joi, mai 6, 2021

Despre consecvențele și inconsecvențele d-lui Cornel Nistorescu

Am mai mărturisit și cu altă ocazie că pe la sfârșitul anului trecut am descoperit înregistrările de pe youtube ale emisiunii Marius Tucă Show din vremea în care acestea erau produsul publicistic al trustului Intact. Și atunci- adică din a doua parte a anilor 90 până mult către jumătatea anilor 2000- și acum un trust aflat în proprietatea famigliei Voiculescu.
O fac din mai multe motive. În primul rând fiindcă îi datorăm lui Marius Tucă „implementarea”acestui gen jurnalistic în programele televiziunilor din România. Mai întâi sub titlul Milionarii de la miezul nopții, mai apoi sub cel care i-a adus consacrarea, nu,nu definitivă,fiindcă în presă nimic nu este definitiv și știm asta încă din piesa Ultima oră a lui Mihail Sebastian. Marius Tucă a făcut istorie.
În al doilea rând pentru că, urmărind înregistrările emisiunilor respective,la care erau invitați politicieni de toate culorile și ziariști de la toate marile publicații bucureștene. indiferent de politica lor editorială am cea mai vie, mai greu de contestat dovadă nu doar despre cât s-a degradat trustul de presă al famigliei Voiculescu, trust ale cărui producții au ajuns astăzi de neprivit, ci și în privința prăpastiei calitative din ce în ce mai primejdioase dintre jurnalismul primilor cincisprezece-douăzeci de ani de democrație post-decembristă și ceea ce s-a întâmplat mai încolo.Și se întâmplă tot mai accentuat în zilele noastre.
În al treilea rând, revăzând edițiile de colecție ale emisiunii Marius Tucă Show constat, și nu fără părere de rău, cât de mult s-a schimbat,și nu în bine, titularul programului cu pricina resuscitat cu începere din primăvara anului 2019.
Am urmărit zilele trecute o ediție a Marius Tucă Show din data de 30 septembrie 2004. Ediție consacrată problemei libertății presei ai cărei invitați erau- o tempora, o mores!- domnii Emil Hurezeanu și Cristian Tudor Popescu. Cei trei participanți la dezbatere nu discutau în abstract, ci pornind de la situațiile concrete din redacțiile a două mari cotidiane – România liberă și Evenimentul zilei- în care ziariștii și directorii editoriali,adică domnii Petre Mihai Băcanu, respectiv Cornel Nistorescu, ajunseseră în stare de beligeranță cu patronii germani, respectivi elvețieni ai respectivelor publicații. Patroni care din motive știute numai de ei le cereau celor din subordine să fie ceva mai ponderați în relația cu guvernul PSD, condus de dl. Adrian Năstase.
Ce mi-am reamintit cu această ocazie? Că în anul 2004, dl. Cornel Nistorescu, pe atunci director al Evenimentului zilei, era un critic neîmpăcat al PSD și al președintelui acestuia,dl. Năstase .Pe care îi muștruluia zilnic cam tot la fel de dur cum o face astăzi în Cotidianul cu PNL, cu guvernul condus de dl. Ludovic Orban și aproape cu toate partidele de dreapta. Foarte bine. Aceasta înseamnă că dl. Cornel Nistorescu este un critic constant al Puterii.
Dar oare chiar așa stau ori au stat lucrurile în realitate? Dacă avem curiozitatea și răbdarea de a citi editorialele domniei –sale din vremea guvernării PSD, din perioada în care social-democrații români erau conduși spre dezastru de Dragnea,dacă ne reamintim ce a debitat și debitează același domn Cornel Nistorescu pe posturi de televiziune precum TVR 1 (emisiunea România 9), Realitatea tv sau Antena 3, vedem că situația a stat cu totul altfel.Dl. Nistorescu deplângea situația PSD care nu e lăsat să guverneze, aplauda măsurile anti-justiție ale acestuia, era un aplaudac fervent al antieuropenismului domnilor Dragnea și Tăriceanu ca și al doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Adică, ce să vezi?, d-lui Nistorescu nu i-a plăcut defel PSD-ul din vremea d-lui Năstase care, orice s-ar spune, mai păstra măcar o umbră de partid european, dar a fost și continuă să fie un fan al PSD-ului din epoca Dragnea, Dăncilă, Ciolacu.
Curat consecvență și deontologie jurnalistică, domnule Cornel Nistorescu!
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. „Ediție consacrată problemei libertății presei…”

