Decizia Consiliului European din decembrie 2023 de a deschide negocierile de aderare cu Moldova și Ucraina și de a acorda Georgiei statutul de candidat la UE a marcat o nouă eră pentru politica estică a UE. Această decizie a bătut ultimul cui în sicriul Parteneriatului estic (PaE), care nu a fost niciodată conceput pentru a face față extinderii. Prin urmare, a sosit momentul ca o UE mai încrezătoare în sine din punct de vedere geopolitic să își reimagineze geografic politica sa estică și să o extindă tematic. O înlocuire a Parteneriatului estic învechit cu un parteneriat nou, transcaspic s-ar potrivi cu această situație din mai multe motive.
În primul rând, Bruxelles-ul a lansat Parteneriatul estic în 2009 pentru a promova și intensifica asocierea politică și aprofundarea integrării economice între UE și Ucraina, Moldova și Belarus, precum și a celor trei state sud-caucaziene Armenia, Azerbaidjan și Georgia. Mai la est, UE a elaborat o strategie complet separată pentru Asia Centrală pentru a-și orienta relațiile cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan.
De atunci, multe lucruri s-au schimbat. Caracterul universal al Parteneriatului estic nu a trecut testul timpului. Doar jumătate dintre țări – Georgia, Moldova și Ucraina – au semnat acorduri de asociere, inclusiv acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare cu UE. Belarus și-a suspendat în cele din urmă participarea la Parteneriatul estic, Armenia a încheiat propriul său Acord de parteneriat global și consolidat (APC) personalizat cu UE, în timp ce Azerbaidjanul încă își negociază propriul cadru bilateral distinct. Între timp, un Acord de parteneriat și cooperare consolidat între Kazahstan și UE a intrat în vigoare în 2020. Kârgâzstanul a urmat exemplul, semnând un Acord în iunie 2024, iar Uzbekistanul este următorul pe listă. Prin urmare, acordurile dintre aceste state din Asia Centrală și UE diferă mai degrabă în grad decât în natură de acordul parafat de Armenia.
În al doilea rând, Caucazul de Sud și Asia Centrală sunt verigi-cheie în transportul est-vest de energie și bunuri către Europa, așa-numitul Coridor Mijlociu. Pe fondul cererii tot mai mari de rute de transport non-rusești, au avut loc o serie de activități transcaspice cu scopul de a spori eficiența Coridorului Mijlociu. În ianuarie 2024, oficialii UE au adoptat cea mai puternică poziție de până acum, anunțând că investitorii europeni și internaționali se vor angaja să investească 10 miliarde de euro într-un program de dezvoltare pentru Coridorul Mijlociu.
Prin stabilirea unui parteneriat transcaspic, UE ar fi într-o poziție mult mai bună de a sprijini dezvoltarea infrastructurii energetice și comerciale în regiune. În general, este în interesul Europei să promoveze conectivitatea regională pentru a se asigura că statele din Asia Centrală au opțiuni și nu devin total dependente de China și Rusia pentru comerț și investiții.
În al treilea rând, în actuala eră a competiției geopolitice, Rusia se alătură Chinei și Iranului, formând o axă de state revizioniste, hotărâte să răstoarne principiile, normele și instituțiile sistemului internațional post-Război Rece. Dacă această axă nu este contracarată, ea ar putea subjuga un număr mare de state în acest proces.
Între timp, un bloc turcic de cooperare – format din Azerbaidjan, Kazahstan, Kârgâzstan, Turcia, Turkmenistan și Uzbekistan – se dezvoltă rapid în domenii diverse precum securitatea, comerțul și cultura. Este în interesul UE să încurajeze Turcia ca o contrapondere parțială la axa Beijing-Moscova-Teheran, precum și să susțină și să alimenteze o aliniere în creștere a lumii turcice și să apropie acest grup de state, situate strategic la est și la vest de Marea Caspică, de arhitectura europeană de securitate.
În al patrulea rând, statele din Caucazul de Sud și Asia Centrală au o convergență în politicile lor externe. Deși cu mijloace diferite, toate urmăresc politici externe „multi-vectoriale” în lupta lor pentru un echilibru între diferitele puteri externe.
Ele nu doresc să fie obligate să aleagă o tabără în confruntarea geopolitică actuală. Dar, pentru a compensa dependențele nesănătoase față de o Rusie naționalistă și o Chină în ascensiune, își doresc o prezență occidentală mai mare, nu mai mică. Deși se opun anumitor aspecte ale sistemului internațional de după Războiul Rece și salută o lume multipolară, termenul are un sens diferit pentru aceste state, care nu sunt antioccidentale.
În al cincilea și ultimul rând, cu excepția Azerbaidjanului, care are un pact de apărare cu Turcia, statele din regiune nu dispun de o protecție reală pentru securitatea lor. Parteneriatul estic nu include o componentă de securitate. În schimb, UE elaborează parteneriate de securitate individuale, mai ales un acord de securitate pe termen lung cu Ucraina, dar și un nou parteneriat de apărare și securitate cu Moldova.
Un nou parteneriat transcaspic trebuie să includă chestiuni de securitate pentru a ajuta aceste țări să se apere împotriva diferitelor forme de influențe și interferențe străine răuvoitoare. În plus, pentru a culege cu adevărat roadele cooperării transcaspice, UE ar trebui să își dubleze contribuțiile la negocierile de pace dintre Armenia și Azerbaidjan. Un tratat de pace ar putea deschide o dinamică complet nouă în regiunea caspică, în beneficiul securității și stabilității, precum și al comerțului și prosperității.
În esență, în timp ce Parteneriatul estic inițial s-a sfărâmat în bucăți, linia apăsată dintre Caucazul de Sud și Asia Centrală se dizolvă acum rapid. Se conturează o adevărată dinamică transcaspică și este în interesul strategic al UE să impulsioneze această evoluție. Instituirea unui parteneriat transcaspic ar fi cel mai eficient și coerent mod de a face acest lucru.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Orice extindere a EU, mai ales in zona unor state sarace, instabile, ar duce la slabirea Europei Unite.
Pur si simplu s-ar dilua atit puterea economica, (care oricum se gifiie), cit si cea politica, fiind nevoita sa faca compromisuri prin renuntarea la multe din valoriile civilizatiei.
De la un numar de tari in sus EU, care deja e zapacita, nu ar mai putea fi administrata.
O situatie speciala e Turcia, care e in NATO. Aceasta se dezvolta relativ bine, deja are multi cetateni in EU, si o prmire in EU poate ca o va indeparta de Rusia.
“ Orice extindere a EU, mai ales in zona unor state sarace, instabile, ar duce la slabirea Europei Unite.”…dar ce te doare pe tine este slabirea dependentei acelor state de Rusia.
Spune tu ca nu-i asa! (…oricum nu te crede nimeni)
Pe mine ma dureau salele, dar acum mi-au trecut!
Da, UE a fost slăbită extraordinar de extinderea către Spania și Portugalia, și mai apoi de cele 12 state estice care au aderat, inclusiv, de exemplu România și Polonia. De atâta slăbiciune mai are puțin și include și fosta Iugoslavie și Ucraina, Rep. Moldova și Turcia. Tot din cauza slăbiciunii ei fundamentale vrea să-și facă și politică de apărare comună.
Logica politică a Europei de Vest(ca și a Rusiei, Turciei, Chinei,etc) a rămas aceeași de sute de ani: dacă nu ești Imperiu, nu exiști. De aceea se vrea transformarea UE într-o Federație franco-germana, de fapt un neo-Sfant Imperiu franco-german. În această cheie trebuie înțeleasă acțiunea politică a UE din ultimii 20-30 de ani, numită politică „de extindere”, de fapt o politică neo-imperialista pentru piețe de desfacere, forță de muncă și putere politico-militara. Așa a fost cu „primăvara arabă”, apoi cu escapadele prin Maghreb și Sahel, prin Orientul mijlociu, etc. Ba chiar se dorea o Uniune Euro-Asiatica cu Rusia de la Lisabona la Vladivostok….
Deci, de ce vrea Europa să ajungă prin Asia Centrală unde deja sunt Rusia, China, Turcia și Iranul? Și PE UNDE ajunge acolo? Că nu prea are pe unde…
Europa se zbate de pomană(ca și Rusia). Istoria nu mai are răbdare cu unii…
Extinderea UE este o idee buna.
Da o sansa tarile vizate si stopeaza avansul imperiului rus. Care poate profita de instabilitatea economica si politica (indusa de problemele economice) a tarilor din zona.
Fiind tratative separate cu fiecare, se pastreaza interesele acestora in structurile UE, fara a le aduce prejudicii politice, dar intarindu-le economic. Piata interna a UE devine tot mai mare si cuprinzatoare.
UE este mecanismul economic de sustinere a tarilor din jurul neo-imperiului rus. Asa cum era planul Marshal in anii ’40-’50. Este si o pregatire economica si politica pentru a merge mai departe. Nu uitati ca dupa Madrid, Clinton ne-a recomandat sa intram intii in UE si apoi, NATO.
Totusi, trebuie sa precizam ca aderarea Moldovei la UE este o infringere a Romaniei. Ramane un stat separat. Doar ca iese de sub ghearele Rusiei, pentru a intra sub mantia comuna a UE.
Rusii sunt interesati sa mentina statul Moldova separat, pentru ca trag nadejde ca vor reveni mai tarziu in zona. (Iesirea Moldovei, ruperea UE, razboi) si ii va fi mai usor sa o remorcheze -din nou- decat sa o rupa de Romania. UE, fara sa vrea, respecta planurile Rusiei.
Poate ca ar fi bine sa cerem un referendum in Moldova, dupa intrarea in UE! DUPA!
Eu, daca as forma o echipa de fotbal as evita sa selectionez schiopi, paralitici, obezi, batrini, intirziati mintali….
Culmea e ca EU a pierdut Anglia, o tara care, culmea, engleza raminind limba oficiala in EU si acum se vrea inlocuirea cu altii.
Sincer sa fiu nu prea ma omor sa fiu in uniune cu cherchezi, tucmeni, gagauti, ceceni, uzbechi sau alte natii din astea de care nu am auzit. Ma cutremur sa ma gindesc ca cetatenii acestor tari vor invada Europa, cu religia lor, cu limba lor, cu mentalitatea lor. In definitiv de ce sa nu intre si Afganistan in EU, sau IRAQ, sau Mexic?
Somajul si criza fortei de munca, natalitatea scazuta si imigratia ilegala, incluziunea, egalitatea si diversitatea, avansul extremei drepte si al tendintelor toxic-suveraniste, criza democratiei, a materiilor prime si a energiei pe fondul schimbarilor climatice asezonate cu pandemii, al cresterii temperaturilor si a procentului de CO2 din aer in ciuda vehiculelor electrice tot mai numeroase, a panourilor solare, a eolienelor si a Dealului Verde sint tot atitea motive pentru o orientare geopolitica a Europei spre vastele intinderi ale Estului.
E clar ca Europa are nevoie de spatiu vital in Est. Cred ca in curind ni se va ordona sa trecem Prutul.
Apropo de dorința „spațiului vital” în Est, pusă în aplicare de Hitler și azi se dorește tot asta. Europa de Vest NU mai are ieșire în Lume decât spre Est. Dar pe unde să ajungă în Est? Doar prin Polonia, România sau Bulgaria. În această paradigmă trebuie citită și chestia cu intrarea României în spațiul Schengen, adică un șantaj de felul „vreți acces în Vest? Dați -ne acces în Est”. Analfabetul de Ciolacu a scăpat porumbelul când a zis că vrea armate germane în România.
Bulgaria? revolutionati geografia; sau va referiti la expansiunea spre Turcia?
Polonia e blocata de tarile baltice, Belarus si U.
Romania de U.
Deci?
Din Bulgaria se poate ajunge în Caucaz și mai departe spre Marea Caspică și Asia Centrală, adică ce sugerează autorul.
@ Antoniade Nu vad in nici un fel cum ar rezolva extinderea spre est problemele pe care le enumeri, ca sa nu mai vorbim ca ce spui sunt probleme provocate in casa. De ex. criza fortei d emunca s epoate combate prin scaderea somajului, respectiv reducerea ajutoarelor sociale, green deal, e mai degraba o cauza a crizei decit o solutie. Confunzi problemele cu solutiile.
Europa are nevoie de tehnologie, inovatie, specialisti nu de muncitori la sapa!
Firesc este ca statele asiatice să alcătuiască Statele Unite ale Asiei, cele europene, Statele Unite ale Europei, iar cele americane, Statele Unite ale Americii.
De ce este „firesc”?
”Firesc este ca statele asiatice să alcătuiască Statele Unite ale Asiei”
Asta doar în retorica de la Kremlin.
Eminescu ilustra foarte plastic ideile de genul ăsta:
„Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară” 😀
Populațiile din Asia sunt foarte diferite între ele, nu au nimic care să-i unească într-o civilizație comună. Turcii, azerii și iranienii au destule afinități între ei, dar n-au nimic în comun cu chinezii și nici cu indienii. Afghanii și pakistanezii, la fel, au destule afinități între ei, dar n-au nimic în comun cu chinezii și nici cu indienii.
Nu se poate crea o uniune de state fără a avea o cultură comună. În cazul Uniunii Europene, această cultură comună a fost creștinismul și moștenirea lăsată de Imperiul Roman, din Anglia până în Grecia și România. Nimic de genul ăsta nu există în Asia, civilizațiile de-acolo sunt foarte diferite între ele.
Nu vor austriecii si Ungurii. S-a mai propus „Statele unite ale Europei”, de un roman, sa salveze dinastia de Habsburg. In ww1. Dar nu s-a acceptat.