In ultimii ani a devenit un leitmotiv in conversatia publica teza ca democratia este fragila (vezi si Steven Livitsky and Daniel Ziblatt, “How democracies die”, Random House, 2018). Iar intr-un text aparut in New York Times se poate citi ca “democratia este pentru zei” si ca nu trebuie sa fim surprinsi ca oamenii nu o pot pastra (Costica Bradatan, NYT, 15 iulie 2019, reluat in Revista 22 si Contributors, 21 ian). Se mai spune in acel text ca dominante pentru om sunt instincte de supravietuire si reproducere, de putere. As adauga natura achizitiva, ca intruchipare a ceea ce numim “homo oeconomicus”, chiar daca algoritmii decizionali nu pot fi redusi la o gandire pur tranzactionala (de quid pro quo). Mai este de mentionat si nevoia de status in conduita multora. Aceste trasaturi explica si lupta pentru accesul la resurse, dorinta de a castiga cat mai mult, cautarea de rente (rent-seeking), ce exista in orice societate.
Insa, desi fiinta umana are propensiuni ancestrale, ai zice native, nu inseamna ca interactiunile dintre oameni, grupuri de oameni, comunitati, nu pot fi modelate de institutii si norme, scrise si nescrise, care sa exprime si sa protejeze ceea ce a definit progresul uman, ascensiunea omului ca fiinta rationala, iesirea din salbaticie, libertatea ca aspiratie si fapt. Exista si ceea ce numim constiinta la nivel individual si de comunitate, sentimente de rusine si vinovatie (shame and guilt), care ajuta oamenii sa fie mai buni, sa se indrepte. Exista insa si uratenia umana: cinism, rautate, lipsa de scrupule, cruzime, minciuna, inselatorie, etc. Este o lupta intre bine si rau, intre sentimente nobile si sentimente primare, urate.
Democratia, ca spatiu de manifestare a libertatii, a demnitatii umane, nu este o intamplare, are o miscare imanenta in gandirea omului –cum spune un cantec german, “die Gedanken sind frei” (gandurile sunt libere). Asupra acestei realitati voi reveni.
Pe de alta parte, asaltul unei multimi (mob) asupra Capitoliului in capitala SUA a dat apa la moara viziunilor pesimiste privind democratia, arata o fragilitate ce iese la iveala in perioade de criza economica si sociala acuta, de declin oricum l-am interpreta. Iar aceasta fragilitate este accentuata de divizari profunde in societate, de fenomene de radicalizare si intoleranta, cand punti de dialog se rup. Chiar ma intreb cum ar fi aratat textul din NYT daca ar fi fost scris dupa 6 ianuarie.
Dar imaginile cu asaltul din 6 ianuarie palesc daca avem in vedere ce se intampla in tari conduse in mod autocratic, discretionar, dictatorial, unde viata adversarilor politici nu conteaza, in tari unde au loc epurari etnice si alte nenorociri. Sau cum se intampla in narco-state, cu grupari angajate in activitati ilegale/criminale si care controleaza institutii ale statului, cu coruptie endemica, sau tari unde au loc razboaie civile de durata. Exista tari unde democratia este de fatada, cu militari in spatele politicienilor, care sunt mai degraba simple marionete. Aceasta fiind realitatea lumii noastre se intelege de ce exista o atractie si un miraj –nu numai ca nivel de trai, ale Vestului ca geografie politica si economica unde functioneaza democratia, chiar daca, in unele cazuri, in mod impiedicat. Aceasta realitate nu anuleaza insa discutia privind “fragilitatea” democratiei.
1. Divizari mari in societate si declin economic au alimentat extremismul in societati democratice
Daca ne referim la America ca etalon al capitalismului matur, se observa falii in crestere: erodarea clasei mijlocii in ultimele decenii, polarizare a veniturilor la o scara greu de crezut pentru o societate atat de avansata economic si tehnologic, atat de bogata. Dar fracturi adanci se observa si in alte tari dezvoltate. Globalizarea neinfranata, suprafinancializarea economiilor, intrarea Chinei si a altor economii in dezvoltare (cu salarii foarte mici) pe piete globale, noi tehnologii (digitalizare, inteligenta artificiala, robotizare, etc.), au provocat dislocari/inlocuiri majore in lanturi de productie in tari dezvoltate, perturbari pe piata muncii, ce nu fost compensate de restructurari in pas adecvat, de politici publice –nici nu era posibil in intregime.
Progresul tehnologic intens, dar neuniform, intotdeauna produce rupturi. In timp ce la nivel mondial decalaje intre tari dezvoltate si tari in dezvoltare par sa se fi redus in termeni agregati, in interiorul societatilor avansate discrepante s-au adancit.
Avantajele globalizarii sunt percepute de multi ca pozitive in general, insa la nivel local/comunitar apar rupturi adesea greu de absorbit. Iar argumente gen “nu se poate altfel, aşa cer pietele internationale” afecteaza legitimitati institutionale şi politice. Yascha Mounk observa ca asa cum se poate vorbi despre „democratie iliberală”, tot astfel se poate vorbi despre „liberalism nedemocratic” (The People vs Democracy, Harvard University Press, 2018) – când numerosi oameni simt ca nu mai au control asupra vietii lor, cand au incredere in scadere in cei care îi conduc, cand acuza puterea banilor asupra procesului decizional (capturarea guvernarii). Dani Rodrik a vorbeste de o trilema privind relatia intre suveranitate, integrare si democratie (2007, blog personal) si sustine ca sunt necesare compromisuri functionale intre cele trei deziderate/dimensiuni ale vietii politice si sociale. Aceasta trilema surprinde cauze ale “deficitului democratic” in UE, dificultati de guvernanta la nivelul Uniunii. Insa ultima observatie este de judecat prin prisma unui contrafactual: cum ar fi fost Europa in lipsa Uniunii Europene, in lipsa Planului Marshall dupa al doilea razboi mondial?
Problematica economica in tarile occidentale este de pus deci in relatie cu un declin al ponderii economiilor lor in spatiul global, pe fondul ascensiunii economiilor asiatice, a Chinei in special. De aici apar conflicte distributionalece erau de intalnit mai ales in lumea subdezvoltata. Aceste conflicte au fost accentuate pe masura ce o parte mica din populatie s-a bucurat de cresterea PIB-ului (activitatii economice) –ceea ce se vede in distributia de venituri si averi. Oricat ar parea de curios, notiunea de “elite extractive” poate fi aplicata si in societati avansate economic cand politici publice nu lucreaza pentru majoritatea populatiei. Drept este insa ca “extractia de resurse” nu are dimensiunea din tari unde exploatarea resurselor are corespondent in delapidare masiva, aproape institutionalizata, a veniturilor publice, in depozite bancare, cel mai adesea nu la vedere (in paradisuri fiscale), ale dictatorilor, ale unor lideri putin spus corupti.
Avem astfel un miez al problematicii economice care explica ascensiunea unor curente sociale si politice contestatare in Europa, in SUA – ce se opun elitelor politice. Brexit-ul, cee ace unii numesc trumpism, curente extremiste (de stanga si de dreapta) in tari din UE, pot fi incluse in acest registru de manifestare, ce nu este venit de nicaieri. Dar una este sa contesti, sa articulezi o pozitie de schimbare inauntrul frontierele democratiei si altceva “sa arunci in aer cetatea”, sa recurgi la violenta, nu numai verbala. Este de mentionat in acest context social media, care poate contribui la fragmentarea societatii.
Tendinte iliberale, de “intoarcere spre interior” am examinat in “Democratia liberala vs. Democratia iliberala. De ce cresc tendinte autoritariste”(Contributors, 14 mai 2018 si in “Pandemia, criza economica si mersul capitalismului”, Contributors, 14 sept. 2020). Nu incerc aici o interpretare a lui 6 ianuarie in Washington DC. Ar cere sa examinam istoria recenta si mai putin recenta a relatiilor intre diverse componente ale populatiei americane, desegregarea rasiala, persistenta unui condamnabil “white supremacism”/rasism, scepticism fata de si chiar respingere a guvernului federal, a autoritatilor publice (a Statului in fapt), etc.
