elev luand in calcul tot parcursul, evolutia activitatile extra-scolare cum sugera cineva etc. Dar sincer s-ar putea face în Romanaia asa ceva în mod credibil ? La noi unde ceea ce s-a intamplat a fost ceva de genul 6 –> meditatie cu profesorul de la clasa –> 10 ?

            • Mulțumesc pentru răspuns!
              Da, cazurile limită (sa zicem ultimii 10 de deasupra liniei și 15 de sub linie) să fie apreciați de o comisie a liceului. E mai puțin costisitor decât un examen.
              Pentru cazurile cu meditații, există soluții. Notarea la oral să conteze mai puțin la media finală, iar în scris să fie subiecte unice, corectate cu tabelul in față. Așa se face in Germania, deci nu trebuie să inventeze România din nou roata. Dar tot notele la cât mai multe materii reduc influența profesorului „mituit” in oglinda finală.
              Alte variante ar fi catalogul digital, alegerea subiectelor la oral de către un soft independent șamd.

            • Evaluarea continua este desigur o masura mult mai buna pentru progresia elevului decât un examen unic. Doar ca nu poate fi folosita pentru a compara elevi diferiti cu profesori diferiti din scoli diferite din motivele explicate mai sus. De altfel n-ar trebui sa fie o surpriza fiindca se foloseste de vreo 10 ani in România. SI a dus la umflarea artificiala a notelor, la multiplicarea meditatiilor si la coruptie.

          • Ati argumentat acelasi lucru – ca sistemul de notare nu este folosit corect, din diverse motive. Aceste motive dispar in cazul notelor de la un examen de admitere la liceu? Dispare riscul coruptiei? Se inlatura subiectivismul, cand doua lucrari pot fi corectate de 2 profesori diferiti? Dispare nevoia de meditatii?..
            Hibele pe care le-ati identificat in aplicarea sistemului de notare ar trebui rezolvate de inspectoratele scolare. Asta este rostul lor, legal.

            In plus, care este justificarea examenului de admitere? De ce la unele licee teoretice sunt 10 pe loc si la altele 0.1?.. Nu va pute un pic a ipocrizie sa trimiti un copil de nota 9.50 la 3-4km de casa pentru ca altul i-a luat locul cu 9.51, din celalalt colt al orasului, la liceul din cartier? Sunt copii. Daca au avut o zi proasta, ii pedepsiti 4 ani?.. Pentru ca sistemul de educatie si-a batut joc de ei ultimii 4 ani si notele nu au valoare?…

            Solutia corecta este sistemul pe credite. Nu promovezi clasa, promovezi materia. Dar la fel de realist.. reforma in educatie nu vom vedea in Romania nici in 2032.

            • „Aceste motive dispar in cazul notelor de la un examen de admitere la liceu? ” Da fiindca toti participa în aceleasi conditii. „Dispare riscul coruptiei? ” Riscul nu dispare niciodata complet dar e diminuat substantial.
              „Se inlatura subiectivismul, cand doua lucrari pot fi corectate de 2 profesori diferiti? ” Din cate stiu se si corecteaza de doi profesori diferiti fiecare lucrare iar daca exista discrepante se recorecteaza. Iar daca nu, se poate face asa.
              „Dispare nevoia de meditatii?” Nu dispare niciodata dar se diminueaza. Nu-mi amintesc de colegi de-ai mei de clasa care sa fi luat meditatii intr-a 5-a.
              „De ce la unele licee teoretice sunt 10 pe loc si la altele 0.1?” Intrebare retorica :-). Unele sunt bune si altele nu.
              „Solutia corecta este sistemul pe credite” cum ar putea solutia asta sa rezolve problema celor 10 elevi pe loc ? Unde se mai aplica ?
              @Hantzy „iar în scris să fie subiecte unice, corectate cu tabelul in față.” Se pot desigur folosi mai multe evaluari nationale la mai multe materii pentru a diminua presiunea data de un examen unic. Esential este ca toti elevii sa dea testele in aceleasi conditii.

            • Mihai Damian, o evaluare continuă, de-a lungul celor 4 ani de gimnaziu, cred că elimina mai bine diferențele dintre circumstanțele la un moment dat. Pregătirile pentru momentul respectiv pot fi dramatic diferite între candidați. Un elev din mediul rural poate ca s-a trezit cu 3 ore mai devreme pentru a ajunge la timp la examen, iar un altul a dormit ultima noapte la hotel in condiții care nu-i sunt familiare.
              Dacă ați considera notele din cei 4 ani ca fiind pixelii unei fotografii, aceasta va apărea mult mai clară decât una cu rezoluție mică sau foarte mică, chiar dacă ultima este realizată “in aceleași condiții” pentru toți candidații. Timpul lung de expunere diminuează influența altor factori a căror acțiune poate fi extrema in scurt timp.

            • Un sistem bazat pe credite (dupa ciclul primar) pemite elevilor sa vada „jumatatea plina” si elimina nevoia de a denatura sistemul de notare. Daca le place matematica, vor excela la matematica si vor avansa mai repede in aceasta directie decat altii carora le place literatura sau.. lucrul manual. Sistemul actual iroseste timp. Daca luam toti studentii de la o facultate de litere din orice oras din tara si ii intrebam despre legea lui Ohm, ce credeti ca vor raspunde? Fizica de gimnaziu, la care au luat nota de trecere. Timp irosit inutil. Resurse didactice irosite inutil. Parinti inselati de sistem, care cred ca odrasla lor este eminenta cenusie a secolului, cu 10 pe linie.

              Alternativa corecta la examenele de admitere este o „Evaluare Nationala” aprofundata, in care elevii sunt testati din toata materia, de-a lungul a 3-4 sesiuni de examinare, cu un calendar flexibil. Apoi sunt alocati automat la liceele cele mai apropiate de casa, in functie de specializarea „aleasa” de rezultatele obtinute. Elitismul actual este oricum fals, e doar o segregare ordinara. In cel mai fericit caz, un liceu „de elita” are o jumatate de clasa de elevi performanti. Restul claselor sunt formate pe baza de „donatii”.

              Si toata harababura asta poate fi eliminata daca sistemul de credite este impins pana in clasa a 10a, cand elevii s-au maturizat suficient ca sa-si aleaga singuri specializarea.

            • Sistemul de credite se foloseste cu oarecare succes in invatamantul universitar. Dar sunteti in confuzia nr 1. Daca introducem un astfel de sistem si îl folosim la a compara elevi (ceea ce nu se întampla în universitar) notele umflate de azi se vor transforma intr-o inflatie de credite mâine. Nu e o solutie. Nici nu mai vorbesc de faptul ca sistemul de credite e facut pentru un invatamant superior cu multe optiuni nu pentru cel obligatoriu.

            • Cred ca este in alta parte confuzia, si anume in insistenta tezei concursului ca solutie superioare evaluarii. E teza sau axioma?.. V-ati blocat la ideea ca elevii sunt in competitie pentru resursele educational limitate si aceasta competitie trebuie incurajata.
              De ce ar fi o „inflatie de credite”? Elevii ar avea de ales intre materii, nu le-ar putea face pe toate simultan. Ca vorbim de confuzii, caracterul „obligatoriu” al educatiei, cum cere Constitutia, este pentru institutiile statului, nu pentru copii.

              Vreti sa rezolvati problemele din educatie in stilul lui Farfuridi?

            • :-) Nu stiu cum sa fac sa va explic simplu ca acolo unde sunt 200 de candidati la 100 de locuri disponibile intr-un liceu e nevoie de un concurs de departajare. Daca nu intelegeti e greu sa interactionam. Iar daca intelegeti, ar trebui sa ne explicati dvs cum e posibil sa se faca aceasta departajare pe baza unor credite. Ca eu unul n-am auzit de asa ceva vreodata, desi sunt in sistemul universitar unde se practica sistemul cu credite.

            • Dar v-am spus deja – 1) sistemul de credite va filtra din cei 200 ai caror parinti viseaza sa-i faca „informaticieni”; 2) liceele pot accepta inscrieri in functie de distanta de casa de vreme ce stiu deja ca elevii pe care ii accepta la clase pe specializari au trecut printr-un filtru suficient de evaluare. Diferenta intre 9.50 si 9.51 este irelevanta pe termen lung. Diferenta intre a ajunge la liceu in 10 minute sau 100 de minute este uriasa la 15 ani.
              Bonus – numarul de elevi de liceu pe specialitati devine predictibil si ministerul are timp sa organizeze resursele necesare.

              Pentru elevii exceptionali, pentru olimpici, nu este necesara segregarea intregului sistem. Se pot organiza cluburi pe diverse specializari. Domnul profesor Gologan coordoneaza un lot national fara sa-i inscrie pe toti la acelasi liceu. Suntem in 2022!
              Plus ca unii elevi au capacitatea de a parcurge (pe credite) programa in mai putin de 12 ani.. Desi nu sunt convis ca este de dorit sa-si scurteze copilaria.

            • 1) de ce sistemul „pe credite” filtreaza mai mult decat cel „pe note” ? Ati vazut asta în vreun sistem scolar gimnazial sau e doar o inutitie a dvs ?
              2) Am discutat mai jos de înscrierea pe criterii de distanta. Functioneaza în Franta cu urmatoarele consecinte : a) elevii buni fug la liceele private- deci primeaza resursele. b) parintii incearca sa se mute in cartierele scumpe pentru a accede la licee bune, primeaza din nou resursele c) se dau derogari la criteriul distantei in mod total netransparent ; o coruptie à la française, în care nu dai mita, dar e util sa cunosti pe cineva dintre cei care decid. In Romania un atare sistem ar fi generator de haos si coruptie. Ar trebui cineva sa controleze unde locuiesc cu adevarat copiii respectivi. Stau cu adevarat la matusa/prietenul de familie, nasul, etc de lânga liceul bun ? Aceeasi întrebare : unde ati vazut sistemul folosit cu rezultate bune ? Eu il urmaresc in Franta de vreo 30 de ani si vad cum nu functioneaza bine.

