Guvernul a prezentat recent Comisiei Europene propunerea ca în 2025 să facă o reformă bugetară, iar începând din 2026, o reformă fiscală, care să ducă la reducerea deficitului bugetar cu 0,74% din PIB în fiecare an, până la nivelul de 2,4% în 2031. Comisia nu s-a pronunțat încă asupra acestei propuneri, dar nici nu a respins-o, cel puțin până în momentul terminării acestui articol. Reprezentanții guvernului s-au grăbit totuși să anunțe că au convins Comisia să nu majoreze impozitele și taxele în 2025. Rămâne de văzut dacă propunerile guvernului vor fi acceptate de către Bruxelles, deoarece finanțele statului român sunt foarte precare și duc țara de râpă, nu doar din punct de vedere financiar.
La sfârșitul acestui an, deficitul bugetar se va apropia, probabil, de 8% din PIB, deși plafonul asumat oficial de guvern prin legea bugetului de stat pe 2024 a fost de 5%, depășind, deci, limita de 3% prevăzută de „Pactul de stabilitate și creștere”. Conform ultimelor estimări, în următorii ani, ponderea deficitului bugetar în PIB se va menține ridicată: 7,9% în 2025, 6,4% în 2026 și 5,7% în 2027.
Aceleași previziuni pesimiste privesc datoria publică, care, la sfârșitul lunii iulie, a ajuns la 52% din PIB, de la 48,8% din PIB la sfârșitul lui 2023, respectiv 35,1% din PIB în 2019 și care va continua să crească, din cauza acumulării deficitelor bugetare. Proiecțiile oficiale indică o creștere accelerată a datoriei publice, la 53% din PIB la sfârșitul anului 2024 și peste 60% din PIB în perioada 2028-2030. O consecință a acestei evoluții este creșterea cheltuielilor cu dobânzile până la 3,5% din PIB în 2031.
În acest context foarte complicat, veștile bune sunt rare și, de aceea, cu atât mai prețioase. O asemenea știre încurajatoare este scăderea ratei anuale a inflației la 4,62% în luna septembrie 2024, de la 5,1% în august și 5,42% în iulie. Acest fapt nu elimină însă riscurile create de creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice. Și atunci ce-i de făcut? Mai multe axe, complementare, par inconturabile.
În primul rând, este greșit să se creadă că problemele bugetare și fiscale ale României vor fi rezolvate de creșterea economică și îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare. În 2024, PIB-ul României va crește, probabil, cu 1,7%, sub previziunile oficiale, care au fost aproape tot timpul 3%. Acest ritm efectiv este apropiat de rata medie de creștere înregistrată la nivelul UE, însă aceasta deoarece unele țări (Austria, Suedia, Germania, Letonia, Irlanda și Finlanda) au avut o creștere economică zero sau chiar cu semnul minus. În cazul României, numărul firmelor aflate în dificultate sau dizolvate s-a mărit în ultimul timp, predispoziția „tradițională” pentru consum a populației s-a menținut ridicată, alimentând inflația, iar investițiile – interne și străine – au stagnat. Este posibil ca, în perioada 2025-2027, creșterea economică să fie mai rapidă decât în 2024, însă acest proces nu poate fi durabil, deoarece va fi grevat în continuare de marile dezechilibre – interne și externe – ale economiei României.
Gradul de colectare a veniturilor bugetare este cel mai mic din Europa. Este de dorit, desigur, ca acesta să crească, însă este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple în viitorul previzibil, deoarece concepția care stă la baza regimului fiscal conține o serie de erori, administrația fiscală este slab informatizată, iar evaziunea și evitarea plății impozitelor sunt ridicate.
Se poate estima, deci, că creșterea economică și creșterea gradului de colectare a veniturilor statului nu vor fi suficiente pentru a resorbi, chiar și parțial, deficitul bugetar.