Dar grupari extremiste exista si in Europa; partide extremiste sunt in parlamentele din Germania si Franta, in alte state europene. Acte de terorism au fost in Europa de-a lungul timpului; in Spania si Regatul Unit cu obarsie in revendicari nationaliste, in Germania si Italia –cu grupari de extrema dreapta si extrema stanga (ex: Baader Meinhof si, respectiv, Brigazile Rosii). Dar ceea ce si membri ai Congresului numesc “insurectia” din 6 ianuarie este de alta anvergura si cu alta semnificatie. Mai ales cand te gandesti cum si unde s-a produs.
Este dureros acest 6 ianuarie si pentru ca daca America sufera suferim si noi, ca sa parafrazez un aforism din economie. Acest eveniment a dat satisfactie, Schadenfreude, celor care nu iubesc democratia.
2. Institutii anchilozeaza si in democratii
“Democratia liberala”, expresie folosita se pare pentru prima data de Fareed Zakaria, este un oxymoron, in opinia mea. Democratia, in acceptie profunda, este liberala si priveste dreptul de a fi implicat in decizii (fie indirect, prin reprezentare), de a putea sa te informezi si de a fi informat, de a-ti fi respectat dreptul de a nu fi mintit, de a beneficia de sanse egale (equal opportunities) prin politici publice ce trebuie sa aiba in vedere ce este mai bine pentru cat mai multi cetateni.
Cand cetatenii sunt inselati si manipulati, cand banii pervertesc relatia intre ei si stat, cand politici publice sunt capturate de grupuri de interese, democratia este subrezita, este corodata. Aici apare o dilema ce a obsedat ganditori (si in antichitate) privind nivelul de educatie/informatie al celor care voteaza. Dar aceasta interogatie ofera argumente puternice pentru ca bunuri publice esentiale (educatie, sanatate, etc) sa sustina “sanse egale” pentru cetateni –asa cum este firesc intr-o societate decenta, bazata pe valori morale, care respecta demnitatea omului ca fiinta individuala si sociala. Acea Great Society despre care vorbea Lyndon Johnson, ce era legata genetic de New Deal-ul lui Franklin D. Roosevelt. In SUA si in Europa se discuta, de altfel, de mai mult timp cum sa fie diminuata influenta banilor in politica, traficul de influenta.
Unii se intreaba de ce Occidentul ar fi in declin dat fiind ca detine inca intaietate tehnologica si stiintifica, economica, ca a contribuit atat de mult la progresul lumii in ultimele secole, ca este la originea revolutiei industriale. Aici este de facut distinctie intre un declin relativ (ca pondere in economia globala), ce este inevitabil pe termen lung cel putin din motive demografice, si declin absolut –care este bine sa fie evitat. In al doilea rand, se omite ca institutiile pot anchiloza, scleroza si in societati avansate, ceea ce poate duce la stagnare; lucrari ale lui Douglas North, Mancur Olson Jr, Daron Acemoglu, etc. sunt graitoare in acest sens. De pilda, capturarea politicilor publice nu se intalneste numai in tari sarace, subdezvoltate.
Nimic nu este vesnic daca nu are imanenta corectiva si de adaptabilitate, de invatare din erori. Erori in politici publice in lumea occidentala se traduc in tendinte de declin economic, fie si relativ, cu consecinte pentru coeziune sociala, homeostaza sistemului. O asemenea eroare a fost neglijarea politicilor industriale, credinta ca avantaje competitive sunt garantate pentru totdeauna. Esecul Agendei Lisabona si al programului Europe 2020 in UE ilustreaza o asemenea situatie. In SUA si UE se vorbeste dealtfel de o renastere industriala, care ar in vedere competitia globala, considerente de ordin geopolitic.
Vestul trebuie sa isi regaseasca “forta interioara”, care nu se poate reduce la inmultirea unor antreprenori epocali (a la Bill Gates), a spatiilor de excelenta stiintifica si industriala gen Silicon Valley. Si daca ne referim la maretia Vestului, sa nu uitam ca el a dat pe Hitler si Mussolini, ca de aici au pornit doua razboaie mondiale in secolul trecut. Iar tentatii autoritariste exista in tari din lumea occidentala.
3. Democratia si Social Media
Noile tehnologii, internetul, ca suport tehnic pentru Social Media, pot fi vazute drept factor de “democratizare” a accesului la dialog, la viata sociala si politica, la decizie. Folosind un concept al lui Albert Hirschman din “Exit, voice and loyalty”( 1970), “vocea” (voice) se poate auzi de la oricare cetatean, in orice problema. Multi dintre cei tacuti pot capata astfel voice. Aceasta poate face bine, dar poate si favoriza disonante cognitive, neintelegeri, divizarea in societate. Nici nu ajuta conpromisuri politice daca politici publice nu sunt adecvate. Asa s-a intamplat in criza financiara, de exemplu, cu opozitia intre Wall Street si Main Street. Poate fi accentuata astfel o respingere a elitelor.
Un exemplu din lumea financiara ajuta rationamentul de mai sus. Bitcoin, alte “monede virtuale” exprima respingerea structurilor ierarhice; ele sunt în larga masura o consecinta a crizei financiare, au aparut şi ca urmare a scaderii increderii in guverne. Criza financiara a zdruncinat încrederea ca se pot asigura bunuri publice, inclusiv stabilitate financiara. Bitcoin si alte cripto-monede oglindesc aceasta neincredere, dorinta de a forma „piete paralele”, de a oferi un mijloc de schimb alternativ care nu este supus controlului autoritatilor, al bancilor centrale, si care ar fi in consonanta cu logica de functionare a unor structuri non-ierarhice. Semnificatia lor economica, sociala şi politica merge mult mai adanc decat se presupune in conversatia publica obisnuita. Iar această semnificatie nu este de interpretat numai printr-o grila libertariana (genul de discurs ca nu ar mai fi nevoie de banci centrale, ca trebuie să revenim la etalon aur şi free banking), sau „anarhica” –descentralizare totala a relatiilor în societate; ea poate fi plasată în registrul celor care vorbesc despre nevoia de reinventare a capitalismului. Oricum, cripto-monedele sunt mai degraba active financiare, care atrag pe cei ce mizează pe castiguri speculative.
“Rebeliunea” recenta de pe Wal Street (ianuarie a.c), cu traderi individuali care au invins mari fonduri de risc (hedge funds) in incercarea acestora de a “shorta” (short-selling) compania GameStop (de a miza pe scaderea puternica a cotatiilor actiunilor acestei companii vanzandu-le la termen si anticipand castiguri mari prin cumpararea lor mult mai ieftin) poate fi incadrata in descentralizarea amintita mai sus. Este extinderea posbilitatilor celor multi de a face ceea ce era, pana nu de mult, in arcul de actiune al celor care domina piata financiara. O piata ce reveleaza situatii de manipulare (“rigged market”). De aceea, piata financiara trebuie sa fie bine reglementata si supravegheata.
Social media poate face bine, dar poate face si rau daca este teren ce amplifica accente de ura, violenta, intoleranta, vulgaritate; violenta verbala poate naste violenta fizica. Rezulta de aici marea dilema daca social media trebuie sa fie reglementata si supravegheata pana la a interzice ceea ce este considerat detrimental pentru viata sociala, democratie.
O intrebare legitima este de ce divizarea in societate este atat de profunda si interpretarile protagonistilor privind aceeasi realitate obiectiva atat de diferite ca si cum se traieste in universuri paralele. A raspunde prin invocarea unor ideologii concurente lamureste chestiunea numai partial.
4. Criza democratiei – un spectru al “civilizatiilor hidraulice”?
De mai multi ani tarile industrializate cunosc o criza a guvernantei publice (vezi si Valentin Naumescu, “Populismul conspirationist, ruperea relatiei de incredere popor-tehnocratie si criza democratiei liberale”, Contributors, ianuarie 2021). Exista o intreaga literatura pe aceasta tema. Despre clivaje ce se adancesc vorbea si Robert Kaplan in “The Coming Anarchy”(2000), in care deplangea distantarea dintre elite si comunitatile locale, diminuarea mobilitatii sociale care are rol cheie in sustinerea sanselor de realizare personala. Lista cu nume cu rezonanta ce abordeaza aceasta tema este lunga si include pe Francis Fukuyama, autorul unui eseu faimos in 1990 (The End of History) infirmat insa de evolutii ulterioare, ceea ce arata cat de intortochiat si complicat poate fi mersul istoriei, cu ascensiuni si coborari, in spirale. Si Samuel Huntigton cu “valurile democratizarii”(The Third Wave of Democratization, 1993) poate fi evocat in acest context.
In SUA a avut loc cumplitul atac terorist din 11 septembrie 2001 care a aratat ca teritoriul american nu este inexpugnabil la atacuri din afara. Atunci s-a format departamentul pentru securitate interna (homeland security department), s-a amplificat preocuparea pentru securitate nationala –ce a capatat o dimensiune economica pregnanta si ca urmare a ascensiunii geopolitice a Chinei, tara cu un model alternativ (autoritarist) de guvernanta publica, un capitalism de stat. Atacuri teroriste au avut loc si in Europa, in alte regiuni ale lumii, ca expresie a fundamentalismului religios. Conflicte militare si etnice destabilizeaza viata sociala, provoaca multa suferinta populatiei civile in diverse parti ale globului.
Se poate vorbi de o perioada foarte tensionata a structurilor de guvernanta democratice pe fondul suitei de crize din ultimele decenii, care au culminat cu pandemia si criza economica de acum. Si sa ne gandim la schimbarea de clima, ca amenintare existentiala, la implicatiile sociale ale noilor tehnologii, care pot hrani tendinte autoritariste inclusiv in state democratice.
Intr-un scenariu negru in privinta schimbarilor climatice se poate imagina un spectru de cosmar: al “civilizatiilor hidraulice”, ca sa folosesc notiunea istoricului Karl Wittfogel, care avea in vedere societati “despotice” pentru care controlul resurselor de apa era vital (“Oriental despotism. A comparative analysis of total power”, 1957). Ar rezista democratia in asemenea conditii extrem de vitrege?
Dintr-o perspectiva mai ampla, poate ca suntem pe panta descendenta (pe un downswing) a unui nou ciclu foarte lung/secular (a la Kondratiev/Schumpeter), cum a fost si in perioada interbelica din secolul trecut.
Dar chiar daca se admite un declin, apropos si de consecintele dramatice ale schimbarii climatice (cu impact asupra guvernantei publice), o asemenbea tendinta nu inseamna ca democratia este predestinata sa dispara. Iar un declin relativ nu echivaleaza cu o evolutie inevitabila catre irelevanta.
5. Ce esentializeaza totusi democratia?
Daca este acceptabila teza unei fragilitati in crestere a democratiei (din cauza dificultatilor economice si clivajelor din societate, a reducerii unor elemente de coeziune in relatia individ-societate, a unor dinamici globale defavorabile), nu este mai putin acceptabila teza unei permanente stari de imperfectiune. Fiindca pot fi semnalate mereu trasaturi ce nu sunt conforme cu un prezumat ideal de democratie (liberala) pentru a indica fragilitate. Dar nu o stare de imperfectiune este de judecat in principal, mai ales daca adoptam o interpretare rece, realista, chiar cinica, a relatiilor intre persoane, intre grupuri de oameni.
Democratia este esentializata de separarea puterilor, de mecanisme si instrumente ce previn ca puterea sa se concentreze in mod progresiv si sa fie abuzata de o persoana, sau un cerc restrans de persoane. Este idee centrala la Montesquieu si care sta la baza Constitutiei americane, care la randul ei a influentat texte constitutionale in alte tari. Separarea puterilor implica mecanisme concrete de actiune, controale reciproce institutionalizate, ceea ce in engleza numim “checks and balances”’—exemplificate si de ceea ce John Kenneth Galbraith si altii numeau ”countervailing power” (forte de contrapondere).
Separarea puterilor are corespondenta in structuri politice pluraliste. In partide politice pot exista dezbateri, intre factiuni diferite, dar pentru democratie este vitala existenta de formatiuni politice care sa permite dezbatere publica larga.
Separarea puterilor este determinanta pentru ca nimeni sa nu fie deasupra legii, pentru functionarea statului de drept –chiar daca si aici nu trebuie sa fim captivii unei viziuni idealiste. Statul de drept nu este cazut din cer ca prototip, el fiinteaza prin norme juridice gandite de oameni si este supus si el invatarii.
Marea provocare/grija, este ca ansamblul controalelor reciproce institutionalizate, separarea puterilor in stat, sa nu fie erodate in mod substantial si sistematic, sa nu se produca dezechilibre, asimetrii de putere flagrante –ce pot deveni fatale pentru functionarea democratiei. Oricat s-ar argumenta ca in momente dificile, de criza acuta, este nevoie de scurt-circuitare a traseelor decizionale (ce consuma timp), ceea ce nu este de ignorat ca situatie de fapt, separarea puterilor nu trebuie sa fie distrusa. Chiar si in vremuri de razboi, cand o tara este guvernata de “cabinet de razboi” (eventual de coalitie), separarea puterilor nu trebuie sa fie pusa in adormire, hibernare.
Peste tot in lume numiri in creneluri institutionale, de putere, sunt politice –chiar si cand se recurge la formule tehnocratice, fie acestea vremelnice. Viziuni si abordari de politici se realizeaza prin oameni angrenati in actiune politica, inclusiv prin “tehnicieni” care le imbratiseaza si operationalizeaza. Important insa pentru democratie este ca cei numiti sa fie competenti, sa nu batjocoreasca respectul fata de serviciul public prin loialitate oarba fata de Lider. O loialitate de sicofant duce la minciuna, la manipulare, la desconsiderarea unui mandat democratic, la erori in politica publica si, finalmente, la uzurparea puterii si ilegimitate. Iar cand este vorba de stiinta, de cunoastere solida, impostura si fariseismul trebuie sa fie excluse.
Caracteristic societatilor avansate este rolul stiintei, al cunoasterii, in fundamentarea deciziilor. Cand ignoranta, obscurantismul, fundamentalismul, isi fac loc pe culoarele puterii este rau. Intrebarea este de ce se ajunge intr-o asemenea situatie. Ne intoarcem astfel la procese de anchilozare, de formare a unor false elite, la capturarea puterii.
Lupta pentru democratie inseamna, in esenta, apararea separarii puterilor in stat, evitarea ca politici publice sa fie capturate de grupuri de interese nereprezentative pentru societate ca ansamblu, promovarea competentei profesionale.
Erori in politici publice si corectii necesare
Multi dintre cei care fac parte din elite politice in tarile dezvoltate recunosc, fie si implicit, ca s-a gresit in unele politici publice. Am amintit neglijarea politicilor industriale. S-a vazut si in industria financiara prin dereglementari succesive, se vede in privinta schimbarilor climatice, unde, cum spun acum oficiali ai FMI si ai Bancii Mondiale, ai BCE (Banca Centrala Europeana), ai Comisiei Europene, lideri de guverne, este nevoie de “actiune colectiva”(collective action) pentru a corecta o miopie a pietelor si greseli in politici publice. Este ceea ce sublinia in 2006 un raport elaborat sub indrumarea lui Nicholas Stern (secretar la Trezoreria UK in acea vreme) si care relua teze ale Clubului de la Roma. BCE a si creat de altfel un compartiment special pentru analiza implicatiilor schimbarilor de clima.
Nu putini vorbesc de nevoia de a reforma functionarea economiilor, de a a iesi din logica ingusta a castigurilor pe termen scurt –este discutia shareholder vs. stakeholder. Este o pozitie sustinuta si de Business Roundtable, cea mai puternica organizatie a cercurilor de afaceri din SUA
O credinta aproape metafizica, rupta de realitate, o trufie fara margini uneori, au favorizat reactii de respingere a Establishment-ului perceput ca fiind distantat de necazurile si nemultumirile multor cetateni. Iar social media amplifica asemenea reactii. Statul asistential este pe cale gresita daca nu face decat sa compenseze pe cei care pierd in competitia economica si sociala in timp ce politici publice par incremenite.
Nu ajuta in acest ghem de contradictii nici faptul ca democratia nu rezolva de la sine coabitarea intre grupuri etnice si culturale cu vederi diferite. Iar “corectitudinea politica” dusa la extrem, subestimarea unor aspecte identitare, nu poate decat sa inflameze ape nelinistite, anxietati.
Trebuie sa avem incredere in stiinta si actiunea publica
Greseli in politici publice nu inseamna insa sa respingi stiinta, cunoasterea. Mai ales ca nu exista decizii perfecte si nici institutii infailibile.
Fara elite se poate gresi mai grav. Unde instituţii sunt puternice, unde exista deschidere intelectuala şi chibzuinta, pragmatism, performantele sunt superioare ca şi capacitatea de corectare a unor greşeli. De aceea, are sens sa vorbim despre meritocratie, elite, in sens pozitiv.
Este totodata o ineptie sa negi utilitatea si functiile Statului, nevoia de politici publice. Cum ar fi fost ca in Pandemia sa se fi practicat doctrina unui stat minimal, sa fi fost lasata economia de izbeliste. Acum, in Pandemie, am avut o mobilizare extraordinara, un parteneriat public privat ca in vremuri de razboi pentru a creea vaccinuri si tratamente. Daca proiectul Manhattan a durat 6 ani, iar programul Apollo un deceniu, realizarea de vaccinuri contra Covid-19, cu testele necesare, de tratamente, a luat mai putin de 1 an.
Trebuie sa avem incredere in stiinta, in cunoastere, sa nu lasam bigotismul si obscurantismul sa afunde societatea. Iar in politicile publice sa se invete din erori.
6. Democratia incotro?
Democratie este fragila, dar nu inseamna ca este o floare rara, ca este un accident. Democratia este insa imperfecta si nu arareori este simulata, sau pervertita pana la denaturare, mai ales in tari slab dezvoltate. Cum se mai zice, forma fara fond.
Democratia are un mers plin de invataminte, cu izvoare de gandire si exemplificari in antichitate, cu cei care au plamadit Magna Carta Libertatum in secolul XIII, cei care au limitat puterea regala in Anglia in secolul XVII, cei care au fugit de absolutismul din Europa si au ajuns in Noua Lume, cei care au dat Secolul Luminilor, Martin Luther si altii care au dus la o reforma a Bisericii, cei care au infaptuit 1848 in Europa, cei care au abolit sclavia in America, cei care au luptat pentru emanciparea popoarelor (pentru state nationale), cei care au invins totalitarismul de dreapta si de stanga in secolul trecut, cei care au inteles necesitatea decolonizarii, Hannah Arendt si altii care au subliniat nevoia de Adevar pentru democratie si progres uman, tesatura de NGO-uri in lume care intretin o constiinta publica in slujba ideilor democratiei si pun presiune pe regimuri autoritariste, dictatoriale.
Oameni mari ai secolului XX ca Mahatma Gandhi, Maica Tereza, Vaclav Havel, Nelson Mandela, au fost faruri calauzitoare si surse de sperante si inspiratie.
Democratia inseamna cultura in sensul cel mai larg, dorinta de a trai in mod decent, demn, frumos, cu aspiratii ce nu se reduc la implinire materiala.
Oricat de cunoscatoare, luminata ar fi o persoana ajunsa la varful esaloanelor politice, separarea puterilor este conditie sine qua non pentru democratie. Tot necesara este prevenirea ca politica publica sa serveasca prevalent celor care au “brate lungi” si buzunare adanci. Nu aiurea banci centrale si guverne vorbesc tot mai mult de incluziune si sustenabilitate sociala, de nevoia de dialog, de necesitatea ca mediul de afaceri sa arate responsabilitate sociala si fata de mediu (fata de Natura). Poate ca ceea ce Arthur Okun a numit acum aproape jumatate de secol “marele trade-off” in politica publica (1975) este mai actual acum avand in vedere si efecte nefaste ale Pandemiei, crizei economice. Este de notat ca echitate nu inseamna egalitate, ci favorizarea de “sanse egale”, de corectitudine, onestitate, transparenta, in relatiile din societate.
Democratia: individ, comunitate, societate
Paul Collier, Raghuram Rajan, Marin Sandbu, Jean Tirole si altii subliniaza nevoia de a redescoperi comunitatea in relatia dintre individ si societate. S-a si vazut cat de simplificatoare a fost formularea thacheriana ca societatea nu exista, ci numai persoane. Un liberalism economic inteles in mod ingust, pune samanta pentru erodarea bazei sociale a democraţiei, erodarea clasei mijlocii; de aici rezulta extremism politic, la stanga si la dreapta spectrului politic, populism si demagogie exacerbate.
O alta functionare a capitalismului este necesara pentru a salva democratia. Cei care vorbesc despre capitalism in termeni generici tot invocand apostoli ai pietelor neinfranate nu au simtul istoriei si ignora realitatea; capitalismul a evoluat de-a lungul timpului, reveleaza diferente majore chiar intre tari dezvoltate. Nu avem nevoie de un capitalism de secolul XIX, de obtuzitati care resping rolul statului in societate (economie), care nu inteleg ca, pentru ca democratia sa reziste, sistemul trebuie sa functioneze in beneficiul majoritatii cetatenilor. Chiar functionarea Contractului Social, aplicarea legilor, au nevoie de putere publica, de stat. De acord ca trebuie sa fie un stat inteligent (smart) si agil, versatil, care sa serveasca cetatenii.
Trebuie sa existe mai multa empatie, solidaritate, compasiune, spirit de fairness (corectitudine) si fairplay in relatiile dintre oameni, pentru o societate mai buna.
Democratia are nevoie de reglementari, norme, aplicarea legilor, pentru ca cei puternici, economic si politic, sa nu aproprieze, deformeze, politici publice. Legislatia antitrust s-a dezvoltat in SUA acum mai bine de un secol, dar a fost utilizata in fel si chip de-a lungul timpului. Daca “finanta mare”(high finance, cum spunea Franklin D. Roosevelt) a trebuit sa fie ingradita dupa Marea Depresiune (anii 1929-1933) si, din nou, dupa Marea Recesiune izbucnita in 2008 (favorizata de dereglementari ca Big Bang in City londonez (in 1986), abolirea legislatiei Glass Steagall in SUA in 1999), cu atat mai mult este nevoie de reglementare fara ambiguitati a gigantilor media. Comisarul Thierry Breton spunea ca 6 ianuarie este un 9/11 pentru intelegerea relatiei intre platforme digitale si democratie.
Odata cu instalarea noii Administratii peste Ocean, America si Europa au sanse mai mari sa stavileasca alunecarea catre iliberalism in lumea democratica, sa opreasca demantelarea sistemului international multitaleral.
Revenirea SUA in OMS, in Acordul de la Paris privind schimbarile climatice, revigorarea asteptata a altor institutii multilaterale este mai mult decat dezirabila. Mai ales ca traim intr-o lume multipolara, care are nevoie de reguli si bunuri publice comune.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„Democratia, in acceptie profunda, este liberala”.
Nu prea. Democratia este pur si simplu „mob rule”. Liberala si iliberala sunt aditii de alt nivel.
Un stat minimal ar fi gestionat mai rau pandemia? Nu ar fi obtinut vaccinuri? Am dubii! Vaccinurile au fost produse totusi de companii private si stimulate de perspectiva castigului financiar.
Din pacate am fost mereu conditionati sa avem nevoie de un stat puternic, care sa faca, sa intervina, sa ne salveze de bullyingul de pe terenul de joaca, ca pe niste copii. Adevarul raspuns sta in minarhism, dar care e statul acela care sa zica sincer ” da domnule, e nevoie sa imi reduc din atributii, functionarime, buget si putere” :))
In rest, autorul confunda sincer, cred eu, capitalismul „de moda veche” cu forma sa mutanta contemporana neoliberal-finantista bazata in principal pe imprumutul de bani (inexistenti) dintr-un viitor (incert).
E o intreaga discutie de purtat despre cat de buna e democratia, despre cum a promite unei majoritati redistributia veniturilor unei minoritati este in fapt imoral, despre cat de ajustat la realitatea de azi este votul universal bazat doar pe faptul ca te-ai nascut undeva si ai 18 ani…Categoric raspunsul nu e „si mai mult stat”.
Este acordul de la Paris, de exemplu, o expresie a democratiei? A fost acesta votat, au fost alegeri universale? In Ge potentialul verde e de 20%, e asta democratie?
Este EU democratie? A fost votata constitutia EU de popoare? Cum sunt alesi reprezentantii? Este democratic? Nu cumva niste baieti si fete destapte si-au construit un hatis de regelementari proprii si le vinde drept democratie?
Este OMS expresia unei democratii? De unde si pina unde? Multimea comisiilor, comitetelor supra statale sunt ele democratie?
Daca nu dati raspunsuri la aceste intrebari firesti sa nu va mirati ca se vor accentua miscarile extremiste!
Dap! Doar ca dl D Daianu exprima opinii „usor” de stanga pentru economia României . …Mai mult etatism, impozit progresiv, moneda leu, fiindcă pentru euro „nu e momentul acum”, „prea multa globalizare”, „prea putina industrie si prea multe servicii” samd.
@Constantin
Impozit preogresiv este in opinia dvs. „usor” de stanga pentru economia României .
USA, Canada, Japonia si alte tari dezvoltate din Europa (germania, Franta….) au impozit progresiv de ani de zile (aproape dintotdeuna).
Ce frumos este sa ai venituri ca afara si impozite ca-n Romania !
Cu cat mai repede se va aplica impozitatea progresiva si-n Romania cu atat mai repede se vor construe cele visate de romani:autostrazi, cai ferate de mare viteaza, sisteme de sanitate si de educatie, infrastructura si altele „ca afara” .
Sa ni le dea statu’ ca de aia e stat nu-I asa dar sa tina taxele/impozitele neatinse !
@David Wilsom _ „Sa ni le dea statu’ ca de aia e stat…”
Mă scuzați, dar încurcați lucrurile, de mai multe ori…
Cei cu „să ne dea statul” și „reducerea inegalităților sociale” sunt socialiștii d-lui Karl Marx, care susțin impozitarea diferențiată.
Apoi, comparația României cu Japonia ori SUA este cel puțin nepotrivită, eufemistic vorbind. Patria noastră are o economie în curs de dezvoltare. Nu doar că are cei ai puțini antreprenori din Uniunea Europeană, raportat la populație, dar aproximativ o treime dintre angajați lucrează pentru salariul minim pe economie.
În al treilea rând, în contextul birocrației autohtone, taxarea diferențiată (inclusiv pe valoarea adăugată) este un mecanism destabilizator al economiei, care favorizează evaziunea. Am avut și știm. (Apropo, cât este TVA în Statele Unite? Dar rata de colectare a taxelor? În România știm cât e, cea mai mică din UE)
În fine, impozitarea diferențiată nu face decât să descurajeze performanța, de care nu cred că ne putem plânge că ne prisosește, iar compararea productivității muncii, sau a volumului și randamentului investițiilor din România cu cele din Japonia ori SUA este în opinia mea un demers ridicol.
mai apropiat ar fi crowd decit mob, manifestantii sint o multime nemultumita mob ul una mai degraba mafiota. o intrebare : pe supraveghetori cine i supravegheaza ? sau supraveghetorii sint elita etica si desteapta ? statul minimal nu i unul slab, dimpotriva, citiva oameni decenti ce si inteleg rostul sint mai eficienti decit gloata de pradatori (neveste, amante, odrasle, nasi si cumetri) ce otravesc societatea prin lacomie si prostie. Romania in ce tip de societate se incadreaza, de vreme ce i plina de forte de ordine, profesori si academicieni maestri ai nimicului si propovaduitori ai bunastarii colective unde ei reprezinta desigur lumina liberalismului : lefuri si pensii de nababi, capitalisti de stat ce sug virtos la tita tarii ? n au lucrat niciodata in afara statului obez / pcr ului, n au produs niciodata nimic, nici macar matreata (doar nu degeaba i Romania ultima n europa)
Conform DEX democratia este :
Formă de organizare și conducere politică a societății în care puterea supremă este exercitată de popor.
Este o definitie foarte vaga si lasa muuult loc de interpretare, astazi, democratiile avand multe forme de exprimare.
Citez din constitutia SUA :
Noi, poporul Statelor Unite, în vederea formării unei Uniuni cât mai perfecte a stabilirii justiţiei, apărării ordinii Interioare, asigurării apărării comune, promovării bunăstării generale şi asigurării binefacerilor libertăţii pentru noi şi pentru urmaşii noştri, decretăm şi proclamăm această Constituţie pentru Statele Unite ale Americii
Articolul I.
Puterea legislativă
Secţiunea 1. [Congresul]
Atribuirea puterii legislative
Toate puterile legislative acordate prin această Constituţie vor fi atribuite unui Congres al Statelor Unite, care va fi compus din Senat şi Camera Reprezentanţilor
Citez din Legea de baza germana:
Preambul
Conștient de responsabilitatea sa în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, inspirat de hotărârea de a promova pacea în lume, în calitate de partener egal într-o Europă unită, poporul german, în exercitarea puterii sale constituante, a adoptat această Lege fundamentală. Germanii din landurile Baden-Württemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hesse, Niedersachsen, Mecklenburg-Vorpommern, Nordrhein-Westphalia, Rhineland-Palatinate, Saarland, Saxony, Saxony-Anhalt, Schleswig-Holstein și Thuringia au obținut unitatea și libertatea Germaniei prin autodeterminare. Această Lege fundamentală se aplică întregului popor german.
CAPITOLUL I
Drepturile fundamentale
Art. 1. Demnitatea umană – drepturile omului – forța obligatoriea drepturilor fundamentale
1. Demnitatea umană este inviolabilă. Respectarea și protejarea acesteia reprezintă obligația tuturor autorităților statului
Pt americani legea pt nemti demitatea umana fiind primul punct din constitutie.
Daca revenim la popor precum scrie in aceste 2 constitutii acesta cum isi exercita puterea suprema ? prin vot la 4/5 ani alegand conducatorii care sa-i reprezinte fie ca presedinti, membri ai parlamentului etc,etc dar si Putin, Orban sau Lukaschenko au fost alesi e popor tarile respective fiind considerate insa altceva decat niste democratii.
Globalizarea impinsa si sustinuta de state democratice a devenit dintr-o data un pericol economic producand clivaje majore, discrepante din ce in ce mai mari in randul societatilor etc.etc.
Capitalismul de multe ori citat alaturi cu democratie neavand nimic in comun cu ea, modelul chinez fiind elocvent.
Noile technologii sii mediile sociale pun la grea incercare democratia, simtim cum o scapam printre degete ea devind din ce in ce mai „alunecoasa” fara a putea opri ceva.
Ne amagim cu trecutul, toate modelele, legile, experientele sale sunt de o data puse in discutie nemaivand multe in comun cu ce ne va astepta.
Duplicitatea discursului politic fata de realiati provocand din ce in ce mai multa degringolada, neintelegere si sconflict in randul unor socitati crezute a fi stabile, vezi SUA dar nu mai, ascensiunea extremelor de tot felul luand avant.
Democratia noastra cum o numiti a fost si este acaparata de birocratie si institutiile sale unde predomina legea „nimanui”, nimeni asumandu-si ceva.
Oamenii doresc un leadership puternic pt asa au fost si sunt obisnuiti, in democratie acest leadership fiind de multe ori pus la indoila de fortele asa numite progresiste care doresc altceva, in nici un caz un leadership puternic.
Acest altceva este nedefinit politic insa observam in mediul economic orientari de la un capitalism bazat pe productie catre unul de platforma unde modelel de „sharing” devin tot mai sofisticate si mai departe catre un capitalism de date si informatii, productia fiind lasata pe mana asiaticilor, e mai ecomomic in viziunea liderilor economici.
Modelul capitalist economic si democratia cum le percepem sau dorim sa fie nu mai corespund acestor noi tendinte si noi modele, digitalizarea neavand nici o legatura cu democratia, digitalizarea si technologizare a vietii individuale fiind concepute ca un amestec masiv in drepturile si libertatile omului.
Privit mai atent digitalizarea este folosita si aplicata in cele mai multe cazuri pt supravegherea si controul indivizilor in situatii dintre cele mai diferite, cum poate democratia tine piept ? daca suntem aproape pas cu pas monitorizati si controlati ?
Discutia despre democratie trebuie urgent purtata in contextul dezvoltarilor technologice/sociale din sec 21 si mai putin conform unor modele invechite din trecut altfel peste nu mult timp alunecam fara sa vrem si observa catre modelul chinez, de control total, democratia fiind doar mimata.
@Hans _ „…modelul chinez fiind elocvent”
Mă iertați, dar capitalismul chinez este unul „de stat” (de fapt, de partid), ceea ce face ca în realitate să nu fie capitalism în sens propriu. Antreprenorii își conduc afacerile după îndrumările Partidului, iar dacă au inițiative, spatele lor simte răceala zidului.
Apoi, mare parte din competitivitatea produselor chinezești se datorează subvenționării de către același stat/partid a materiilor prime și a energiei. Consecințele sociale și globale sunt prezentate pe larg atât în presa de profil economic, cât în cea de interes general.
Așadar, exemplul „celei de-a treia căi”, cum îl numesc unii, este nepotrivit.
Unde suntem sau spre ce ne indreptam , sunt cuvintele ce se doresc a fi stiute de mai toata lumea . Cu foarte putin timp in urma Uniunea Europeana a reusit , dupa evenimentele atasate anului 1989 , sa devina o Uniune de 27 de state ce au acceptat un viitor comun . Impreuna am devenit o forta economica si impreuna cu apartenenta la NATO am devenit si mai puternici . Dorinta de a forma si nistre structuri Europene de lupta , ce vor avea in posesie tehnologii de ultima generatie , structuri militare complementare NATO , este perfect legitima si ea ne va face pe toti cei – 27 – de neinvins . Marea Britanie a ales cel mai nepotrivit moment in care sa plece din UE . O alegere , un BREXIT, fundamental gresita(alegerea ) ce impreuna cu pierderea alegerilor prezidentiale de catre fostul presedinte american si Pandemia ce se arata greu de contracarat , creaza deja mari probleme Engliterei . Viitorul, tuturor, este cel reprezentat de globalizare. Modelul il avem deja . Ginditi-va la intreaga planeta si cum ea ar functiona ca un UE mai mare .Realitatea a aratat ca se poate . 27 de state ai caror cetateni vorbesc limbi diferite sau unit (cu totii stim povestea cu manunchiul de nuiele ce nu poate fi rupt ) si au reusit imposibilul . Cine oare credea ca se poate face asta , dupa sute de ani de razboaie iaca ca de 76 de ani Europa sta linistita si bunastarea a atins cote de neimaginat – pina mai ieri .Stim cu totii cit de greu ne-a fost si cit de greu am trait – doar in urma cu 31 de ani .Democratia , respectarea legilor si regulilor , respectarea statului de drept si a drepturilor omului , nu fac altceva decit sa creeze bunastare . O societate in care legile sunt respectate , in care banul devine doar o moneda electronica , platile nemaifiind facute cu bani pesin , in care drepturile tuturor sunt respectate , nu poate trai decit in bunastare . Incet , incet ,ne indreptam cu totii spre globalizare , fara ea statele nu pot sa isi mai hraneasca cetatenii , costurile individuale , ale statelor ce nu accepta asta , vor deveni prea mari .Doar inregimentarea la un sistem global pornind de la productia , transportul , stocarea si desfacerea marfurilor , determina un pret foarte mic la raft . Cine nu accepta -va plati cit nu face – si nu isi va putea sustine propria forma statala . Asa a patit si comunismul care a disparut in Europa in momentul in care costurile de productie , ale marfurilor , au devenit mai mari decit pretul obtinut prin vinzare .Politic , este o vorba – daca nu ai dusmani musai sa ti-i faci singur .O societate pluralista politic are nevoie si de dusmani .Rolul acestora este bine stiut de mai toata lumea . In tot ceea ce facem avem nevoie de puterea comparatiei . Fara a compara nu am avea si alte nevoi , fara a compara nu am dori mai mult ,intr-un cuvint fara a compara nu am putea trai . Administratia Biden are imensul noroc de a sti ceea ce trebuie facut . Reintoarcerea Americii in toate structurile mondiale si crearea altor noi structuri de decizie , la inceput pe domeniile ce apartin sanatatii si invatamintului si incet ,incet , totul se va fi dezvoltat in mai toate domeniile de activitate umana, iar aceste noi institutii, mondializate ,vor prelua conducerea omenirii .Viitorul suna bine cred eu .
Putem fi de acord ca globalizarea reprezinta intr-adevar viitorul omenirii. Cum s-ar spune insa, diavolul e in detalii… conteaza enorm cum si cu cine se trece la globalizare. Evolutie, nu revolutie. Pactata sincer, nu impusa. Altfel vom repeta, garantat, ororile secolului trecut, pe steroizi.
Corect, stimate domn (zimbetul lui Ilici nu se poate sa-mi iasa din cap,adevarat rinjet diavolesc) tot asa putem spune „drumul spre iad e pavat cu intentii bune”,din pacate…
Domnul sau doamna Mafalda dati dovada de un optimism debordant, uluitor (asa vrea sa ma refugiez ca sa zic asa in frumusetea comentariilor dvs si sa nu mai ies de acolo, ca sa nu vad realitatea) problema de baza ramine;asa cum se prefigureaza acest globalism din ceea ce putem afla va fi un paradis pt putini si un nou tip de iad pt multi (istoria se repeta) ..cred ca sf-ul acela cu Matt Damon (nu-mi amintesc titlul,din pacate,un film bun chiar daca finalul e tipic holllywoodian) in care elita se muta pe un satelit artificial i jurul pamintului in timp ce plebea ramasa pe Terra traieste lupta pt supravietuire in stil darwinist e mai realist decit utopia la care visati atit de frumos….
Cum au patit comunistii idealisti de rind au visat sincer la un paradis comunist si s-au trezit cu mustaciosul cel sugubat care nu s-a sfiit sa dea de pamint cu ei in numele luptei de clasa…Pacat ca unii dintre ei nu s-au trezit nici dupa ce au supravietuit gulagului…
Numai bine, week-end placut!!!!
Un eseu interesant.
Cu un lucru nu sunt de acord:
„Este o lupta intre bine si rau, intre sentimente nobile si sentimente primare, urate.”
Nu sunt de acord cu aceasta viziune pe care o consider de sorginte maniheista. Cred ca toti oamenii au intentii bune, cauta binele. Cu exceptia catorva, bineinteles, dar care sunt rapid izolati de societate, de exemplu in spitalele de psihiatrie, sau chiar daca nu sunt, ei pot face rau doar local, nu pot influenta mersul lucrurilor la nivel macro. (De asemenea ma refer la binele exterior, in sens social; ce se intampla in interiorul fiecarei persoane este de domeniul teologiei sau psihologiei, si nu vreau sa aduc in discutie aici.)
Problema nu este lupta intre bine si rau ci este definitia binelui. Ceea ce este o discutie veche de cand omul s-a dat jos din copac si nu cred ca ii vom gasi un raspuns exhaustiv, acceptat de toata lumea.
Daca i-am gasi raspuns politica nu ar fi lasata fara obiectul de activitate.
Al doilea lucru:
„Trebuie sa avem incredere in stiinta, in cunoastere, sa nu lasam bigotismul si obscurantismul sa afunde societatea. Iar in politicile publice sa se invete din erori.”
Cu asta sunt de acord, dar as vrea sa aduc in completare si fenomenul analog in domeniul stiintific : fetișizarea științei.
Cea mai susceptibila ramura la acest fenomen este statistica, pentru ca opereaza doar cu date numerice, care adesea nu sunt cuplate la realitati fizice obiective, sau sunt manipulate intentionat (din interese economice de exemplu) sau neintentionat (adica din neintelegerea limitelor unui model statistic).
Putem sa vedem in presa tot felul de titluri care incep cu „cercetatorii britanici” sau „studiile arata”, care au devenit anecdotice. Dar din pacate vedem si oameni mai instruiti, persoane publice sau decision makers, care ar trebui sa fie mai responsabili cu folosirea stiintei, aducand ca argument tot felul de studii statistice, carora le atribuie o aura de adevar infailibil fara sa inteleaga macar ipoteza testata, ipoteza alternativa, sau limitele testului.
Daca in stiintele tari lucrurile mai sunt cum mai sunt, pentru ca un model inadecvat este rapid infirmat de experiment, fenomenul devine periculos cand este cuplat cu stiintele sociale, sociologia si psihologia in speta, dar si economia, care fac uz de statistica pentru a justifica tot felul de teorii fara sa tina cont de adevarul simplu ca statistica ilustreaza dar nu demonstreaza. Este periculos pentru ca in aceste domenii nu avem luxul experimentului fara consecinte, ca in stiintele tari.
Cred ca acest fenomen (fetișizarea științei) este tot o forma de obscurantism si este prezent in societate in egala masura cu obscurantismul religios.
Mentinerea in echilibru intre aceste doua extreme este foarte complicata. Cred ca pentru mentinerea echilibrului este necesara intelegerea macar la nivel de filozofie atat a stiintelor naturii, cat si a teologiei. (Ca la razboi, este bine sa iti cunosti atat aliatul cat si inamicul ca sa ai succes…)
Teoretizam prea mult iar democratia este pe cale sa „dispara”.
Statul democratic devine pe zi ce trece tot mai mult unul de supraveghere si control, siguranta nationala si individuala fiind impinse in fata fara prea multe motive intemeiate.
Intre timp nu mai cred in intentiile bune ale „oamenilor” , ma simt jegmanit, inselat, supus observarii, considerat un potential raufacator, evationist, sofer indisciplinat etc.etc.
Democratia nu mai altceva decat incercarea satisfacerii intereselor economice in deprientul cetatenilor si dau numai un singur un exemplu, industria alimentara, sunteti convins ca hrana oferita de industrie este sanatoasa ? priviti lista de ingredinete de pe fiecare produs, cu cat este mai lunga cu atat exista mai mult interese, industria alimentara controlata de forma de institutii ale statului fiind una dintre cele mai „toxice” , nu stim ce mancam.
Referitor la lista de ingredient de pe eticheta unui produs alimentar: Cine garanteaza ca nu sunt ingrediente omise si cantitatile specificate sunt reale ?
Fetisizarea științei este facuta de cei care n-o inteleg. Mai gravă mi se pare relativizarea științei, punerea ei la îndoială de pseudo experți.
Regimul actual din SUA, cel putin, poate fi numit in multe feluri, dar nu cu un termen benign precum „democratie”, chiar dupa definitia autorului. „Democratia este esentializata de separarea puterilor, de mecanisme si instrumente ce previn ca puterea sa se concentreze in mod progresiv si sa fie abuzata de o persoana, sau un cerc restrans de persoane.”
Cum se numeste regimul in care puterea statului si puterea mega-corporatiilor se imbina armonios pentru a impune un gleichschaltung societatii? Si ce poate fi mai periculos decat ca chiar presa sa devina aliat in aceasta alianta? Pana gasiti raspunsul prin manualele de stiinte politice, iata alte cateva descrieri ale regimului acual:
consimtamant manufacturat: https://consentfactory.org
refeudalizare: https://en.wikipedia.org/wiki/Refeudalization#Refeudalization_in_Jürgen_Habermas's_theory_of_the_public_sphere
politizarea informatiei si a stiintei
minciuni coordonate: https://www.youtube.com/watch?v=wILXn3PIgdc
bioleninism: https://spandrell.com/2017/11/14/biological-leninism/
Practic tot ce citesc in presa main stream este un lung sir de minciuni.
„white supremacism” – a se compara soarta post-mortem a lui George Floyd si Ashley Babbitt; a lui Derek Chauvin si a ucigasului lui Ashley (nici nu stiu cum il cheama, nu mi-a spus nimeni)
„Cele mai sigure alegeri din istoria SUA” – citat oficial american
insurectie, insurgenta, lovitura de stat, terorism – macar domnul Daianu are decenta sa puna ghilimele; presa main-stream a renuntat de mult la menajamente. Cum sa puna la cale o suta de oameni neinarmati, condusi de vikingul cu coarne, o insurectie impotriva armatei americane? Insurectiile reusesc numai daca o ai de partea ta (de ex. in Ukraina).
instigare – https://www.youtube.com/watch?v=F6N05EbA_ZI
Pana is fact-checkerii mint: https://www.youtube.com/watch?v=JodQIlCXt_g
Eu mi-am pus o singura intrebare, cum de FBI-ul nu a avut nici o informatie despre viitorul atac asupra Capitoliului (pentru ca, acuma la procesul lui Trump, se vorbeste de premeditare a unei insurectii) si cum de, stiindu-se din timp ca gloata se va aduna si protesta acolo, nu au existat nici un fel de forte de ordine, cu exceptia politistilor care asigurau paza acolo zi dupa zi. Si cum sau de unde a avut FBI-ul informatii, imediat dupa acele evenimente, ca se pregateste o rebeliune armata in mai multe orase din SUA cu ocazia investirii lui Biden, avertizand pentru luarea tuturor masurilor. Din fericire, nu a avut loc nici un fel de eveniment, nu mai vorbesc de insurectii armate, ceea ce pune, cumva, intrebari despre sursele si mai ales valabilitatea unor astfel de informatii.
Cum nu a avut informatii cand cu 2 zile inainte de 6 ian 2021 a arestat un nebun – nu ii retin numele si nu cred ca merita sa fac un search pe google- dar in ziua de 6 l-au eliberat???
Capii revoltei din 6 ian 2021 erau membrii care erau deja stiuti, cunoscuti. Avocatii lor au spus ca au actionat la indemnurile lui Trump, iar democratii au spus ca aceste aformatii clar nu ii exonereaza pe aceea de raspunderea faptelor sale dar dovedeste ca Trump urmarea si coordona retelele acestea belicoase prin diferite persoane care erau in contact direct cu el.
IN ceea ce priveste ziua inaugurarii puteti vedea in imagini un grup de turbulenti care incep sa se agite si secret service incep sa iasa un pic mai hotarati la inaintare – traseul a fost stabilit cu multa grija, era metrul si sergentul, sau ce erau aceeia, asa ca era cam greu sa te manifesti…
Sunt relativ multe detalii – inclusiv ca usa nu s-a deschis cand au ajuns cei doi Biden la WH si au stat si au tremurat un pic pe afara… – important este sa le vedeti si atenti la multe alte detalii care raman in umbra.
Agitatori cunoscuti: John sullivan si acolitii sai antifa. Imagini cu politia care aproape ca ii invita in capitoliu. Minciuna celor cinci morti – nici unul nefiind victima violentei suporterilor lui Trump. Nimic din toate astea nu intereseaza presa.
Despre meritele academice ale autorului articolului numai cuvinte de lauda.
Dar ,pentru ca intotdeauna exista un dar, probabil ca atunci cand vorbeste de “… natura achizitiva, ca intruchipare a ceea ce numim “homo oeconomicus”, …domnia sa pare sa devoaleze si sa-si justifice ,intr-un fel,propriu comportament.