            • 1) Pentru ca ofera optiuni reale si nu mai trebuie sa-i dai 8 pentru efort unui copil de nota 5. Daca e slab la matematica, termina 4 module in loc de 8 sau cate sunt disponibile, dar poate termina 8 module la biologie. Un sistem de credite inseamna o programa flexibila. Aveti idee cate scoli chiar fac cele 4 ore saptamanale obligatorii de istorie si geografie din clasa 8a?
              2) Coruptia exista oricum. Nu este un argument valid. Daca liceele organizeaza examen, garantati ca nu va exista nici un caz de subiecte aflate inainte, de lucrare notata „indulgent” sau de elev transferat o luna mai tarziu, pentru o „donatie” consistenta? Se poate rezolva usor aceasta problema prin rotatia cadrelor, desi e cam neplacut. La 4 ani, profesorul se muta la alta scoala sau liceu.

              Nu am facut un studiu comparativ al sistemelor pre-unversitare sa vad care merge unde, dar de ce trebuie sa ne limitam doar la ceea ce s-a facut deja?

            • 1) Imi pare ca nu intelegeti bine cum functioneaza un sistem pe credite. Indiferent ca elevul ia 5 sau 8 la matematica el valideaza modulul respectiv si deci obtine creditele cu pricina. Cum facem atunci sa comparam doi elevi pentru a-i departaja ? Aceasta e intrebarea de baza a articolului. 2) Faptul ca coruptia exista oricum nu e un motiv pentru care sa o luam masuri ca sa o incurajeze. Exemplu (demonstratie prin reducere la absurd). ” Sa lasam profesorii sa faca meditatii cu elevii de la clasa. E o forma de coruptie sigur, dar chiar daca interzicem practica aceasta, coruptia exista oricum”. Ideea ca nu trebuie sa ne limitam la ceea ce s-a facut deja ci trebuie sa inovam e minunata, cu conditia sa chiar ai o minte luminata capabila sa inoveze. Practica arata ca nu prea suntem capabili de asta. Pe urma ca sa propui idei novatoare într-un domeniu trebuie sa ai experientansi expertiza în respectivul domeniu. Nici macar la fotbal -unde ne pricepem toti – nu merge fara :-).

            • Sa inteleg ca ati citi mai atent comentariile mele daca v-as arata un doctorat in pedagogie?
              Momentan vad ca ne invartim in cerc inutil. V-am scris mai sus de ce cred ca e avantajos un sistem pe credite si de ce scapati de dilema notei 5. Revenind cu acelasi argument confirmati ca nu ati citit. Ramanem atunci la argumentul cu experienta si expertiza si ne vedem la fotbal… De sa ne mai chinuim, decide ministrul campeanu, ca sigur ne bate pe amandoi la „experienta si expertiza”.

            • Am suficienta experienta in domeniu incat sa recunosc o persoana care are (sau nu) expertiza in domeniu :-). Succes mai departe.

      • De acord. Si spun asta ca parinte de copil care a fost tinut in 5-8 cu note de 3 si 6, iar la evaluare si testare a luat peste 9.

        Notele din scoala generala reprezinta un incentive pentru parinti sa „se implice” cu cadouri si spagaraie. Reprezinta o evaluare la tot felul de materii interpretabile dpdv al corectitudinii notelor, care nu au nicio legatura cu profilul liceului ales.

        Dam 10 la copii de 5, iar cei ce au inclinatie spre materii de real si obtin note de 9 (note considerante pe scala bune) ajung sa intre la colegii gen petru poni care nu au absolventi de BAC de x ani. Pentru ca profesorul conteaza, sa aiba si el o paine, sa voteze psd-ul si sa fie liniste si pace sacrifiand copii, potentialuri si educatia si economia de maine.

        Sa traiasca tov Cimpeanu si sistemul care are grija doar de propasirea bugetarului si a famigliei de deputat. Restul, sa isi caute educatia, sanatatea, munca si pasiunea in privat sau in afara. O mizerie de sistem, la care cu medii de peste 8,5 sunt copii repartizati la licee fara niciun rezultat si cu alt profil decat cel dorit pentru ca alternativa este sa nu intri la liceu (vezi nr. de locuri la licee decente vs total copii si lipsa totala de analiza constructiva si corecta).

  3. Foarte bun articol! Felicitari autorului! Indiferent de ce timpuri vorbim, o ierarhie se stabileste printr-un concurs sau examen. Pe vremea mea, din bun simt si in cunostinta de cauza, colegii de gimnaziu cu rezultate mai slabe nu se ingramadeau sa dea examen la liceu. Azi, cu metoda asta tampa sa-ti alegi vreo 15-20 de licee, toti vor sa se faca medici, ingineri, it-isti, etc. Si rezultatele sunt pe masura: suntem ultimii sau penultimii in Europa in toate domeniile, mai putin la boli si accidente rutiere unde suntem fruntasi! Ca sa nu mai vorbesc de „analfabetii” din guvern si mai ales parlament!

    • „toti vor sa se faca medici, ingineri, it-isti”
      In loc sa rezolvam cauza, atacam doar efectele. Rezultatele sunt pe masura.
      Oare nu e normal ca toti copiii (si parintii lor) sa-si doreasca sa ajunga cat mai departe? Daca promoveaza, daca au note mari, nu e normal sa-si continue educatia? E vina lor ca profesorii triseaza sistemul si promoveaza analfabeti doar ca sa-si pastreze catedra? E vina lor ca nu sunt ghidati in scoala catre materiile si domeniile in care ar putea excela? Responsabilitatea de a invata este a copilului si a parintilor. Responsabilitatea sistemului de educatie esuat este a nimanui…

  4. Ca autor nu aveti experienta in munca de profesor la cls V-VIii si preluati parerile altora. Ca sa lucrezi la clasa diferentiat cu copii dupa puterea si inteligenta lor nativa trebuie sa ai la clasa maxim 12-16 elevi. Ori la 24-30 de copii este imposibil, de aici nevoia de meditatii, profesorul nu se poate ocupa de fiecare cum trebuie. Apoi daca nu se tine cont de mediile anuale de la gimnaziu pentru liceu atunci se dau teze la 2/3 din materii. Multe verificari si teze se dau in Danemarca, Belgia, Suedia. Asa vrem scoala adevarata sau scheme de analfabeti functionali. Leges de acum a educatiei arata o disolutie a pregaturii elevilor pe toate planurile. Am avut in firma absolventi de facultate care nu pricepeau un text la prima lectura iar la o tema data ca dezbatere nu aveau nici o idee, argument, logica proprie erau zero. Nu stiau sa includa in un tabel idei si date esentiale, erau toate prea lungi si fara coerenta.

    • Facultatea in Romania este pe masura liceului: o glumita. Am terminat la zi o facultate de stat de 5 ani fara sa merg macar o zi la cursuri pentru ca am lucrat full-time. In sesiune eram lasat sa fac (fiind in concediu) toate seminariile si laboratoarele in 1-2 saptamani si iata ca nu am repetat un singur an. Mentionez ca ma consider mediocru, nota finala a fost 8. Eh, acum nota 8 a ajuns sa fie foarte bine.
      Daca frecventam cursurile probabil luam o nota mai buna dar nu ma ajuta cu nimic la examenele/testele ulterioare din viata.
      Pentru fiecare test de perfectionare, pentru fiecare specializare am invatat ulterior mai mult decat invatasem intr-un an de scoala, pentru ca sa descopar ca tehnologia invatata devenea desueta in 2 ani.

  5. In sfarsit argumente logice pentru scoaterea acelui 20% din nota. Tot ce spuneti are sens. In plus as permite alegerea a maxim 3 scoli din lista, astfel incat cine isi doreste mate-info sa nu ajunga la un liceu SS sau SN precum si reciproca. Un elev cu o nota mai mica dar care si-a dorit ceva anume trebuie sa aiba sanse reale sa ajunga acolo unde isi doreste.
    Sistemul actual este folosit cu succes in selectia puilor in fermele de pasari.

    • Ca un elev cu nota mica care doreste altceva precum biologie si botanica, chimie si fizica, romana si istorie trebuie sa detina note maxime la aceste discipline si trebuie sa existe si clase specializate inca de la clasa V -a ori noi nu avem asa ceva, abia la liceu. Pana atunci avem loaze!

      • 10 clase obligatorii in care sa invete si scrie, citeasca si socotesca cat are nevoie in viata de zi cu zi, dupa acccea ” la saiba” sa invete in 3 ani o meserie incepand de la sofer si pana la instalator, meserie cu care nu moare de foame, din contra, daca se destupa la minte poate infiinta propria firma.