În al doilea rând, amploarea ajustărilor bugetare și fiscale necesare face ca obiectivul de 2,4% din PIB privind deficitul bugetar în 2031 să fie puțin credibil. În loc de a cultiva iluzii, ar fi mai bine ca guvernul să recunoască impasul în care se află țara și să argumenteze convingător în negocierile cu Comisia Europeană că are nevoie de o perioadă mai mare pentru a reforma finanțele publice. „Pactul de stabilitate și creștere” și situația geopolitică actuală permit această amânare, în anumite condiții. Solicitarea documentată de către guvernul român și acceptarea de către Comisia Europeană a unei perioade mai lungi pentru efectuarea reformei fiscale sunt, după părerea noastră, esențiale, deoarece amploarea ajustărilor necesare implică o politică bugetară restrictivă în următorii ani, pe care nu este sigur că societatea românească o va accepta și o va putea suporta. Vulnerabilitățile UE, persistența crizelor geopolitice, faptul că Europa tinde să fie depășită de SUA și China constituie toate argumente pentru a cere și obține o flexibilitate mai mare din partea instanțelor europene, fără nicio complezență, desigur…
În al treilea rând, guvernul trebuie să iasă din dilema venituri sau cheltuieli. Căci, consolidarea finanțelor publice necesită atât creșterea veniturilor fiscale, cât și reducerea cheltuielilor bugetare.
În privința impozitelor și taxelor, nu se pune problema opțiunii între întreprinderi și populație, ci a repartizării între cele două categorii de contribuabili a unei părți din sarcina ajustării fiscale. Sunt posibile, de exemplu, revizuirea modului de impozitare a întreprinderilor mici, creșterea impozitelor pe averile „bogaților” (noțiune greu de definit), creșterea TVA pentru anumite produse, eliminarea facilităților privind impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări sociale de care beneficiază anumite sectoare, impunerea unor contribuții întreprinderilor care beneficiază de rente create de crizele geopolitice etc.
Lista cheltuielilor publice susceptibile de reduceri substanțiale este, de asemenea, foarte lungă: de la cheltuielile de personal și de asistență socială la subvenții, injecții de capital, ajutoare de stat, scutiri fiscale etc. Pentru stabilirea măsurilor concrete, este necesară o analiză rapidă a eficacității cheltuielilor bugetare, operațiune adesea invocată, însă niciodată realizată cu adevărat. Nu mai este timp pentru comitete, comisii și rapoarte oficiale, care să se termine după mai mulți ani cu concluzii vagi și perimate, ci sunt necesare voință politică, inițiative imediate și acțiune metodică.
În fine, este necesară conștientizarea de către decidenți a ierarhiei priorităților. În relațiile cu Comisia Europeană, România se află de mai mult timp în procedura de deficit excesiv. Acest fapt este grav, deoarece, fără ajutorul Comisiei Europene, această țară nu-și poate susține pe termen lung deficitul bugetar și datoria publică. Însă, în practică, situația României în materie de aplicare a reglementărilor europene este mai puțin constrângătoare: mai multe țări din zona euro au cunoscut derapaje în materie de deficit și/sau datorie și nici una nu a fost sancționată în conformitate cu prevederile „Pactului de stabilitate și creștere”. De asemenea, în ultimul timp, mai multe țări (Franța, Italia, Belgia, Ungaria, Malta, Polonia și Slovacia) au intrat sub incidența procedurii de deficit excesiv. Se poate, deci, presupune că, mai devreme sau mai târziu, va avea loc o revizuire a pactului, ceea ce va permite țărilor membre să facă față provocărilor majore cu care se confruntă.
În concluzie, principala constrângere cu care se confruntă România nu vine de la Comisia Europeană, ci de la situația financiară a țării și de la supravegherea vigilentă a acesteia și, respectiv a politicii fiscale a guvernului de către piețele financiare, investitorii străini și agențiile de rating.
Articol preluat cu acordul conducerii saptamanalului timisorean TIM 7
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ca de obicei un articol de referinta pe aceasta platforma.
L-as ruga pe autor insa, sa ia legatura cu d-l Alin Orgoan, care publica un articol cam pe aceeasi tema.
As adauga faptul ca guvernul germana a cazut tocmai din cauza banilor, se preconizeaza adincirea crizei economice, financiare, cu consecinte serioase pt economia intregii Europe si chiar si a Romaniei.
