De la ”afacerea Protar” la secretele prost păzite ale NATO

Dinu, personajul principal al filmului Dosarul 631 difuzat joia trecută de TVR Cultural, excelent interpretat de Iosif Paștina, a fost olimpic la Matematică. A făcut o facultate, însă cum din Matematică nu se mai prea poate trăi astăzi, nici măcar în România educată, s-a angajat în presă. La o televiziune particulară al cărei boss, pesemne și proprietar, este un anume Sorin Popa. Un nouveau riche, prostuț cât încape, îngâmfat cu asupra de măsură, autoritar, afabil, plin de sine, masculul Alpha, versatil,  cu pretenții de mare geniu și ambiții ridicole de parvenire pe măsură, interpretat în nota-i cunoscută de Marius Florea Vizante.

Tinerel, cum se zice, cu cașul la gură, Dinu lucrează pentru moment la Secția Monden. Fapt ce nu i se potrivește defel. Ajunge printr-o întâmplare să fie trimis la Constanța spre a afla lucruri noi și cât mai multe despre urât mirositoarea afacere a închisorilor zburătoare ale CIA. Reintrată, pesemne, în actualitate. Află însă cu totul altceva, are norocul începătorului, iar ceea ce află el pune pe jar serviciile secrete. Nu doar pe cele ale României, ci și pe cele ale NATO. Care fiind prinse pe picior greșit încearcă să se scoată dând vina pe ziariști.

Nu degeaba am spus și scris mai sus că Dinu a fost cândva pasionat de Matematică. Căci, dacă în filmul regizat de Marius Th. Barna pe scenariul lui Bogdan Ficeac, s-ar fi vorbit și, de exemplu, despre Șirurile Fibonacci, am fi putut spune, fără nici cea mai mică teamă că am fi în offside, că în Dosarul 631 se vorbește despre tot și despre toate. Nu doar despre o scurgere de informații întâmplată aievea și care a pus serios sub semnul întrebării infailibilitatea serviciilor de securitate ale NATO. Ci și despre noua și vechea Securitate din România, despre relațiile subterane dintre ele, despre cât de bine o duc securiștii și torționarii de odinioară în România post-revoluționară. Acesta este cazul numiților Mihai Gândilă și Pacea, jucați ca la carte de Gheorghe Visu și de Dorel Vișan. Ca și despre tot felul de excelențe cu ocupații bizare care au limuzine negre, luxoase, iau mită, se întâlnesc la ceas de seară, beau, sparg acvarii. Nu uită să se ducă la vânătoare de mistreți. Îl joacă cu toate stereotipurile din dotare Mircea Rusu, Ovidiu Niculescu, Constantin Florescu. Vedem și generali din noile servicii secrete care, indubitabil, au un trecut și în cele vechi. Așa e și cel interpretat de Doru Ana. Ne mai lămurim încă o dată cum stă treaba cu televiziunile comerciale, cum se lucrează pe acolo (ceea ce face patronul Popa e completat de redactorul șef  Laura Mihalcea, rol în care evoluează Maria Obretin), cum una e sexul, fie el chiar pervers, și alta afacerile (povestea dintre același Popa și  Gina, adusă pe peliculă de Diana Cavallioti), cum se schimbă proprietarii din audiovizual. Avem încă o serie de sex fierbinte între Dinu și prietena lui, schimbătoarea, suspicioasa Valentina, rol în care evoluează bine tânăra actriță Diana Sar. Personajul episodic jucat de Radu Mateucă (Horia, fratele lui Dinu) ne spune cât e de stenic să trăiești departe de lumea dezlănțuită. Avem în Dosarul 631 și o muzică de film, compusă de Petru Mărgineanu. Muzică ce mie mi-a adus aminte de cea a lui  Ennio Morricone din Clanul Sicilienilor. Așa cum începutul filmului mi-a amintit  de superba Ultima oră a lui Mihail Sebastian, de afacerea Protar și de sărmanul profesor Alexandru Andronic.

Sunt extrem de multe fire în scenariul și în filmul scris de Bogdan Ficeac după o întâmplare reală consumată în 2006 și regizat de Marius Th. Barna. Sigur, așa trebuie să fie într-un film de acțiune, policier, cu o mulțime de personaje louches. Ar mai fi trebuit însă ca toate aceste fire să fie mai drastic descâlcite atât de scenarist cât și de regizor. Și să nu îl pună pe spectator în situația de a fi multă vreme la fel de confuz precum este introvertitul Dinu. Firește, mi s-ar putea replica, și nu fără temei, că atât regizorul cât și scenaristul au optat pentru ceea ce exegeții literari numesc viziunea cu personajul. Lucrurile nu stau însă  riguros astfel. Așa că scriu și certific că m-am uitat până la capăt la Dosarul 631 în primul rând pentru actorii tineri.

Și, apropo de actorii tineri. Săptămâna trecută a făcut multe valuri pe rețelele sociale filmul Teambuiding. Am scris despre el la vremea potrivită. L-am văzut la cinematograf. Un conferențiar de la Facultatea de Teatru a Universității de Arte George Enescu , după ce l-a văzut pe Netflix, și-a exprimat pe facebook îngrijorarea că în distribuția filmului ar fi cu precădere actori fără studii de specialitate. Conferențiarul nostru a dat iar cu bâta-n baltă. În Teambuilding evoluează doar actori cu diplomă. Mulți dintre ei tineri. Mulți dintre ei cu evoluții remarcabiile în spectacole de teatru anterioare. Îngrijorător e că ei sunt siliți să apară în astfel de subproducții. Și pe urmă știe universitarul nostru ce fel de studii de specialitate au avut, de pildă, mari actori precum Alexandru Giugaru sau Ilarion Ciobanu? Și fiindcă mai sus am făcut vorbire despre Clanul Sicilienilor, știe oare același domn profesor câte diplome a avut în sertare Alain Delon, de pildă?

Paradox Film cu sprijinul CNC și TVR

DOSARUL 631

Regia: Marius Th. Barna

Scenariul: Bogdan Ficeac

Producători: Marius Th. Barna, Avram Iclozan

Imaginea: Silviu Stavilă

Scenografia: Grigore Pușcaru

Costume: Carmen Pușcariu

Muzica: Petru Mărgineanu

Cu: Iosif Paștina (Dinu), Marius Florea Vizante (Sorin Popa), Diana Sar (Valentina), Mircea Rusu (Sandu Mihalache), Dorel Vișan (Pacea), Doru Ana (Misteriosul), Maria Obretin (Laura Mihalache), Diana Cavallioti (Gina), Radu Botar (Interlocutorul),  András Demeter (Geza), Gheorghe Visu (Mihai Gândilă). Mihai Vasilescu (Jurnalist), Radu Mateucă (Horia), Marius Drogeanu (Cristian Bota), Nicodim Ungureanu, Constantin Florescu, Ion Grosu, Mihai Baranga, etc