Introducere
Instituțiile publice implică o interacțiune sistematică între cetățeni și anumite categorii de actori grupali specializați pentru acțiuni pe domenii precum educația, sănătatea, administrația, justiția etc. Nu numai normele structurează respectivele interacțiuni, ci și gradul de încredere a cetățenilor în actorii și în structurile care organizează interacțiunile (UNDP, 2021). Înțelegerea încrederii instituționale în astfel de spații publice este esențială pentru fundamentarea și optimizarea modului de funcționare a instituțiilor. Abordarea comparativă a liantului care structurează instituțiile publice este esențială pentru înțelegerea lor prin cercetare.
Încrederea, în genere, este un liant al vieții sociale tradusă, în esență, prin spirit și comportamente de cooperare (Uslaner 2002) sau, în context și mai larg, ca formă de sociabilitate, de așteptare pozitivă pe care o poți avea, în situații de incertitudine, în legătură cu un anume actor social (Sandu, 2015).
În cazul de față propunem o abordare comparativă-multinivel a încrederii instituționale, pentru a înțelege în special neîncrederea instituțională pe spații ale Uniunii Europene (UE).
În funcție de obiectul lor, de domeniul pe care îl deservesc și reglementează, instituțiile pot fi internaționale sau naționale, politice, centrate pe ordine, administrație sau pe comunicare. Clasificările pot fi diferite, funcție de nivelul de abordare, interesul de cercetare, acțiune și de datele disponibile pentru analiză. Important este ca predicțiile, explicările sau grupările referotoare la încredere să fie comparative pentru a putea fi validate.
Interesul major, aici, este pentru analiza comparativă a instituțiilor naționale, preponderent nepolitice, așa cum sunt ele percepute la nivel individual, în țări ale UE, din perspectiva neîncrederii instituționale. De ce o astfel de abordare? Pentru că o dorim comparativă și multinivel, incluzând obligtoriu nivelul individual dar și cel național. Comparabilitatea sporește prin relativa punere în paranteză a instituțiilor politice și internaționale. Desigur, abordările sunt relative, gradul de implicare a factorului politic, spre exemplu, este diferit de la o societate la alta, de la un tip la altul de instituție. Guvernul are, inevitabil, componente, condiționări, acțiuni politice și nepolitice. Nu la fel de mult ca și partidele politice sau parlamentele. În plus, populația, prin categoriile socio-demografice care o alcătuiesc, are contacte diferite cu instituțiile strict politice. În acest sens, pentru a spori comparabilitatea transculturală a analizei, vom trece în plan secund încrederea în partide politice și în parlament.
Metode și date
Microdatele pe care le folosim provin, în esență, din Eurobarometrul standard 99, cu date culese în mai-iunie 2023, pe eșantione reprezentative pentru fiecare dintre țările UE. Scopul de bază al analizei este să înțelegem nu intensitatea încrederii instituționale ci relațiile care o fac inteligibilă în fiecare dintre țările analizate. Accentul este pus pe situațiile în care încrederea instituțională este preponderent redusă, la nivel național, în condițiile ținerii sub control a unor factori socio-demografici.
Variabila dependentă a analizei măsoară încrederea instituțională, prin agregarea factorială a cinci variabile referitoare la încrederea în justiție, poliție, administrația regională, sistemul de sănătate publică și guvern (TPINS). Fiecare dintre cele cinci variabile este măsurată pe o scală de trei trepte (1 încredere, 0 non-răspuns, -1 neîncredere). Cele cinci variabile se subsumează aceluiași factor (KMO=0.786), măsoară aceeași variabilă latentă. Baza de date aferentă ar fi permis analiza simultană a încrederii în 12 instituții. Am omis, însă, premeditat, instituțiile cu determinare preponderent politică (partidele politice și parlamentul), pe cele internaționale (de tip Națiunile Unite, NATO sau EU), pe cele mai puțin cunoscute direct de populație (armata, spre exemplu), sau pe cele foarte eterogene ca mod de funcționare (mass-media). Indicele TPINS este un scor factorial, cu variație între -1.84 (neîncredere maximă) și 1.27 (încredere maximă). În analizele de tip regresie multiplă l-am folosit ca atare, iar în analizele descriptiv-grafice, l-am înmulțit în prealabil cu 100, pentru a putea fi citit mai ușor.
