Născut in 1946, Sorin M. Rădulescu a fost un intelectual adevărat in vremuri atât de lipsite de onestitate, un sociolog autentic care și-a păstrat verticalitatea morala atunci cand mulți s-au încovoiat. Ne-am cunoscut din facultate, era cu doi ani înaintea mea. Apoi, ne-am văzut frecvent, era redactor la revista „Viitorul Social” unde am publicat articole si recenzii. Sediul a fost o perioada in clădirea Centrului de Sociologie din Piața Romană. apoi pe Strada Negustori. Mergeam acolo sa conversez cu el, cu Gheorghe Nicolae, cu Dan Banciu si cu alți prieteni. Sorin îmi povestea amuzat despre intrigile si manoperele diverșilor politruci. Apoi, eu am plecat, el a rămas.
In anii din urma, grație Facebook, am reluat relația de caldă prietenie. Acum cateva zile am observat ca nu mai dădea obișnuitul sau „like” la texte despre teme de interes comun. Apoi am intrat pe pagina sa si-am vazut două mesaje care m-au alarmat. L-am alertat pe prietenul nostru , sociologul Sorin Mitulescu. Acum cateva ceasuri am intrat pe pagina uneia din fiicele sale. Voi scrie, sper, ceva mai lung si mai elaborat despre „Sorin M. Rădulescu si si destinul sociologiei in România”.

Acum, la ceasul marii despartiri, îi doresc un linistit somn de veci, a fost un om drept si curat. A apărat onoarea etica si epistemica a sociologiei românești. A respins neo-traditionalismul păsunist si primordialismul xenofob. Nu credea in esentialisme, etnice, biologice, sociale. Era un veritabil lovinescian. Cand alții o luaseră razna in direcția aberantă a protocronismului, Sorin a susținut sincronismul. Dorea o Românie europeană, nu una misticoida si fanatizata. Într-o lume a atator radicalisme decerebrate, a sustinut si a practical urbanitatea. A fost profesor universitar, a scris cărți importante pe teme legate de tradiția marelui sociolog francez Emile Durkheim: devianta, sinuciderea, anomia. Prin plecarea sa dintre noi, disciplina sociologiei si cultura românească in ansamblu suferă o mare pierdere. Sincere condoleante familiei indoliate.
Viitorul Social (1972-1989) a fost o revistă lunară de doctrină, cultură și politică socialistă. Imi aduc aminte si acum, era o revista groasa ca o carte, pe care o rasfoiam cu nesat. Faptul ca sociologul Sorin M. Rădulescu, trecut recent la cele vesnice, la varsta de 76 de ani, a fost redactor la acea publicatie este un indiciu ca a facut ce i-a placut si in care a crezut, ceea ce intr-adevar e un act de demnitate. A incerca sa descifrezi si sa cuantifici viitorul social este o intreprindere de pionierat, de explorator temporal, care nu poate veni decat dintr-un amestec inefabil de credinta, pasiune si cutezanta. A fost un om autentic total, un om al vremurilor sale, a detestat falsul, duplicitatea, abjurarea, aventurierismul egotic. A fost un altruist social. Nu si-a parasit postul si nu a abdicat de la misiunea sa. Acestea si altele, care l-au caracterizat si calauzit, sunt insemne de distinctie si memorie pe care le-a lasat in urma sa. Odihneste-te in pace, Sorin M. Rădulescu!