În toamna anului trecut un număr mare de parlamentari ai tuturor partidelor politice au propus un proiect de lege (1) de numai trei articole. Vineri a fost promulgată și poate că ar fi bine să începem să-i discutăm consecințele.
Depunerea declarațiilor de avere și de interese este un efort semnificativ din partea persoanelor vizate, menit a sprijini lupta anticorupție. Ultimul deceniu ne-a arătat câteva probleme, de departe cea mai gravă fiind ilizibilitatea celor declarate în urma completării cu o grafie precară. Pentru a adresa această situație Agenția Națională de Integritate a publicat formulare PDF inteligente a căror completare electronică a rămas însă la stadiul de recomandare. Acestea, chiar tipărite, permit eliminarea erorilor și ambiguităților.
Iată însă că forma pentru promulgare (2) vorbește doar de depunerea ”în format electronic”, aceasta fiind opțională pe parcursul anului 2021 și obligatorie ulterior lăsând astfel posibilitatea depunerii unei scanări a unei declarații completate olograf în locul formularului PDF inteligent.
Alte prevederi sunt însă contradictorii. Pe de o parte declarațiile ”se trimit Agenției Naționale de Integritate prin mijloace electronice de transmitere la distanță”, pe de altă parte ”declarațiile depuse în format electronic au același regim ca cele depuse în format hârtie, fiind transmise acelorași persoane și entități.” Cum astăzi declarațiile sunt predate persoanei desemnate de angajator care asigură atât colectarea cât și evidența acestora intrăm într-o contradicție cu depunerea online la ANI. Prin depunerea directă apare întrebarea cine va certifica că semnatarul este angajatul instituției pe care o declară și cine va remarca că un angajat nu și-a depus declarațiile. O soluție a acestei probleme ar fi fost o prevedere legală care să ducă la transmiterea către ANI a listei persoanelor cu obligații de depunere, în oglindă cu prevederile Art.6 1 g) al L176/2010, fără de care această transmitere nu este posibilă.
O altă prevedere complicată este ” Până la data de 31 decembrie 2021, toate autoritățile publice, instituțiile publice sau unitățile … au obligația de a asigura deponenților certificate calificate pentru semnătură electronică”. Nu am identificat numărul persoanelor care depun declarații într-un an dar cum numărul anual de declarații variază între 1 și 1,5 milioane putem presupune că numărul deponenților este de minim 400.000 majoritatea depunând doar două declarații în apropierea termenului limită de 30 Iunie. Emiterea de certificate calificate pentru acest număr foarte mare de persoane se poate face în câteva scenarii, niciunul plauzibil.
- Instituțiile vor solicita și primi certificatele de la STS. Având în vedere că STS are în derulare o achiziție cadru pentru doar 20.000 de dispozitive criptografice este greu de crezut că va avea resursele necesare pentru a răspunde acestor solicitări.
- Instituțiile vor achiziționa certificate calificate bazate pe dispozitive criptografice ( poate 30 euro/an/utilizator) sau certificate bazate pe cloud (poate 15 euro/an/utilizator). În ambele cazuri un reprezentant al emitentului va trebui să se întâlnească personal, poate la sediul instituției, cu persoana care va primi certificatul.
- ANI va modifica portalul de depunere declarații integrând un furnizor de certificate calificate de unică folosință căruia îi va plăti un tarif (poate 5 euro) pentru fiecare utilizator/depunere, acesta urmând a fi identificat printr-un dialog video, similar cu abordarea băncilor și IFN-urilor în zona creditării online.
Oricare dintre aceste scenarii sau combinări ale acestora necesită atât o bugetare anuală corespunzătoare cât și școlarizarea semnatarilor pentru folosirea acestor tehnologii. În cazul în care se va merge pe varianta cea mai eficientă economic, a unei singure cheltuieli aferente portalului ANI, se va pierde însă singurul beneficiu societal – creșterea utilizării semnăturii electronice – deoarece certificatele astfel obținute pot fi folosite doar în acel moment și scop.
Adăugând în lista lipsurilor de legislație lipsa azi a unei norme cu privire la identificarea video putem concluziona că această lege va cheltui cu siguranță milioane de euro din bugetele publice fără a oferi o îmbunătățire clară a procedurilor specifice ANI, ba poate chiar punându-le sub semnul întrebării.
1 – Fișă Senat: https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L599&an_cls=2019
2 – Formă pentru promulgare: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2020/pr63_20.pdf
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iar nu prea înțeleg… Cum de pot depune declarațiea unică și pot plăti la ANAF fără „certificat calificat” ? Cum de pot face ordine de plată (de bani !) prin online banking fără „certificat calificat” ? Cum de pot cumpăra de la Amazon (adică de peste Gârla Mare) fără „certificat calificat” ?