  6. Haideti sa restabilim adevarul .Nu putem aduce in fata cititorului posibilitati , probabilitati si sa le atribuim acestora nuante de adevar .Cele doua teze de doctorat reclamate, ca posibil continatoare de parti plagiate , au facut multa vilva in Media .Teza domnului Cimpeanu , chiar de curind , a fost scoasa din aceasta categorie . Teza Premierului Ciuca a fost si ea eliminata din rindul probabilitatilor ce afirma existenta unui plagiat . Singura entitate ce poate decide in acest sens este Justitia ce ofera un verdict pentru partea administrativa a Tezei in cazul in care cineva contesta lucrarea . Noua lege arata si ea foarte clar care sunt conditiile ce sustin aparitia unei teze de doctorat si modalitatile ei de contestare .A cauta legaturi acolo unde nu exista poate fi benefic pentru cei aflati in sistem dar Gimnaziu este una iar Liceul este alta . Folosirea notelor din gimnaziu nu are nici o legatura cu obtinerea statului de liceean .Totusi notarea la clasa, mai ales in Gimnaziu , este benefica atita timp cit ea nu este insotita de favoritisme , de vreo forma ilegala ce tine de atribuirea unor cadouri sau de vreo forma de simpatie personala .Legea nou aparuta este destul de permisiva si ea atinge in general capacitatea globala a elevilor ce sunt acum parte a sistemului de Invatamint .Derapaje , la nivel personal ,vor exista mereu dar acestor derapaje nu le poate fi atribuita nici macar convergenta spre adevar . Ele exista de cind lumea si ele trebuiesc tratate singular .Presedintele Iohannis si grupul de lucru ce a muncit timp de doi ani propunind si corectind de fiecare data ceea ce societatea civila si unii factori decizionali din Invatamint au gasit ca neconcordante , concomitent cu supunerea dezbaterii legii ,in mod public ,au adus , in ultima instanta ,aceasta formula , usor aplicabila si care a multumit aproape in intregime Sistemul . Intotdeauna vor exista nemultumiti si loc de mai bine .

    • 1. Nu se pune spatiu inainte de virgula sau de punct. Textul devine neinteligibil.
      2. Nu se incep cu majuscula substantive proprii, de genul „Gimnaziu”, „Teza”, „Sistem” si asa mai departe.
      3. Mai puneti virgule pe unde trebuie, tot pentru ca textul sa fie inteligibil. Vezi aici: „A cauta legaturi acolo unde nu exista poate fi benefic pentru cei aflati in sistem dar Gimnaziu este una iar Liceul este alta”
      4. Un ultim sfat: renuntati la limbajul asta de lemn. De genul: „Teza Premierului Ciuca a fost si ea eliminata din rindul probabilitatilor ce afirma existenta unui plagiat”.

      Finalmente, teza de doctorat a premierului Ciuca e un plagiat grosolan, circa 40 de pagini sunt copiate litera cu litera din alte lucrari. Realitatea asta nu poate fi schimbata prin acele smecherii legislative care au facut ca actvitatea consiliul de analiza sa fi fost blocata cu procuorii. Exact asa s-a intamplat: procurorii au intrat si au luat absolut toate documentele ce erau analizate. Sau smecheria prin care un doctorat mai poate fi azi costatat doar printr-o decizie definitiva in justitiei, dupa ani de zile de procese.

      Si, doi: e de-a dreptul penibil ca un om sa isi asunda propria teza de doctorat, precum face ministrul Campeanu. Penibil si dubios. Se presupune ca teza de doctorat e rodul unei munci intinse pe ani de zile, munca de care esti mandru. Munca pe care vrei sa o arati intregii lumi academice. Nu e cazul ministrului Campeanu.

      • Despre Lupul Moralist si fabula sa cred ca stiti cite ceva ?Poate doriti a scrie ascunda si nu asunda .Cit despre „ pe ani de zile” , ce parere aveti ?Procuorii or fi si ei procurori cindva ?Cit despre plagiat nici macar nu cred ca a-ti citit Teza in cauza .Constat ca nu stiti regulile(legile ) ce insoteau,la aceea data, aparitia unei Teze de Doctorat (atentie ultimile doua cuvinte se scriu cu litera de o schioapa) .

      • Ca sa nu vorbim de faptul ca a dat peste cap un intreg liceu astfel ca fiul lui sa beneficieze de un orar mai prietenos.

        Sa nu vorbim ca el considera WC in curte drept „conform” in scoli.

        Sa nu vorbim de aerele de „Jefe” pe care si le da reparand in 3 zile plasa unei porti de fotbal, punand directoarea CN Sf Sava intr-o postura penibila.

        Este doar un politruc ca majoritatea (vezi Min. Muncii), fosti soferi de „bashtani locali” cu studii facute dupa intrarea in politica, ce isi umplu CV-ul cu tot felul de doctorate care se obtin dupa 2 saptamani de munca asidua in copy paste.

        Dar ce sa cerem educatia de la tara care l-a facut pe Becali membru in comisia juridica si care da ministri atarnatori din Videle …

        Sg lucru la acest ministru este ca reuseste sa vorbeasca un pic mai fluent ca primul ministru, un alt reprezentant de seama al limbajului de lemn si al nimicului, purtatori de fraze lungi cu paranteze care nu spun decat truisme.

  7. Cu sau fara note , trebuie sa reusim sa indrumam cat mai multi elevi catre scoli profesionale si licee tehnice , cu amendamentul, cei de la licee technice pot opta doar pt facultati cu profil corespunzator.
    Astfel am putea opri „hemoragia” catre facultati care nu produc nimic, cei de pe bancile lor ajungand agenti de vanzare si taximetristi.
    La numarul scazut de tineri risipa este foarte mare, lipsa personalului munictor fiind cronic in Romania.
    Poate ar fi mai indicat invatamantul obligatoriu pana la 10 clase, selectia fiind facuta dupa accea in functie de avaluari + note de pe parcursul claselor 5 – 10.
    La varsta de 15 – 16 tanarul este in masura sa poata fi indrumat pe un drum profesional corespunzator.
    In acest sens este nevoie de consiliere mai ales al parintiilor si a implicarii active a mediului economic.
    Parintii sunt de multe ori problema si mai putin elevii, asteptarile acestora de multe ori fiind peste cele ale posibilitatile tinerilor.

    • NU sunt de acord cat timp aceste licee tehnice nu au o programa definita impreuna cu un angajator puternic si cu expertiza.

      Liceele tehnice sunt de fapt sinecuri pentru activitati profesionale ce nu isi mai gasesc clienti in viata reala.

      Prapastia intre liceu/universitate teoretica si viata reala este aceasi precum cea dintre liceu tehnologic/univ. tehnica si viata reala. Pentru ca programa nu e problema per se, ci faptul ca aceasta este la fel de buna pe cat de bine pregatit este profesorul. Degeaba faci ore de informatica cu profesori care predau limbajul basic, sau ore de engleza cu profesori care te tin in hauduiududu sau au invatat engleza pe vapor in Cipru. Exemple sunt destule. Educatia si programa sunt facute sa raspunda la nevoia profesorului de a avea un job, nu la nevoia economiei de maine sau a potentialului unui copil. Pentru ca acest copil si economia de maine nu aduc voturi, azi. Aduc doar in viitor si doar daca le limitezi inteligenta.

      • Corect, subscriu ca in liceu si facultati se fac discipline care sa dea o norma profesorului, dar nu ajuta cu nimic studentului. Pierdere de timp si tocirea memoriei.

  8. In Germania aproape ca nu exista examen de intrare, nici la gimnaziu, nici la facultate. La gimnaziu se intra pe baza de „recomandarea” profesorilor, care se gaseste in „Zeugnis”. Mai mult, la facultatile „Fachhochschule” nu e necesar nici bacalaureatul.
    Ideea de baza cred ca e ca un copil se poate schimba. Mi se pare absurd ca viitorul copilului sa depinda de un examen punctual, cind poate ca nu a fost in forma, sau nu i s-a potrivit. Exista tineri care se dezvolta mai tirziu, exista mii de exemple de savanti care au avut probleme in scoala. Si invers, exista mii de exemple de scolari de zece care nu au reusit nimic in viata.
    Mi se pare mai corect sa se permita oricui sa intre la ce scoala vrea el. cernerea se va face in cursul anilor, cei car enu fac fata vor fi eliminati si introdusi intr-un alt ciclu. Desigur, s-ar putea spune, asta ar costa multi bani, ar duce la multe rebuturi. Da, e adevarat, in Germania cota de studenti care nu ajung la diploma e de ca. 30%. Dar, fiecare a avut o sansa. Societatea nu-si permite sa piarda oameni.

    Si mai e o tendinta in Ge, mai ales la medicina, cine nu reuseste in Ge merge si studiaza in Romania. Rusine pt cine se gindeste la ce ma gindesc eu.

    • Din pacate si in Germania incep sa apara nori negri, tineretul nu mai este dispus sa imbratiseze meseriile care au facut din Germania ceace este.
      Munca fizica nu mai prezinta interes, generatiile crescute in puf si bunastare nu mai doresc sa puna mana pe „lopata” cum s-ar spune, este nevoie de imigratie masiva din alte zone ale lumii pt a umple golurile in firmele mici si mijlocii, coloana vertebrala a industriei germane.

    • Din pacate si prof. Didier Raoul din Franta a publicat aceeasi concluzie, prea putin magulitoare pentru invatamantul nostru. Iar Comisia Europeana a publicat ca asistentele din Romania si Polonia nu au deprinderi practice. Si elevii si studentii sunt orientati mai mult spre teorie, de catre profesori care nu prea au lucrat „in productie”. Cum se spune deja: „cine nu stie sa faca un anume lucru, ii invata pe altii cum sa il faca”.