    Cu cât presa a devenit teoretic mai liberă, prin presupusa democratizare a României și, implicit, prin asumarea din partea jurnaliștilor a unei libertăți de exprimare tot mai mari, în realitate astăzi nu mai există presă liberă. Realist vorbind, în sensul transmiterii de informații corecte, cu onestitate, publicului, nu mai există presă deloc…

    Guvernarea cleptocratică s-a consolidat tot mai mult, iar grupul securisto-comunist de tip mafiot care a capturat statul după 1989 a preluat controlul asupra mass-media. Presa a devenit un instrument de manipulare în mâinile lor, nu neapărat din pricina jurnaliștilor, care au acceptat servili situația, ci pentru că involuția socială a făcut din aceasta o necesitate previzibilă.

    Marionetele cleptocraților ajung la putere și o păstrează, pentru a extrage resurse publice, pe care le transferă ilegal în proprietatea privată a oligarhilor și a apropiaților lor, prin manipularea electoratului cu ajutorul mass-media. Dl Nistorescu este doar un exemplu de involuție, care ilustrează procesul, dar la fel s-a întâmplat cu toți ziariștii, iar noii veniți în presă s-au adaptat rapid la calitatea de slugi ale cleptocraților.

  2. Toți jurnalişti ăştia, vechi (Nistorescu, Cristoiu), noi (Tucă, Andronic -fiul) sau după ureche (Gâdea, Badea, Guşă, Hoandră) nu fac, prin aparițiile lor tulburi, decât să îndepărteze publicul de emisiunile fără culoare în care apar. Votantul de azi are alte mijloace de informare.
    Şi n-aş trece uşor peste CTP, şi derapajul antidemocratic din 1990 când era angajatul lui Darie Novăceanu („Să nu uiți, Darie, să nu uiți”). Şi eu n-am uitat. Ca Darie al lui Z. Stancu.
    Tot astfel n-o sa-i iert în veci lui E. Hurezeanu lupta dizonestă față de N.C.Munteanu din anul 1990 când i-a furat acestuia din urmă postul de director la R.E.L.
    Avem hibe uriaşe de caracter aici, la noi.

  3. „…n-o sa-i iert în veci lui E. Hurezeanu lupta dizonestă față de N.C.Munteanu din anul 1990 când i-a furat acestuia din urmă postul de director la R.E.L.”

    A fost un moment neplăcut, E Hurezeanu căuta vizibilitate, într-o ascensiune a carierei jurnalistice. Și totuși, cred că cea diplomatică i se poatrivește foarte bine, iar memoria formidabilă și prezența de spirit îl ajută.

    În timpul întâlnirii cu publicul și foștii confrați de breaslă, alături de NC Munteanu, se pare că pe dl E Hurezeanu îl cam înțepa inima…

    https://www.youtube.com/watch?v=6N5qZRMM8K8

  4. Domnule Profesor Mircea Morariu
    Cu regret va spun ca programele “televiziunilor” Grupului Intact nu au o legatura Normala cu jurnalismul ! Va rog sa va reveniti imediat si sa constatati faptul urmator : Antena 3 si Suratele Ei sunt Teleshopping Politic, social, nu Jurnalism teve !

    Nota Bene : P$D si a cumparat din subventiile de la Stat spatii de “emisie” la Antene, in particular Antena 3

    https://adevarul.ro/news/politica/caracatita-psd-firme-primit-bani-subventiile-partidului-condus-dragnea-1_5c8645f4445219c57e1f1650/index.html

    https://www.capital.ro/s-au-aflat-numele-jurnalistilor-platiti-cu-bani-grei-de-psd-vezi.html

    Or

    Nu putem vorbi de jurnalism la Antena 3, ci doar de Teleshopping Politic !!!

    Va rog respectuos sa nu puneti EGAL intre jurnalism si Antena trei !

