Estonia, 5 martie: prim-ministra Kaja Kallas, fiică de fost premier, n-a fost aleasă direct pentru job ci a preluat postul în 2021 când predecesorul a demisionat după un scandal. Dar de atunci profilul ei internaţional a crescut mult iar partidul Reformist are prima şansă. Pentru România e important deoarece Kallas e o dură anti-Kremlin şi lideră care promovează în UE politicile comune corecte în regiunea noastră, de la energie la apărare, mai mult decât inexistenţii de la Bucureşti. Dacă nu va fi premier, e în pole position pentru NATO (pe bune, nu ca ştiţi-voi-cine). Influenţa Estoniei în Europa este în acest moment mult peste dimensiunea ţării.
Finlanda, 2 Aprilie: Şi aici lupta se dă în jurul unei femei tinere, prim-ministra Sanna Marin, dar care spre deosebire de Kallas nu stă aşa de bine în sondaje (dar nici foarte rău). În plus, conduce un partid social-democrat încă derutat de faptul că au trebuit să adere aşa urgent la NATO; în răspăr cu o parte din baza partidului, Sanna Marin este clar anti-Putin. De asemenea a avut curajul să facă o reformă teritorială radicală (s-au creat regiuni cu consilii alese care vor prelua spitalele şi asistenţa socială) care a intrat în vigoare săptămâna asta. Ce-i interesant e că nu există prag electoral iar în cursă s-a înscris un număr record de 24 partide, deci formarea coaliţiei va fi un balamuc (la standarde finlandeze, totuşi). Alt lucru interesant (pentru mine) e că voi lucra pe un proiect acolo, partea de nord, aşa că sper să se lungească ăştia cu formarea guvernului ca să apuce să se facă lumină şi cald ca lumea :)
Turcia, 18 iunie: Erdogan e de 20 ani la putere iar astăzi, cum se întâmplă cu cei longevivi, a devenit varianta 2.0 a lui însuşi: adică de câţiva ani dă serios de gard cu economia pe care o pusese frumos pe creştere la jumătatea anilor 2000. De asemenea, de la politica iniţială de “pace cu toţi vecinii” a trecut la una intervenţionistă, asertivă. Lista celor Şase partide de opoziţie are o şansă bună să câştige, în ciuda manevrelor autoritariste, iar Erdogan poate pierde turul doi, chiar dacă de curând a fost condamnat aiurea unul din principalii contra-candidaţi, primarul Istanbulului; s-ar putea ca recursul să nu se judece până la alegeri. O nouă guvernare mai moderată care să revină la sistemul parlamentar, reducând funcţiile preşedintelui, ar fi importantă şi pentru UE, şi pentru războiul din Ucraina.
Polonia, Oct sau Nov: Fiindcă este unul din statele-erou în susţinerea ucrainenilor contra Kremlinului, a trecut cumva în planul doi conflictul cronic pe reforma justiţiei pe care partidul de guvernare – condus nu de preşedinte, nici de premier, ci de liderul istoric Jaroslaw Kaczynski – îl are cu Europa. Când găzduieşti 1.5 milioane refugiaţi sosiţi în şase luni (aproape populaţia Bucureştiului) ţi se mai trec cu vederea unele chestii. Dar alegerile parlamentare vor polariza din nou atmosfera: liderul opoziţiei civice, Donald Tusk, încearcă să bată partidul conservator de orientare FIDESZ iar campania va fi toxică. Şansele sunt ceva mai mari decât a avut opoziţia maghiară în 2022, dar deocamdată conservatorii rămân pe primul loc. Speranţa e ca balamucul să nu consume multă energie şi să devină o diversiune în efortul de război. Foarte probabil Kremlinul va încerca să intervină în această campanie.
Ucraina, nu mai târziu de 29 Oct: Deşi e greu să ţii alegeri cu războiul în casă şi teritorii ocupate, totuşi aşa prevede Constituţia Ucrainei – care nu poate fi amendată sub regim de lege marţială. Deci un nou parlament va trebui ales anul ăsta (prezidenţialele sunt în 2024), dar situaţia rămâne confuză despre cum se va proceda; oricum ar fi, e un scrutin neobişnuit. E interesant de văzut cât de competitivă şi virulentă va putea fi campania, când cuvintele de ordine sunt unitatea naţională şi patriotismul; cât de mult se va implica Zelensky în campania partidelor, ceea ce îi poate diminua credibilitatea ca lider naţional şi statura globală; şi dacă formaţiunea lui va mai putea repeta scorul-surpriză de 43% din 2019.
Spania, până în 10 Dec: Pentru noi e importantă această campanie de vot care, informal, deja a început, fiindcă Spania preia preşedinţia UE din iulie 2023 şi de ea se leagă ultimele noastre speranţe la Schengen înainte de marele an electoral european 2024. Premierul socialist Sanchez n-a dat semne că ne-ar face surprize urâte, dar se află pe locul doi în sondaje, după conservatori. În funcţie de rezultatul alegerilor locale din 28 mai poate decide să convoace parlamentarele mai devreme, caz în care semestrul II european se cam bulibăşeşte. Iar România, normal, va fi luată complet prin surprindere.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
lideră care promovează în UE politicile comune corecte
Cind am auzit de o lidera care promoveaza politici CORECTE, am incetat sa mai citesc restul articolului. Cine este acela care poate spune ca o politica e corecta, sau nu? Si daca e atit de evident ca ar fi corecta, practic nu ar mai trebui sa existe alegeri, deoarece celelalte care s-ar opune, ar fi automat incorecte. Mentionez ca eu sunt pt politici COMUNE corecte
Sau poate o fi o ironie? Ma indoiesc, sunt autori care nu prea au simtul umorului.
Nu ati inteles nimic. Daca tot nu mai participa aproape nimeni din europa la europarlamentare au devenit foarte importante alegerile din Estonia , Papua-Noua Guinee si Kuala Lumpur. Practic doamna aceea sau domn , depinde , ca se poate suci oricand , provine dintr-o familie cu traditie in coruptie si atitudine ferma si dura impotriva Rusiei. Deocamdata. Depinde cum se schimba modificarea de la Washington. Dupa ce dau americanii la pace cu Rusia doamna o sa infunde puscaria pentru coruptie -dar si asta e relativ , depinde de cat cotizeaza intre timp la averea familiei Biden si cat vinde americanilor din averea nationala a Estoniei.
Doamna e o combinatie nereusita de Udrea-Bica cu Maia Sandu. Nu conteaza , conteaza doar sa semneze ce trebuie in numele Estoniei.
Nu se putea sa nu se sara in sus un (politically) Corect care sa ne explice ca nimeni nu poate spune ce e corect. Ca totul e relativ. Autorul spune „corecte in regiunea noastra, de la energie la aparare”, si face referire directa la Rusia.
Dar deh, nu mai poti pronunta cuvintul „corect” in ziua de azi, ca sar corectii pe tine.
asta nu e comentariu politically corect, dimpotriva, e doar carcotas si relativist
De acord, „politically corect” poate fi circotas si relativist, de aceea acest politically corect e atit de periculos.
Apropos, citisem pe o hirtie de impachetat brinza ca ziaristii ar trebui sa fie neutri.
PS Brinza a fost exceptionala, de capra!
PPS Un om al cuvintului scris cred ca ar fi facut mai bine daca in loc de „corect” ar fi folosit expresia, „politici comune avantajoase/favorabile regiunii noastre…. „
Hey, sa fim seriosi, daca n-ar fi fost acest conflict din Ucraina, madam din Estonia sau Finlanda nici n-ar fi contat. Insa, avand in vedere amenintarile (pentru unii doar se pare) din partea Rusiei, dimensiunea apararii si (S)securitatii devine foarte importanta. La fel de bine ar fi putut Romania sa devina lider in est privind securitatea, nu madam din Estonia. De ce nu a facut-o sau nu o face…va rog intrebati pe la Cotroceni ca doar sunteti jurnalist.
Si Turcescu parca era.
Oricum Finlanda nu intra in nici un NATO si nici Suedia. Nu le lasa 50% din populatiile lor si nu le permite nici Turcia pina nu extradeaza teroristii gulenisti . Ceea ce nu se poate deoarece teroristii gulenisti sint asseturile americanilor.
Iar daca americanii ii tradeaza pe gulenisti asa cum i-a tradat pe kurzi si forteaza tarile nordice sa-i predea Turciei , tarile alea nu mai vor in NATO deoarece tocmai au aflat ca data viitoare americanii ii vinde pe ei. Rusilor.
Fiecare natiune cu problemele ei .Estonia , Finlanda ba chiar si Polonia nu mai pot produce mari surprize politice ( ele raminind in continuare fidele Uniunii Europene si NATO)asa cum s-a intimplat in Israel acolo unde deja vedem multa lume in strada ca si contestatara a noului premier Netanyahu.Turcia este cumva impartita in doua dar inflatia extrem de mare si pierderea razboiului de catre Rusia (daca se intimpla asta ) subtiaza sansele deja „batrinului” Erdogan . Spania nu este nici o problema pentru Romania .Ceea ce ne doare cel mai tare este propria nostra reasezare politica acolo unde anul acesta PSD ar trebui sa ofere tarii un Premier. Intelegerea politica este clara si daca ea trece (ca si intelegere viitoare intre PSD si PNL ) dincolo de momentul 2024 (anul tuturor alegerilor) atunci cutuma deja existenta va fi respectata si PSD va da urmatorul Prim Ministru undeva in luna mai a anului curent .Momentul schimbarii Premierului ne arata cu mare probabilitate continuarea dorintei acestei coalitii de a guverna cel putin pina in anul 2028 .O posibila ruptura facuta acum ne-ar aduce in prim planul politicii romanesti o alta situatie ce ar elimina acceptul de catre PNL a modificarilor deja stiute si continuarea in functie a actualului Premier toate avind la baza o motivatie ce tine de Razboiul din Ucraina si nevoia de a avea un General in functia de Premier ,motivatie ce exprima ,ca si probabilitate ,dorintele cetatenilor care vor liniste . Deosebit de important va fi anul 2024 avind in vedere alegerile din SUA ba chiar totul va fi procesat si anticipat in alegerile din 2023 de catre tarile membre UE unde vor avea sau nu vor avea loc alegeri .Curind, Presedintele Natiunii(cel ce, de curind, a primit o noua distinctie de marca Franz Werfel ) se va exprima pe subiect.
Le dorim succese tuturor catindatilor!
Nu se cunosc prea multe despre doamna Kallas în România, posturile noastre de TV și radio nu se axează pe stiri externe cu adevărat importante. Dar frumos ar fi sa vedem un politician corect, instruit și mai ales bine ancorat în politica est europeana. Romanii au fost întotdeauna deschiși viitorului și probabil ca ar aprecia un astfel de politician . O sa fim atenți la viitoarele alegeri.
Cred ca poti sa-l acuzi pe neamtu tiganu de multe, dar nu de politically corectness. Ma vad obligat, din fair-play, sa ii iau apararea, desi am avut contre cu el de-a lungul anilor si cred ca nu ma prea inghite.
Deciziile politice nu pot fi categorisite drept corecte sau nu daca nu sunt raportate la ceva, sunt relative prin natura lor. Iar apoi, timpul le va decanta pe cele bune, si asta doar daca istoria ne mai rabda.
V-as putea da exemple de cateva decizii – emotionale imho – dar care sunt considerate ‘corecte’ in contextul actual.
@rd, de regula eu nu ma uit la autor, ci doar la ce zice el. Nu atac persoana ci, eventual, opinia, atunci cind nu sunt de acord cu ea.
Drept urmare nu-mi esti antipatic, imi poti fi chiar simpatic, de ex. acum.
Da, cu totii ar trebui sa avem fair play, sa renuntam la spiritul de gasca, la formarea clicilor!
O fi rd simpatic (acum), dar e și puțin inconsecvent: dacă nu se poate deosebi între corectitudine și incorectitudine când e vorba de politici, atunci nu poate fi nimeni acuzat că e corect sau, prin extensie, lăudat că e incorect.
Tot așa cum, dacă nimeni nu poate face diferența de unul singur între ce e corect și ce nu, atunci nu poate spune despre corectitudine (fie și politică) că ar fi cârcotași sau relativista. S-ar subînțelege că incorectitudinea este sinceră și absolută, nu?! Nu sunt de acord că doar majoritatea poate decide ce e corect și ce nu. Majoritatea are un anumit interes la alegeri și ii oferă prioritate. De exemplu, în mandatul ăsta îl alegem pe A pentru că promite să asfalteze toate străzile, în mandatul viitor pe B pentru că ne face sală de sport. Nu sunt străzile mai corecte decât sala, ci doar mai stringente.
Dar avem și politici corecte, și anume cele care se străduie să implementeze legile ce decurg din drepturile omului. Acestea nu sunt negociabile și prin urmare, democrația este de preferat dictaturii, iar cea liberală celei iliberale, precum și un mediu sănătos unuia poluat.
De exemplu, un monument sovietic din capitala Estoniei e corect să fie demolat pentru că pe de o parte amintește de o politică și un regim impuse, care nu se doresc a fi repetate, pe de altă parte ar fi mereu un motiv de segregare între nostalgicii și criticii perioadei. Mai bine să se facă un loc de joacă, de care se pot bucura copiii și nepoții și unora și altora. Iar asta e clar fără referendum.
O parcare ar folosi iar numai unor cetățeni sau unor afaceri din zonă. Dar ar putea fi totuși construită dacă o majoritate calificată decide că asta ar fi mai bine decât un parc sau loc de joacă. Majoritatea să renunțe în cunoștință de cauză la o facilitate comună pentru avantaje individuale.
@Hantzy, ce-i cu tine, chiar ma ingrijorezi? Singurele reguli recunoscute de o parte a lumii, nici macar de toata lumea, sunt cele 10 porunci. Restul povestilor, incl. „drepturile omului”, care om?, dreptul la parcare, demolarea statuilor, locuri de joaca sunt chestii relative. Corectitudinea e una si democratia, vointa majoritatii e alta.
Conform dex Corect=Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie.
Corect?
NT, din constituția României, aprobată de majoritate în mod democratic:
ARTICOLUL 20
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
În toate constituțiile europene există formulări asemănătoare.
Ca si Decalogul, DUDO este și ea recunoscută, ba chiar mai mult: este și votată democratic. 😀
In opinea mea, termenii de politica corecta sau incorecta nu au nici o legatura cu cele realizate sau nerealizate de politicieni. este o atitudine pervertita si impinsa de multe ori catre ridicol si scandalos, din pacate de multe ori in defavoarea majoritatii.
Nu paternitatea vreunei realizări era ceea ce vizam eu, ci faptul că, chiar și în lipsa unei consultări populare, există decizii ce pot fi considerate corecte și altele incorecte. DUDO este un Decalog mai detaliat și constituie setul de bază în legiferare și administrație, exact așa cum axiomele sunt fundamentul tuturor teoremelor în geometrie.
In o lume globalizata, alegerile din aceste tari aduc schimbari in actiunile internationale. Din cele prezentate de autor se configureaza tot mai mult protectionismul national iar politica UE are inca multe hibe. La noi, unii din comentatori de pe acest blog bat campii cu gratie. Nu mai avem opozitie iar actiunile politice si legile sunt tot mai proaste. Avem prea multe rateuri si diletanti care nu stiu pe ce lume se afla.
Europa încă nu știe încotro s-o apuce. Pierderea „partidei ruse” de către Germania și Franța a aruncat Europa de Vest în insignifianță. Ceea ce se va vedea prin buzunare și la…urne…
Da, la urnele din cimitire.
!!!
Din pacate, autorul a omis cele mai importanta alegeri care vor avea loc in cursul acestui an. Nu s-a stabilit inca un calendar precis dar miza e mare, mult mai mare decat la cele mentionate in articol si nu pot intelege de ce au fost trecute cu vederea(in contextul geopolitic tensionat de acum) alegerile de la asociatiile de locatari, acestea urmand sa raspunda, intre nori de coji de seminte mancate pe bancutele dintre blocuri, la intrebari la care armate de analisti cauta inca raspunsul.
Turcia este de importanta majora pt Europa, de importanata majora in conflictul din Ucraina, de importanta majora in gestionarea fluxului de refugiati, majora in noua ecuatie energetica europeana Polonia urmand direct dupa ea.
Se pune intrebarea, in urma alagerilor din Turcia ce ar fi mai bine, continuarea cu un presedinte Erdogan, asa cum il stim, cu bune si rele sau cineva necunoscut, nu avem nici cea mai mica bruma cum ar putea arata politica turcesca fara Erdogan.
In actualele conditii, o Turcie politic stabila este probabil de preferat iar UE ar trebui sa caute dialogul cu acesta tara, sa redeschida usa catre integrarea ei UE, politicile ultimilor ani de bruscare a Turciei provocand efectele binecunoscute.
Alegerile din celalate tari cu exceptia Poloniei sunt mai mult sau mai putin relevante pt Europa, Bruxellul face cel taie capul, acum vor sa interzica sobele de gatit cu gaz !!