Fac referire aici,ca sa fie foarte limpede,la un articol al dlui Gabriel Liiceanu ,”Despre fiara lacomiei” aparut tot pe platforma Contributors acum cativa ani,si in care se arata cam ce salariu incasa dl Daniel Daianu in calitatea lui de membru ASF,vreo 12.000 de euro,fara prime de vacanta si alte prime ( asta inca de prin 2014)
Ma intreb in ce masura ,citez :
“Exista si ceea ce numim constiinta la nivel individual si de comunitate, sentimente de rusine si vinovatie (shame and guilt), care ajuta oamenii sa fie mai buni, sa se indrepte.”
si in ce fel a actionat acest lucru in cazul domniei sale asta pentru ca sa ma lamuresc in ce masura
-Democratia Este pentru Noi,Nu in Ceruri !-
Intrebarea de baza,pe care unii ar putea sa o considere pricinoasa, ar fi CARE NOI ,pentru ca altfel formulat,titlul articolului ar putea sa sune doar asa:
– Democratia nu este pentru catei ci doar pentru dulai !-
Splendid! Cît de mult se aplică aceste considerații la România și cît de mult e afectată ea de fenomene internaționale de distorsionare a democrației încît cele scrise să aibă o aplicație concretă și la nivelul țării? Destul de puțin, dacă numărăm și covidul. Ca in banc, fiind în urmă cu o sută de ani, nu ne afectează.
Democrația noastră e originală pe bune. Corupția și impostura din administrație au sechestrat în mod mai discret democrația. Bîlbîielile intenționate au produs un colaps cronic. Instituțiile statului, toate acele ,,AN…”, conduse de impostori agresivi și inculți, au rolul să blocheze orice mecanism de aparare a cetățeanului și să fie doar sinecuri și părți turnante.
Pentru mine acest articol analiză, scris minuțios, e interesant ca orice lucrare bună de Science fiction.
sile 1 – sa-ti dea Dumnezeu sanitate si sa-ti tina mintea limpede pana la capat! eu accept ca Dl D nu si-a luat acest salariu singur, a fost obligat de fisa postului stabilita prin lege si nu putea sa ia mai putin chiar daca si-ar fi droit! Fiind o constiinta inalta sunt convins ca si-a oprit bani pentru un trai decent si restul I-a donat sarmanilor. Numai asa poate sa-si permita expresia citata de tine un pic mai sus. Intrebarea mea este si-a facut datoria cinstit Dl D, pentru baniii astea? Cu siguranta NU . Cea mai la indemana dovada este falimentul Astra ! Ca urmare zeci de mii de asigurati au ramas cu ochii in soare. Printre astea ma numar si eu. N-am primit niciodata banii pentru reparatia autoturismului meu, avariat de un asigurat Astra. D-le D, intorcete in sac si cenusa si nu mai face pe marele analist… ma opresc aici desi as avea multe de spus…
„…nivelul de educatie/informatie al celor care voteaza.”
„…cum spune un cantec german, “die Gedanken sind frei” (gandurile sunt libere).”
„The conscious and intelligent manipulation of the organized habits and opinions of the masses is an important element in DEMOCRATIC society. Those who manipulate this unseen mechanism of society constitute an invisible government which is the true ruling power of our country.”–Edward Bernays, ”Propaganda”
„Lupta pentru democratie inseamna, in esenta, … evitarea ca politici publice sa fie capturate de grupuri de interese nereprezentative pentru societate ca ansamblu…”
Politica și politicienii(altfel spus, reprezentanții oricărei forme teoretice de guvernare) sunt măscăricii cu ordine de îndeplinit de la corporato-crație.
Ce e corporato-crația? Familiile/dinastiile care și-au construit averea pe parcursul ultimilor 25-30 de ani(”new money”), respectiv ”old money”(de la 50 spre 2-300 de ani).
Întrebarea de ics miliarde de galbeni este: putem pune semnul egal între „corporato-crație” și „grupuri de interese nereprezentative pentru societate ca ansamblu”?
Inflamarea fracturilor stat-cetățean, părinți-copii, dreapta-stânga(etc.) sunt ceață în ochi și/sau bau-bau.
LIPSA DE CLARITATE rezultată servește de minune la ocultarea extinderii influenței celor din categoria ”new money” și păstrării/extinderii influenței celor din categoria ”old money”.
Mai e o întrebare pe care nu am vazut-o/auzit-o până acum în spațiul public:
e sănătos/optim, „pentru societate ca ansamblu”, că PUTEREA REALĂ de a modifica/distorsiona/schimba viețile indivizilor aparține corporato-crației (zeci/sute de persoane nevotate dictează direct și indirect pentru miliarde de persoane)?
Democratia este si pentru catei … nu doar ptr lei!!!!
Ca i saocietate sa fie „democratica” ezte necesar ca veniturile sa permita uin trai decent majoritatii populatiei. V si cazul Republicii Romane .. a funmctinat democrataic cat timp averile mari au fots, totusi, relativ nu chiar mari …. Apoi s-a dus la … hades (cemocratia) si s-a ajuns la Imperiu. Dar si asta s-a prabusit sub egopismul celor prea bogati…..
Sau mai al ziele noastre. Priviti prin preajma .. avem 2 tari care „oscileaza” intre perioade „democratice” si episoade dictatoriale Grecia si Turcia. Amandoua nu sunt chioar ata de bogate incat sa isi permita o voiata democratica .. dar nici atat de sarace incat dictaura sa fie permanenta!
Sau ceva mai departe. Cazul Coreii de Sud . Cand era f saraca .. a fots condusa de dictatori militari. Cand a atins un nivel de dezvolatare, ultimul „presedinte miliatar” (dictator) a organiozat alegeri libere declarand cu amara satisfactie „cei care ne constesta sunt rezultatul conducerii noastre, Noi am creat aceasta clasa! (medie adica)
Democratia .. cum sa zic este ca o masa .. festiva a unei comunitati.
In fruntea mesei se afla seniorul si ai sai apropiati. Manaca cele mai fine macaruri si beau cele mai bune baituri .. in cantitati uriase.
Mai incoa se indoapa pana la ragaiala „ceilalti” . Mancare buna, vin mult. Din cand in cand unu din capul mesei trimite o atentie – o mancare mai exotica, o bautura mai scumpa.
E .. si la coada „taranoii”, slugile si altii „de aceiasi josnica teapa”.
Daca si astia au destula paine, branza , tocana este suficienta si grasa iar berea multa este insotita si de ceva rachiu ..
toata lumea este vesela si fericita!
Insa daca masa este saracuta ,,, senioru si ai sai vor trebui sa dea mereu peste mainile lacome sau doar flamande!
Cum va ziceam democratia functioneaza cand toti mananca pana la ragaiala ..
Nu credeti? Societatea apuseana din Europa in anii 60-80. „Se dezvolta” adica toti sperau sa traiasca mai bine …. „prostimea” zisa politicos „gulere albastre” incepea sa isi cumpere autoturisme …. apoi case si in final se „spurca” la concedii , inclus in locuri „exotice” . Toti traiau bine , fara prea multe resentimente.
Insa diferentele ramaneau … ca totusi era o „mica” diferenta intre un Fiat 500 si un Mercedes (fie el si „doar” un 190 „fintail”) sa nu zic un Cadillac!!
„Democratia este pentru noi…”
Intrebarea e: „care NOI?” :)
Raspunsul la intrebarea asta l-a dat – in stilul lui original, asa ca sa priceapa si cei din fundul salii – George Carlin:
„It’s a big club and you ain’t in it!”
https://youtu.be/Nyvxt1svxso
Depinde cum se construieste aceasta democratie. Dincolo de definitia teoretica, realitatea ne arata ca poate fi mimata cu succes. Atata timp cat in spatele ei se ascunde minciuna voita ssu orin omisiune, ipocrizia si interesele personale, pentru voturi si putere nu se poate vorbi de democratie. Tot mai des vedem acest nou tip de democratie care ne arata o fata ascunsa si care duce la aparitia fenomenelor de extremism si radicalizare in societate. Daca democratia nu se conjuga cu o minima morala si etica, atunci se poate spune ca o gasim doar in scrierile biblice.
Mi-a plăcut analiza, chiar și ușorul idealism bine strunit, avem nevoie și de asta.
Pentru cine amintea despre datorii, las aici o teorie mai inedită Debt gives value to money