Într-un alt gen de abordare (Kaasa&Andriani, 2022), folosind date din European Social Survey (valurile 2008 și 2010), încrederea instituțională a fost măsurată prin încrederea în instituții politice (parlament, partide politice) dar și ne- sau mai puțin politice (poliție și justiție). Modul de scalare a datelor de intrare (scale de 10 trepte) în analiza factorială a fost diferit de cel disponibil în Eurobarometrul 99.
Modelul teoretic de la care pornim consideră că încrederea în instituțiile publice variază, în principal, în funcție de patru tipuri de variabile: subiectiv-individuale, socio-demografice estimate tot la nivel individual, de dezvoltare construite prin agregare la nivel național, sau de localizare național-regională (vezi figura 1). La rândul lor, variabilele subiectiv-individuale pot fi centrate pe bunăstare în sensul de satisfacție cu viața sau cu instituțiile publice și valori personale legate de democrație sau de încrederea în mass-media. În al doilea rând am reținut variabilele individuale de status (vârstă, gen, educație, venituri, mediu rezidențial etc.). Toate variabilele individuale menționate au corespondent în datele disponibile estimate prin sondajul de tip Eurobarometru pe care îl folosim. Tot din datele de sondaj am reținut și pe cele referitoare la țara de rezidență. Date la nivel național, referitoare la dezvoltare am preluat de la EUROSTAT (produsul intern brut al țării de rezidență, exprimat ca pocent din media UE pentru 2023) sau de la Transparency International cu referire la indicele de percepere a corupției (CPI) pentru 2023.
Prima ipoteză a cercetării (H1) susține că încrederea în instituțiile publice (TPINS) tinde să fie cu atât mai mare cu cât bunăstarea subiectivă este mai mare (H1a), și cu cât satisfacția față de democrație și încrederea în mass-media sunt mai mari (H1b).
Cea de-a doua ipoteză (H2) consideră că TPINS tinde să fie mai mare pentru vârstnici cu nivel de educație redus, din mediul rural, cu status economic ridicat. Altfel spus, ne așteptăm ca încrederea în instituții să fie mai mare la cei cu gândire critică mai puțin structurată (vârstnici din mediul rural) dar și cu mai multe avantaje economice asociate cu statusul economic ridcat.
Așteptările din cea de-a treia ipoteză (H3) susțin că TPINS tinde să fie mai mare în societățile cu dezvoltare economică mai ridicată (H3a) și cu nivel mediu de corupție mai redus (H3b).
Toate cele trei ipoteze sunt formulate în abordarea caeteris paribus, respectiv ținând sub control alți factori, și au în vedere datele pe ansamblul EU. Rulările țară cu țară pot da, firesc, diferențieri.
Testarea efectivă a validității modelului o vom realiza în trei secvențe, strict descriptiv la nivel național, printr-un model de predicție la nivelul UE fără includerea țărilor componente și, în al treilea rând, printr-un model de maximă specificare în care introducem și țări componente ale UE. Toate cele trei modele ne vor ajuta să localizăm mai precis spațiile sociale și naționale de maximă neîncredere instituțională din UE.
Neîncrederea instituțională maximă în partea estică a UE
Neîncrederea în instituții este maximă în țări din partea estică a Uniunii Europene, respectiv în Bulgaria, Romania, Croația, Slovacia, Polonia și Slovenia (Figura 2). Lor le urmează patru țări din sudul Europei, respectiv Grecia, Italia, Malta și Republica Cipru. La polul opus, cu nivel maxim de încredere în instituții sunt eșantioanele intervievaților din nordul Europei (Suedia, Danemarka, Finlanda) și alte două țări din vest, apropiate lor (Luxemburg și Olanda).
Data source: Eurobarometer 99, data collected May-June 2023. Own computations. The vertical bold lines mark the breaking points among similar/non-neighbouring countries by average values of TPINS. Example: the average trust in public institutions in Bulgaria is -63.1. Very small countries are not included into the diagramm.
Ierarhiile rămân, în mare, aceleași, chiar dacă adoptăm schimbări minore/obligate în calcuarea indicelui de încredere instituțională. În 2018, spre exemplu, înainte de pandemia COVID-19, Eurobarometrul 89 nu înregistra și încrederea în sistemul sanitar, precum în 2023. În consecință, am calculat TPINS, pentru valul 89 al Eurobarometrului din 2018, numai cu patru dintre indicatorii de încredere în instituții (guvern, justiție, poliție, administrație regională). Chiar așa, cu modificarea minoră adoptată, ierarhia țărilor din EU sub aspectul încrederii instituționale rămîne relativ constantă, cu neîncredere maximă în subeșantioanele din Croația, Bulgaria, Slovacia și România dar cu încredere instituțională maximă în Luxemburg, Olanda, Danemarca, Finlanda și Suedia. Altfel spus, analiza de sensitivitate (Treiman, 2014) astfel realizată indică o stabilitate consistentă a rezultatelor la nivel de țară, în legătură cu modul de calculare a indicelui de încredere instituțională. Este un motiv în plus în validarea TPINS.
