vineri, ianuarie 15, 2021

Deconstrucția moțiunii de cenzură constructive Antonescu/Pîrvulescu

I. Un detaliu greu de sesizat

Am revăzut știrea Digi24 privind avizarea proiectului de revizuire a Constituției de către Consiliul Legislativ. E acolo un fragment care începe așa ”Juriștii se leagă și de un detaliu destul de greu de sesizat…”. Aflăm apoi că pasajul de care s-au legat este cel privitor la așa numita ”moțiune de cenzură constructivă”, care ar arăta așa:

Candidat la postul de părinte al unei Constituții batjocorite”Art.113.- (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Prin moţiunea de cenzură semnatarii propun o persoană drept candidat pentru funcţia de prim-ministru, iar aceasta va fi însărcinată de către Preşedinte cu formarea noului Guvern în cazul în care moţiunea de cenzură este adoptată.

(Moțiunea de cenzură, amendată (în bold) de proiectul de revizuire a Constituției)

Consiliul Legislativ cere reformularea pasajului nou introdus, cel cu ”însărcinarea” . Să fie acesta un detaliu, adică, după dicționar, un amănunt lipsit de importanță? Nu, nici vorbă. Autorii știrii par să considere că e doar o chestiune de stilistică, or vorbim aici de texte de lege, nu de beletristică. Rigoarea e o condiție absolut necesară, originalitatea, în schimb, nu. Iar problema este de fapt chiar mai gravă decât consideră juriștii parlamentului, așa cum o să arăt mai jos.

II. O expresie imprecisă

Problema semnalată de Consiliul Legislativ este imprecizia expresiei respective; acest articol îi cere președintelui să exercite o anumită atribuție, dar este neclar care anume și cu ce efect. Constituția îi oferă președintelui două atribuții distincte, parte a procesului care duce la instalarea unui guvern. Prima este cea de desemnare a unui candidat la postul de premier, a doua este de numire a premierului/guvernului, după votul parlamentar de învestitură. Atenție la termeni: premierul este ”numit”, întrucât există un post pe care-l ocupă urmare a acestui act prezidențial; candidatul, în schimb, este doar ”desemnat”, are doar dreptul să ceară votul de învestitură parlamentului. Acestea fiind spuse, ce anume înseamnă exact ”[persoana] va fi însărcinată de către Preşedinte cu formarea noului guvern”? Expresia nu e explicată în constituție și e ambiguă. Va fi desemnată candidat la postul de prim-ministru, sau va fi numită direct în acest post?

În ce-l privește, Consiliul Legislativ nu pare să aibă o dilemă. Juriștii de acolo consideră intenția Comisiei exprimată în acest amendament este că președintele va exercita atribuția sa de desemnare a unui candidat la postul de prim-ministru; drept care solicită parlamentului să reformuleze articolul în acest fel. E o speculație pentru care au mult temei: conform constituției noastre președintele nu numește individual prim-ministrul, îl numește doar alături de guvernul învestit de parlament. Consilierii presupun în mod rezonabil că autorii acestui amendament n-au intenționat să creeze președintelui o atribuție distinctă de numire a prim-miniistrului, de vreme ce n-au enunțat-o alături de celelalte.

III. O moțiune de cenzură distructivă

Și atunci, de ce pretind eu că ar fi mai mult decât o problemă de formulare neclară – care ar fi oricum ceva serios, nu un ”detaliu” ? Ei bine, cum spuneam, acest pasaj a fost introdus explicit drept ”moțiune de cenzură constructivă”. Or, în interpretarea rezonabilă a Consiliului Legislativ… nu este așa ceva! Nu e decât altă prevedere ilogică, specie abundentă la revizuire. Scopul instrumentului sus-pomenit este eliminarea situației de interimat guvernamental și instabilitate politică după adoptarea unei moțiuni de cenzură. Prin definiția caracterului ei ”constructiv”, moțiunea asta unește într-un același act retragerea încrederii în guvernul în funcție și acordarea încrederii altui guvern, în persoana prim-ministrului. Verificați pur și simplu constituțiile unde apare acest instrument – ceea ce specialiștii lui pește prăjit din Comisia Antonescu/Forumul Pîrvulescu n-au fost capabili să facă – în Germania, Spania sau Ungaria: acolo președintele numește individual prim-ministrul, inclusiv la adoptarea unei moțiuni de cenzură, caz în care numește în fruntea guvernului persoana desemnată de semnatarii moțiunii. Repet, adoptarea moțiunii duce direct la numirea premierului, de asta-i spune ”constructivă”: obligă parlamentul să învestească alt guvern ca să-l dea jos pe cel aflat în funcție. Altfel, n-ar fi nicio diferență față de o moțiune de cenzură obișnuită.

…N-ar fi nicio diferență doar în cele trei țări sus-pomenite. În România, dacă se adoptă proiectul de revizuire, ar fi o diferență și o problemă în plus. Una foarte gravă. Asta pentru că, în mod original, în caz de interimat guvernamental, decizia finală privind persoana premierului nu a fost transferată parlamentului, așa cum se pretinde, ci conducerii partidelor – o sinistră aberație partitocratică. Mai grav, partidele desemnează candidatul la postul de premier, în ordine, în funcție de numărul de mandate obținute la alegeri, nu cel de la momentul desemnării. Or, nu există nicio garanție că voința politică a conducerilor de partid va fi permanent identică, în această privință, cu cea a majorității din Parlament! Pe semne alt detaliu care le-a scăpat geniilor constituționale Antonescu, Pîrvulescu și compania. Pe cine va desemna președintele candidat la postul de prim-ministru dacă majoritatea parlamentară adoptă o moțiune de cenzură ”constructivă” și, în același timp, premierul demisionează? Hm? Persoana propusă de semnatari, conform prevederilor constituționale legate de moțiunea de cenzură? Sau persoanele propuse, în ordine, de conducerile de partid, conform prevederilor legate de interimatul guvernamental? Alege el? Alege Curtea Constituțională, cum voia într-o vreme dl Chiuariu? Întrebăm Consiliul Legislativ? Poate Comisia de la Veneția? Pe patriarhul Daniel, dat fiind rolul modernizator al BOR, recunoscut ca atare de noua constituție? Mister. Asta ne așteaptă, dacă adoptăm proiectul ”clarificator”, o mulțime de mistere de genul ăsta. Haos, cu alte cuvinte.

Într-un fel, autorii știrii de la Digi24 au dreptate – e destul de greu de sesizat astfel de ”detaliu” ruinător. Nu din alt motiv decât că proiectul de revizuire are atât, atât de multe.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Comisia Antonescu / Formul Parvulescu = specialistii lui peste prajit = ucenicii vrajitori.
    Cam asa definesc incapabilitatea de a simula „efectele secundare” ale unor prevederi constitutionale.

  2. Despre Crin, parintele Constitutiei:
    – CTP: „Un politician gaunos”.
    – Andrei Plesu: „O nulitate”
    – Sever Voinescu: „O patachina”.
    – Florin Zamfirescu: „Doar o carcasa”.
    – Florin Negrutiu: „Ridicol si absurd”.
    – Dan Tapalaga: „Un contorsionist nevertrebat”.
    – C. Nistorescu: „Un personaj subtire”.
    – Marian Sultanoiu: „Zambetul acela abulic de fericire”.
    – Lelia Munteanu: „Aud sticleţii din colivia pe care al treilea om în stat o poartă fudul pe umeri, în loc de căpăţână”.
    – I Cristoiu: „Şi cînd te gîndeşti că, în 2009, eram gata cu toţii să-l luăm în serios pe Crin Antonescu, politicianul candidat la preşedinţie care ne făgăduia Revoluţia Bunului simt”.
    Eu, ciobanul Bucur, le cer celor de mai sus sa nu mai foloseasca astfel de expresii la adresa d-lui Crin Laurentiu Antonescu, viitorul Presedinte al Romaniei, ca ne facem de ras pe noi insine, ca romani!

  3. „aceasta va fi însărcinată de către Preşedinte” – hmmm, daca presedinte va fi cineva ca dl Basescu iar candidat de PM cineva ca dna Timosenko, ma tem ca formularea asta cu „persoana insarcinata” va capata, hmmm, noi si nebanuite „valente”, ca unde-i Constitutie nu-i tocmeala – e musai sa se treaca la, hmmm, „treaba” in litera Constitutiei…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Miron Damian
Miron Damianhttp://www.docspoint.ro/
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

 Complicii

În zilele începutului de an, postul public „Radio România Cultural” (plătit din banii de la buget ai românilor) ne-a amintit pe site-ul său, la rubrica Portret, că se împlinesc 8 ani de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, „personalitate artistică de excepție”, „actor, scenarist, regizor, producător de film şi om politic”.

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

Ce reprezintă de fapt asediul Capitoliului ?

Asediul Capitoliului, simbol al democraţiei americane, a fost un eveniment istoric, de amploarea celui de la 11 septembrie. Nimeni nu s-ar fi...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.