  9. Am citit cu interes articolul.Bun Am urmarit sidiscutiile ministerului cu elevii si parinti. Cum era de asteptat si parintii si elevii vor calea cea mai simpla, fara concursuri. Din punctul meu de vedere cu ceva ani de profesorat, profesional, liceal si universitar, dar si ca angajator propun metodele mai clasice. Sustin si mai aduc argumente si din starinatate, unde multe tari au revenit la sistemul clasic.
    Acum la obiect: sustin reintroducerea tezelor si a lucrarilor de control.Pe vremea cand eram elev si nu toti am fost genii, cand venea ziu de teza invatam de rupeam, nu meditatii sau ajutoare. Efectul cat de cat acumulai ceva si retineai cate ceva. La aceasta adaug si ascultarea la tabla, pentru a invata elevul sa vorbeasca, sa-si sustina cunostintele si de ce nu sa-si dezvolte personalitaea.
    Trecerea de la o treapta la alta, inclusiv admiterile universitare numai si numai prin concurs, fara alte adaosuri..note liceale, exceptie olimpicii. Aici adaug si faptul ca ar trebui ca admiterea sa se dea toamna, de ce simplu: ai avut bacalaureatul, mai multe materii si trebuia sa inveti la toate, din liceu trebuie sa iesi cu un minim de cultura generala.
    Dupa absolvire ai o vara intreaga sa te pregatesti in plus, pentru competitie,doar la materiile conform viitoarei profesiuni alese.Eu am fost o vara si la cursuri de pregatire in centrul universitar unde mi-am ales viitoare profesie. Au fost singurile meditatii sa spun asa, neplatite, dar intr-un fel pregatitoare pentru ce va urma.
    Pentru cei ce nu reusesc la examene, propun activarea scolilor profesionale, a celor tehnice si de ce nu implementarea invatamantului DUAL. Ultimul fiind o colaborare dintre profesori, angajatori si de ce nu asociatiile patronale care pot sa dea informatiile privind necesarul de forta de munca si specialitatile cautate. Se stiie ca in domeniile tehnico-ingineresti este o lipsa crunta de specialisti.
    P.S. 1 Referitor la lipsa fortei de munca cu calificare superioara, propun o masura care nu va conveni nimanui, in special celor din UE si anume:
    ABSOLVENTII DE STUDII SUPERIOARE, IN SPECIAL CEI DE LA LOCURILE BUGETATE, SA NU AIBA VOIE SA PLECE DIN TARA CEL PUTIN O PERIOADA EGALA CU PERIOADA STUDIILOR FINANTATE DE STAT, adica de noi contribuabilii la buget.
    P.S.2 Reintroducerea obligatorie, cu examinare a practicii in productie, cu prezenta si supraveghere profesorala.
    P.S.3 Repartitiile absolventilor cu studii superioare sa se faca in ordinea mediilor si cu stagiatura sau alte forme de precalificare( rezidentiate ) obligatorii. Astfel ca se va putea rezolva necesarul de specialisti si in zonele mai defavorizate.
    In final propun ca ministerul invatamantului, sa colaboreze mai mult cu Patronatele si mai ales Camerile de comert si industrie, care sunt mai in tema cu specialitatile profesionale cerute si mai ales sa puna la dispozitie minsterului, locurile de munca vacante pe profesii si specialitati.

    • In democratie este interzis sa interzici (daca e democratie!) dar se poate cere o perioada de stagiu si/sau plata integrala a scolarizarii (am colegi care au platit proportional cu perioada lucrata).

    • Ca din topor. Sa nu plece din tara ca statul i-a pus la dispozitie, CE?

      Cat timp educatia ia 2,5% din PIB si nu 6% conform legii, cat timp nu exista meritocratie nici in cadrul profesoral si nici in ocuparea functiilor in aparatul bugetar, de ce sa ii condamni la o viata intr-o tara care incalca contractul social cu cetatenii? Cu o asemenea lege, cei mai buni vor pleca dupa liceu, de ce sa se lege la cap? Sunt tari europene care pun la dispozitie locuri „bugetate” (Austria, Olanda). Legam si liceeni de glie?

      Retorica „nu o sa le convina celor din UE”, sau „cum era de asteptat si parintii si elevii vor calea mai simpla”, oftatul ca ce cuie domne se faceau pe vremea matale va atrage imediat „sa ii obligam sa manance papushoi romanesc” si apoi ne miram de ce pleaca lumea din tara. Cand o sa realizati ca nu pleaca pentru bani, ci pentru mai multe sanse acordate copiilor lor si scaderea probabilitatii sa nu dea in viata de oameni cu gandire ca a dvs.?

  10. la scoala de elita (puneti ghilimele) urmata de copii mei fiecare clasa avea colectivul sau de mamici grijulii care isi umpleau timpul cu linsul clantei de la cancelarie si negocierea notelor odraselor.
    7 la chimie ?? cuuum nu se poate , copilul meu merita mult mai mult. si de regula profesorul ceda, intersat sau numai dornic sa evite o discutie aprinsa.
    cand am ridicat public problema am devenit un fel de inamic public , cu remarca ca „daca dvs nu va pasa de viitorul copilului, noua ne pasa”
    se pentru ca multi dintre noi am trecut prin scoala comunista si unii dintre noi au fost si ceva olimpici, rog confirmati daca in viata reala poti avea nota 10 pe linie . adica 10 la mate fizica chimie si tot 10 pe linie la sport.

    • Da aveti dreptate. Va dau un exemplu din scoala generala comunista. Avand ceva probleme de sanatate, de postura coloana vertebrala, la sport aveam note de 5si 6. Profesorul de sport preocupat de elevii sai mi a chemat parintii la scoala. Sfatul a fost scutire de sport, caci nu puteam lua baremurile obligatorii si mers la sport medical. Asa am mers 4 ani la centru de sport medical si am redus la minim problemele de scolioza si cifoza. Cati profesori mai fac azi asa ceva ?!! Si era mizerabila scoala in comunism !

      • Da ”era mizerabilă școala în comunism” pentru că începând cu 15 septembrie și până la data de 30 inclusiv, depănușam porumb în insula mare a Brăilei, cot la cot cu batalionul disciplinar și cu pușcăriașii. Eu fiind elev. Mă gândesc cu groază cum trăiau mamele colegelor mele. În timpul vacanței de vară eram obligați să venim cu școala, la stadionul municipal și să pregătim ”marea sărbătoare” de 23 august. În loc să învățăm istoria adevărată, cu bune și cu rele, învățam o mistificare de cel mai prost gust. În loc să învățăm poezii de Eminescu, Coșbuc și Labis, învățam niște ordinării închinate ”marelui conducător”, scuze ”marelui cizmar” și / sau partidului. Doriți să cotinui?

        • Acum se face la fel dar in alta paradigma. Se face indoctrinare religioasa, in loc de istoria religiilor, se merge la curatat de gunoaie si deseuri, la plantat copaci. Nici acum nu se invata istoria adevarata. Elevii din rural aveau mai bune sanse de a face o facultate, mergeau la scoli cu internat. In facultate din 52 de tineri, doar 15 eram din orase, restul din comune. Apoi depinde de gimnaziu si de liceu, caci nu toate au aplicat fara limite, munci agricole si slava partidului comunist.

  11. Un sistem de educatie trebuie adaptat poporului, mentalitatii si caracteristicilor acestuia. De ex nemtii sunt prin nastere ambitiosi si concurentiali, in schimb romanii mai lasa-ma sa te las. Deci la nemti nu se pune accentul pe concurenta, pe triere, ci mai mult pe instruire, dezvoltare, deoarece concurenta vine de la sine. De aceea, in general nu sunt locuri limitate la fac, cu exceptia medicina, fiecare are dreptul sa incerce sa devina ing de ex. Mai tirziu piata va decide cine si-a ales o meserie potrivita, sau nu. E adevarat ca uneori nr de studenti e atit de mare ca salile sunt neincapatoare si se sta pe scari sau in cladiri vecine, online.
    In Ro accentul e triere, exista un nr de locuri, nu stie nimeni cum s-a stabilit acest numar, si se iau doar cei care, chipurile, au insusirile respective, dupa niste criterii inventate care, uneori nu au legatura cu studiu respectiv.

    • In Romania „performanta” inseamna fuga de munca, fiecare doreste studii superioare s-o „duca mai bine” dupa vechea deviza 5 cu mapa unul cu sapa.
      Nu este sustinuta pregatirea profesionala incepand de la parinti si pana la mai marii intelectuali, intelectualitatea romanesca fiind oricum rupta din totdeauna de mediul economic care acum doreste sa vina din urma insa nu mai are cu cine, lipsesc muncitori de tot felul iar din tastatura deocamdata se lasa mai greu efectuate lucrarile la care este nevoie de brate si cap.
      Putem reforma in fiecare an sistemul de inavatamt, nu va produce efecte majore, palpabile pt mediul economic daca nu se va trece urgent la pregatirea profesionala in scoli profesionale, colegii technice, la locul de munca.
      Si chiar daca sa presupunem ca cineva se apleaca in sfarsit asupra acestei probleme va dura cel putin 3 – 5 pana ce tinerii vor ajunge acolo unde este nevoie.
      Cati ministri ai educatiei a avut Romania din 90 pana cum , 30 ? anul si ministrul, pai cum sa iasa ceva inteligent, tinerii pleca cu miille chiar daca vor ajunge doar soferi la firmele de curierat din occident, ce le ofera Romania si mai ales in ce conditii ?

  12. Foarte bun articolul!O analiză corectă și profundă, în acord cu principiile educației,valabile indiferent de regimul politic.Felicitari autorului!

  13. Intodeauna am zis ca acea parte din nota din clasele 5-8 trebuie ponderata cu o ierarhizare a scolilor, una e un 10 la o scoala slaba si alta e un 8 la o scoala buna.
    Intoarcerea in timp pentru admiterea la liceu arata impotenta politrucilor de a reforma sistemul, Caragiale a descris bine sistemul atunci cand se numarau steagurile!
    REFORMA inseamna sa schimb din temelii ceva, adica de exemplu sa dai niste evaluari nationale in fiecare an/semestru/trimestru/modul sau cum se mai numesc acum si mediia din cei 4 ani de gimnaziu sa fie baza pentru selectia in ciclul urmator. Si aceste teste date pe parcursul timpului, esti bolnav te planifici pentru test atunci cand esti capabil sa il dai, ceva gen testarea din SUA pentru terminarea liceului si admiterea la facultate.
    Rentoarcerea la admiterea la liceu e o mare mizerie, tin minte ca la examenul de fizica din treapta a II -a am avut 40 febra si a trebuit sa merg pentru ca altfel nu puteam continua liceul!

  14. Domnilor, traim intr-o republica ce are la baza o constitutie adoptata in timpul unui individ (cel putin) suspect de crime impotriva umanitatii, si voi va mirati ca proiectul educational de tara pentru urmatoarea suta de ani se bazeaza pe legea promovata de doi suspecti de plagiat?