Mi-as imagina ca Romania ar trebui sa se uite cu mai multa atentie la ce se-ntimpla in propria gradina si sa aiba mai putine speranta la ajutorul EU. Si desigur ar trebui sa fie mai atenta cu cheltuielile, pe ce se duc banii!
Intrebare pentru Dl Cerna:
Pentru a echilibra balanta de plati, BNR poate devaloriza lejer RON-ul cu 10-15%, care oricum este supraevaluat cam in jurul acestor valori (poate si mai mult). Asta ar reduce automat importurile, deci si consumul de bunuri si sercicii straine, si va stimula exporturile romanesti. De ce nu foloseste BNR acesta parghie tehnica de care dispune? Care sunt motivele obiective? Ungaria si Cehia au apelat in trecutul recent la aceste masuri.
Va multumesc!
Este urmarea politicilor economice greșite ale guvernului, și anume dezvoltarea pe baza forțării consumului. Numai că asta duce la creșterea deficitului balanței comerciale, a deficitului bugetar și a datoriei publice. Isărescu nu putea în preajma alegerilor( inclusiv re-re-realegerea lui ca Bancher etern la BNR….) să lovească taman în puterea de cumpărare a populației. Și eu cred că ar trebui o devalorizare de vreo 10% a leului, dar mai întâi ar trebui și alte măsuri ferme de echilibrare a balanței comerciale.
O devalorizare a leului ar produce probabil o stimulare a exporturilor, dar ar fi o lovitură masivă pentru investiții. Pe de o parte devalorizând leul ai avantajul imediat al echilibrării balanței comerciale prin scumpirea importurilor și ieftinirea exporturilor. Pe de altă parte asta ar afecta dramatic capacitatea de creditare și ar pune probabil o presiune maximă pe firmele care au credite externe (bănci de exemplu).
Ca idee este de evitat orice șoc, din acest motiv o devalorizare a leului cu mai mult de 1% este în sine problematică. De altfel BNR ajustează indicatorii cu valori sub 1% în ultimul timp.
@Bradut Bolos
1. Cu siguranta, o devalorizare a leului ar pune o presiune mare „pe firmele care au credite externe (bănci de exemplu)”.
E de inteles panica populatiei care are credite pe termen lung in valuta forte dar salarii si venituri in RONi, precum si panica bancilor care le-a dat acestora din urma credite in valuta. Dar daca deprecierea nu este brusca, ci una graduala, pe parcursul a catorva ani, bancile vor avea timp sa se ajusteze si sa isi reduca expunerea de risk pe acest segment de creditare. In plus asta e si idea. Daca nu vrem sa avem un risc sistemic in plus in Romania, ar fi prudent sa o lasam mai moale cu creditele de consum in valuta forte.
2. Probabil ca imi scapa ceva important, dar nu inteleg logica afirmatiilor Dvs ca: o devalorizare a leului „ar fi o lovitură masivă pentru investiții” si ca „ar afecta dramatic capacitatea de creditare”.
Dimpotriva, o devalorizare a RON-ului ar face Romania mai atractiva atat pentru 1. investitii straine directe (care ar veni aici pentru forta de munca mai ieftina), 2. fondurile de investitii din PNRR (care la fel, ar fi implementate cu forta de munca mai ieftina), cat si pentru 3. investiile statului roman care beneficiind de o balanta de plati re-echilibrata si de deficite bugetare mai mici isi poate relansa politicile de investitii proprii in anii ce urmeza.
A trata numai reforma fiscal- bugetară nu este suficient. Pentru România este nevoie de o reformă economică CALITATIVĂ. Trebuie să depășim viziunea CANTITATIVĂ de creștere economică prin orice mijloace( mai ales prin metoda pesedista a creșterii nesustenabile a consumului). Îmi voi permite câteva considerații pe această temă:
– creșterea pib-ului NOMINAL, respectiv dublarea lui într-o perioadă de 5-10 ani.
– diminuarea deficitului comercial ajuns la exorbitanta valoare de minus 30-35 MILIARDE EURO ANUAL
– diminuarea deficitului bugetar, mai rapidă decât actualul plan guvernamental
– creșterea investițiilor private și de stat în domeniul industriilor cu valoare adăugată mare.
