Silvano Arieti este un psihiatru și psihanalist de origine italiană, stabilit în Statele Unite, cunoscut, în principal, pentru contribuțiile sale la studiul schizofreniei. El a dominat acest domeniu timp de câteva decenii. Lucrarea lui Interpretation of Schizophrenia are o valoare imensă pentru psihiatrie și pentru cultură în general. Asta și pentru că Arieti era un savant cu o enormă cultură. Pe lângă nelipsitele elemente de psihanaliză vehiculate în a doua jumătate a secolului trecut, în teoriile lui Arieti despre depresie dai, în plus, peste încă ceva: un accent special pus pe structurile cognitive. Aceste structuri cognitive sunt parțial conștiente, dar mai ales inconștiente, fiecare cu ramificații specifice. Ce înseamnă asta în cazul depresiei? Înseamnă că nu gândurile produc stări depresive (așa cum spune școala cognitivă), ci o întreagă istorie cognitivă care rămâne adesea (și într-o mare parte) inconștientă. Ce trebuie de reținut de-aici e că, pentru Arieti, emoțiile umane nu sunt posibile fără un substrat cognitiv. Noi știm azi că asta se va confirma ulterior, prin cercetări neurologice. Iată, astfel, un aspect deosebit de important pentru înțelegerea ființei umane: complexitatea simbolică determină o – și corespunde unei – complexități emoționale.
Când, acum 15-20 de ani, îl citeam pentru prima dată pe Arieti, m-a surprins un lucru care a rămas cu mine peste ani: referindu-se la structurile cognitive, Arieti folosea în mod repetat cuvântul „ideologie”. În spatele oricărei depresii stă o ideologie, scria el! E adevărat că mulți autori din cadrul mișcării antipsihiatrice făcuseră caz de legătura dintre bolile psihice și ideologii, dar nimeni – până la Arieti – nu a afirmat că ideologia se află realmente chiar în pacientul depresiv.
Ideologia, scria Arieti, se face responsabilă de două lucruri cruciale: 1. de sensul atribuit evenimentului declanșator („precipitating event”) și 2. de modul în care pacientul abordează acel eveniment. Ideologia are astfel un rol de organizare și de integrare psihică. De asemenea, ideologia (semnificația atribuită evenimentelor) îl face pe pacient să trăiască sentimentul de pierdere, de neputință, de lipsă de speranță, și, în cele din urmă, de depresie. Repet: trăirea subiectivă e conștientă, dar substratul său cognitiv poate fi parțial conștient sau chiar total inconștient.
M-am întrebat de multe ori de ce a simțit Arieti nevoia să folosească termenul de „ideologie”, un termen atât de puternic conotat politic. Să ne aducem aminte că, în America anilor ’60-’70, politica era peste tot. Se politizau masiv sectoare întregi ale vieții și se încerca depolitizarea altora (și asta era, de fapt, tot o politizare doar că de sens opus). Nu spune nimeni că politica e ceva rău câtă vreme ea privește modurile de organizare și regulile de funcționare ale comunităților cu scopul bunei conviețuiri și, în general, cu scopul prosperării vieții umane. Numai că, în perioada în care Arieti își scria cărțile, politica era prezentă în viața de fiecare zi a americanului. Și asta nu pentru a-i garanta viața, ci pentru a face parte din însăși substanța ei. Fapte naturale ale vieții deveneau brusc fapte politice. Cam ca în zilele noastre, nu? În acea atmosferă, deci, cu atâtea mișcări anti-orice, cuvântul „ideologie” apărea peste tot, mai ales în psihiatrie care, se știe, e cât se poate de ideologizabilă.