    Mie mi se par perfect coerente evenimentele.

  15. 1.”Un profesor trebuie sa transmita unui numar cat mai mare de elevi din clasa un set de cunostiinte prestabilit.”
    2…. rolul notelor : ele reprezinta o evaluare a modului în care elevul a asimilat sau nu respectivele cunostiinte.
    3. Voi da subiecte mai complicate si deci voi evalua mai sever o clasa mai buna decât una slaba…

    Numai mie mi se pare ca e fractura in logica autorului? El singur afirma ca setul de cunostinte ce trebuie atins e „prestabilit” si ca rolul notei este de a evalua cum a asimilat elevul acele cunostinte (deloc, suficient, bine, foarte bine). Si apoi afirma ca da subiecte mai usoare la clasa mai slaba…adica nu verifica acel set „prestabilit” de cunostinte…

    • Este o observatie buna care cere o explicatie. Notele depind în mod evident de dificultatea evaluarii iar dificultatea evaluarii o stabileste profesorul. Cand face asta tine seama pe de o parte de finalitatea procesului (asimilarea cunostiintelor respective) iar pe de alta parte de nivelul general al clasei. Nu se poate evalua cu aceeasi masura o clasa slaba din rural cu o clasa buna din urban : primii elevi ar fi descurajati iar ultimii s-ar plafona. Ca sa dau un exemplu concret : la capitolul „trigonometrie” voi da doar exercitii standard unei clase mai slabe dar voi adauga exercitii mai complexe in evaluarea unei clase mai bune. Voi considera ca cei care au reusit bine exercitiile standard au asimilat respectiva notiune. Nivelul minimal de cunostiinte cerut e prestabilit, dar daca am de a face cu o clasa buna nu vad de ce n-as incerca sa cer mai mult. Atata vreme cat nu comparam notele celor doua clase nu e nici o problema.

      • Ba e o problema, si inca una MARE! Continuand cu exemplul dvs, unii raman doar cu definitiile functiilor trigonometrice si valorile lor arhicunoscute (pt. 0, 30, 45, 60 ,90), altii vor manipula formule trigonometrice complicate. Cum, la sfarsit, toti ajung sa aiba o diploma cu aceeasi valoare, primii isi inchipuie ca stiu trigonometrie la fel de bine precum cei din clasele avansate. Nimeni nu le atrage atentia ca 10-le lor nu insemna mare lucru intr-un alt colectiv/context!
        Extrapoland (fortez un pic nota, de dragul argumentarii) ajungem sa avem la sfarsit „inculti” care SE CRED „culti” si „prosti” care SE CRED „destepti”! Iar „prostul” care se crede „destept” are obiceiul de a fi foarte vocal (retele de socializare, viata publica, etc)… ca doar si el a terminat o scoala, nu?

        • Tocmai la aceasta serveste un concurs de selectie : sa stabileasca o ierarhie corecta între cei care au terminat acelasi ciclu. Daca s-ar da o diploma de absolvire de gimnaziu atunci n-ar fi o problema ca ea sa aiba aceeasi valoare pentru elevi de niveluri diferite atat vreme cat urmeaza un concurs de selectie dupa. Este chiar punctul de vedere al articolului.

        • Am facut liceu real, am avut note foarte bune la toate materiile, dar fiindca trigonometrie de ex. nu am mai avut niciodata ocazia sa o aplic, aproape ca am uitat si ce inseamna si la ce e buna.

      • Iata explicatia pentru care elevi de 9-10 ajung sa ia 5 la evaluarile nationale. E normal? Cui foloseste daca elevul si parintii sunt amagiti de evaluari mincinoase? Parintele sta 4 ani linistit, stiind ca are copil genial, si cand ajunge sa afle adevarul e prea tarziu. Ce impact are asupra psihicului unui copil faptul ca timp de 4 ani a fost premiant, dupa care e corijent?
        N-ar fi mai normal ca programa sa fie croita pentru elevul mediu, care nu face meditatii, si nu munceste 10 ore pe zi? Iar profesorul sa evalueze dupa programa, nu doar niste capitole arbitrare care sa corespunda nivelului elevului? Pentru asta scoala este reglementata si nu lasata la voia intamplarii. Mai bine nu mai facem scoala, invata fiecare cum poate, pe urma da examen si merge direct la liceu sau la facultate. Sau nu mai punem note deloc, doar promovat sau repetent, daca nu putem sa asiguram un minim de compatibilitate.
        Daca s-ar aplica acelasi principiu si in constructii, cel care face finisajele ar trebui sa reevalueze tot ce s-a facut pana la el, de la fundatie pana la structura, inclusiv sa le reconstruiasaca daca e nevoie. Cand construiesti ceva, fiecare are responsabilitatea sa, te bazezi ca cei dinaintea ta si-au facut treaba, nu ca s-au mintit singuri, si totul trebuie luat de la capat la fiecare etapa.

  16. In orice proces exista o etapa de feed back, adica se urmareste ce efecte au avut anumite masuri, decizii. Nu ar fi necesar un asemenea studiu si in educatie? Ce s-a ales de cei care au excelat ca elevi, studenti si ce s-a intimplat cu cei din coada?
    Ca absolvent de aviatie, pe vremea cind eram extrem de putini, examen f greu, multi pe un loc, m-am uitat in urma sa vad ce s-a ales de noi. Niciunul nu a avut o cariera fulminanta. Cei din virf au clacat in posturi de soarece de biblioteca, sau laborator. Doar unu, din coada clasei, a ajuns mare director. Cu alte cuvinte, sistemul de selectare f dur si aspru, facultatea in sine f grea, am ajuns la finis jumate din citi am pornit, nu ne-a propulsat in virful societatii. Singurii care au facut, cit de cit, cariera, au fost cei plecati.

    Fiecare trebuie lasat sa-si aleaga singur drumul in viata, fara cote, procente, examene, teste, birocratie, etc. Viata in sine e cel mai mare examen.
    Ce nevoi are societatea? Are nevoie de un grup mic de elita, care trebuie selectionat, chiar izolat si incurajat din timp. In rest marea masa, cea care trebuie sa se descurce singura.

  17. Scuze o completare cred ca este bine sa se reinfiinteze atelierele din scoli, nu numai la cele tehnice ci si la cele teoretice, pentru obisnuirea, instruirea personala a copiilor, pentru a face fata vietii de zi cu zi si de ce nu a nevoilor casnice.
    Vorba unui mare
    FILOZOF si el contestat: ORIGINEA FAMILIEI, A SOCIETATII PRIVATE SI A STATULUI….

    • Aveti dreptate, cunostintele si indemanarea dobandie la orele de atelier de la liceul teoretic m-au ajutat nu numai la treburi casnice, dar si la confectionarea de modele experimentale, modele experimentale functionale si prototipuri din domeniul medical.

  18. „notele reprezinta o evaluare a modului în care elevul a asimilat … si nu un element de ierarhizare a elevilor”. In toate sistemele performante evaluarea se face nu pe baza de examene punctuale, ci pe baza parcursului. Elevul trebuie sa dovedeasca un interes constant (pentru toate disciplinele) si capacitate de acumulare. Ba inca sunt atat de „fraieri” incat acorda punctaje semnificative si pentru activitati sportive, culturale, implicare civica, samd. De ce? Pentru ca nu ierarhia conteaza, ci omul, modul in care elevul e pregatit pentru viata.
    Doar in sistemele foste comuniste exista aceasta obsesie pentru ierarhie, pentru „zece”, ideea ca doar cei exceptionali merita sa mearga mai departe si e nevoie de examene draconice pentru departajare. In rest toata lumea a inteles ca nu e nevoie de genii, oricum exista si se descurca singuri, ci de oameni capabili sa extraga, sa organizeze, si sa foloseasca singuri informatia.
    Absolventii romani, cu mici exceptii, nu sunt capabili decat sa recite teoreme, daca-i pui sa indentifice in practica o situatie se blocheaza pur si simplu. Am facut experimentul de mai multe ori si nu sunt in stare sa rezolve o problema practica decat daca o formuezi ca la manual. Ori nu de asa ceva e nevoie, ci de un oameni autonomi, capabili sa gandeasca. Nu-ti formuleaza nimeni problemele, tu trebuie sa le identifici. Teoremele le gaseti in manual, dar de gandit nu gandeste nimeni pentru tine.
    La noi nu se poate face evaluare continua, orice scuza e buna, ba ca sunt profesorii subiectivi, ba corupti. Si totul pleaca de conceptia fundamental gresita despre ceea ce inseamna profesor „performant”. Si anume profesor cu elevi de zece. Ce conteaza ca restul clasei este neglijata, ca avem copii cu o stima de sine foarte scazuta pentru ca nu reusesc sa tina pasul cu „geniile clasei”. Nu din vina lor, ci pentru ca profesorul vrea sa fie „performant”, nu-si permite sa piarda timpul cu ei. In realitate un profesor care are numai elevi de 7-8, poate sa fie mai bun ca unul care are 50% elevi de zece (din care multi de fapt fac meditatii) si restul analfabeti functionali.
    O evaluare obiectiva atat a profesorilor cat si a elevilor ar fi extrem de simplu de facut. Trebuie doar sa se tina cont de corelarea dintre rezultatele la clasa si teste unice periodice (sa zicem pe judet). Profesor bun inseamna nu medii mari, ci incadrare in curbele normale si corelare buna. Cu alte cuvinte, profesor bun e cel care acorda atentie tuturor elevilor, si care noteaza obiectiv. Nu „creatorul de genii”. Dar cati profesori n-ar fi profund raniti sa afle ca de fapt sunt profesori mediocri si ca pretul pentru cele cateva „genii” a fost platit de restul elevilor…
    E clar de ce invatamantul romanesc este cum este. Pentru nimeni nu incearca sa inteleaga de ce alte sisteme functioneaza, si al nostru nu. Nici macar atunci cand copiem ideile. Pentru ca le aplicam dupa ureche, fara sa intelegem ce facem de fapt. Iar jumatate aplauda, jumatate critica. Pana se schimba guvernarea si se inverseaza rolurile.