  5. Prin 2005 (sau 7? pe undevaaa… pe-acolooo… acum muuulti ani) Nistorescu a avut un accident de masina (cred ca pe fosta Ana Ipatescu, am un lapsus cu numele actual) de pe urma caruia a murit (sau a ramas infirm pe viata?) un om; i s-a facut dosar penal. Cam in perioada aceea a inceput si „declinul”.
    Presupun ca a fost santajat si o fi cedat. Nu mai spun ca la Cotidianul de prin 2009 (cred), unde ajunsese director (sau ceva de soiul asta) se adunase o gashka securistica sinistra, gen TRU, Turcescu si alti „corifei ai dreptei” dezgustatori (asa-zisii „intelectuali ai lui Basescu). Bineee… literar vorbind, oamenii nu scriau rau – problema e ca erau cu parti-pris si se dadeau drept „independenti” (MULTI au picat de fraieri la gashka asta).
    Presupun ca lui Nistorescu ii manuia cineva dosarul si ii arata periodic pisica. Iar de la o cedare, dupa aia au venit altele, pe principiul „avalansei”.
    CINE stie, 1 – pe la cine o fi ajuns dosarul acela si mai ales „puii” nascuti din evolutiile lui si 2 – cate frustrari o fi acumulat din cauza acelui dosar? >:
    Vorba aia” „ai intrat in hora, trebuie sa joci”. Ca altfel, nu-mi explic!
    Sau o fi imbatranit, pur si simplu, si a uitat cum gandea pe vremuri :P

  6. Dle Morariu,
    Daca ati fi avut un dram de obiectivitate ati fi remarcat ca toate emisiunile politice de la televiziunile romanesti put de aceiasi boala a partizanatului politic. Invita de forma un opinent, strivit intre opiniile majoritatii oamenilor de casa.
    In ceea ce priveste politica externa, atat cat este ea dezbatuta in media romaneasca (aproape deloc) o sa remarcati ca exista un consens unanim, nenuantat fata de nicio tema de politica externa. Basca ca „analistii” de politica externa sunt doar vreo 2-3 ce put a securisti mai ceva ca o toaleta publica de balci.
    Cautati consecventa in presa si politica romaneasca … ?! Nu cred ca sunteti intr-atat de naiv sa abordati un subiect care nu se sustine prin niciun exemplu. Cred ca luindu-l la tinta pe Nistorescu nu faceti decat sa confirmati partizanatul politic gretos al jurnalismului romanesc.

    BD

    PS: Ce zici de consecventa de atitudine si discurs a dlui Rares Bogdan vis a vis de partidul care recent l-a imbratisat. Musolini l-ar fi infiat pe Rares

    • Articolul nu era despre „emisiuni” cu era despre persoana Nistorescu.
      Rares Bogdan nu e relevant in context; trecand peste diferenta de varsta (asta include si momentul aparitiei ca „om de presa”) el nu a parut niciodata altceva decat ceea ce este: un mercenar!

  7. Deşi sunt un anonim, mă văd nevoit să scriu un comentariu în apărarea domnului Cornel Nistorescu, strict în virtutea unui principiu, nu că mi-aş propune să vă conving cititorii.

    Nu doar că domnul Cornel Nistorescu critică în mod constant puterea, ci o face şi argumentat. De cele mai multe ori argumentele sale sunt întemeiate. Din acest motiv se bucură de întregul meu respect, fiind unul dintre puţinii jurnalişti români pe care îi apreciez în aşa măsură.

    Mai departe, articolul dvs suferă din multe puncte de vedere, chiar dacă este unul de opinie. Însă un lucru ţin să subliniez: nu am citit încă un articol al domnului Nistorescu care să se coboare la nivelul acestuia pe care îl publicaţi dvs.

    O zi bună!

  8. Stimate domnule Morariu,

    Din păcate, lumea s-a schimbat destul de mult în ultimii ani. V-aș da un exemplu – laburiștii au votat în anii 70 împotriva intrării M. Britanii în Uniunea Europeană, iar recent au fost mai degrabă pro-UE. Inconsecvență?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro