Algoritmii sunt parte din viața noastră într-o măsura copleșitoare. Algoritmi ne recomanda produsele de cumpărat, algoritmii moderează mesajele pe rețelele sociale, algoritmii ne construiesc profilul social, financiar, profesional, psihologic. Avem fiecare dintre noi, in marile baze de date profiluri bazate pe corelațiile pe care le fac algoritmii diferitelor aplicații. Profilurile de utilizator vor rămâne în baze de date, deținute de mari companii, la nesfârșit și vor fi din ce în ce mai acurate. Lucrurile sunt abia la început.
Algoritmii aceștia au multe neajunsuri pentru noi, clientii, utilizatorii, cetățenii care le folosim. Pe baza lor putem fi manipulați, exploatați, prin ele se întăresc stereotipuri de gen și rasa, se creează polarizare politică și ne pot baga în situații foarte neplăcute. Suntem noi sau cel puțin putem deveni acum cetățeni cu drepturi depline în lumea digitală?
Discutăm mai jos cu profesorul Răzvan Rughiniș, care de curând și-a lansat cartea Societatea digitală. Stăpâni, cetățeni sau sclavi?, apărută la editura Humanitas, despre câteva dintre problemele pe care le pune societatea digitală și felul cum ne exploatează algoritmii.
Aș vrea să începem să discutăm problematica din această carte, recent apărută la Editura Humanitas, dintr-o perspectivă mai personală. De pildă, care-s experiențele dumneavoastră, de ce neajunsuri ați avut dvs. parte cu reclamele țintite, cu felul în care se comportă algoritmii pe rețelele sociale, pe site-uri, pe youtube, pe Google?
Eu mă consider un cetățean foarte norocos să trăiesc în aceste vremuri, în care tehnologia vine să sprijine intenții încă ne-născute în mintea noastră. Și adesea ne bucurăm de toate aceste binecuvântări aduse de tehnologie doar la un singur click distanță. Și din cauza aceasta șocul când tehnologia derapează este și mai mare. Decât să fac niște analize foarte structurale, as povesti niște întâmplări, cu un rol mai degrabă anecdotic. N-aș face acuma judecăți pentru întreaga industrie, povestesc doar lucruri personale, autentice. Una dintre întâmplările care mi-a dat un fior pe șira spinării a fost într-o vacanță. Tocmai când ești cu garda mai jos. Eram în vacanță, în luna august, în Budapesta.
La un moment dat, stând alături de soția mea, primesc un mesaj de la niște prieteni care spuneau: și noi ne îndreptăm spre Budapesta. Rezervă-ne te rog ceva în zona în care te afli și tu, ca să putem petrece seara împreună. Moment în care, automat, bucuros de binecuvântarea tehnologiei, deschid Booking de pe telefonul mobil și caut în zona în care ne aflam opțiuni de cazare. Șoc! Îmi dau seama că mă uit la niște prețuri mult mai mari decât mă așteptam. O întreb pe soția mea, atât de mult plătim? Acestea-s prețuri de Paris. Atâta plătim noi cazare Budapesta? Ea foarte surprinsă, nu, nu este un preț OK, cum de tu ai astfel de oferte? Zic uită-te, telefonul mi se descarcă. Hai, te rog, să intrăm la un Starbucks, astfel încât să putem continua căutarea. Intr-un Starbucks, bag telefonul la încărcat. Un telefon care era adevărat sub 20 % sau 15 %. Când îl pun la încărcat, toate prețurile scad la jumatate. Toate prețurile instant, vizibil, în momentul când eu am am alimentat telefonul, s-au înjumătățit. Au scăzut în continuare, erau încă peste ceea ce plătise soția mea, cea care făcuse rezervările, dar înjumătățite față de cu cinci minute înainte, când telefonul meu era în prag de a-și da duhul. Investighez, și aflu că modul prin care Booking stabilește aceste prețuri personalizate, față de care mulți avem emoții pozitive, este pe baza unui număr extraordinar de mare de parametri. În primul rând urgența pentru utilizator, o aplicație de mobil mi-a știut nivelul bateriei.
Cazarea noastră fusese făcută de soția mea și din punctul de vedere al Booking eram pentru prima oară în Budapesta. Așa că m-a considerat un turist neexperimentat, fără niște repere pentru aceste cazări și a exploatat acest fapt la maxim, ajungând la mai mult de trei ori prețul pe care soția mea l-a obținut făcând aceeași operație din confortul unui laptop a cărui baterie nu era în nivel critic. Deci, plaja aceasta de informații pe care aceste aplicații le colectează și modul cum ele sunt folosite împotriva utilizatorilor adesea nu sunt înțelese, cunoscute. Aceasta a fost un moment de duș rece în care mi-am dat seama că este o relație asimetrică în care noi proiectăm intenționalități pozitive ale acestor aplicații, fără să avem vreo modalitate să verificăm dacă ele sunt sau nu oneste, dacă ne exploatează sau nu.
Mergem cu Uber adesea și ne așteptăm ca Uber să aibă interesele noastre, ale clienților ca obiectiv principal. Dar Uber își schimbă algoritmul chiar pe parcursul unei singure zi. Au fost numeroase articole în presa britanică. Revista Wired a investigat momente în care algoritmul de la Uber era menit tocmai să exploateze turiști, utilizatori vulnerabili, care nu cunosc starea orașului. La un moment dat, verificând istoricul soției mele de călătorii Uber, mi-am dat seama că face niște trasee adesea mult mult mai lungi. Diferența dintre Uber și un șofer de taxi este că, chiar dacă te duce prin locuri ocolite pentru a-ți face o cursă mai lungă, odată coborât dintr-un taxi, rămâi cu paguba unei singure curse. Uberul va reuși să te profileze.
Acum există o investigație. Iar acesta investigație este un proces lung, în care rolul central l-au jucat mai multe ONG-uri preocupate de abuzurile pe care aceste companii de tehnologie le-au făcut asupra utilizatorilor. Ele au încercat să obțină un răspuns față de aceste situații extraordinare. Și într-un fel sau altul, cred că acesta este punctul de inflexiune în care ne aflăm, acela în care ne dăm seama că tehnologia este parte din viața noastră și ne așteptăm ca societatea, într-un parteneriat cu aceste companii, să explice situații de genul ăsta, să poată să fie acountable, să fie responsabile față de deciziile pe care le iau astăzi.
Nu înseamnă că lucrurile sunt neapărat rele cu cockies sau cu algoritmii care te profilează. De pildă, eu am ales un serviciu de streaming de muzică exact pentru motivul că prezice foarte bine ceea ce ceea ce îmi place și îmi dă noutățile muzicale dorite. Există și un factor pozitiv în urmărirea preferințelor.
Fără îndoială. Sunt cu adevărat bucuros că trăiesc aceste vremuri în care deciziile și preferințele mele sunt augmentate de tehnologie. Și, fără îndoială, cartea nu își dorește în vreun fel să infirme beneficiile majore de procesare a unui volum mult mai mare de informații.
Acest sistem de recomandări te ajută să explorezi un spațiu muzical, literal mult, mult mai mare și să obții recomandări care să-ți scurteze căutarea. Recomandări de produse mai ieftine când cumperi online, muzică, cărți și așa mai departe. Și astea sunt lucruri reale și cred că nu trebuie să ne îndepărtăm de aceste beneficii. Problema este când vorbim de anumite sectoare ale societății în care regulile sunt foarte diferite. Nu este o problemă când Amazonul îmi recomandă un produs de care eu n-am nevoie, îl voi ignora. Însă lucrurile devin foarte problematice în momentul în care un sistem algoritmic folosit în justiția americană, menit să evalueze gradul riscului de recidivă al unui cetățean, îi refuză pe baza algoritmilor eliberarea condiționată. Există astfel de investigații, făcute de exemplu de ProPublica, un ONG de mare anvergură din Statele Unite. Ei au demonstrat că există o discriminare în primul rând rasială, de proporții masive. Pentru că, în mare parte, aceste decizii algoritmice se bazează pe o etapă de antrenament, pe date din trecut. Ne place foarte mult să ne considerăm persoane morale și integre și să nu ne uităm cum gândeam noi acum 10 ani. Din multe puncte de vedere, societatea progresează. Acești algoritmi progresează mult mai încet, pentru că ei sunt de multe ori antrenați pe comportamente sexiste, rasiste și așa mai departe, pe care noi astăzi nu le mai acceptăm cu înțelepciunea comună, dar care le vom vedea replicate în momentul când algoritmii vor fi antrenați pe seturi masive de date, de multe ori ce vin practic dintr-o altă societate, una trecută.
De de multe ori aberațiile nu sunt intenționate e vorba de produse imperfecte. De pildă, o jurnalistă și-a făcut un profil pe Lensa. Ea era de origine asiatică. Un sfert din avatarele ce i-au fost create de Lensa erau aproape porno, spune ea. Și a analizat lucrul ăsta. Internetul are o mulțime de astfel de stereotipuri, iar programul respectiv de algoritmi a preluat informația existentă de pe internet. Adică algoritmii întăresc stereotipurile.
Când vorbim de zona aceasta de pasiuni și preferințe, cred că costurile sunt foarte mici. Totuși, eu aș încerca să discutăm despre oportunitatea folosirii acestor decizii, de multe ori conservatoare, algoritmice, care pot să eșueze. Norma justiției occidentale este ca mai degrabă să scape 10 oameni vinovați nepedepsiți decât să pedepsești un om nevinovat. Algoritmii aceștia pedepsesc oameni nevinovați. Avem săptămâna trecută un incident în care o persoană de culoare a fost oprită și arestată pentru 48 de ore de către poliția americană, doar pe baza unei identificări faciale. Deși avea cu 25 de kilograme mai mult și nu fusese niciodată în statul în care se comisese infracțiunea. Deci, avem această automatizare a deciziilor de investigație și de acuzație. Persoana respectivă a avut norocul să poată să demonstreze că nu fusese vreodată în statul în care s-a comis infracțiunea.Dar a existat o disrupere masivă a vieții acestei persoane, pentru că a fost scos de la muncă și altele. Statele Unite funcționează foarte diferit, deci aceste sisteme de recomandări când sunt aplicate în justiție, ajung să aibă costuri mult mai mari.
Revenim totuși la la Lensa. E adevărat că aplicațiile acestea sunt conservatoare. Dar ce este normalitatea? Pentru că, într-adevăr, aceste modele de inteligență artificiale reușesc să să identifice corelațiile în pattern-uri. Dar realitatea este un pic diferită de ceea ce ne-am dori noi să facem. Da, realitatea este că majoritatea cetățenilor mănâncă la McDonald’s, de pildă. Aceste comportamente sunt reale, dominante creează normalitatea obiectivă. Dar realitatea este că de multe ori în societate noi avem o altă aspirație. Chiar dacă mulți dintre noi mâncăm la McDonald’s, nu vrem să spunem că este normal să mănânci la McDonald’s. Și acest decuplare dintre ce se întâmplă zi de zi și normalitate, chiar dacă acea normalitate nu este exersată, nu este încă reală, este ceea ce cred, duce societatea înainte. Din păcate, acești algoritmi sunt o oglindă a realității și s-ar putea ca această oglindă să întârzie un progres către comportamente etice ce ar fi în interesul nostru, ca indivizi sau ca societăți,
Și nu e vorba numai de stereotipuri, ci spuneți, de pildă, că algoritmii Youtube și Facebook joacă un rol important în radicalizarea și polarizarea politică a publicului, precum și în circulația extinsă a știrilor false. Adică însăși sistemul algoritmic determină aceste lucruri ca efect secundar sau pervers.
Articolul cel mai important din anul 2022 pentru mine a fost articolul din The Atlantic al lui Jonathan Haidt, cu un titlu foarte incisiv, „Yes, social media really is undermining democracy”. Tehnologia ne face structural mai stupizi, mai proști, ceea ce fără îndoială pare un clickbait. Haidt este un psiholog cu foarte multă experiență clinică. El ce argumentează că această spargere în bule sociale prin tehnologie, din păcate, are un efect nestudiat până acuma, și anume faptul că nu mai ajungem să avem o conversație între cele două părți ale eșicherului politic. Între o stângă și o dreapta. Discutăm în bulele rețelelor sociale și de multe ori în cadrul bulei există tendința de înlăturare a celor de la mijloc, a celor care sunt în zona ta de ideologie, dar care fac apel către un centru. Adesea cei care fac apel la un soi de conviețuire, o conviețuire la mijloc, sunt eliminați. Argumentele nu mai sunt în niciun fel puse la încercare. Argumentele sunt pur și simplu afirmate, iar bulele se construiesc pe afinități, nu pe procese de gândire. Știm foarte bine că rolul științei și valoarea științei nu stă în concluziile pe care aceasta le oferă, ci în procesul, în metodologia prin care ipoteze ajung să fie validate de o metodologie și apoi replicabile.
Mi-a plăcut foarte mult o carte a lui Steven Pinker în care trage un semnal de alarmă. Vorbim în ziua de astăzi foarte mult despre inechitate economică. Suntem în buza unei crize economice. Discutăm mai puțin, mai ales după doi ani de pandemie, de inechitatea de raționalitate. Pentru că pandemia, dincolo de toate crizele pe care le-a dus, a venit cu un soi de narațiuni conspiraționiste pe o scală globală. Noi le-am tratat mai degrabă ca pe o sursă de amuzament, în loc să le tratăm ca pe o sursă de îngrijorare. Suntem într-o țară în care doar 40 % din concetățeni s-au vaccinat și avem niște narațiuni de un absurd fără precedent. Steven Pinker argumentează că avem instituții din ce în ce mai eficiente în generarea de știință și avem zone mai largi al societății incapabile să poată procesa rezultatele acestor centre de știință. Iar știința trebuie creată pentru societate, nu trebuie creată doar pentru notorietate, faimă și articole pe care să le poți publica. Există o decuplare ce a fost incredibil de dureroasă, mai ales în pandemie, în care am văzut incendiate antene de 5G, am văzut demonizarea lui Bill Gates.
Nu este, din păcate, deloc amuzant. Am discutat cu oameni convinși că există această monitorizare continuă prin vaccin. Va spun un incident real, în care vorbeam cu niște lucrători din zona de construcții, iar ei mă întreabă, ai făcut testul cu moneda? Ce test? Păi, nu ți-ai pus moneda pe locul în care te-ai vaccinat și să vezi că este magnetic? Era vară, suflec mâneca. Te rog, îi spun, pune moneda. El pune moneda, moneda cade. Respectivul era înconjurat de încă trei prieteni. Era un grup de constructori. Dar, uită-te, la mine sta moneda, moment în care îmi pare rău să o spun, replica mea a fost, tu când ai făcut ultima oară duș? I-am cerut respectivului constructor telefonul mobil și i-am spus: știu că ai fost în Iași acum două zile. Cum? Știu că ai fost în Iași acum două zile pentru că google maps-ul are o modalitate de monitorizare continuă a fiecăruia dintre noi, mult mai eficientă decât ar putea să o facă o nanotehnologie capabilă să fie injectată subcutanat și care ne-ar monitoriza pentru niște interese oculte.
Dar o parte importantă a populației din România a preferat acest narativ absurd, fără să înțeleagă nivelul real de monitorizare al tehnologiei pe care ei o folosesc. Marea majoritate a cetățeanilor din România au un smartphone adesea conectat la Google, la Apple. Este o formă de monitorizare mult mai precisă decât toate scenariile imputate lui Bill Gates. În mod absurd, bineînțeles. Dar totuși, aceste lumi nu s-au putut întâlni, nu s-au putut concilia. Noi nu am putut, pentru prima oară în istoria umanității, să convergem către o opinie social acceptată. Avem cetățeni mulți, zeci de procente ale populației, care nu pot înțelege ce înseamnă vaccin de gripă și vom accepta acest lucru ca de netrecut.
Ești, să zic așa, un apărător al GDPR-ului și al nevoii de legislație în domeniul datelor personale. La o primă vedere eu aș spune că poate GDPR-ul e un fel de protecționism al firmelor europene de IT, de date față de firmele chinezești sau americane. Tu crezi însă că este vorba de un protecționist de alt tip, că în felul ăsta sunt protejate start-up-urile, firmele mai mici, competiția. De ce ar crește GDPR-ul competiția în în acest domeniu?
Din fericire, mi-am luat mai mult timp să mă uit la ipotezele care au condus la acest cadru legislativ. Cred că este nevoie de o reechilibrare a intereselor cetățenilor în discuția cu mari companii, adesea cu o putere enormă în piață, piețe oligopoliste, chiar monopoliste.
Nevoia cetățeanului de a fi uitat, acesta este, de fapt, sămânța de la care a plecat GDPR. Persoane care au comis un derapaj și care, datorită naturii persistente a informației digitale, ajung să plătească un cost pe întreaga viață, deși ei, din punctul de vedere al societății, și-au ispășit pedeapsa cu încarcerare, cu amendă și așa mai departe. Dar există acest bagaj de vinovăție pe care să îl cari pentru întreaga ta viață. Sunt mulți care susțin că umanitatea constă și în puterea noastră de a uita. Fără a reuși să uităm, inclusiv greșelile noastre personale și ale celor din jurul nostru, nu mai suntem oameni, iar tehnologia, din păcate, așa cum a fost construită înainte de GDPR făcea uitarea imposibilă.
Am adus această cerință de umanitate în cadrul soluțiilor tehnologice, iar modul cum ea s-a maturizat a fost, din punctul meu de vedere, surpriza plăcută a unui mod deliberativ european care și-a dat seama că aici este vorba mai mult decât despre o umanizare a tehnologiei. Și și-a dat seama că ne îndreptăm spre o nouă economie, o economie a datelor masive. Dacă în 2010 o singură companie de tehnologie se afla în primele 20 de mari companii ale lumii – Microsoft era singura companie care se bătea în 2010 cu companii de petrol, gaz, resurse naturale – astăzi mai este o singură companie în primele 10 companii ale lumii care să nu fie de tehnologie. Este compania de stat a Arabiei Saudite. Toate celelalte nouă sunt mari giganți de tehnologie, ale căror principale resurse sunt aceste date personale.
Și aceasta a fost viziunea pe care Uniunea Europeană a realizat-o în 2015, când a fost plămădit acest cadru legislativ – el intră în 2018 în funcțiune. Politicienii europeni au înțeles că în economie valoarea centrală n-o să mai fie o petrolul. Știu că suntem acum într-o reevaluare a petrolului datorită conflictului din Ucraina. Este o etapă tranzitorie și vom reveni într-o etapă în care datele vor fi mai importante decât petrolul. Trebuie să ne dăm seama că acumularea masivă de date personale pe care aceste platforme o au în perpetuitate face imposibilă apariția competiției.
GDPR a fost construit sub ideea a ceea ce se numește European Digital Single Market, o viziune a unei piețe unice digitale europene a cărei principală caracteristică trebuie să fie competitivitatea, capacitatea unor companii înființate de pildă în anul 2023 de a concura pe nișă, pe mici secțiuni, chiar cu Google. Dacă în America tu te duci în fața investitorilor și spui, știi cum este Waze? Da. Eu vreau să fac un waze mai bun. Toată lumea râde de tine pentru că nu este posibil astăzi să faci astfel de propuneri. Bineînțeles că nu faci. Poate că faci un waze pentru un anumit o anumită nișă. Dar viziunea europeană este una în care se manifestă îngrijorarea față de piețele acestea oligopoliste, în care avem foarte puțini actori, cu o putere masivă și care se bazează pe date personale Ea dorește să impună în primul rând cerința, nu de a primi consimțământul, ci de a spune pentru ce colectezi aceste date. Pentru că Google colectează astăzi date pe care nu știm cum le va folosi peste 30 de ani – în absența GDPR-ului. Iar validarea GDPR-ului nu ține doar de această polemică pe care noi o avem ca cetățeni europeni ci și de replicarea pe care GDPR-ul l-a avut în lume. Nu vorbim doar de numeroasele țări, de la Brazilia, la China, ci vorbim inclusiv de 35 din cele 50 de state din Statele Unite.
Există legislație în Statele Unite, cea mai importantă fiind în California, care adesea merge mai departe decât GDPR. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat într-un moment oportun. A fost un moment de slăbiciune a mediului politic american, care adesea este foarte aliniat cu interesele companiilor, cu interesele economice americane. Este vorba de anul 2018, un an dominat de Trump, un politician atipic care și-a pus interesele personale mai presus decât interesele economice ale întregii țări. Eu nu cred că Uniunea Europeană ar fi putut altfel face față la presiunea lobby-ului american și să construiască un cadru legislativ, până la urmă împotriva marilor companii americane. Adică, în absența conflictului intern între politica americană dominată de Donald Trump și marile companii de tehnologie care domină astăzi produsele pe care le folosim.(Interviu de Lucian Popescu)
RĂZVAN RUGHINIȘ, profesor la Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnice din București, doctor în știința calculatoarelor din 2005 și, din 2021, absolventul programului de master„Etică aplicată în societate, afaceri și organizații“ la Facultatea de Filozofie a Universității din București, urmărește crearea de comunități și de traiectorii de termen lung în educație și transformare socială prin tehnologie. În 2013, alături de antreprenorul și investitorul Andrei Pitiș, a pus bazele programului Innovation Labs (www.innovationlabs.ro), care a sprijinit peste 500 de noi produse digitale prin start- up uri și spin- offuri, având o amprentă națională în 18 centre universitare din România. Cercetarea și cursurile sale se axează pe securitate cibernetică, internetul lucrurilor și protecția vieții private. În ultimii 10 ani, a publicat, în calitate de autor și coautor, peste 50 de lucrări științifice pe tema securității și protecției datelor personale. De asemenea, a publicat peste 30 de articole științifice în domeniul interacțiunii om–calculator, cu accent pe studiul experienței utilizatorilor, tehnologii persuasive și gamificare, inclusiv în conferințe și jurnale prestigioase ale domeniului precum ACM- CHI, ACM- AltChi, CSCL și HCI, Computers & Security, Computer Law & Security Review și Ethics and Information Technology.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
foloseste browserul si atunci hostul nu va stii nivelul bateriei tale. daca tu ii folosesti aplicatia lui dedicata si i-ai dat permisiune sa poata vedea acest parametru, nu te plange apoi…
Corect, am doar waze si whatsapp ca aplocatii, de nevoie , mai produc bani sau salvează bani, in rest firefox cu duckduck go si telefon Huawei p40 pro, ca pana ajung chinezii la mine mai durează 😁
Asa e. Dar… La fiecare aplicatie instalata ti se cer permisiuni cu zecile. O vreme incerci sa le mai sortezi, dupa care te cam dai batut, fie ce-o fi. La fel ca si cu cele 627 de parole sigure absolut diferite rcbxySDF@@@?,/etcpi3,14
Daca cei 600 m de acasa la magazin ar arata tot asa, cu acordare de permisiuni, parole, atentionari etc s-ar tripla numarul de sinucideri :-)
Ti se cer permisiuni, dar nu esti obligat sa le acorzi. Nu esti obligat sa-ti instalezi aplicatii pe mobil. Nici macar nu esti obligat sa iti cumperi un telefon mobil, desi va trebui sa faci o concesie si sa-ti cumperi un fix digital, ca nu mai exista centrale analogice pentru vechiel telefoane cu disc. Poti sa mergi pe jos pana la magazin, poti sa sa suni la toate hotelurile din cartea de telefoane ca sa afli preturile, poti sa scrii o scrisoare si sa te duci pana la posta sa o trimiti… Nu te opreste nimeni sa traiesti la fel ca in anii ’80.
Algoritmul ex-booking.
1. Cauti pe booking o oportunitate de cazare.
2. incerci sa gasesti situl respectivei pensiuni, sau hotel.
3. Te adresezi direct acelei organizatii, e-mail, telefon. Mentionezi ca ai gasit locatia pe booking, dar nu ai nevoie de ea si nici de chitanta si platesti ches.
4. Mentionezi ca mai ai inca alte variante chiar mai ieftine. Obtii, in final, un pret extrem de bun.
Cu alte cuvinte, algoritmele incearca sa ne pacaleasca, dar si noi ne putem pune mintea la contributie si le puteam trisa. Reglementariile au un singur avantaj, finanteaza o armata de birocrati si scumpeste tot sistemul.
P.S Am tot primit tot felul de e-mailuri cu amenintari, santaje, etc. Am reclamat politiei cu datele respective. Mi s-a confirmat ca sunt actiuni absolut ilegale, dar nu pot face nimic. Deci, la ce bun aceste reglementari daca nimeni nu poate sa le respecte, nu poate lua masuri atunci cind nu se respecta?
Orice trol sovietic din RFG sa zicem se va plange ca este amenintat si santajat clamandu-si libertatea de exprimare (pe care evident nu o are in URSS) si cerand Sistemului pe care il injura din toti rarunchii sa-l apere de tot felul de zurbagi. Apropo, nu este nici un apropo persoanele de fata se exclud.
nu in toate tarile se intampla la fel …
Poveste adevarata din tarishoara noastrade pe vreme cand nici nu se visa la o monitorizare online…Constat ca m-au clonat unii si cum nu aveam unde sa reclam in RO m-am dus mai departe cu emailul si… surpiza maxima a doua zi am avut reactia.
Asa ca Ro este ceea ce este pentru ca asa isi doreste sa fie!
Pacat – mare Pacat!
Ref – birocratie si cresterea costuri – adevarat dar uneori merita daca procedura este dusa la bun sfarsit si actele respective sunt pedepsite si nu se lasa doar cu cetateanul obosit si exasperat.
Este un balans intre cost+birocratie si eficienta care nu poate sa existe fara o justitie eficienta si eficace – nimeni si nimic nu este perfect, un arbitru intern este de dorit dar uneori e nevoie de arbitri externi.
In RO avem multe vorbe si putine actiuni corecte – vezi plagiatele care sunt cu onor pe dreapta sau spre stanga???
5. ..si iei tzeapa de rigoare constatand ca „locatia” de fapt nu exista, dar, na, ai platit 20% din pretul de pe booking.
Doru… ? nu inteleg, de care 20% e vorba?
booking e de preferat intotdeauna pt ca:
1. ofera siguranta rezervarii:stii ca gasesti ceea ce ai rezervat atunci cand ajungi la locatie sau primesti banii inapoi (adica daca suni direct la locatie sau intri direct pe site sa faci rezervare, poti fi inselat, fara posibilitatea de recuperare a banilor sau fara sa ai garantia ca rezervarea a fost facuta)
2. ofera posibilitatea rezervarii fara a plati anticipat cu posibilitate de anulare ulterioara, intr-un termen rezonabil.
In plus, daca esti client fidel, poti obtinele unele reduceri sau oferte inaccesibile membrilor obisnuiti
Și la Saturn sau Media Markt te poți duce să fii consiliat când vrei o mașină de spălat nouă, iar apoi să o cumperi online. Nu știu dacă e adevărat, dar am auzit că unele magazine pretind deja bani pentru consiliere, în caz că nu cumperi. Sunt de părere că e corect să recompensam orice serviciu, inclusiv aducerea la cunoștință sau consilierea.
Imi pare rău să aflu că ai fost amenințat, dar Exemplele date de tine nu au de-a face cu reglementarea.
Reglementarea e bună, dar trebuie să respecte și ea regula: atât de mult cât e necesar și cât mai puțin posibil. De exemplu, în cazul renumit al castraveților curbi: pentru o persoană privată e secundar, întrucât oricum ea alege la magazin ceea ce cumpără. Dar pentru distribuitori en-gros sau pentru o companie de Catering e decisiv sa știe din ce clasă cumpără. Firma de făcut salată de castraveți are automate de cojire și feliere, iar castraveții trebuie să fie drepți după un standard unic internațional, acceptat de ambele părți.
Deci nu e treaba firmei de catering să-și negocieze singură curbura castraveților cu furnizorii proprii, trebuie să vină legislația europeană să impună asta, inclusiv pentru consumatori care altfel ar cumpăra castraveții nereglementați prea ieftin. Și-atunci, de unde bani ca să poată fi luminați românii cu înțelepciunea călăuzitoare a Berlinului și Bruxelles-ului, corect?
„iar castraveții trebuie să fie drepți după un standard unic internațional, acceptat de ambele părți.”
Ce standard ISO se refera explicit la castraveti sau alte legume? :))
Sunt castravetii acoperiti de ISO 9000? Sau ISO 14000 sau ISO 45000?
:))
Castravetii organici sunt lasati sa creasca de … capul lor fara monitorizare UE???
Asta ar echivala cu o ilegalitate (UE infringement) care trebuie corectata prin amenzi si executare de inchisoare?
Saracul Boris avea dreptate – https://www.reuters.com/article/us-britain-eu-boris-idUSKCN0W33ZE
1. multe din companiile din top 10 de IT fac bani din publicitate. Publicitate care nu ar putea exista fără produsele și serviciile „concrete” ale celorlalte companii, care nu sunt în Top 10. Din punctul meu de vedere aceste companii sunt parazite.
2. O fi competitivitatea o caracteristică a European Digital Single Market, dar aceasta mai are o caracteristică: fiind „Single Market” e mai ușor de controlat. Nu mă afectează fake news și teoriile conspirației pentru că am cap să gândesc.
3. Având cap să gândesc, am gândit și în cazul vaccinurilor / covid, și vă invit să faceți un experiment: luați datele de dinainte de vaccinare cu ratele de infecție și de mortalitate ale virusului, numai din Europa. Eliminați extremele, apoi eliminați statele dictatoriale (Belarus, Rusia), apoi eliminați statele cu populație mică (San Marino, Lichtenstein, Vatican, Andora). Apoi calculați coeficientul de variație pentru cele două mărimi și veți vedea de ce nu am nevoie să cred că mă urmărește Bill Gates ca să refuz un vaccin pentru un virus despre care nimeni nu știe cât e de periculos.
4. Am renunțat la Facebook și Whatsapp în momentul în care Trump a fost eliminat. Twitter nu aveam oricum. Pur și simplu, trăind în Epoca de Aur, cenzura îmi repugnă.
Pentru a putea gandi corect este nevoie ca si informatiile cu care ne „alimentam” sa fie corecte, aici insa incep problemele, nu se mai stie ce este corect si ce nu este corect.
Este nevoie de multa cautare, verficare, cine citeste si mai intelege notiunile de utilizare, cine citeste miile de pagini de termeni si conditii pt o banale operatiuni online, pt ce este nevoie de cookies si multe altele.
90 % dintre consumatori sunt „prosti si neinformati” pt ca pur si simplu nu au timpul necesar sa proceseze potopul de date care se revarsa asupra lor, le igonra pur simplu,
Exact pe acest comportament mizeaza cei care doresc sa ne „insele” intr-un fel sau altul, se ne fure date corect, cu acordul nostru.
S-a constat, in mare parte aplicatiile sunt programe de spionaj care aspira date fara ca utilizatorul sa stie, in mod normal fiecarui utilizator care deschide aplicatia firma respectiva ar trebui sa.i platesca o „despagubire” sub forma monetara, bani.
Daca privim la profiturile astronomice ale marilor firme IT n-ar fi o problema ca utilizatorii, furnizorii de date sa fie rasplatiti.
Trump e vinovat de toate relele din lume!
Corect.Trump e in tot si-n toate!
Cu Trump și Facebook e cam așa: Facebook e un spațiu privat, iar dacă e privat are dreptul să facă regulile. Așa consideră fiecare: casa mea = regulile mele. Cine minte, e banat. Minciuna nu poate fi cenzurată.
Bun, putem spune că cel care minte se face singur de râs și nu ar fi o problemă să-l lăsăm să peroreze. Să ne imaginăm atunci că un mexican vine în SUA și aplică pentru cetățenia americană. Între timp începe să spună minciuni, propagă teorii ale conspirației și astfel își apropie diverși alți cetățeni nemulțumiți de administrație. Cum ar fi procedat Trump dacă ar fi fost in continuare președinte? Eu cred că l-ar fi „cenzurat”.
Și mai e ceva: New Level e cel puțin inconsecvent, aplicând altora ceea ce lui nu-i place: Am renunțat la Facebook și Whatsapp în momentul în care Trump a fost eliminat.
New Level a luat o decizie definitivă, excluzând Facebook din preferințele sale în urma unui singur fapt. Dar critică exact același comportament, deși Facebook l-a atenționat în mod repetat pe Trump că riscă excluderea.
Apoi calculați coeficientul de variație pentru cele două mărimi și veți vedea de ce nu am nevoie să cred că mă urmărește Bill Gates ca să refuz un vaccin pentru un virus despre care nimeni nu știe cât e de periculos.
Nu știu ce e ăla „coeficient de variație”, dar calcularea acestuia post factum nu dovedește acuitate, ci cel mult viziune, premoniție. Dacă reticența față de un produs nou, testat în urma unei proceduri de urgență, mai poate fi de înțeleasă, refuzul în baza unui astfel de Voodoo premonitor în niciun caz.
Eu nu am făcut calcule laborioase, dar ceva comparatii tot am făcut: în țările cu rată mare de vaccinare, mortalitatea și zilele de spitalizare au fost mai mici decât în celelalte țări. Cu excepția Ungariei care a folosit Sputnik.
Hantzy, sa ne intoarcem la castraveti. Daca cei curbi ar fi fost nepractici ambalarii atunci acestia ar fi automat considerati de clasa doua si, poate, unii chiar i-ar fi refuzat. Multe firme au conditii specifice impuse anumitor produse, multi au norme interne.
Cu alte cuvinte trebuie sa lasam piata sa cearna ce-i bun si ce-i rau.
In IT marea problema e ca aceasta se dezvolta mult mai rapid decit reusesc birocratii sa reactioneze, astfel incit orice reglementare cit de buna ar fi nu poate fi supravegheata, devine automat inutila si-i limiteaza pe cei sinceri si cinstiti nu pe excroci.
Nu era vorba despre ambalare, ci de prelucrare. Un feliator industral de castraveți prelucrează automat 50 kg de castraveți pe oră, fără intervenția omului. Dacă între castraveți e unul singur strâmb, durata de prelucrare crește cu minute bune, ceea ce înseamnă costuri de producție mai mari. Cine le suportă?
Greșeala pe care o faci tu este că excluzi ca tocmai piața să ceară armonizarea normelor. Așa s-a întâmplat în cazul castraveților, când piața însăși a cerut in 1988 norma. Mai mult, deși UE a abrogat-o in 2009, ea este în continuare folosită.
În IT nu există reglementare sau norme unitare, ci doar definirea a ceea ce este legal sau ilegal. Exact ca în viața curentă: lacătul epentru oamenii cinstiți, nu pentru escroci. Dar nimeni nu pleacă de acasă și lasă ușa deschisă. Hackuirea unui site protejat este infracțiune, vizitarea unuia fără protecție nu.
@Hantzy
Este clar ca lumina zilei ca sunteti dpdv tehnologic defazat (ramas in urma) cu aproape un SECOL! :))
Incercati sa vedeti
https://www.youtube.com/watch?v=6n9ESFJTnHs&t=110s
In loc de bodoganeala amatoriceasca pe tema Pfizer si Moderna – a se vedea abordarea stiintifica clasica, britanica si intrebarile foarte serioase de raport risk-recompensa asa cum sunt trecute in revista in conditii de cenzura mediatica partiala de Dr. John Campbell in lumina ultimelor notificari publice de la Pfizer
https://www.youtube.com/watch?v=-FK17NU4_r8
Am citit cu atentie pana la bill gates. Care a fost de 37 de ori oe insula lui epstein. Care dintr-o idee furata de la amicii lui s-a făcut miliardar si acum ne da lecrii de integritate, sanatate, ecologie. Pas.
Titlul articolului ar trebui sa fie „De ce sa nu-ti faci rezervare in ultima clipa”… Daca nu folosesti nici o aplicatie si te duci in miez de noapte direct la receptia hotelului sau te apuci sa suni la toate hotelurile din cartea de telefoane, crezi ca iesi mai ieftin?
Noile technolgii schimba constiinta, atat cea personala cat si cea colectiva, mai ales la cei tineri, nascuti o data aparitia acestor fenomene.
Noi „batranii” care ne.am jucat in nisip, ne-am batut un curtea scolii, am avut primele experiente cu sexul opus fara riscul de a fi invinovatiti de viol sau alte nebunii si multe altele cel putin ne sti a ne „apara” cat de cat in fata noilor provocari, experienta de viata, neincrederea , circumspectia si o daza de conservatorism ne feresc cat decat sa cadem in plasa intinsa de cei care „atenteaza” la portofelul nostru.
Chiar daca multi avem experienta vremurilor securitatii, in fata technicii tot mai perfecte nu ne mai putem feri, inamicul este invizibil, fapt care de multe ori produce stari de neputinta si neajutorare.
Exista ca 15 % din indivizi care inteleg cum functioneaza sistemul, internetul, stiu sa programeze algoritmii, stiu cum sa ne fure datele personale astfel incat nici nu putem observa ce se intampla, sistemul este total opac si netranspartent.
Extrem de grav, statul devine pe ce trece tot mai lacom, daca firmele private vor banii nostrii, vor sa stie cum traim, cum ne imbracam, ce consumam, cum dormim, cum facem sport, doresc sa afle tot mai mult despre sanatatea, bolile noastre pt a genera profit, care este motivul statului ?
Explicatiile pe care le tot aud, este in folosul sigurantei personale cat si colective, in folosul „usurari” traiului zilnic si alte motive inventate, in opinia mea personala, este dorinta preluarii controlului total din momentul in care ne nastem pana ce ultimul cui este batut, digitalizarea fortata fara obiective clare fiind cireasa pe tort.
Neincrederea a pus stapanire pe tot incepand de la relatiile cele mai intime pana la cele intre state si liderii acestora, fiecare incearca sa spioneze pe fiecare doar doar sa poata fi in vantaj, intr-o competitie nebuna la sfarsitul careia nu va exista nici un invingator.
Corect, de exemplu, in viitor se poate ajunge la situatia in care firmele de asigurari sa nu te mai plateasca in urma unui accident rutier, pentru ca n-ai dormit bine cu o noapte inainte, lucru indicat de ceasul „smart” proiectat pentru a ne „usura” …viata desigur. Sau, poate ca acelasi ceas va indica pe baza algoritmilor, ca ai pietre la rinichi, lucru care iti afecateaza asigurarea medicala oferita de companie. Deja exista cazuri in unele corporatii americane, in care sefii le „recomanda” insistent angajatilor sa poarte astfel de bratari electronice. De ce oare? Sa stie unde se afla in cladire, daca au iesit la o tigara, cafea sau la printat documente?
Vorba dvs., prefer mai bine sa ma joc cu ea in tarana, decat sa fiu spionat in halul asta in fiecare clipa. Ultima mea achizitie: un ceas mecanic automatic :)
Din pacate GDPR este un eșec astăzi, chiar dacă idea de baza a fost buna. Astăzi, când vrei sa accesezi un site web, sau cand cauti pe Google, de obicei accepți toate cooki-urile automat fără sa te gândești la consecințele viitoare, algoritmi sau metadate personale utilizate de către companiile de tehnologii. Exista site-uri care nu mai funcționează dacă refuzi cookie, după cum exista site-uri care merg accesate doar de pe telefon, pentru ca telefonul are locatia activata meteu. Iar ceasurile „smart” sunt și mai nocive: înregistrează cele mai intime date, inclusiv cele legate de menstruație. S-a ajuns prea departe. Nimeni nu are nevoie de astfel de algoritmi care sa ne „usureze” viata. Sub acoperirea de „usurare” a vieții, aceste companii practic ne spionează în timp real. Astfel de practici amintesc de regimul comunist chinez, în care toți oamenii sunt marcați și înregistrați electronic în baze de date imense. Asta vrem ?
Nici o sansa , asa vrem asta primim, cel mai simplu, renuntarea la telefonul mobil dar nici aici nu mai sunt sanse, identitatea si valetul ( portmoneu) electronic vor fi instalate pe telefoane, asa ca, adio libertate.
Am VPN-ul activat non stop pe telefon, iar asta iti ofera o siguranta atunci cand faci plati prin aplicatia bancara. Este uluitor cat de repede te poti usura de bani doar prin apropierea telefonului de POS sau scanarea unui cod QR. Trebuie doar sa ai grija sa nu-l apropii din greseala de astfel de device-uri. Repet, culegerea datelor personale cu scopul de a fi folosite impotriva noastra reprezinta infractiune si un atentat la drepturile si libertatile noastre. Dupa 11 septembrie 2001 aceste practici au devenit o politica si o regula, sub acoperirea „vanatorii” de teroristi. Tehnologia poate ucide, la fel ca si coruptia.
De accea platesc totul cash, in cel mai fericit caz, cu cardul bancar, nici o data cu telefonul !! Nici macar nu am instalata vre-o aplicatie, oricum am foarte putine aplicatii pe telefonul mobil.
Chestia cu telefonul descarcat care duce la preturi duble mi se pare incredibila. O sa verific cind mobilul o sa imi ajunga la 10%. Pina atunci sint Toma Necredinciosul. Am observat doar un usor discount la rezultatele cautarii pe mobil fata de laptop.
O tânără deșteaptă din India (si sunt destule) a intrat in măruntaiele site-ul unei companii de cumpărare de zboruri si, profitând de neglijenta acestora, a văzut codul care spunea ceva de felul: acum afișează „mai sunt doar 6 locuri libere pentru acest zbor”, sau „sunt 10 persoane care se uita acum la acest zbor”.
Peste o zi era afișat același mesaj.
Asta nu e ceva tipic mediului online. Orice agent imobiliar te grăbește să vizitezi repede că mai are câțiva clienți furnici să cumpere taman același immobil care de jumătate de an e publicat la vânzare.
Bineinteles, toate aceste aplicatii nu sunt oneste. Exploateaza preferinta unora pentru calea usoara si le iau acestora, in schimb, tot ceea ce le pot lua (date personale, date bancare, date medicale, dreptul la intimitate etc.). E o tranzactie rece.
Milioane de tineri programatori (cvasi-autisti, dominati de dorinta de a fi „cool” si aflati in cautare perpetua de „fun si de „hack”-uri de viata) imbunatatesc permanent aceste aplicatii si se constituie in generatia de tranzitie catre inteligenta artificiala. Iar aceasta din urma este, prin definitie, imuna la „slabiciuni” precum morala, empatia sau compasiunea. Homo Sapiens „evolueaza” in Homo Logicus, bun prieten (si, in final, invins) al inteligentei artificiale. Tot inainte! :)
Cat despre nevaccinati (credeam ca am trecut peste tema asta!), o parte dintre ei au refuzat sa-si introduca in organism un compus nevalidat de testarea indelungata. Multi dintre ei sunt medici, iar eu i-as numi „reticenti”, nu „adversari ai vaccinului” sau „adepti ai teoriei conspiratiei”.
Citesc o carte cu titlul 2062 Inteligenta artificiala si discuta tocmai tema asta, cum defimin inteligenta artificiala? Practic nu exista suficiente calculatoare care sa poate, chiar interconectate si programate, sa ajunga sa fie inteligente. Da, te pot bate la go sau sah, pot calcula mult mai bine ca tine, pot invata unele lucruri si face altele mai bine ca omul. Dar nu sunt inteligente, sunt doar specializate.
Pentru a deveni inteligente trebuie o revolutie tehnologica pe patea de hardware si mai ales software, revolutia asta este departe, chiar si 2062 este mult prea aproape.
Problema nu e ca devin ele mai inteligente, ci ca pe medie omenirea nu mai are atatea cunostinte ca in trecut, involueaza din cauza usurintel de a avea totul la un click distanta!
Ca orice produs si softwearul incearca sa isi maximizeze castigul financiar al proprietarului, ceea ce pana la urma facea si receptionerul care te prindea in hotel cerand o camera la ora 10 seara cand afara ploua!
E si o chestiune de semantica, deocamdata. Notiunea de „inteligenta artificiala” are o definitie destul de fluida, inca. Poate fi vorba despre linii de cod, scrise de oameni, care compun o aplicatie ce poate avea acces cvasi-instantaneu la o multitudine de informatii / de baze de date si poate extrage de acolo mult mai mult decat poate invata un om, intr-o viata.
Atunci cand „inteligenta artificiala” va insemna ca o „masina” isi scrie singura linii de cod, ca se autoperfectioneaza („updateaza”, sa zicem) permanent, ca este capabila sa rezolve situatii complet noi (nemaiintamplate si necuprinse in spatiul virtual existent la aparitia situatiei respective), abia atunci specia umana va avea o problema. Mare!
Chiar acum 2 minute, dupa ce am citit articolul am facut o verificare.
Saptamana trecuta am rezervat prin booking.com 6 locatii diferite in Romania, in luna august deoarece doresc sa fac un tur ( locuim in Germania )
Cu alte cuvinte, booking.com ar fi putut sa profite din plin: rezervare facuta din strainatate, iar toate noptile de cazare sunt una in legatura cu celelalte. Nu puteam sa aleg alta data daca pretul ar fi diferit.
Cum spuneam, adineauri am intrat pe site-ul unuia dintre hoteluri si am incercat sa fac direct rezervarea. Pretul oferit de hotel este IDENTIC cu cel practicat de booking.com
Asadar, nicio tentativa de fortare a pretului.
@CC, nu conteaza, important e sa gasim niste motive pt a mai baga niste reglementari, desigur, spre binele poporului.
Si totusi, nu odata, ci de mai multe ori am obtinut preturi mai bune cind am contactat direct „locatia” si nu numai in Romania ci si-n alte parti. E firesc de altfel, booging trebuie sa traiasca si ia o anumita taxa, dar de aici si pina a baga comisii si agenti si DNA e cale lunga.
Se intampla si invers; nu am inteles prea bine explicatia, dar la o pensiune, care de altfel mi-a placut foarte mult si am reveni, mi s-a spus ca tariful prin Booking e mai mic. Poate ca din cauza ca-si pot planifica aprovizionarea, de exemplu…?