    • „In toate sistemele performante evaluarea se face nu pe baza de examene punctuale, ci pe baza parcursului.”

      Puteti oferi exemple de sisteme unde selectia pentru accederea la un liceu bun se face pe baza compararii notelor din gimnaziu ?

      • In sistemul american doar liceele care au foarte multe cereri organizeaza teste suplimentare, in general evaluarea se face pe baza dosarului (care contine motivatie, istoric scolar – inclusiv activitatile extrascolare, etc), eventual un interviu. De obicei se prefera un liceu apropiat de casa (valabil si in Europa, de ex in Franta e nevoie de o derogare pentru a merge in alta parte). Exceptie fac liceele private sau cele cu profil specific, vocational sau tehnic, unde se organizeaza testare si interviuri. Conceptul de liceu performant si liceu „prost” nu e dus la extrem ca in cazul nostru. Cine vrea performanta garantata are la dispozitie licee private.

        • „In sistemul american doar liceele care au foarte multe cereri organizeaza teste suplimentare”. Problema e similara si in cel românesc : liceele considerate bune au mult mai multe cereri decat locuri.
          „in general evaluarea se face pe baza dosarului” Imposibil de transpus asa ceva la noi din cauza coruptiei endemice.
          „De obicei se prefera un liceu apropiat de casa (valabil si in Europa, de ex in Franta e nevoie de o derogare pentru a merge in alta parte)” cunosc evident
          sistemul francez : nu e deloc un exemplu bun. Sunt favorizati elevii ai caror parinti au resurse suficiente pentru a locui in cartierul cu liceul bun. Se acorda niste derogari într-un mod totalmente netransparent. Deci, nu.
          „Conceptul de liceu performant si liceu „prost” nu e dus la extrem ca in cazul nostru.” Fireste, dar aces lucru nu poate fi schimbat prin hotarare de guvern.

          • Daca nu o apucam de undeva, cum iesim din situatia asta? Spre deosebire de universitati, scolile primare si liceul sunt considerate „echivalente”. Sursa de finantare e aceeasi, programa e comuna, nu vorbim de fizica nucleara astfel incat sa nu gasesti profesori calificati (e nevoie de alte calitati, empatie, rabdare, etc), deci nu prea exista motive obiective ca o scoala sa fie mai buna decat alta. Din acest motiv in alte parti admiterea pe baza de ierarhie e mai degraba exceptie decat regula, criteriul principal fiind distanta.
            Cand ii spui unui strain ca scoala copilului e la o ora distanta, se uita la tine ca la ceva de pe alta planeta. Cum adica, nu exista scoala langa casa? Nu intelege cum pot sa existe diferente atat de mari intre scoli din acelasi oras.
            Problema este ca avem programe incarcate la care un elev de nivel mediu, care munceste doua ore pe zi, nu poate face fata. Scoala nu e facuta ca elevul sa faca meditatii, nici ca sa munceasca 4-5 ore pe zi. Nici profesorii nu pot preda toata materia pentru ca nu le ajunge timpul. In plus profesorii (implicit scolile) care au elevi cu rezultate slabe sunt considerati slabi. Asta inseamna inspectii, evaluari, adica bataie de cap. Si atunci intervine arbitrariul, profesorul nu mai preda toata materia, mai lasa de la el la evaluare, si toata lumea e multumita.
            Asa se face ca fiecare scoala are propria scala de evaluare, nu putem avea o evaluare continua obiectiva, de unde si necesitatea examenelor. Acest lucru era cunoscut, de aceea s-a ales ponderea de doar 20%, cu intentia de a fi crescuta treptat pe masura ce s-ar fi imbunatatit calitatea evaluarii.
            Alt motiv este ca profesorii din primar si secundar sunt platiti prost si priviti „de sus” de catre cei din minister si invatamantul superior, cand de fapt sunt cei mai importanti, pentru ca ei formeaza caracterele.
            In concluzie, sistemul e cel incurajeaza coruptia si lipsa de calitate. Si in loc sa se lucreze la asta, se baga gunoiul sub pres. S-a schimbat guvernarea, s-a schimbat „strategia”. Cand vor veni „ceilalti” (daca o mai avea cine si n-ajungem la alianta unica) lucrile se vor inversa si o luam de la capat. Intre timp putem sa ne miram mult si bine de ce nu merge…

            • din motive istorice la noi exista diferente mari intre licee. Cand ne gandim la o reforma trebuie sa tinem cont de acest fapt care nu se poate schimba decat pe termen f lung.

          • Ca sa avem licee americana trebuie sa avem economie americana. Ori noi acum suntem o tara de consum. Comparatiile cu tari puternice, Germania, Olanda, Franta sunt desuete. Acolo invatamantul este in corelatie cu cerinte economice . In Ro este pe de laturi. Cu actualul ministru avem doar nevoie de elevi de liceu si facultati ca sa nu dispara, dar de calitate nu este necesar.

  19. Am citit aici atât articolul cât si comentariile. Unele pertinente, altele mai puțin. De 9 ani sunt stabilit in Germania. Am un copil de 11 ani, care a făcut 5 clase in această țară, ultima (clasa a V-a) într-un Gimnaziu. Ei bine, există o selecție pentru a ajunge la Gimnaziu, nu cum spunea cineva de aici. Și anume media notelor din clasa a IV-a. Mai departe însă, in Gimnaziu, rezistă cine poate si e capabil pentru că materia predată este mai aprofundată față de alte școli (Real Schule sau Mittel Schule). Deci, în Germania, o primă selecție se face după absolvirea clasei a IV-a. Soarta a făcut ca de anul acesta, copilul meu să se mute in Elveția. Acolo, selecția se face după clasa a VI-a. De la clasa a VII-a începe Gimnaziul sau alte forme de învățământ. Până atunci e școală primară. Intrarea într-un Gimnaziu elvețian se face pe bază de CONCURS (Examen) si este recomandată pentru cei care doresc pentru copiii lor o universitate umană. Pentru facultățile tehnice (formarea de ingineri in orice domeniu) se poate merge și pe altă cale (școală secundară) care pe lângă școală te învață si o meserie de regulă înrudită cu Facultatea tehnică pe care copilul dorește să o facă. Admiterea in Universități este pe bază de concurs, iar cea in Facultățile tehnice este liberă. Tind să cred că sistemul elvețian este cel mai „actual” din punct de vedere al evoluției copilului. E doar părerea mea. Poate, ar trebui adaptat și la nevoile României.

    • Ei bine, există o selecție pentru a ajunge la Gimnaziu, nu cum spunea cineva de aici. Și anume media notelor din clasa a IV-a.

      Sunt in Ge de peste 32 de ani. Am avut copil si am nepoata in sistemul german. Nu e vorba de nici o medie, ai inteles gresit. In final e recomandarea profesorilor, care spun sa merga la o forma sau alta de scoala. Bineinteles ca aceasta recomandare se face pe baza rezultatelor, dar nu se face o medie, adica in clas 1-a a luat nota 10 (unu, la nemti) si in a patra 2 (sase la nemti) si deci poate sa mearga la gimnaziu. Oricum, nu exista nici un fel de EXAMEN. Dar sunt si alte cai, atunci cind cei care doresc neaparat sa merga la gimnaziu, desi au fost respinsi de profesori, pot da un examen suplimentar.

  20. Și apropo de note, că am uitat și este foarte important de știut acest lucru. Atât in Germania cât și în Elveția, notele sunt confidențiale și nu există ierarhii între copii la sfârșitul unui an sau ciclu școlar.

  21. În frunte cu autorul articolului (cu ale cărui păreri sunt în mare parte de acord) nimeni în afară de două persoane NU SCRIE CU DIACRITICE. Mi se pare o carență importantă a celor care își dau cu părerea despre învățământul în ROMÂNIA. Oameni buni, domnule Mihai Damian, e chiar așa de dificil să scrieți corect în limba română?

  22. Nu cumva „vechile metode” alea „comuniste” dat au de dinainte de …..comunism?
    M
    Nu de alta dar in anii 60 Lazar, Vitezazul Cantemir, aveau un prestigiu neehalat de alte licee cu clădiri cam la fel de vechi
    ..

  23. De acord ca notele de pe parcurs nu au ce cauta la admitere. Sunt absolut irelevente in contextul unui concurs, o stiu toti elevii si parintii cu copii in gimnaziu. Ponderea ei a tot scazut de-a lungul anilor, din acest motiv, iar in prezent nu mai e, in sfarsit, deloc. Nici la urmatoarea Evaluare Nationala.

    Dar, cu tot respectul, despre ce vorbiti? Admiterea in liceu nu se facea nici pana acum pe baza mediei din gimnaziu, ea era doar o mica (aproape irelevanta) parte din nota de admitere. Evaluarea Nationala (EN), dincolo de denumirea sa nefericita, a reprezentat, intotdeauna, chiar CONCURSUL de admitere, de care e si a fost oricand nevoie. Mai mult, e cea mai corecta metoda de a concura, deoarece
    1. ierarhizeaza TOTI ELEVII DINTR-UN JUDET, printr-un singur concurs, pe baza unor probe identice, date in conditii absolut echitabile. E un concurs de admitere direct si nediscriminatoriu.
    2. permite exprimarea optiunilor pentru liceele din judet la care elevii doresc sa intre, in ordinea preferintelor, iar algoritmul de distribuire ia elevii din tot judetul in ordinea notelor din ierarhia obtinuta prin concurs si ii aloca la locurile ramase libere la fiecare pas. Elevii foarte competenti ajung la liceele bune fara nicio problema pe baza acestui algoritm, iar ceilalti ajung la licee/optiuni potrivite nivelului lor de pregatire, asa cum e normal.