Cazul lui Arieti e cu atât mai intresant cu cât el nu a folosit cuvântul „ideologie” în sens politic/ideologic. Cel mai probabil motivul pentru care Arieti a folosit acest cuvântul când s-a referit la structurile cognitive care pregătesc terenul pentru depresie ține de caracteristicile acesteia. Pot fi destul de ușor identificate trei caracteristici: 1). prima este forma organizată și recognoscibilă a ideologiilor: niște prezențe constante care se manifestă în toate aspectele vieții. 2). a doua caracteristică a ideologiilor este caracterul lor rigid. Formate adesea în prima copilărie, aceste structuri cognitive își pot modifica de-a lungul timpului forma – iar câteodată chiar și conținutul- păstrându-și însă caracterul de fixitate. 3). În fine, a treia caracteristică a ideologiilor este independența lor față de realitatea exterioară: structurile cognitive există și creează modele de comportament, atitudini și trăiri afective care se conturează în afara unui dialog cu realitatea exterioară: realitatea exterioară este percepută prin aceste structuri cognitive cu scopul de a întări stilul de viață creat chiar de ele.
Ce desprind din cele de mai sus: ideologia este o structură sau un sistem de structuri cognitive, doar parțial conștiente, bine organizate, rigide și indiferente la realitate. Este, să admitem, o definiție aspră. Pare că Arieti era insensibil la suferințele pacienților săi depresivi, însă nu-i așa. El era nu doar teoretician, ci și un terapeut foarte bun și eficient. Arieti înțelegea perfect că pacientul depresiv este prizonierul propriei ideologii, și că el, terapeutul, trebuie să-l ajute să scape din strânsoarea acestora.
O ilustrare relevantă: tot aici, pe contributors, într-un alt articol, spuneam că părinții, dornici să se adapteze parenting-ului modern, au renunțat la impunerea unui plan de viață pentru copiii lor. Părinții nu mai pomenesc de vreun scop profesional, social sau relațional specific, „dar – atenție! – asta nu înseamnă deloc că au renunțat la a mai avea așteptări. De fapt, toate vechile așteptări specifice s-au topit într-una singură: să fie copilul fericit. Nu e o dorință oarecare. Această așteptare are anvergura unui plan de viata! Un plan difuz, dar insidios! Cât de greu disimulabilă e dezamăgirea părintelui unui copil diagnosticat cu depresie!”
Avem în această ilustrare ideologia pusă la lucru și un curs posibil al evenimentelor: bebelușul e crescut de mamă, bunică și bonă: un bebeluș perfect, o mamă perfectă și o îngrijire perfectă! La 2-3 ani, copilul perfect se lovește de o realitate imperfectă și ostilă. El nici nu poate și nici nu este încurajat s-o cunoască și să se descurce în ea. Mecanismele de apărare – instrumentele cu care omul își organizează avantajos realitatea interioară și exterioară – se formează într-o lumea imperfectă și pe cont propriu. Mama perfectă va modifica realitatea pentru a i se potrivi copilului ei perfect. Copilul perfect al unei mame perfecte într-o realitate confecționată special pentru el pentru a fi perfectă trebuie să fie fericit. Doar că el nu este fericit. Copilul perfect al unei mame perfecte este nefericit într-o lume care se încăpățânează să rămână imperfectă (genetic, neurologic, biochimic, geografic, social, politic etc). Însă fericirea este acea trăire pe care oamenii imperfecți o au când fac sau găsesc ceva bun într-o lume imperfectă! Asta nu vor să înțeleagă mamele perfecte ale copiilor perfecți.
Sigur că eu simplific aici lucrurile destul de mult, pentru că Arieti era cât se poate de conștient de componenta biologică a depresiei, doar că, în același timp, el manifesta mai mult interes pentru elementele psihodinamice. Mărturisea, astfel, că nu a văzut nici măcar un singur pacient depresiv fără o biografie relevantă! Motivul pentru care am scris acest text (introducând ilustrarea copilului perfect) este pentru că ne folosește tuturor să înțelegem cum se poate forma o ideologie și de ce aceasta conduce la depresie. Închei, firește, cu un citat din Silvano Arieti:
„Vom arăta că studiul circumstanțelor de viață este important, dar că și mai important este studiul ideilor noastre despre aceste circumstanțe, idealurile noastre și ceea ce facem cu ele și cum le folosim pentru a hrăni sentimente.” („We shall learn that the study of life circumstances is important, but that even more important is the study of our ideas about these circumstances, our ideals and what we do with them, and how we use them to create feelings.”(Silvano Arieti & Jules Bemporad, Severe and Mild Depression, 1978, cu sublinierea mea).