În schimb o declarație (care nici nu mai e foarte secretă) nu pot ?
@ Dan Matei
In expunerea de motive apar următoarele obiective:
– punerea la dispoziția cetățenilor a unui sistem care sa automatizeze și implicit sa ușureze completarea Declarațiilor de avere/Declarațiilor de interese și transmiterea acestora către ANI;
– simplificarea modalității de gestionare și monitorizare a Declarațiilor de avere/Declarațiilor de interese la nivel de instituție publica;
– digitalizarea completa a procedurii privind declarațiile de avere și de interese după 2022
Ca una se vrea și alta se întâmplă, este doar o problema de profesionalism a celor care au votat-o. Asa cum este scrisa azi nu va rezolva nici unul dintre obiectivele de mai sus.
Legea 176 care funcționează din 2010 se adresează unor oameni presupuși sfinți ce acționează in funcții importante din aparatul administrației de stat. Deja de atunci țara era creditată binișor cu acuze de conflicte de interese, trafic de influența, obținere de foloase necuvenite, corupție generalizată la nivel înalt. Prin urmare o suspiciune rezonabila ca aparenta aura a sfinților de stat ar putea fi in fapt coarne de drac . Preventiv deci, in afara de înăsprirea cu tam-tam a regimului penal, ca urmare a declarării corupției un risc la adresa seciritatii naționale, legea 176 arată și ea o pisicuța celor tentați sa abuzeze de funcții.
Dincolo de metodologia de întocmire/ redactare/ transmitere/ evaluare legea prevede și ceva sancțiuni. Dozate după gravitatea incalcarii de la sancțiuni disciplinare pana la infracțiuni prevăzute in codul penal reglementarile, abaterile ar fi trebuit sa fie in pandant cu aplicarea restului de legislație anticorupție.
Fapt este însă ca, deși abaterile de la aceasta lege au fost folosite ca muniție in războiul politic prin devoalarea lor in presa, consecințele in sarcina contravenienților/ infractorilor au rămas nesemnificative. Maximul prevazut pentru fapta încadrată ca infracțiune -închisoare de la 3 luni la 2 ani- nu s-a pronunțat, ceea ce arată destul de clar (in pofida percepției de corupție generalizata) ca avem o țara de sfinți. Or o lege data și aplicată așa, ca sa fie, cui folosește?
Se puteau lua exemple de proceduri clare si simple din alte tari care aplica demult asemenea mecanisme. La noi oamenii sunt pusi pe drumuri. In momentul cand ai contract de munca permanent, temporar, drepturi de autor, toate impozitele pot fii platite de la sursa. Nu toti stiu si au calculatoare pentru a aplica asa ceva. Poate peste inca 10-15 ani. Apoi si blocarea conturilor nu este o solutie, ANAF in relatie cu banca iti poate retine sumele datorate direct dupa ce inainte a facut instiintarea necesara, fara blocare de conturi. Daca nu cu confiscare de bunuri, daca nu exista conturi bancare. Nii nu avem specialisti si experti adevarati ci doar copiatori ai unor metode pe care le adapteaza romaneste.
Redescoperim roata si gandim inca in modul de procesare hartie. In cele mai multe cazuri, in interiorul unei organizatii (inclusiv publica) nu este neaparat nevoie de certificate digitale si cu atat mai putin de certificate digitale calificate pentru semnatura electronica !
Mai concret, pentru declaratiile de integritate, in tarile avansate este suficient un sistem/aplicatie IT moderna de resurse umane (HR) pentru care functionarul public/demnitarul sa primeasca credentiale (de la departamentul de resurse umane) si sa-si faca singur declaratiile, deconturile si alte „self-service”. Mai departe, pentru organizatiile publice mici si/sau capabilitati IT restranse (primarii etc.), ANI ar trebuie sa faca o aplicatie de HR utilizata in comun „shared” si pentru organizatiile mai mari si cu capabilitati IT ar trebuie integrate aplicatia de HR (din organizatia publica) cu registrul national „read-only” gestionat de ANI. Acum integrarea se poate face si mai sigura si trasabila utilizand tehnologie blockchain.
P.S. Propunerea de „shared HR” este din studiul Romanian Government Enterprise Architecture and Interoperability din 2016 (cred ca deja sunt 5 guverne si guvernanta IT care se putea implica mult mai mult). Studiul RGEAIF „zace” si acum in sertare, initial la MCSI si acum la ADR.