    Ideea de a organiza un concurs separat pentru fiecare liceu e un pas enorm inapoi, in primul rand din cauza ca nu ofera tutror posibilitatea de a concura in mod egal, la toate liceele deodata. De ce sa organizam o a doua sesiune pentru 5% din elevi la unele dintre colegii, cand putem sa ii distribuim corect si echitabil, din primul pas, pe baza concursului deja existent, exact la liceele pe care media lor la concurs le-o permite? Astfel, nu vor exista situatii incorecte, cum e cea in care un elev bun care a concurat la un liceu „de elita” ajunge la o scoala mai slaba decat un elev mediu dar care a concurat altundeva. Cu un cocnurs unic si general, care ii ierarhizeaza pe toti, va intra la un liceu decent, mai potrivit nivelului sau.

    Si, daca va ganditi ca media multianuala era o problema majora pana acum, sa stiti ca nu era chiar asa: ponderea sa era de 20% (deci Evaluarea Nationala conta cu 80%), iar mediile din gimnaziu au fost oricum destul de apropiate (e o realitate, nu discutam acum motivele) ca influenta lor sa fie minima in nota finala. Oricum, aici solutia nu e inventarea unui nou concurs, ci pur si simplu eliminarea completa a acestei medii multianuale. Deci e simplu sa fie folosita pentru ierarhie doar nota de la EN, care, inca o data, e un concurs absolut valid si echitabil.

    Organizarea separata de concursuri la licee e incorecta si, dincolo de faptul ca hraneste grupurile de interese formate in jurul unora dintre licee, are dezavantajul ca nu ofera egalitate de sanse. Liceele sunt institutii de invatamant publice, de masa, nu sunt entitati private de nisa, deci trebuie oferite tuturor elevilor sanse egale de acces, in functie de competentele fiecaruia. Iar lista de optiuni, valorificata de o ierarhie obtinuta printr-un concurs cu subiecte unice si date in aceleasi conditii pentru toti elevii din judet, e cea mai buna solutie.

    • „influenta lor sa fie minima in nota finala.” Chiar daca influenteaza admiterea/respingerea unui singur elev si tot e prea mult.
      „Ideea de a organiza un concurs separat pentru fiecare liceu e un pas enorm inapoi, ” absolut de acord.
      „Deci e simplu sa fie folosita pentru ierarhie doar nota de la EN, care, inca o data, e un concurs absolut valid si echitabil.” idem, este chiar ideea articolului. N-am scris despre propunerea ca fiecare liceu sa-si organizeze propria admitere. Mi se pare o prostie.

      • Atunci e OK. M-a derutat, in concluzia dvs., textul „constatam ca sistemul e avariat si singura solutie de reparare e sa revenim la cel vechi”. Nu putem constata asta, pentru ca nu e nevoie sa revenim la sistemul vechi. Solutia e pastrarea celui curent (EN), echitabil, deja instalat si validat logistic de multi ani de zile, cu o singura mica modificare: renuntarea completa la media multianuala, adica utilizarea doar a notelor de la probele care chiar fac parte din EN.

        Ceea ce chiar s-a intamplat deja, anul acesta va exista doar EN, fara media anilor.

        Incercarea de a reveni la sistemul vechi e o problema falsa, propusa de minister pentru a justifica pasul urmator pe care il incearca, programat a fi facut peste 2 ani, prin care vor sa introduca aberantele examene separate, organizate in anumite licee. Deci vor aplica un singur an solutia normala, modificand putin metodologia deja existenta, ca apoi din anul urmator sa modifice radical sistemul, inspirandu-se din ce era inainte de ’89. E aberant si odios. Si nu are nicio justificare. Pretextul „excelentei” invocat de ministru, pe care unele „colegii” ar dori-o, e fals: elevii foarte buni se vor plasa oricum in partea superioara a ierarhiei EN, deci liceele bune vor avea „excelenta” asigurata. E o chestiune dependenta doar de modul in care sunt contruite subiectele de la examenul unic national (probele din EN), usor de controlat pentru ca programa de gimnaziu e unica, nu depinde de licee.

        De acord, chiar daca un singur elev e dezavantajat de media multianuala, e o problema. Tot asa, chiar daca un singur elev nu intra la un liceu corespunzator nivelului sau in raport cu ceilalti elevi, doar pentru ca a candidat initial la unul la care nu a reusit sa intre, e prea mult (ma refer la sistemul pe care il promoveaza de fapt ministerul, din motive obscure).

      • Dacă totul tine de această EN (mărturisesc nu cunoșteam acest lucru), iar notele de pe parcurs nu mai contează absolut deloc, atunci de ce mai e necesară promovarea claselor? Dacă elevul învață acasă cu părinții sau frații mai mari sau își permite meditatori privați la toate materiile evaluate național, de ce să mai meargă la gimnaziu? Direct la liceu ar fi si cheltuieli mai mici pentru stat, până la urmă.

        • E o critica pertinenta : elevii vor tinde sa învete mai mult la materiile care conteaza la EN neglijand restul. Solutiile ar fi sa creasca numarul materiilor la care se da EN cu una doua optionale. De asemenea s-ar putea adauga materii la exemenul de bacalaureat.

          • Inainte de anul 1970, la bac se dadeau examen la 7 materii. Si asa a fost si perioada de inainte de 1948. Si acum este grei la trei materii. Si se mai dadea o verificare la lb.romana si matematica la clasa a patra.

  24. Ce-i cu cepele alea din spatele tau domnule Damian – nume de demoniu??
    Comunismul și politicul deformează desigur criteriile… modelând ceva utopic. Însă, ce face că unele clase să fie bune și altele nu și care de fapt rolul scolii, că olimpicii in afara de medalii și respect nishat nu dau mare lucru comunității daca nu din puși la lucru in domeniul lor de excelență?? Nicușor Dan și-a greșit grav domeniu, carevasăzică.

    • Ma-ntelegi, carevasazica, daca bagi in toate institutiile, politic, neaveniti, incompetenti, pe cei care eludeaza regulile si criteriile prestabilite prin legi si regulamente. Ori pe cei care nu si-/au dovedit in niciun fel, sub niciun chip, competentele in domeniile in care/ pentru au fost pregatiti de catre COMUNITATE din Bunul tututuror…

  25. Pe de-o parte: lugu-lugu, meditatii si cadouri la profesori, ca sa dea note mai mari loazei, sa termine copilu’ „generala” cu medie mare.
    Pe de alta parte: examen de admitere anonimizat si inca un examen de „treapta a doua”, ambele cu lucrari corectate de profesori din alt judet, examen obligatoriu de limba romana (cel putin vocabular si gramatica) la Bacalaureat.
    Chiar sa fie asa o mare filosofie sa alegi intre cele doua, daca scopul este sa avem tineri educati?!…

  26. Ceva imi pare cumva exagerat in acest articol. Autorul presupune ca scoala generala din Romania poate ajunge rapid la standarde finlandeze: fiecare elev e tratat individual. cu aptitudinile lui si cu o fisa separata privind progresul scolar, profesorii au devenit cu totii dedicati meseriei 100%, clasele au masim 15 elevi, exista resurse din belsug, totul a devenit roz.

    Nu cred ca e cazul, cel putin deocamdata. Propunerea mea ar fi alta: mediile din clasele 5-8 sa conteze intr-un anumit procent la examenul de adminitere, dar nu ca astazi.

    Ar trebui date evaluari nationale unice la finalul claselor, evaluari complexe, pe modelul testelor PISA. Care sa contina elementele de baza privind limba romana, matematica, biologia, istoria, fizica si chimia. Media acestor evaluari ar putea sa reprezinte un anumit procent (de la 20% pana la 50%) din media generala de admitere in liceu. Mi se pare singura cale in conditiile actuale din Romania pentru a impinge cumva lucrurile inainte in scoala generala. Poate vad eu gresit, dar cred ca sistemul care se bazeaza doar pe examen va duce la un dezinteres masiv in randul elevilor si al parintilor privind alte materii decat romana si matematica.

    Mai mult, datele statistice din aceste evaluari ar da indicatii extrem de precise privid scolile si elevii cu deficiente mari, unde trebuie alocate resurse suplimentare. Si asta inca din primele clase, cat mai e inca timp de corectii.

    P.S. Pentru cei care cred ca acele evaluari nationale ar putea fi viciate, lucru de asteptat in Romania: simple analize statistice ar arata rapid unde sunt abaterile majore si acolo s-ar putea face anchete si s-ar putea relua examenul. Dupa 1-2 ani lucrurile s-ar calma rapid si examenle ar fi luate ca atare, fara prea mult stres. Mai ales tinand cont ca niciun examen nu e cu adevarat decisiv.

    • Nu presupun ca fiecare elev e tratat individual de profesor in scoala româneasca ci spun ca folosirea notelor la un concurs de admitere indeparteaza volens-nolens profesorul de acest deziderat. Cand vorbim de evaluari nationale vorbim practic de probe de concurs date în aceleasi conditii. Desigur ca pot fi mai multe, in perioade diferite si la mai multe materii, am scris si in articol.

  27. Vad ca in „detalii si maruntisuri” discutam mult si bine insa ar fi mai indicat sa fie interzisa schimbarea unei reforme in invatamant pe cel putin 5 ani altfel nici una dintre ele nu isi va putea face efectele si revin cu marota pe care o am, invatamantul profesional trebuie ridicat la „proiect de tara” printr-o reforma pe masura.