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesant . Subiectul pare a fi la moda .Toata suflarea omeneasca doreste sa iasa din depresie si vrea chiar sa se vindece de prostie .Unii recunosc ca sunt asaltati ,minut cu minut ,de depresie sau de ceva similiar altii nu vor recunoste in veci .Vorbele batrinilor se muleaza si ele pe situatia la zi . Unii ne zic cum cei saraci cu duhul vor avea in portofoliu Impartatia Cerurilor , altii ne zic cum unii dau in mintea copiilor sau altii ne arata cum unde e desteptaciune multa este si prostie multa . Ce sa facem sau cum sa zicem ? Cu totii au dreptate .Unii merg la psiholog , altii la psihiatru sau la sau altii la hipnotist (a) ,altii dau ocol ,in genunchi, sfintelor moaste ce numai de pupaturi nu au nevoie .Una peste alta avem in fata o lume nebuna ,nebuna , de legat uitind de ficare data ca tot remediul este in noi .Unii cauta vina in trecutul fiecarui subiect altii cauta vina in prezent ba sunt si unii care isi imagineza ca stiu ei viitorul .Pacienti suntem sau putem deveni cu totii .Distanta este la un clic departare de verdictul medical ce are si el necunosterea in subsidiar .Sentimentul de vinovatie si cel de frica ne inconjoara pe toti .Cum sa nu fii depresiv cind te simti vinovat sau atunci cind tremuri de frica .Cum naiba sa nu devii stresat cind politicul iti ataca nu numai inteligenta dar doreste sa iti structureze si viata pe un model semi religios ce impinge omenirera spre dictatura .Exemplele sunt multiple . .Cum sa nu iti tremure „ ficatii ” atunci cind dogmele religioase te acuza de toate pacatele lumii totul mascat sub puterea binefacatoare unui mereu diferit (functie de religie )Dumnezeu .Sa poarte basca ne spune „ necuratul ” transformat in divinitate personala . Vina indusa si frica de seamanul tau devin si ele factor de influenta .Sunt vinovat striga insasi propria ta fiinta ce nu poate intelege rolul intimplarii .Perfectiunea mamei , cea pusa in valoare de insasi nevoia ei de totalitarism ca si educatia atribuita bunicilor (ce plimba copiii din stana in stana duminica de duminica ) nu au cum produce inteligenta .Parintele ,cel care ar trebui sa ofere micutului valoarea identificata ca viitor ,devine cel care opreste din crestere functia numita inteligenta .Profesorul „ la bani le este gindul tot , nu identifica priceperea ci doar propovaduieste propria lehamite in colectivul clasei .Ba prostilor nu stiti nimic citeste profesorul din caietul deja trecut din mina in mina de alte entitati profesorale Va dau nota patru cu doua minusuri mai tembelilor ca asta va este valoarea ..Cine crede ca poate sa arunce primul piatra il invitam sa spuna si alte adevaruri cunoscute .Sa nu uitam totusi : cineva acolo sus ne iubeste .
inteleg ca vreti sa suparati „progresistele” care schimba basmele copiilor, interzic pedepsele fizice, ii tin cu pampers pina la adolescenta si dupa etc….
Interesant.
Ideologia vine tot de la idee, care, în sensul lui Hegel, este supusă legilor dialecticii, respectiv luptei contrariilor. Altfel spus, sufletul omenesc în ansamblul lui este sfâșiat de o luptă permanentă între ideile proprii, dar și între ideile proprii și ale altora din exterior. Totul este recepționat/ analizat/ interpretat de sistemul cerebral care încearcă să găsească soluții, eventual chiar scopuri individuale. Numai că, din motive de ” cilindree”( capacitate de procesare) sau din motive medicale/genetice, creierul este depășit și nu mai poate procesa informațiile și stările interne+externe și se gripează, nemaiputand să ofere soluții/scopuri existenței. De aici, bolile psihice, psihologice, psihiatrice, neurologice, etc. Hazardul existențial dacă nu poate fi disciplinat de creier provoacă boli neuro-psihiatrice care aruncă viața omului în haos. Din nefericire, totul trebuie să fie interpretat ca normal. Asta-i viața!