Datele la nivel de țară par să susțină ipoteza a treia (H3) care afirmă o neîncredere instituțională sporită în țările mai sărace, precum cele din partea estică a EU. Dar dacă trecem la analiză multivariată, cu variabile de control? Mai apar țările din partea estică a UE cu niveluri foarte ridicate de neîncredere în instituțiile publice? Este exact ceea ce vom face în continuare prin prezentarea unui prim set de rezultate ale analizei de regresie multiplă (Table A1, Table A2 in annexe).
În noua variantă de analiză prezentată sintetic în tabelele A1 din anexă am prezis valorile individuale ale TPINS funcție de indicatori socio-demografici, de bunăstare subiectivă, la nivel individual, dar și prin raportare la doi indicatori la nivel de țară (produsul intern brut pe locuitor ca procent din media EU, și indicele de percepere a corupției).
Să începem, pentru continuitate cu paragrafele anterioare, prin raportare la indicatorii referitori la produsul intern brut pe cap de locuitor (GDP) din media EU, și la indicele de percepția a corupției. Așteptarea formulată prin H3 era că indicele de încredere instituțională tinde să fie mai mare în țările mai dezvoltate economic și cu un indice de corupție mai redus, ținând sub control variabile măsurate la nivel individual.
Rezultatele analizei de regresie multiplă confirmă parțal așteptarea: cu cât perceperea corupției la nivel de țară este mai ridicată (CPI, indicele de percepție a corupției calculat de către Transparancy International, având o scalare inversă – valoare mai mare pentru corupție redusă), cu atât încrederea instituțională la nivel individual tinde să fie mai mare. Invers, corupția ridicată la nivel de țară tinde să fie însoțită de o mai mare neîncredere instituțională. Rezultatele analizei din tabelul A1 confirmă, deci, așteptarea formulată prin ipoteza H3b, dar nu și ipoteza H3a, în condițiile ținerii sub control a unor variabile socio-demografice de nivel individual, plus a dezvoltării economice la nivel de țară.
Se poate susține că țările din estul Europei, foste țări comuniste, tind să fie marcate de o mai mare neîncredere înstituțională, urmare, între altele, a unei mai proaste funcționări a instituțiilor publice, a unei corupții sporite.
Dacă introducem, în modelul de regresie multiplă, în locul indicilor de țară (GDP/capita și indicele de percepere a corupției CPI), variabile dihotomice referitoare la țara de rezidență (exceptând țările foarte mici – țările baltice, Malta, Luxemburg, Cipru și Slovenia), vom regăsi situațiile de înregistrare a unor coeficienți semnificativi și negativi pentru relația țării de rezidență cu TPINS în țările est-europene – Polonia, Bulgaria, Croația, România și Slovacia – și valori foarte mari la coeficienții corespunzători relației dintre TPINS și rezidența în țăril nordice (Finlanda, Suedia) sau vestice (Franța, partea vestică a Germaniei, Olanda și Austia). Surprinde în special cazul subeșantionului pentru Grecia care apare în Figura 2 în gruparea țărilor cuTPINS redus, dar, în tabelul A2, este în categoria țărilor pentru care rezidența sporește probabilitatea de încredere instituțională. Greu de spus de ce această diferență de încadrare prin schimbarea metodei de analiză. Reținem, ca fapt confirmatoriu, situația că, mai ales pentru țările estice ale EU, înregistrăm aceeași tendintă a unei concordanțe între analiza univariată care indică o neîncredere predominantă în instituțiile publice (Figura 2) și reația negativă între TPINS și rezidența în țările respective în modelul de regresie din Tabelul A2.