  28. Sunt de acord ca notele din scoala generala sa nu conteze la intrarea in liceu. Competitia pentru intrare in liceu nici macar nu ar trebui sa existe. Copiii sunt prea cruzi la 13-14 ani sa treaca prin asa ceva.

    Exista solutia organizarii educatiei in SUA care ar rezolva parte din problemele educatiei din Romania. La terminarea scolii generale in SUA nu exista nici o competitie la intrarea in liceu. Copiii merg la liceele la care sunt arondati, mai putin daca aleg sa mearga la licee private. In felul asta, copiii sunt scutiti de calvarul meditatiilor private pentru note si notele isi pierd relevanta. Comunitatile locale sunt obligate in SUA sa asigure calitatea procesului de invatamant si exista un district scolar al carui supraintendent si membrii consiliului sunt alesi prin vot public, ca orice fel de demnitat. Consiliul districtului scolar se intalneste public periodic si primeste interpelari. Districtul are un buget aprobat de autoritatile locale, insa are dreptul sa propuna taxe speciale, cum ar fi o taxa temporara pe proprietati imobilare pentru cresterea finantarii districtului, taxe aprobate de electorat prin sesiuni de alegeri speciale. Superintendentul are dreptul sa angajeze si sa concedieze directorii de scoli, care directori au dreptul sa angajeze si concedieze profesori potrivit reglementarilor legale.

    Nu stie nimeni mai bine decat comunitatile locale despre cum trebuie sa arate procesul de educatie al copiilor.

    Singurul punct de competitie este in SUA la intrarea in facultate. Exista teste de aptitudini standardizate, disponibile in mai multe sesiuni in ultimii doi ani de liceu, care stabilesc ierarhia elevolor in aptitudine. Sunt ghiduri si sesiuni de simulare pentru testele SAT, si facultatile sunt cele care decid criteriile de admitere. Unele iau in considerare doar testele SAT, altele considera in plus activitatile profesionale si extra-profesionale, iar unele considera si media la terminarea liceului, mal ales facultatile de elita.

    In general, daca elevul nu vrea sa se duca la o facultate de elita, media nu prea conteza.

    Cred ca un astfel de model ar merge in Romania, iar ministerul s-ar ocupa doar de standarde de educatie, lasand administrarea educatiei in maini mai competente.

    Singurul lucru care nu ar merge in Romania, ca si in SUA, este arondarea la un liceu. In SUA zonele cu scoli bune sunt mai scumpe decat alte zone, sunt mai bogate si isi permit bugete mai bune pentru educatie. Daca asa un sistem ar fi implementat in Romania ar exista o migratie in zonele bune bazat pe adresa, numai sa fie plasati copiii la scoli bune. Se intampla si in SUA, insa nu foarte frecvent.

    • „Singurul lucru care nu ar merge in Romania, ca si in SUA, este arondarea la un liceu.” Exact. Pare o solutie buna dar nu merge în Romania unde va duce catre o migratie catre zonele bune. Si nu numai. Dupa cum probabil stiti exista in Romania obiceiul „luarii in spatiu”, adica cineva care obtine domiciliul in localitate fiind „luat in spatiu” fictiv de un proprietar de acolo. Ar iesi un haos.

      • Exista un leac si pentru asta. Universitățile americane cer proba de rezidenta pentru plata de taxe mai mici pentru rezidenți, pentru a evita astfel de situații. Adică cer ca aplicantul sa fi locuit doi ani in circumscripție înainte de aplicație ca sa fie cererea aprobată. Proba de rezidenta e destul de dură, constând inclusiv in declarația de taxe apărând la adresa respectiva, plus înregistrarea mașinii si utilități plătite.

        Cu condiții dure de rezidenta, in care un părinte trebuie sa facă dovada ca efectiv locuiește acolo, nu prea văd cum merge cu luarea in spațiu.

        Mai sunt cazuri si in SUA de luare in spațiu si școala poate angaja agenți privați sa vadă unde locuiește in realitate familia. Dacă locuiește in alta parte decât unde declara, copilul e eliminat din școala.

        Sunt leacuri si pentru năravul asta românesc.

        • Leac exista la toate dar daca reforma invatamantului presupune angajarea de agenti care sa verifice unde locuiesc elevii…., declaratii de taxe la adresa respectiva … (in România salariatii nu declara venit, se iau taxele direct din salariu) n-o prea vad facuta in urmatorii 50 de ani. Pe urma sunt muulte alte probleme. ce ne facem cu copiii din rural unde nu sunt licee ? La ce liceu ii arondam ? Sistemul cu pricina exista si in Franta. Rezultatul e ca lumea se ingramadeste la putinele licee private unde selectia pe baza de dosar e total netransparenta (ca si derogarile de adresa de la liceele publice de altfel).

          • De ce trebuie arondati neaparat copiii din mediul ruaral la un liceu ? o scoala profesionala ar fi mai indicata si in folosul lor.

            • nu cred ca putem în mod serios sa declaram ca elevii din rural nu au aceleasi drepturi ca si cei din urban.

            • Stimate Damian, poate m-am exprimat gresit, pt mediul rural este nevoie de mai mute oferte de scoli profesionale decat de licee.

            • Daca ar fi fost astfel, n-ar fi aparut in veci vreun Gheba…
              Poate ar fi trebuit sa spuneti:
              AUTOMAT!

          • Sa nu va închipuiți că există licee în SUA și în localitățile mici. Districtele școlare sunt destul de mari și elevii din zonele rurale sunt arondați la cel mai apropiat liceu. Din cauza distanțelor mari, copiii merg cu autobuzul școlar la cursuri mai peste tot în SUA.

            Mai sunt și alte documente care pot dovedi rezidența în România, cum ar fi plata facturilor, unde e înregistrată mașina, și plata asigurărilor și abonamentelor de telefon. Documente de felul ăsta sunt folosite curent în SUA. Ba chiar USCIS mi-a cerut un contract de închiriere în regulă la acordarea cetățeniei ca să fac dovada de rezidență locală. Unde se caută soluții, există.

            • Sigur. Dar aceasta inseamna sa cuplam reforma scolara cu o reforma administrativa profunda. ¨Romania nici macar nu stie cati cetateni au domiciliul in strainatate la ora actuala. In acelasi timp trebuie sa trasam o harta scolara in conditiile in care din motive istorice liceele din Romania se impart in „bune” si „rele”. Si chiar daca am reusi toate acestea si am ajunge la nivelul administrativ si de uniformizare a invatamantului ca în Franta (in cat timp ?) tot nu e clar ca ar fi bun sistemul. Fiindca in Franta nu e din moment ce cei mai buni elevi fug la privat.

  29. In Suedia, intrarea la liceu, care e de trei ani, se face pe baza de optiune. Pentru departajare se ia ordinea unscrierii. La facultate se intra in functie de media din tot liceul si departajare ordinea inscrierilor. Nu se dau probe eliminatorii de specialitate. Bacalaureat nu exista.

  30. Nu se poate face o verificare in Ro ca in SUA pentru ca informatiile nu sunt inca in format digital si merg pe hartie. Acolo, scoala cere date de la serv.taxe si impozite, telefonie si cablu, politie, asigurare sanatate si esti repede dibuit. La noi sa mai treaca inca 30 de ani!

  31. Mda, notele din cursul anului nu trebuie sa conteze. Tinerii trebuie invatati cu concursurile si competitia. In plus, notele pot fi cumparate. Examenul mai putin. Cei care nu se simt pregatiti psihic pentru un concurs, sa se pregateasca special. (Asa cum se mediteaza la diferitele materii, trebuie sa se pregateasca pentru un concurs.) Viata este un concurs continuu. Nu avem, ce face cu avortoni!(Psihici.)
    Dar, ar trebui un numar mai mare de licee. In special vocationale.
    In ce priveste admiterea la facultate, cred ca glumiti, acum cand sunt atitea facultati private, unde intri si fara bac.
    In esenta subscriu la ideea articolului, dar trebuie si o plasa de siguranta pentru cei cu aptituidni speciale, care nu au chef de mate, fizica, chimie etc.

  32. Examenul organizat de fiecare colegiu national in parte e o mare prostie, pentru ca:
    1. nu exista mecanisme de selectie a profesorilor de elita pe criterii de performanta (vrei elevi buni – atunci ofera educatie de calitate).
    2. nu exista un cod deontologic pentru corpul profesorilor care sa interzica meditatiile oferite elevilor care se inscriu la examenul de admitere sau elevilor care invata la respectiva unitate de invatamant (daca vrei elevi buni, trebuie sa-i elimini din start pe cei care se pregatesc strict pentru examen/note, fara mare valoare in rest)
    3. dependenta de factorul politic in ceea ce priveste finantarea creeaza suspiciuni serioase legate de corectitudinea organizarii examenelor respective. La noi se „cumpara” doctorate, diplome, orice. Nu exista nici o garantie ca subiectele nu vor fi „vandute” domnului prefect/primar/consilier, pentru fetita/baietelul lui foarte-foarte talentat(a). Asta pune semne serioase de intrebare cu privire la „performanta” institutiei respective.
    4. nu exista un mecanism de identificare si ofertare a elevilor supradotati, inainte de examinarea propriu-zisa, pentru a garanta performanta de top a institutiei respective (vrei sa fii liceu de elita, trebuie sa livrezi rezultate de top si asta presupune sa ai elevi supradotati pe care sa-i pregatesti pentru performanta). Simpla examinare nu garanteaza nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

Contributors: Giulia Sfameni Gasparro, Moshe Idel, Giovanni Casadio, Maria Vittoria Cerutti, Dana Jalobeanu, Pietro Daniel Omodeo, Sascha Freyberg, Arianna Migliorini, Edward Kanterian, Roberta Moretti, Gregory Spinner, Laura Teodora David, Dorin David,  Daniela Dumbravă and Bogdan Tătaru-Cazaban. Cumpara volumul de pe ZetaBooks
„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro