Ora tarzie este mereu cea a indoielilor. Desi maine dimineata voi zbura cu avionul spre demonstratia din Piata Victoriei, gandurile ma macina si nu ma lasa sa dorm. Ma intreaba cineva ce cred ca realizez maine daca vin, iar altcineva imi reproseaza ca eu imi permit, din moment ce am asigurat viitorul copiilor mei in Olanda.
Stiu din fizica puterea intrebarilor simple, care ating esenta problemei, de aceea le multumesc tututor celor care mi-au adresat deschis astfel de intrebari. Cu adevarat, nu vin maine cu intentia sa dau jos un guvern. Nu vreau decat sa zic, in felul meu personal, ca iubesc Romania, ca imi e dor de ea si ca imi pasa.
Cat despre copii, treaba sta asa. De cand am scris „Fizica povestita”, am „adoptat” mult mai multi copii si tineri decat cei pe care ii cresc acasa impreuna cu sotia mea. Nu mi-ar incapea toti in sufragerie. Vin la mine cu intrebari nu numai despre gauri negre, dar si cu indoieli despre viitorul si cariera lor. Ii simt pe toti ca pe copiii mei. Nu stiu de ce, nu ma intrebati. Este o minune a vietii (explicata sau nu de evolutie) ca iubim copiii, de oriunde vin ei. Pentru ei am scris a doua carte de fizica a universului, cu ilustrate, carte ce sper sa apara in curand tot la Humanitas. Pentru tineri ca ei, si nu numai, ma adun in fiecare saptamana sa vorbesc la radio si ma pregatesc pentru conferintele ce ma vor aduce in Romania. Pentru cititorii Fizicii Povestite, pentru elevii de la scoala care au intrebari din manual, sunt de gasit oriunde pe internet.
Sunt recunoscator ca acum am multi copii si tineri adoptivi in Romania. Apropierea de ei a dat mai mult sens vietii mele. II iubesc pe toti si as sta sa vorbesc cu fiecare in parte sa le ascult durerile, intrebarile, sa le dau un sfat acolo unde pot. Nu stiu sa le construiesc autostrazi, nu stiu sa conduc spitale pentru ei , nu stiu decat un lucru, sa le povestesc ce minunata este lumea cosmosului. Cu adevarat, aceasta este esenta mea. Pentru ei voi fi acolo.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Bine ati revenit. Ma bucur sa va vad.
Mai aveti locuri la voi acolo? Ca la noi cei din urma sunt cei dintai si nimic nu merge.
Felicitari Cristi.
Ne vedem in Piata Victoriei.
Mircea
Frumos. Simplu si direct. Avem nevoie de toti acesti romani pentru aceasta tara.
Trebuie sa reusim.
PS (nu post scriptum, ci mai degraba post factum) – daca e cineva curios cine a fost Coriolan Draganescul de vineri, pai uite:
http://inquamphotos.com/photo/54154/BUCURESTI–CONFERINTA–DIRECTIA-GENERALA-DE-JANDARMI.html#.W25kNho_WhA
Ca sa stiti de cine va luati, nu de baietii si fetele din jandarmerie.
Un text actual trimis mie de un prieten. Cred ca se coreleaza si cu al dvs. Este dur dar din pacate adevarat:
„COMUNISMUL ESTE EXPRESIA POLITICÃ A CRIMEI ORGANIZATE
Hoţii la putere nu constituie o bandã izolabilã de complici puşi pe pradã. Ei sunt continuatorii tipului comunist de dominaţie politicã care este însãşi expresia politicã a crimei organizate.
Adaptat la dispariţia pretextului marxist, PSD şi partidele lui satelite au preluat metodologia ex-partidului unic ale cãrui tehnici de acaparare a puterii le folosesc pentru pregãtirea noului totalitarism la a cãrui instalare asistãm zilnic dar fãrã a ne înţelege asupra modalitãţilor de a pune capãt acestei ascensiuni.
Structurile active ale PSD au reuşit sã infiltreze şi sã devieze de la obiectivele lor definitorii chiar şi instanţele al cãror scop proclamat şi recunoscut este lupta împotriva comunismului, cum este spre pildã AFDPR, transformatã de noua ei conducere în instrument de legitimare a puterii neo-comuniste cu care ne-au procopsit bolşevicul Ion Iliescu şi „minierii” care au înlocuit Securitatea. Partidele istorice care incarneazã legitimitatea democraticã tocmai prin respingerea lor fermã a oricãrui tip de compromis cu totaliutarismul bolşevic, au fost scoase din joc puţin dupã ieşirea lor din ilegalitate, fiind cu succes infiltrate şi fagocitate de agenţii neo-comunismului la putere, care au reuşit sã le prefracã în „aliaţi obiectivi” ai puterii opoziţie a lor.
Nicãieri şi niciodatã comuniştii nu au cucerit, nu au exercitat şi nu au pãstrat puterea în mod legal şi conform voinţei generale exprimate prin sufragiul universal. Pretutindeni şi întotdeauna ei au luat, exercitat şi conservat puterea prin mijloace care, în lumea civilizatã, cad sub incidenţa codului penal (crminal law).
Activiştii comunişti şi susţinãtorii lor sunt nişte rãufãcãtori specializaţi în omucidere, tâlhãrie, jaf şi fraudã al cãror unic scop real este însuşirea totalã şi absolutã a tuturor formelor de proprietate. Dacã obiectivele patrimoniale ale adepţilor comunismului nu au fost clar revelate şi fãţiş proclamate pânã la abandonarea faţadei marxiste a modelului bolşevic de totalitarism în 1990, astãzi ele constituie motivarea de netãgãduit a „noii clase conducãtoare” – cum a numit sociologul comunist Milovan Djilas oligarhia politicã generatã de regimulrile care au înlocuit prin „revoluţie” instituţiile politice ale statelor „burghezo-moşiereşti” de Armata roşie dupã înfrângerea „fascismului” în 1945.
Urmaşii actuali ai noii clase constituite de Stalin pentru a opera schimbãrile necesare bunei funcţionãri şi vasalitãţii necondiţionale a statelor satelite ale URSS, sunt astãzi rãmãşiţele nomenclaturii de partid – cu neamurile şi ciumetiile lor (parentela politicã) şi aparatul de partid, adicã clientela politicã a categoriei precedente. Cu alte cuvinte, serviciile secrete formate din membrii verificaţi ai gãrzilor pretoriene oficial desfiinţate odatã cu pretinsa scoatere din peisajul politic al defunctei conduceri supreme.
Aceastã oligarhie colonialã controleazã tot ceea ce mişcã în Ţarã prin centrele de decizie şi de profit infiltrate de creaturile „serviciilor” (gãrzile pretoriene şi structurile de informaţii).
Pe planul politic, Partidele istorice, purtãtoarele fireşti ale legitimitãţii democratice, au fost primul inamic care trebuia scos din joc. Conştienţi de lipsa lor absolutã de legimitate în contextul concurenţei democratice, oamenii Kremlinului în frunte cu coteria lui Ion Iliescu au scos rapid şi brutal de pe piaţa politicã partidele care întruchipau în mod necontestabil legitimitatea democraticã, în frunte cu PNŢCD.
Dupã fagocitarea acestora, s’a restabilit monopolul absolut asupra mijloacelor de informare. A cãror aparentã libertate şi obiectivitate sunt este asiguratã de farsa talk-show-urilor conduse de propagandiştii cei mai infocaţi de ieri, preschimbaţi în moderatori de adoptarea stilului civilizat al confruntãrilor politice care au loc pe posturile occidentale.
Pe planul puterii economice, filialele de faţadã ale noului partid unic au obţinut exploatarea succesiunii patrimoniului rezultat din acapararea proprietãţii private prin aşa zisa naţionalizare.
Corupţia împotriva cãreia s’au ridicat oamenii strãzii este consubstanţialã sistemului comunist. Situaţiile publice şi interesele patrimoniale ale potentaţilor zilei sunt asigurate prin fraudã şi corupţie. Mai întâi ca succesiune de la prima generaţie de tâlhari, şi apoi prin aranjamentele ce caracterizeazã mecanismul tranzacţiilor în toate domeniile, patronate subteran de fosta Securitate. „Lasã-te corupt, Mon Cher, ca sã fii şantajbil!
În România actualã cel ce nu este un anti-comunist intransigent şi tenace, nu este un democrat credibil!
Prin urmare, singura cale de a ieşi din impasul în care ne sbatem astãzi este scoaterea înafara legii a tutror celor care provin din aparatul politic al sistemului numai de formã abolit la 22 Decembrie 1989 , prin legiferarea urgentã (înainte ca Putin s’o facã inutilã!) a Punctului 8. al Proclamaţiei de la Timişoara.
Lichidarea prin mãsuri ferme a moştenirii comunismului nu este în niciun chip mai puţin justificatã, nici pe planul etic, nici pe cel al rigorii juridice decât aceaa a fascismului: la fapte egale, pedepse egale! Europa se mai agitã isteric de fiecare datã cã viseazã reapariţia unor manifestãri ale naţional-socialismuluii, dar este insensibilã la extinderea şi intensificarea hegemoniei ideologice a stângii revoluţionare, instrumentate, ca întotdeauna de stãpânitorii de la Kremlin.
Orice concesie fãcutã în aceastã direcţie ne condamnã la acceptarea democraţiei închipuite de autorii regimului intaurat prin expediţiile de terorişti de cãtre cei despre nimeni nu mai poate pretinde cã n’ar fi în serviciul comandat al acelei mari puteri care din nou îşi aratã ambiţiile expansioniste, ameninţându-ne existenţa istoricã şi graniţele imemoriale!
Cand spun
„Fara penali in functii publce”
inseamna ca
NU VREAU ca
PENALI
(adica persoane care au fost CONDAMNATE pentru savarsirea unor fapte pedepsite de Codul Penal cum ar fi
– pedofilia,
– violul,
– furtul,
– coruptia,
– traficul de droguri, etc)
SA OCUPE FUNCTII PUBLICE
(adica functii in institutii ale Statului):
* NU VREAU ca un pedofil sa fie director al unei gradinite de copii.
* NU VREAU ca un violator sa fie director al unui camin de fete.
* NU VREAU ca un hot sa administreze banii publici (bugetul Romaniei ori bgetul primariei).
* NU VREAU ca un PENAL (pedofil, violator, hot, corupt, traficant de persoane, etc.) sa fie parlamentar si astfel sa propuna si sa voteze LEGI (inclusiv legi penale).
E cineva care ar vrea ”lupul paznic la oi?”.
asta spune de obicei un judecator cand da sentinta definitiva. Cel care este condamnat are niste drepturi interzise. Sie normal si logic. Restul e sa ne aflam in treaba si propaganda ieftina
Fara penali in functii publice este Proclamatia e la Timisoara pentru momentul actual .sa speram ca o sa reusim. Si azi in Piata se aduna in continuare semnaturi.
@ Maria
Judecatorul poate impune prin sentinta NUMAI acele interdictii care sunt prevazute de LEGE.
De aceea:
In lege TREBUIE sa fie adaugat si:
„Fara PENALI in functii PUBLICE”.
Ce frumos.