– creșterea calității educației și a cercetării științifice.
– etc.
Mi se pare că actualele programe guvernamentale sunt doar frecții la un picior de lemn, aproape iresponsabile.
Vin vremuri grele și trebuie luate măsuri responsabile, chiar dureroase.
Gata, petrecerea s-a sfârșit și urmează o perioadă grea, dureroasă și periculoasă. Și tocmai acum avem niște elite politice și administrative de o calitate sub mediocră. Dar poate la alegerile apropiate ne va veni mintea la cap. Americanii deja au făcut-o.
De mult nu mai cred promisiunile, angajamentele, obiectivele asumate șamd. ale guvernelor Româniai.
Atunci când au fost făcute reforme reale, acestea s-au petrecut sub constrângerea FMI.
Aștept partidul/alianța/guvernul care propune pentru România, cu foaie de parcurs, obiectivul adoptării monedei comune Euro.
Ca să intri în zona euro trebuie să îndeplinești niște condiții riguroase, între altele să ai o economie performanta cu productivitate mare. Nu este cazul României. Apoi, trebuie să vrei asta. Iar România, dar și Cehia, Polonia, Hungaria, Suedia, Danemarca,etc nu vor asta din diverse motive, inclusiv de suveranitate națională. Pe de altă parte, cine nu este bine pregătit poate avea mari dificultăți economice ca Grecia, Letonia, Slovacia,etc care au pierdut sistematic din pib la intrarea în zona euro din cauza ecartului de productivitate care te poate face perdant.
Intrarea nepregătită în zona euro poate fi o capcană sinucigașă și care ar face jocurile „federaliștilor” europeni.
Întocmai la acea rigoare se referă comentariul meu. Ar reduce dezechilibrele macroeconomice.
Cat privește Grecia etc., apartenența la Eurozona este a cea care a ajutat-o să treacă mai ușor peste criza generate de politicieni.
Ca politicienii nu doresc, este firesc, pentru ca nu doresc acea rigoare, nu din mândrie patriotică. Economiile lor și investițiile în vile și castele sunt în Euro și USD.
Grecia a fost salvată( ca întotdeauna!…) de SUA și UK, Germania voia s-o scoată la mezat, să-și vândă insulele. Apoi, ca să fiu răutăcios, după cum merg lucrurile, este posibil ca în 5-10 ani sa nu mai existe nici Eurozona, nici UE….
Este un obicei la PSD sa vina cand bugetul e plin si sa plece lasind tara inglodata in datorii. (FSN/PDSR/PSD)
De ce nimeni nu ancheteaza datoriile monstruoase lasate la plecare?
„Gradul de colectare a veniturilor bugetare este cel mai mic din Europa. (…) evaziunea și evitarea plății impozitelor sunt ridicate.”
În cazul României, evaziunea este un mecanism de auto-reglare. Fiscalitatea din România este nesustenabilă, mari părți din economie ar înceta să mai funcționeze, în absența evaziunii. Din punctul de vedere al unui economist, cam care ar fi nivelul maxim suportabil de fiscalitate într-o economie anume? Și-a pus vreodată cineva problema în felul ăsta?
Oricât de creativ ar fi statul în a inventa noi taxe și impozite, există o limită dincolo de care încasările la buget chiar nu mai cresc, iar economia României se află în acea zonă. Birocrația absurdă și puterile excesive pe care și le arogă statul în relația cu agentul economic sunt alte cauze ale evaziunii. Există într-adevăr firmele germane de componente auto, care sunt oarecum imune la fiscalitatea și la controalele abuzive din România, dar economia nu poate funcționa doar cu ele. Plus că mai fac și ele concedieri, fiind recesiune în Germania.
Chiar crede cineva că e normal ca statul să înregistreze fiecare transport efectuat de un camion și să confiște parțial sau total încărcătura? Se poate umple ANAF-ul de securiști pensionați la 45 de ani, dar se golește economia și se golește țara.
