De unde vine cultura migrației intraeuropene ?

Introducere

Susținerea pentru ideea că este/nu este bine ca oamenii să lucreze/locuiască în altă țară a Uniunii Europene (UE) are, foarte probabil, o determinare multiplă, ține de condiționări personale, comunitare, regionale sau naționale. A fi favorabil sau nu lucrului în altă țară europeană are consecințe multiple în domeniul migrației, relațiilor sociale, raportării la instituții etc. Din astfel de motive este important ca raportarea la mobilitatea intraeuropeană să fie înțeleasă pornind de la date (Sprenger 2024). Acesta este principalul obiectiv al analizei de față. Mai exact, încercăm o analiză centrată nu pe volumul sau intensitatea fluxurile de migrație între țara i și țara j (Engbersen et al. 2017), ci pe atitudine persoanelor din populația adultă pentru susținerea mobilității intraeuropene în cadrul UE. Datele de bază pentru analiză provin dintr-un Eurobarometru special consacrat migrației intraeuropene (EB528).

Metodă și date

Pentru construirea unui indice al orientării favorabile mobilității intraeuropene (FAVMOB) am considerat că persoanele care susțin afirmațiile „mobilitatea intraeuropeană este un lucru bun” pentru indivizi, familii, piața forței de muncă sau pentru integrarea europeană (pe o scală de la 1 nu, 2 non-răspuns sau nu știe, la 3 da) au FAVMOB mai mare. Indicele propriu-zis a fost construit ca scor factorial din cei patru indicatori anterior menționați[1]. Pentru o mai ușoară citire a datelor, am înmulțit scorul factorial cu 100 și am obținut, pe total eșantion EB528, valori FAVMOB între  -259 și 99, cu o medie de zero.

Modelul teoretic cu care am lucrat susține ipoteza complexă că FAVMOB diferă între macroregiuni europene dacă se lucrează simultan cu șase blocuri de variabile. Mai exact, cultura favorabilă mobilității intraeuropene este cu atât mai bine structurată cu cât cei intervievați au locuit mai mult în străinătate, sunt mai educați, au mai mari probleme cu  locurile de muncă în țara de rezidență, sunt în mai mare măsură tineri din urban (H1). Cea de-a doua ipoteză a analizei (H2) susține că, indiferent de situația de status, cei care au motive de remigrare și valorizează în mai mare măsură educația, munca sau instituțiile țării de rezidență sub aspectul justiției sociale au o cultură de emigrare în Europa mai bine structurată, orientată spre sprijinirea acestui comportament.

Prezentăm, mai întâi, diferențieri spațiale asociate cu intensitatea FAVMOB.

Diferențieri spațiale

În medie, macroregiunile europene cu cele mai ridicate valori medii ale orientării favorabile mobilității intraeuropene sunt Sudul și Nordul UE. Macroregiunile cu valorile medii minime sunt cele constituite din țări central-vest europene și vest europene. Cele din regiunea estică a UE au o valoare medie a indicelui în discuție apropiată de medie europeană. Dacă vom trece la o lentilă mai complexă, rezultatele sunt, firesc, diferite (tabelul 1). Prima diferențiere majoră, indiferent de macroregiunea de locuire este dată de experiența de migrația în străinătate : cei care au revenit din străinătate în țara de origine susțin sistematic cultura de mobilitate intra-europeană. În plus, contează și locuirea rurală/în orașe mici diferită de locuirea în orașe mari. Locuirea în urbanul mare este favorabilă în mai mare măsură unei culturi a mobilității transnaționale pentru patru din cele cinci macroregiuni. Sigura diferență de la această regulă se înregistrează în regiunea Central-Estică unde persoanele interogate se arată a fi mai puțin deschise la cultural mobilității intraeuropene. Nu știm de ce este așa. Posibil să fie un efect al apropierii sporite față de țări vestice precum Germania, Franța, Olanda etc.,  iar circulația transfrontalieră să nu fie considerată, în percepția intervievaților, ca migrație.

Table 1. The intensity of pro-mobility orientation (FAVMOB) by macroregions of the European Union

Data source : Data source: Special EUROBAROMETER 528, collected data May-June, 2022. The higher FAVMOB index,the higher the mean intensity of intra-European mobility by macroregion. Shadow in the cells for maximum values on the row of the table. The five macroregions of the EU are generated by a cluster analysis, using a set of five input indicators, grouping EU countries in five macroregions (Sandu 2009): East BG, RO, LT, LA, EE, Central-East PL, SK, SI, HU, CZ, South -IT, ES, PT, EE, West – FR, DE, BE, AT, NE, North -FI, SE.DK, IE.

Rezistă astfel de regularități și în condițiile în care schimbăm metoda de abordare, trecând de la tabele la analize complexe, precum regresia multiplă ? Vom încerca să răspundem la întrebare prin adoptarea efectivă a noii metode ale cărei rezultate le prezentăm în tabelul al doilea, pornind de la cele două ipoteze pe care le-am formulat în secțiunea metodologică.

Contextualizare complexă a culturii de migrație

Tabloul general al analizei multivariate (tabelul 2) susține, în bună măsură, cele două ipoteze menționate deja, dar nu integral. Macroregiunea pentru care par să fie adecvate cele două ipoteze este cea Estică, formată din Bulgaria, România, Lituania, Letonia și Estonia. Aici cultura mobilității intraeuropene este mai mare pentru tinerii care au lucrat/locuit în străinătate, au un nivel mai ridicat de educație și de cunoaștere a limbilor străine (englezei în special),  au situație materială bună dar sunt nemulțumiți de locul de muncă, au motivații de emigrare în străinătate , valorizează în mai mare măsură munca și educația pentru succesul în viață, și sunt mai nemulțumiți de justiția socială din țara de rezidență, în momentul sondajului. Pentru această macroregiune nu este satisfăcută așteptarea de a avea valori FAVMOB mai ridicate pentru cei din urban.

Macroregiunile UE sunt foarte diferite între ele, însă, sub aspectul factorilor care favorizează cultura mobilității intraeuropene. Contrastul major este între macroregiunile Estică și Central-Estică versus macroregiunile Vestică și Nordică, altfel spus între Noua UE și segmente importante din Vechea UE. Exemplar pentru acest contrast este rolul vârstei. În primele, cultura mobilității este structurată mai puternici la tineri iar în regiunile Vest și Nord, rolul vârstei pare să fie nesemnificativ sub aspect statistic. Similar, câștigurile, banii din munca prestată, contează mult mai mult în Noua decât în Vechea UE. La fel și cunoașterea unei limbi străine contează mult mai mult în regiunile din Estul Europei comparativ cu cele din Vest și Nord. Altfel spus, cultura de migrație are nu numai determinări de status ci și de istorie a locului.

Populația din regiunea Sudică a UE are, iarăși, determinări specifice în structurarea culturii de migrație. Proximitatea destinațiilor pentru emigrarea din SUD pare să conteze foarte mult în structurarea culturii de migrație pentru populația din țările respectivei regiuni.

Analiza pe macroregiuni ale EU indică foarte clar faptul că întregul este altceva decât părțile: cultura migrației intraeuropene pe ansamblu UE pare să fie influențată nesemnificativ de nivelul de educație al celor intervievați. Pe macroregiuni, însă, lucrurile stau complet diferit (tabelul 2).

Reținem că experiența de migrație în străinătate și satisfacția în legătură cu justiția socială din țara de rezidență sunt singurii factori care lucrează semnificativ și în același sens, în determinarea culturii de migrație, atât pentru populația din întreaga UE cât și pentru cele din macroregiunile componente ale acesteia.

Table 2. Predicting the favourable attitude on intra-European mobility by macroregions

Există și o consistență între pattern-urile cauzale ale mobilității intraeuropene la nivel de regiune cu cele specifice țărilor de mărime maximă din respectiva regiune. Fără a mai menționa aici detalii tehnice, precizăm numai că am aplicat modelul de analiză din tabelul 2 la 10 țări din UE, câte două din fiecare macroregiune. Țările din macroregiune le-am reținut în analiză pe criteriul mărimii demografice maxime, în regiunea respectivă. România, spre exemplu, este cea mai mare țară din macroregiunea Est. România și Bulgaria sunt cele mai mari țări din macroregiunea respectivă. Așteptarea este ca țările de maximă mărime din macroregiune să aibă, în mare, același profil cauzal în determinarea culturii de mobilitate. Așteptarea este, în mare măsură, confirmată de date: șapte dintre predictorii care apar ca fiind semnificativi statistic în regresia pentru România apar ca fiind semnificativi, și cu același semn algebric, în regresia pentru macroregiunea Est. Pe ansamblu, însă, apar diferențe de intensitate și semnificație a predictorilor la nivel de țară și cei la nivel de macroregiune. Raportul esențial, însă, este cel de consistență între analizele pe macroregiuni și cele la nivel de țări componente ale macroregiunii.

Concluzii

Așa cum ne așteptam, prin ipotezele formulate, cultura de mobilitate/migrație intraeuropeană, măsurată prin indicele  FAVMOB, este variabilă regional, funcție de cele șase categorii de variabile  referitoare la experiența de migrație internațională, educație, status socioeconomic, vârstă+mediu rezidențial, motivația intenției de emigrare și valorizarea muncii, educației și instituțiilor în autorealizare. Strict vorbind, predictorii semnificativ statistic pentru FAVMOB nu sunt aceiași în toate cele cinci macroregiuni. Avem de a face, deci, cu o specificitate a determinărilor cauzale pentru cultura mobilității intraeuropene. Așa cum am menționat deja, în cuprinsul materialului, excepția o constituie numai experiența de migrație și valorizarea justiției sociale: persoanele care au revenit în țara de origine, din altă țară europeană, și cele care sunt nemulțumite de justiția socială din propria țară de rezidență sunt și cele care tind să aibă o atitudine pozitivă față de mobilitatea intraeuropeană.

Există, spațial vorbind, și efecte de țară asupra pattern-urilor de migrație europeană. Acestea tind să fie consistente mai ales între cele macroregionale și cele corespunzătoare celor mai mari țări din macroregiune.

Tematica este relevantă  metodologic, teoretic și practic (sub aspectul politicilor publice de dezvoltare și migrație). Sub aspect teoretic, abordarea poate duce la o mai bună înțelegere a cauzelor și consecințelor pe care le are cultura mobilității în contextul fenomenelor de migrație- dezvoltare. Metodologic punem în evidență utilitatea unei măsuri prin indicatori multiplii de tipul FAVMOB care permite măsurarea culturii de mobilitate intra-europeană la nivel individual dar și a determinanților acestui fenomen. Politicile de migrație-dezvoltare pot beneficia, în fundamentarea lor, de mai buna cunoaștere a migrației intraeuropene, de tipul menționat anterior.

Referințe

Engbersen, G., Leerkes, A., Scholten, P., & Snel, E. (2017). The intra-EU mobility regime: Differentiation, stratification and contradictions. Migration Studies, 5(3), 337-355.

Sandu, D. (2009). Lumi sociale de vârstă şi rezidenţă în Uniunea Europeană. Sociologie Românească, 7(02), 3-26.

Sprenger, E. (2024). What makes us move, what makes us stay: the role of language and culture in intra-EU mobility. Journal of International Migration and Integration, 25(4), 1825-1855.

[1] Scorul factorial obținut  are un indice foarte bun  KMO=0.792, cu coeficienți de saturație între 0.793 și 0.845, și un singur factor, lucrând cu metoda componentelor principale.