E normal ca Booking sa incaseze un comision care se aduna la costuri, nefiind societate de binefacere.
Totusi si predictibilitatea aduce niste avantaje pentru care merita sa platesti.
Eu folosesc trivago, un serviciu care compară ofertele de la diferiți ofertanți pentru aceeași locație: booking, expedia, Tui, holidaycheck etc. În timp ce unii își epuizează ofertele ieftine mai repede, ceilalți mizează pe oferte mai scumpe pe care le vând celor ce nu mai au deunde alege. Dar este evident astfel că fiecare intermediar își rezervă și poate chiar cumpără în avans un anumit cuantum de locuri.
Vermieter müssen pro Buchung einen festen Prozentsatz bezahlen, der im Schnitt bei 15 % liegt. Die genauen Gebühren für Vermieter richten sich nach Standort und Art der Unterkunft. Zusätzlich fällt seit 2019 eine Zahlungsgebühr von 2,2 % an.
https://www.smoobu.com/de/guides/booking-com/#:~:text=Vermieter%20m%C3%BCssen%20pro%20Buchung%20einen,die%20Funktion%20Sichtbarkeit%20erh%C3%B6hen%20an.
Consider ca-i normal ca si booking sa cistige ceva! Ofera un serviciu!
Și totuși se întâmplă să apară diferențe de genul celor semnalate în articol. Probabil ați făcut rezervările cu săptămâni înainte de călătorie. În acest caz „corecturile” sunt quasi-inexistente.
Orice soft, după ce înțelegi cum funcționează, poate fi păcălit. Până când programatorii deschid o altă ușă, introducând o nouă subrutina.
Noi gândim aici doar dpdv al persoanei private. Dar in cazul unei secretare care trebuie să rezerve de pe o zi pe alta avion, cazare, restaurant, rent-car uneori și pentru zeci de persoane nu e simplu. În astfel de situații prețurile o iau razna.
F rar lasam secretara sa-mi organizeze deplasariile. De ex. ea avea indicatii sa caute avioane ieftine, dar acestea aveau un schedule dezavantajos, se pleca f de dimineata si se venea f tirziu. Pe total firma iesea dezavantajoasa, deoarece mi se plateau orele de deplasare si aceasta plata, pt a nu face nimic decit a zace prin aeroporturi, era mai mare decit economia facuta prin avion ieftin.
Inca odata sa lasam piata libera fara reglemantari. Cine-i fraier, sau prea comod, sau strins cu usa, sa plateasca.
P.S Zburam spre Romania. La datul bagajelor era un romanas care nu avea bilet pt bagaj. Functionara l-a trimis la plata. Plata era la alt ghiseu si era extrem de scumpa, mult mai scumpa decit online. I-am aratat cum poate sa faca comanda online si a economisit o multime. Cu alte cuvinte si aici functioneaza criteriul cunoastere.
Așa zic și eu: strategiile de preț sau de marketing și le face fiecare. Nu știu să existe vreo reglementare în acest sens. Dar dacă fenomenul ia amploare și pagubele pot amenința în vreun fel procesele ce devin astfel imprevizibile, se poate discuta și pe tema asta.
P.S. F rar îmi alcătuiește secretara deplasările. De obicei ii spun dinainte ce prefer, ea revine cu 1 sau 2 alternative și îmi spune că poate ține prețurile doar 30 minute. Uneori am ales ce mi-a propus.
Daca sunt jecmaniti toti clientii, lucrul poate fi usor dovedit. In realitate sunt jecmaniti doar unii (mai ales din cei care nu pot sau nu au unde reclama), asadar fenomenul exista chiar daca uneori nu-l putem verifica.
Sunt in dezacord cu o mare parte din pozitionarile autorului.
1. GDPR este nu mai mult decat intruparea noua a abordarii medievale in care datele personale erau controlate de autoritatile centrale sau locale – primarie si biserica. Si persoanele in varsta pe bancute sau prispe aveau rolul de hackeri. :)
2. GDPR este expresia fricii de tehnologie manifestata atat de pregnant in tari precum Germania sau Franta.
Nu este de mirare de ce UE este atat de inapoiata in tehnologie fata de US si China cand mass-media quasi-guvernamentala obedienta a insistat pe amenzile de pana la 4% din turnover.
3. Inapoierea tehnologica a UE nu este adresata decat prin programe vagi, fara aplicabilitate pe termen scurt sau mediu si cu precadere prin AMENZI de la UE pentru gigantii tehnologici americani intre care NU EXISTA nimeni din UE reprezentati..
4. Cat privire partea tehnologica – exista modalitati de a evita geolocalizarea si trackingul. a) servicii VPN b) folosirea de ferestre incognito c) stergerea de cookies sau folosirea facilitatilor protejare a identitatii d) folosirea de browsere mai rapide si performante si mai privacy-aware cum ar fi Brave.
5. Ultracentralizarea datelor personale pe sistem UE sau China este foarte periculoasa si in esenta este anti-cetatean chiar daca servuiciile secundare nu au autentificare directa explicita ci intermediata de interconexiunile dintre sistemele de stat.
e-Estonia este un asemenea caz. Ceea ce este mai putin cunoscut este ca backupul datelor cetatenilor din Estonia este in … Luxemburg.
In caz de invazie asta ar ajuta pe termen scurt pentru un guvern in exil, dar nu mai mult de atat.
6. Politicienii europeni nu au inteles nimic. Zeci de ani de zile Germania coalittilor guvernamentale a alimentat dependenta aurolaca de gazul si petrolul din Rusia si nu au incercat sa diversifice sursele.
7. Germania (membru NATO) a fost si ramne principalul parazit al NATO. Dar in UE si Austria care nu este in NATO. Trump avea dreptate si chiar daca Obama fusese primit ca un rock-star la Berlin si i s-a acordat un premiu Nobel fara sa fi facut NIMIC.
„un an dominat de Trump, un politician atipic care și-a pus interesele personale mai presus decât interesele economice ale întregii țări.”
deci politicianul tipic este cel ce sacrifică interesele personale pe altarul prosperițății națiunii. Fain. Zici că-i o axiomă produsă de algoritmi, deci de-a dreptul verosimil.. Uite acu îmi fac rezervare la cabina de vot, că o să fie buluceală mare și vreau să prind ștampila curată, nepângărită de tot soiul de zidari nespălați și conspiraționiști.
Cred ca ati omis sa faceti uz de votul postal. Cu identificare nula si neavenita si posibilitate de frauda pe scara larga. Si numarare de voturi „transparenta” de la zeci de metri distanta de catre cei care trebuie sa numere voturile boborului.
Si masini de numarat voturi cu software produs in tari de hai-hui si neverificat pentru conformitate cu vreun standard de securitate.