Nu e normal ca statul sa confiste niste marfa doar pentru ca e intr-un camion, dar daca legea spune ca fiecare transport trebuie inregistrat si firma a avut impresia ca isi poate mari profitul cu 10 lei daca nu il inregistreaza, mi se pare normal ca statul sa incerce sa corecteze aceasta impresie gresita, de pilda prin confiscarea marfii.
Poate ca legea e intra-adevar injusta, dar daca miile de firme care fac transporturi nu au luat legatura cu fiecare parlamentar in parte pentru a-i convinge ca legea trebuie schimbata, ori nu-i afecteaza chiar asa de mult, ori cred ca se aplica doar pentru altii. (Iar in cazul al doilea e responsabilitatea statului sa le aduca aminte ca legea se aplica si pentru ei.)
Evaziunea e intr-adevar un mecanism de auto-reglare, dar doar in sensul ca elimina din sistem patronii care nu sunt dispusi sa incalce legea. Daca toti concurentii tai sunt evazionisti, singura ta posibilitate de a rezista pe piata e sa devii si tu evazionist, si daca nu esti de acord sa furi (chiar si de la stat), n-ai decat sa-ti inchizi firma.
”daca legea spune ca fiecare transport trebuie inregistrat si firma a avut impresia ca isi poate mari profitul cu 10 lei daca nu il inregistreaza, mi se pare normal ca statul sa incerce sa corecteze aceasta impresie gresita, de pilda prin confiscarea marfii.”
În nicio țară europeană nu se întâmplă așa ceva, iar Ungaria a avut chiar o procedură de infringement pentru un mecanism similar și a trebuit să renunțe la el. Numai cineva care a trăit toată viața din bani publici ar putea susține o astfel de măsură. Iar România fiind țara securiștilor, evident că astfel de măsuri sunt aplaudate.
”daca miile de firme care fac transporturi nu au luat legatura cu fiecare parlamentar in parte”
Care parlamentar anume vă reprezintă pe dvs, domnu’? Concret, cu nume și prenume, care e parlamentarul care vă reprezintă pe dvs? Nu știți și nici nu puteți să știți, pentru că în România se votează liste de partid, astfel încât parlamentarii îi reprezintă pe șefii de partide care i-au pus pe liste, nu pe cetățeni. Însă după o viață întreagă trăită pe bani publici, e mai greu de înțeles că partidocrația nu înseamnă democrație.
,,guvernul trebuie să iasă din dilema venituri sau cheltuieli”
Adica pina astazi a facut tot posibilul sa mareasca cheltuielile ( nu vreau sa scriu aici pentru ce a facut aceasta ca sa nu ma dezlantui ) si de astazi sa mearga pe echilibru . Iar echilibrarea sa o faca crescind veniturile . Cu pasi marunti sa nu tulbure pacea sociala . In spiritul socialismului european .
Deficitul bugetar și datoria publică rămân o problemă majoră pentru România, iar soluțiile propuse sunt insuficiente. Creșterea economică nu poate fi singura soluție, iar lipsa unor măsuri structurale mai eficiente va adânci criza financiară.
CÎT NE COSTĂ CORUPȚIA ? CEA MAI MARE ”SURSĂ DE FINANȚARE” A ROMÂNIEI !
Cum evaluăm, defalcat structural in acest raport (vezi mai jos), ref. România și cei 38,6 miliarde EUR/an costul corupției, (datele sunt la nivelul 2019/2020, dar, structural, lucrurile azi stau mai rau, nu mai bine)
– Cifra este de cca. 5 ori mai mare decit bugetul anual alocat Sănătății
– Cifra este de cca. 5 ori mai mare decit bugetul apărării
– Cifra este de cca. 9 ori mai mare decit bugetul anual alocat Educației
– Cifra este de cca. 16 ori mai mare decit bugetul alocat Familiei si Copiilor
– Cifra este de cca. 20 de ori mai mare decit bugetul alocat Bolnavilor/Invalizilor
– Cifra este de cca 21 de ori mai mare decit bugetul Afaceri Interne/Poliție/Siguranța
– Cifra este de cca. 187 de ori mai mare decit bugetul alocat Ajutorului de Șomaj
Ca un corolar: Cifra costului corupției reprezinta dublul cheltuielilor sociale ale statului (cca. 19 miliarde EUR)
(NA. Datele sunt la nivelul anului 2018/2019, dar nu exista nici un indiciu al vreunei schimbari dramatice, mai ales, avind in vedere cresterea deficitului si a datoriei publice, anual, in mod constant…iar o mare parte din cresterea datoriei se regaseste in conturile bancare ale multora care n-ar putea sa le justifice fiscal)
CITEVA CONCLUZII :
1. Costul corupției (sume pierdute), care astăzi se ridică la peste 40 miliarde EUR, ar reprezenta lejer cca. 25% din datoria publica externă ! (evident că o parte din cei 40 de miliarde EUR de regasesc in cei 25% din datoria publica…si reciproca este valabila)
2. Aceasta ”sursă” de fonduri este mai mare și cea mai ieftină sursă finanțare disponibilă pentru România (exceptînd granturile UE, care, oricum cifric sunt anual mai mici)
3. Oricine din Coaliția de Guvernare, fără să cunoască neapărat limba engleză, poate calcula că la o crestere a PIB-ului de numai 1% și reducerea tot cu numai 1% a ”costului corupției”, in mod real, cresterea PIB-ului va fi de 1.9% !
Cine doreste ceva confirmari, poate accesa
https://www.greens-efa.eu/en/ (The Costs of Corruption across the EU)
Desi este intocmită de ramura ”verde” a politicii europene (personal, nu sunt un fan-taliban al ”verzilor”), totuși, raportul, prin analiza comparativă oferă o imagine a situației, in care nu neapărat cifrele absolute sunt importante ci comparația relativă cu alte state, presupunind o eroare sistematică constantă .
N-am vazut asta in nici un program de guvernare – la ”surse de finanțare”…că tot vin diverse alegeri
Poate, poate mi s-ar publica un articol analitic ref. impactul corupției asupra costului energiei si….mai departe, consecintele aupra economiei…”downstream”…
Domnule, corupție este peste tot în Lume, inclusiv în ” marile democrații”. Valoric, corupția în România este mult mai mică ca în alte state ca SUA, China, Rusia, India, chiar și prin Europa ( vă aduceți aminte de „afacerea” vaccinurilor COVID ale Ursulei von der Leyen?). La noi deranjează fiindcă este o corupție de STAT patronată politic.
Apoi, chiar nu vedeți pe ce lume ne aflăm? Păi corupția și hoția cresc pib-ul….
dl Lucifer, va rog sa interpretati (asa cum am si mentionat explicit in articol), cifra de 40 miliarde EUR drept cost al coruptiei, dpdv ”calitativ ” !…adica, asa e, multi au si ei coruptie, mult mai mare in valoare absoluta, dar si PIB-ul cum ziceti dvs. este si muuult mult mai mare !
Scara masuratorii e f.f. distorsionata…pt noi 40 milarde este f. mult,(am aratat cit) pentru altii e relativ neglijabil…altă ligă…
Cei mai mari tilhari sint institutiile publice ale statului . Mai exact capusele din interiorul acestora .
@Crivat _ “BNR poate devaloriza lejer RON-ul…”
În România salariile sunt în Lei, iar prețurile bunurilor de folosință îndelungată, energiei, serviciilor, creditelor etc. sunt în Euro.
O devalorizare cu 15% a Leului ar determina creșteri de prețuri la electricitate, carburanți, telecomunicații, dobânzi, credite neperformante șamd. Ar putea determina mișcări sociale.
Într-un an cu alegeri, acest scenariu este inacceptabil pentru politicieni.
@dl.Constantin:
– daca energia e din tara in lei,daca carburantii sunt din tara in lei, daca mincarea ar fi din tara si nu din import, o devalorizare a leului cu 15% ar scumpi importurile (ceea ce e f.f.bine !) si ar ieftini exporturile (ceea ce e iarasi f.bine) , ar mai reduce din masinile 4×4 si….i general, nu ar insemna o deterioare/crestere asa de mare de preturi !
Ce intreaba dl.Crivat este corect din unele puncte de vedere
PS. si ar trebui interzis complet exploatarea aurului (sa ramina acolo unde e !…pentru urmasi, asa cum il avem noi d ela inaintasi…daca se intelege unde bat)
Desigur,
https://romania.europalibera.org/a/record-importuri-energie-2024/33159254.html
Mașinile 4X4 nu se răresc pentru că un procent imens dintre ele sunt înmatriculate pe firme și le plătește „tot poporu’ ” de consumatori.
Cât privește oportunitatea exploatării resurselor naturale, având în vedere caracterul lor epuizabil, discuția a avut deja în Economie și se rezumă la compararea valorii lor de utilizare și a celei de ne-utilizare.
Se au în vedere în evaluare substituția factorilor de producție, și creșterea eficienței în exploatarea viitoare odată cu progresul tehnico-științific, scopul și eficiența utilizării fondurilor obținute prin exploatarea în prezent (inclusiv pentru finanțarea cercetării și obținerea de know-how/brevete etc.) șamd.
Problema la Roșia Montană a fost alta, anume impactul asupra mediului a exploatării cu cianuri.
@dl.Constantin, @dl dragostin catalin:
1. Intrebarea mea pentru Dl Cerna era onesta si legitima. Cand l-am intrebat pe Dl Cerna de ce BNR nu devalorizeaza RON-ul ca sa echilibreze balanta de plati cat de cat, nu am avut in vedere nici un caz o depreciere brusca de 10-15%, ci una graduala pe parcursul a catorva ani.
2. Sunt o gramada de factori tehnici, pentru care o asemenea politica monetara poate fi inoportuna pentru Romania in momentul de fata (iesiri de capital strain din Romania, panica populatiei care are credite pe termen lung in valuta forte dar venituri in RON, panica bancilor care a dat credite in valuta etc). Dar daca BNR telegrafiaza clar si din timp aceasta devalorizare a RON-ului catre piete, acestea nu vor reactiona haotic, iar volatilitatea in pietele de capital va fi redusa, pentru ca acestea vor avea timp sa se ajusteze.
3. Pentru a devaloriza RON-ul, BNR va trebui sa scada rata dobanzii de referinta, si eventual sa cumpere cumpere concomitent titluri de stat de pe piata secundara. Adica sa activeze parghii care sa injecteze mai multi lei in piata si sa schimbe astfel cursul de schimb al RON fata de valutele forte. Vestea proasta este ca aceaste masuri produc inflatie, asa cum ne-a explicat Dl Cerna in mai multe articole anteroare ale Dlui publicate pe aceasta platforma. Si pot produce inflatie galopanta, daca sunt implementate heirupist de catre factorul politic slab pregatit care ocupa de regula fotoliile Ministerului de Finante. Dar la BNR avem profesionisti pur-sange, si am convingerea ca acestia stiu si pot sa implementeze politici de devalorizare controlata a leului, care sa scoata barca la liman prin coridore inguste, fara sa o sfarame de stanci.
De ceva vreme, exista specialisti si repondenti de pe acest blog care taxeaza derapajele fiscale si economice, de administratie ale tarii. Dar partidelor, si guvernantilor de la toate nivelurile nu le citesc si nici nu le pasa. Fac tot feluri de planuri si strategii cu tot felul de idei, la fiecare 4 ani, dupa care le arunca la cos. De mult, am inteles ca BNR este parte a acestui sistem inept si corupt, fapt pt care seful actual al BNR va fi mumificat in muzeul bancii. Fara o reasezare terit.administrativa ce este din 1968, fara o reducere al intregului sistem bugetar cu 50%, tara nu va progresa cu toate crizele interne si externe. Dar toate partidele alearga dupa primarii, voturi si bani. Nr.de deputati si senatori reasezat dupa nr.real de locuitori. In SUA exista 1 elector la 1 milion de locuitori.
Iar daca se fac ceva investitii acestea sunt in ritm de melc si cu o calitate de multe ori discutabila.
Guvernul trage de timp si face tot felul fantezii electorale!