Condiționarea socio-demografică a încrederii instituționale
Cea de-a doua ipoteză susține că „TPINS tinde să fie mai mare pentru vârstnicii cu nivel de educație redus, din mediul rural, cu status economic ridicat”. Ipoteza este confirmată, parțial, de analiză. Cei care au valori mai ridicate ale TPINS sunt maturi sau vîrstnici, cu educație redusă care au o situație economică mai bună (nu au dificultăți în a-și plăti facturile). Mediul rezidențial, însă, nu contează semnificativ. Constatările sunt, majoritar, consistente cu cele înregistrate pe alte date, cu metode diferite. Datele World Value Survey, valul 7 (perioada 2017-2021), pe țările OECD (Prats et al., 2024), spre exemplu, indică faptul că încrederea în guvern era asociată pozitiv cu vârsta , cu educația redusă, și cu veniturile mai mari (Brezzi et al. 2021), la fel ca și în analiza pe care o raportăm aici. Similitudinile respective se înregistrează în pofida faptului că datele prezentate de echipa OECD sunt analizate fără a ține sub control alte variabile precum în analizele de regresie multiplă la care ne referim. Constatarea comparativă pune în evidență puternice similitudini relaționale care implică încrederea instituțională și variabilele socio-demografice în contexte și cu metode diferite de analiză.
În ambele analize, OECD și în cea de față (aceasta din urmă cu datele Eurobarometru), se înregistrează, similar, o lipsă de asociere între încrederea instituțională și mediul reziențial. Este, probabil, o consecință a eterogeneității mediilor rezidențiele în țările EU.
Determinări de bunăstare subiectivă și de valoare în influențarea încrederii instituționale
Prima ipoteză a cercetării este puternic susținută de datele empirice ale analizei: TPINS tinde să fie cu atît mai mare cu cât bunăstarea subiectivă este mai puternică și cu cât valorile prodemocrație sunt mai bine structurate la nivel individual. Pentru estimarea acestui grup de condiționări am considerat în analiză cinci predictori. Reținem, în primul rînd, că așteptarea denumită încredere instituțională (TPINS) tinde să fie, la modul semnificativ statistic, cu atât mai ridicată cu cât satisfactia instituționlă (QUANTISAT) este mai mare. Indicele referitor la satisfacție instituțională este o agregare de tip scor factorial care include evaluări referitoare la țara în ansamblu, economia țării, ocuparea forței de muncă, și democrația în țara de rezidență. Toți cei patru indicatori de intrare în calcularea indicelui QUANTISAT au fost re-scalați în prealabl pentru a semnifica de la 1 satisfacție minimă …… la 4 satisfacție maximă, în legătură cu țara de rezidență. Constatarea din tabelul A1 indică o relație cauzală pozitivă dinspre evaluarea prezentă a stării instituțiilor din țară și așteptarea de tip încredere instituțională. Firesc, caeteris paribus, cu cât oamenii sunt mai mulțumiți de modul de funcționare a instituțiilor în țara unde locuiesc, cu atât este mai mare nivelul lor de încredere în funcționarea viitoare a instituțiilor respective. Același sens pozitiv al relației cauzale se înregistrează la nivel de bunăstare personală: cu cât oamenii sunt mai mulțumiți de propria viață, cu atât sunt mai înclinați să manifeste o încredere sporită în instituțiile publice.
Sub aspect cultural, un suport important pentru încrederea în instituțiile publice ne așteptăm să fie dat de atașamentul la valorile democratice , la statul de drept (rule of law) și la calitatea canalelor media. În fapt, numai încrederea în mass-media este înregistrată ca o precondiție semnificativă și pozitivă pentru încrederea în instituțiile publice. Nu este clar de ce valorizarea democrației și a statului de drept nu funcționează pozitiv în determinarea TPINS. Poate fi vorba de faptul că respectivele valori au efecte contradictorii. Pe de o parte contribuie la sporire încrederii în instituțiile publice dar, pe de altă parte, sporesc nivelul așteptărilor în legătură cu funcționarea instituțiilor din țara de reședință și, implicit, duc la insatisfacții mai mari în evaluarea modului de funcționare a acestora. Mai poate fi vorba și de o anume neînțelegere a sintagmei „rule of law” la nivelul subiecților intervievați, în unele cazuri.
O analiză pe care nu o prezentăm aici, prin regresie ierarhică (nested regression, realizată în STATA) dovedește în mod clar că blocul de variabile referitoare la satisfacția instituțională și la valori este cel mai important în explicarea încrederii instituționale, comparativ cu variabilele de status și cele referitoare la dezvoltare și corupție la nivel național.
Concluzii
Încrederea în instituțiile publice se dovedește a fi, așa cum am măsurat-o prin indicele dedicat (TPINS trust in public institutions), o variabilă relevantă, cu sens, la nivelul analizei pe care am întreprins-o asupra a peste 24 de mii de cazuri, folosind date din Eurobarometrul 99 (EB99), culese în mai-iunie 2023, la nivelul Uniunii Europene, dar și date referitoare la dezvoltarea economică și la percepția corupției în țările de rezidență.
Liantul psiho-social care leagă funcționarea instituțiilor publice de mediile de status social, bunăstarea subiectivă și spațiile naționale de rezidență este încrederea în instituțiile publice. Funcție de teorie și datele disponibile am măsurat acest tip de atitudine socială prin încrederea în guvern, administrația regională, justiție, poliție și instituțiile de săntate publică (indice de tip scor factorial TPINS).
Toate cele trei ipoteze introduse în analiză pentru a explica încrederea în instituțiile publice sunt susținute de analizele descriptive sau explicative la care am apelat. Blocul de variabile cu cel mai puternic impact asupra TPINS este dat de indicatori de bunăstare subiectivă și anumite valori. Cu cât oamenii sunt mai mulțumiți de situația pe care o au și de funcționarea mediilor de comunicare de masă, cu atât sunt mai optimiști, au mai multă încredere, în legătură cu funcționarea instituțiilor publice din societatea în care trăiesc. Implicația directă a acestei constatări susține că politicile publice în domeniu pot spori încrederea în aceste instituții dacă devin mai eficiente. Relațiile dintre încrederea în instituții și contextele în care acestea funcționează sunt departe de a fi uniforme în Uniunea Europeană. Există clar un deficit de încredere în instituțiile publice, în special în societățile din estul Uniunii Europene, mai ales în Polonia, Bulgaria, Croația, România și Slovacia. Principalii factori explicativi nu par să fie cei economici, ci deficitul de funcționalitate manifest la nivelul instituțiilor din aceste societăți, marcat în special prin corupție.
Pe baza analizelor vor putea fi determinate comparațiile de maximă eficiență pentru a identifica țările de maximă similitudine sau diferență sub aspectul relațiilor cauzale în determinarea (ne)încrederii în instituțiile publice.
Chiar dacă ținem sub control bunăstarea subiectivă și spațiile naționale de rezidență, variabilele de status induc și ele diferențieri semnificative în variațiile de încredere în instituțiile publice. Tind să fie mai nemulțumiți de instituțiile publice din propria societate tinerii, bărbații, cei cu educație superioară și cei care au probleme economice în gestionarea taxelor pe care le au de plătit.
Analiza în ansamblu dovedește, fără dubii, faptul că putem tinde spre modele valide de analiză ale TPINS dacă luăm în seamă atît variabile individuale cît și pe cele de mediu național, subiective și obiective, dacă operăm efectiv cu analize multi-nivel.
Marele absent în modelele de analiză pe care le-am folosit este experiența de migrație internațională. Această experiență duce la sporirea nivelului de aspirații în legătură cu funcționarea instituțiilor și, implicit, la reducerea încrederii în instituțiile existente în țara de rezidență. Absența variabilelor de migrație din analiză este datorată faptului ca rar, foarte rar, chestionarele de tip Eurobarometru includ și întrebări referitoare la experiența de migrație internațională a celor intervievați. În Eurobarometrul 99 ale cărui date le-am folosit, chestionarul nu include întrebări referitoare la experiența de migrație internațională.
La nivel analitic rămân a fi întreprinse și analizele de regresie multiplă, țară cu țară.
Analizele întreprinse dovedesc însă, din plin, că politicile de sporire a încrederii instituționale trebuie să devină mai eficiente, în special în țările din Estul și Sudul Europei și în raport cu cei care au o gândire critică mai puternic structurată (tinerii educați, nemulțumiți de propria bunăstare).
- Pentru Anexe consultați articolul întreg aici
Referințe
Brezzi, M., González, S., Nguyen, D., & Prats, M. (2021). An updated OECD framework on drivers of trust in public institutions to meet current and future challenges.
Kaasa, A., & Andriani, L. (2022). Determinants of institutional trust: the role of cultural context. Journal of Institutional Economics, 18(1), 45-65.
Prats, M., Smid, S., & Ferrin, M. (2024). Lack of trust in institutions and political engagement: An analysis based on the 2021 OECD Trust Survey.
Sandu, D. (2015). The Social Space of Transition. A Sociological Approach on Romania. Madrid, London, New York: Niram Art.
Treiman, D. J. (2014). Quantitative data analysis: Doing social research to test ideas. John Wiley & Sons.
UNDP. (2021). Trust in Public Institutions. A conceptual framework and insights for improved governance programming. Oslo Governance Centre (OCG).
Uslaner, E. M. (2002). The Moral Foundations of Trust. Cambridge University Press.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
cu cit ai mai putin de a face cu institutii cu atit ai mai multa incredere.
Mie-mi place mult cind cunosti pe cineva, undeva la institutie, ii dai un ciubuc, nu stai la coada, iti rezolva treaba. Asta e incredere 100%. Lipsa de incredere e cind dai ciubucu si nu-ti rezolva treaba.
Serviciile publice sunt in deriva unei legislatii proaste si a lipsei de digitalizare. Putini sunt functionarii dispusi sa ajute cetateanul obisnuit. Cei cu relatii si cu bacsis le rezolva fara coada si nervi, restul cu multe drumuri si stres. Comunicarea si transparenta sunt greu de gasit si cere timp si efort si nu este dorita de serviciile publice. De altfel, scopul este amendarea rapida si cati mai multi bani adusi in trezoreria statului.
” DE UNDE VINE NEINCREDEREA IN INSTITUȚIILE PUBLICE ?” …ce tare articol…și de MARE actualitate !
Dl.Sandu, dvs. ne prezentati frumos si stiințific, cu date, analize ”by the book”, ce mai,…stiință nene.
Eu unul, ma ghidez dupa 1 singur caz, cel mai recent (dintre multele similare) care genereaza, nu neincredere ci AVERSIUNE (de ne mai mirăm iarasi, politico-filosofic ca apar suveranisti):
fiind acum la țară (a nins mult si frumos, ger de -8 C si am ajuns aici sa beau o tuica fiartă, că așa se cade acu și tot acu e mai gustoasa) vecinul meu, nea Ion, (care are FB și ”rupe” ceva engleza- E REAL !) mi-a semnalat ceva ca asta, intrucit eu, personal, n-am FB (iarasi asta e REAL !):
https://www.facebook.com/financialtimes/posts/breaking-news-the-trump-administration-has-pressured-romanian-authorities-to-lif/1019890046851039/
(NA-pe scurt e vorba ca Adminsitratia Trump cere autoritatilor române sa-i elibereze pe golanii ăia – frații Tate…interesante sunt insă si comentariile de citit….cred ca de aceasta problema ar trebui sa se ocupe direct CD (Cristian Diaconescu, nu eu !)…dar, sunt sigur ca un diplomat ca dinsul se va spala pe miini cu un simplu…”e datoria institutiilor statului-justiția- sa se ocupe de asta” (de parca dinsul nu face parte din Administratia-temporară- a României)
si ma mai si intreaba nea Ion – ce ziceti de asta nea Catalin ?
Iar eu ce ziceti că zisei ?
1. nea Ioane, ce să zic, eu mă mir ca nea Trump a îndraznit și și-a permis sa se bage in treburile altora, sa ceara așa ceva unei țari democrate (chiar cu una d,aia mai slabuță), ”fara sa-i fie frică de propriul popor”…cum zise băietul acela nebarbierit-JDV- la Munchen
2. apoi nea Ion imi mai zise ceva: eu cred ca ”autoritățile” o sa le dea drumu ! faceți pariu ?
I-am raspuns : nea Ioane nu fac pariu pentru ca sunt sigur că pierd pariul
Toata lumea e satula (sa nu zic – AVERSIUNE) fața de justitia (in care, culmea toti infractorii ”au incredere”), dar, la fel și cu alte multe multe alte ”instituții ale statului”
Si ca sa inchei glorios acest mic comentariu, sa mentionez ca RO are la dispozitie cea mai mare sursa de finantare a deficitului bugetar: CORUPTIA. …ca tot a fost mentionata in articol, ca factor important
In RO se fura anual peste 45 miliarde EUR, suma cu care ne ”cirpim” bugetul fara probleme (pot furniza date concrete !)
Sunt sigur ca UDMR-ul reprezentat la finanțe de acel baiat-Tanczos Barna lucreaza la asta in folosul tuturor
SI ASA AVEM RASPUNSUL LA INTREBAREA- DE CE ROMANIA N-A PARTICIPAT LA INTILNIREA DE LA PARIS
(de unde plecarăm si iaca unde ajunseram….unde dai si unde crapă)
nea Cataline, ca orice pensionar care se respecta colind de colo.colo prin lume, sau fac planuri. Nea Cataline, m-am plictisit de Paris, de Roma, de coastele alea de azur, as prefera niste coaste de porc, tare mi-ar place o balaceala in Romania profunda cu tuica fiarta, zapada si politichie, cu nea Ion si nea Marin.
Pozitia mea ar fi, sa-i spui lui nea Ion, te rog:
1. Coruptia e o chestie buna deoarece o mare parte din bani ramin in tara, e un fel de investitie directa, fara cheltuieli suplimentare de administratie, sau taxe.
2. Mr Trump nu a auzit de tara lui Papura voda ca asta nu se preda la scolile americane, sa-l lasam sa creada ca e tare.
3. Ce sa faca Romania la Paris, n-ai vazut ce a iesit, s-au balacarit unii cu altii?
Să nu teoretizăm prea mult, neîncrederea în instituții este generalizată, nu numai în România ci și prin SUA, Europa, etc. În România este o agravantă în plus cauzată de Marea Trecere de la Comunism la Capitalism care, prin procesul de privatizare/dezetatizare, a creat o corupție instituționalizată. A rezultat un stat cu instituții slabe și corupte. Apoi, România, deși s-a dezvoltat, s-a dezvoltat inegal și inechitabil, multe regiuni fiind subdezvoltate( Moldova, Oltenia, HARCOV, etc). Adăugați tragedia plecării a vreo 3 milioane de cetățeni români și aveți o panoramă a nemulțumirilor sociale. De vină a fost contextul istoric dar și acțiunea ticăloasă a factorului politic. Totuși, per ansamblu, există multe exagerări, care nu ar trebui să ducă la soluții tip Georgescu, Simion, Șoșoacă, Ponta, Lasconi.
Gândesc la Raiul în care nu voi ști cine e Președinte, cu atât mai puțin cei care sunt miniștri; gândesc la Raiul în care nu mi se va cere să votez doar pentru a legitima pe cei puși pe liste de către șefii de partid, nu voi legitima prin votul meu pe cei puși de partide să mă fure. Visez la Raiul în care contribuabilii pot face grevă fiscală și își negociază dările către stat pe baza serviciilor efective făcute de stat în favoarea mea. Încă visez la Raiul ăla în care instituțiile statului se vor purta cu bună credință și cu loialitate față de cetățean iar procesele cu pagube către stat nu vor fi prescris iar pagubele vor fi recuperate… Dar până atunci – nu votez pungașii de pe listă, evit cât pot să plătesc taxe și impozite ca să aibă guvernanții ce să fure în continuare!
Contribuabilul ăsta nu prea este cetățean.
La așa politicieni încă-s un cetățean prea bun. Comparativ cu un cetățean atenian, e adevărat, sunt de tot râsul: am prea puțini sclavi, nu-mi întrețin calul și armura, nu mă antrenez pentru lupte, nu dau bani la sărbători, nici nu aduc jertfe zeilor din temple, dar nu fur din tezaur, nu trădez și nu dezertez la persani… Aha, mai am un defect: nu-l votez nici măcar pe ”Aristide cel drept”!
Corect! Contribuabilul ăsta nu e cetățean, e fraier!
Sau ești parte a sistemului de care acest cetățean e nemulțumit?
Nimeni nu isi pune intrebare cine populeaza aceste servicii publice, ce pregatire au, ce stiu sa faca?!! Angajarile se fac pe sistemul PCR si provin din fabricile de diplome in majoritate. Nu au studii in administratie mai mult de 70% din ei, si vreti incredere in asemenea servicii?? Cunosc doua cazuri care au fost 10- 15 ani soferi, au facut la distanta o facultate privata si lucreaza in directiile de buget, venituri, taxe si impozite din sectoarele Capitalei. Si ca ei sunt cu zecile de mii in toata tara!!!! Habar nu au de legile in domeniu, le stiu dupa ureche si ajung sa fie zeci de procese cu aceste directii.
https://www.economica.net/cati-bugetari-erau-angajati-in-institutiile-si-autoritatile-publice-la-sfarsitul-anului-2024-date-de-la-ministerul-finantelor_811459.html
Capuse ce se hranesc din taxele si impozitele platite de mediul privat . Ajunse acolo pentru ca sint incapabile sa isi cistige piinea in mediul privat . Adica producind valoare adaugata . Ca de tocat o poate toca orice ratat .
https://www.g4media.ro/un-chirurg-din-botosani-cere-ca-plata-in-sistemul-de-sanatate-sa-se-faca-in-functie-de-activitate-cine-munceste-sa-primeasca-bani-cat-munceste-in-comunism-se-numea-acord-global-ai-taiat-1.html?uord=Qo_7jy5mg7xDMm%3Dsyog2QsSBjHEuwiceXf2j7Eb%3DjFM0srH%3DMSSomI2LYti2nXNJs3LuOie_ZEgRjT-RgZl2SDeozItmSsJRuXQuk4D-KP/69ETuhSczhrDOZna-zrdmR5SDiKYx
Chirurgul in cauza e in eroare . In acord global munceste el acum . Ceea ce vrea el este acord individual . Citi bugetari vor sa fie platiti in acord individual ?! Ii numeri pe degete . Plata medicilor ,, de familie ” per capita este tilharie . In plus , vreau ca medicul sa imi elibereze bon atunci cind deconteaza cu cardul meu de sanatate sume din FNUASS . Toate guvernarile de pina astazi au imbuibat bugetarii cu bani din rodul trudei mediului privat ca sa ii pastreze in plasa electorala . Iar imbuibatii au votat tilhari si mincinosi la guvernare .
Perfect adevarat. Si mai trebuie in sistemul medical si o minima garantie a unei interventii chirurgicale, stomatologice, optice si alte specialitati. Sunt cazuri cand te operezi degeaba sau faci o lucrare dentara care nu tine nici doi ani, sau ai parte de o reteta ochelari facuta aiurea…..Medicina a ajuns o afacere iar o consultatie in multe cazuri nu dureaza mai mult de 15 minute. Despre personalizarea tratamentelor nici vorba….este prea greu…..
Sistemul public de invatamint nu pregateste tinerii pentru a sti ce sa ceara de la cei care guverneaza ( national , regional si local ) . Nu ii invata cum functioneaza o societate libera . Ii invata sa fie robotei .
https://www.digi24.ro/stiri/economie/economist-bugetul-repeta-aceleasi-greseli-din-ultimii-ani-pleaca-de-la-niste-ipoteze-destul-de-suprarealiste-3131867
Faptul ca tilharii de la guvernare incearca sa ,,acomodeze ” veniturile cu cheltuielile si nu invers dovedeste cit de mirsavi sint . La cheltuieli nu umbla nimeni pentru ca acolo e masa electorala de manevra , bugetarii . Realiste la astia sint cheltuielile . Iar ca sa le poata acoperi cresc povara fiscala . Bugetarul este capusa ordinara de pe corpul social sanatos al poporului roman . O economie sanatoasa incepe cu :
– eliminarea salariului minim pe economie . Salariul trebuie sa ia nastere numai si numai prin negociere .
– eliminarea obligativitatii contributiei la fondul public de pensie . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta din urma sa dispuna liber catre ce fond de pensie ( si cite fonduri de pensie ) se indreapta .
– eliminare stabilirii virstei de pensie prin lege . Fiecare cetatean sa aleaga liber cind intrerupe activitatea profesionala . Intrerupere care poate fi si partiala . Momentul respectiv trebuie ales in functie de sumele capitalizate in investitiile facute pe toata perioada de activitate profesionala si in functie de capacitatea si dorinta de a fi activ .
– guvernul trebuie sa asigure oricarui cetatean care poate dovedi rezidenta 25 de ani o pensie ( poate fi numita si altfel ) de 1000 de lei ( de exemplu ) . Pe principiul ca aceasta persoana a fost consumator in economie ( adica a platit prin , faptul ca a consumat , o imensitate de taxe , impozite , accize , ….. )
– orice forma de subventie de la bugete publice sa fie eliminata .
– eliminarea obligativitatii contributiei la FNUASS . Suma respectiva sa o incaseze salariatul iar acesta sa decida liber unde si cite asigurari de sanatate isi face . Guvernul sa asigure numai cheltuiala cu serviciul de urgenta iar pacientul de la urgenta dupa ce va fi stabilizat sa opteze singur ( pe asigurarea / asigurarile sale de sanatate ) catre ce unitate spitaliceasca merge pentru remediere completa .
– guvernul sa nu se poata imprumuta, sa nu aiba acest drept. Sa se limiteze la cati bani aduna