Matematic nu se poate iar orice simulare va demonstra asta!
Iar scăderea ratei anuale a inflației este conjuncturală pentru ca statul risipeste multi bani pe final de an cu aceasta campanie electorală.
Cei care sunt la butoane nici nu cunosc nici ce-i cu deficitul, nici cu inflatia iar economia este ceva abstract cu toate meditațiile date de viceguvernator!
https://youtube.com/shorts/Yqy-MxswPRc?si=Fam3GwlQvJQm6PNK
😲😲
Totusi, respect fiecare opinie in parte dar de 35 de ai nu e niciun vinovat pt deficite datoria publica, inflatie, etc.
Chiar aia de la MF care au dispus acoperirea deficitului cu titluri de stat nu merita sa fie condamnati ca au ciuruit cu nesabuită minusculul buget de stat?
As zice ca la pușcărie trebuie duși mai ales ca nu au avut nicio poziție de a nu mai împrumuta in delir statul inept.
Nimeni nu condamna atitudinea asta de non combat a de nu ciurui bugetul!
E o practica antieconomica care nu se intampla decat in Ro la aceasta dimensiune.
Ritmul indatorarii lynsre e de 5 miliarde lei.
Ce zice prezidențiabilul Ciolacu care conduce si Guvernul Indatorarii Maxime si fara șanse de rambursare?
Din primul mandat de prim-ministru al lui Ponta, am realizat o chestie interesantă:
PSD trebuie neapărat să capete putere totală.
Doar atunci va duce România în faliment.
Doar cu România în faliment, românii nu vor mai vota PSD.
Doar când PSD nu va mai exista, va apare o șansă de redresare pentru România. De ce? Simplu.
PCR-FSN-PDSR-PSD – partidul hidră care renaște pentru a devora România.
Aprob cu aplauze!….
@Klopo_Tare _ “Doar cu România în faliment, românii nu vor mai vota….”
Presupunând ca nu este o gluma, îndrăznesc să vă recomand să priviți către statele central și sud-americane.
“Mexicanizarea” României (generic numind astfel forma de guvernare) nu garantează ca nu vor fi aleși aceiași oameni, oricât de distructivi ar fi.
Ceea ce spuneți dumneavoastră este însă puțin probabil din mai multe motive, unul dintre ele, pentru ca suntem membri UE și NATO.
Apoi, pentru ca România este o cleptocratie, care nu permite nici falimentul, căci cleptocratii nu ar mai avea de unde extrage resurse, nici transformarea într-o oligarhie (cu doar câțiva oligarhi, adică), nici cartelizarea care ar genera lupte între carteluri.
Tentativele n-au lipsit, dar au eșuat.
Nu funcționează mecanismul propus de dvs.
Ca să parafrazez pe Lavoisier ”În politică, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.
Câtă vreme societatea în sine nu evoluează, partidele care sunt o fațetă a societății nu se schimbă.
Câteva cauze:
1. Nevoia de finanțare a campaniilor electorale. Costurile de campanie sunt exorbitante. Numai oamenii cu resurse financiare foarte semnificative pot susține financiar candidaturi. Nimeni nu dă bani fără să aibă în perspectivă recuperarea lor și profitul.
2. Interesele personale. Cultura noastră a evoluat și evoluează spre egoism și individualism. Asta în sine nu este decât pendularea de la colectivismul comunist (individul nu contează). O societate orientată spre individualism feroce nu poate discerne un interes colectiv.
3. Experiența politică. Orice mișcare politică nouă are șanse minime de afirmare fără experiență politică. Asta înseamnă că trebuie să recruteze politicieni experimentați, și implicit să se infesteze cu modelul de care vă temeți.
4. Rețeaua politică. Un partid are o forță proporțională cu rețeaua din teritoriu. Construirea unei rețele în teritoriu capabilă să mobilizeze electoratul, să furnizeze candidați, să finanțeze și să administreze varietatea de instituții ale statului este un proces care nu poate fi efectuat fără resurse financiare semnificative, care să permită activiștilor să se dedice exclusiv acestui proces. Resursele financiare vin cu… obligații.