Este cel puțin problematică, dacă nu de-a dreptul puțin probabilă o legătură între ideologie și depresie. Ideologia presupune un crez care îl animă pe acela militând pentru acesta. Dimpotrivă, depresia demobilizează pe omul care-i cade în mreje. Ideologia implică un țel pentru care vrei să lupți, ceva care te motivează, te determină să acționezi. Or, depresia e demotivantă, orice lucru care înaintea crizei depresive părea să aibă sens devine în depresie inutil, irelevant. Mai mult, chiar și când lupți împotriva unei ideologii ești totuși animat de ceva, ai niște convingeri. Depresiei îi apar ca fade toate convingerile, omul depresiv nu găsește un motiv plauzibil pentru a se da jos din pat, necum să argumenteze ori să contraargumenteze o doctrină, o ideologie, un crez.
Ba eu cred că autorul are dreptate, înainte ca ideologia să fie acceptată pentru ” uz extern”, ea trebuie acceptată prin ” dezbatere” internă/ individuală. Ideologia „externă” și ideologia „internă” au aceleași resorturi psihologice, mulți neputând face diferența dintre ele, mai ales când ” ideologia externă” năvălește peste individ și-i anulează spiritul critic, acesta însușindu-si o ideologie străină pe nemestecate, printr-o educație precară sau prin manipulare( ceea ce se întâmplă foarte des). Exemple sunt nenumărate, de ex. comunismul, religia, curente culturale la „modă”, curente ideologice politice ca ” progresismul”, „ecologismul”,etc care ” smintesc” oamenii. Pe de altă parte, este greu ca ființă individuală să reziști presiunilor externe, propria minte este de obicei dezarmată în fața agresiunii sistematice externe( politică, media, modă, etc).
Ideile tale, la care nu poți renunța, nu te obligă să lupți pentru ele. În multe situații pur și simplu te descurajează, îți insuflă emoții negative, te fac să o iei razna.
Ideologii = convingeri de care ești parțial conștient și care sunt repetitive , inflexibile și rupte de realitate.
Ex cel mai banal , ideea că ești lipsit de valoare . Se repeta cu orice ocazie , nu se nuanțează , nu tine cont de reușite etc . Totul e bătut în cuie , orice experiență este interpretată prin lentila lipsei de valuare .
„cuvântul „ideologie” apărea peste tot, mai ales în psihiatrie care, se știe, e cât se poate de ideologizabilă.” ca sa nu mai vorbim de psihologie/psihanaliza…..politizate-ideologizate la max nowadays. Brrr…..
Bine spus. felicitari!
Foarte bine explicat si documentat. Dar fenomenul depresiei apare la copii si tineri atunci cand intre ceea ti se transmite in o familie normala si ce se afla in societate sunt diferente uriase. Duplicitatea si ipocrizia duc la diferitele firme ale depresiei. Asteptarile individuale pot fi prea mari in raport cu ce ofera societatea. De aceea, din 1990 pana azi au emigrat 6,5 milioane de romani. Astazi in Ro traim in o societate cu comunism latent, plina de minciuna si impostura, iresponsabilitate, pe toate nivelurile ei.
Responsabilitatea o poarta intelectualii gnostici!!! Lumea care altădată era plină de vrajă, de taine, de zei acum e plină de idei și de sisteme de idei. Diferența între religie/cultură ca structuri de idei, și revelație e infinită, asemănătoare cu diferența între pornografie și sex în relație de dragoste. Cu cât omul știe mai mult cu atât este mai ușor de distrus și distruge mai ușor în logica puterii pe care o deține.
@Heraasku
„Cu cât omul știe mai mult cu atât este mai ușor de distrus și distruge mai ușor în logica puterii pe care o deține.” Ignoranta ca binecuvantare….. Interesant!
Vecinul meu de birou era un tip cu familie, trei copii cu care era in relatii f bune, un salariu de peste 10.000 EUR dupa impozit si cind era in vacanta incerca tot ce era posibil: surfing, kite surfing, bungee jumping, etc. Un coleg care mergea cu el in vacante zicea ca dadea tot din el.
Cind venea Craciunul insa il apuca depresia si intr-o zi s-a spinzurat de un copac intr-un parc. Pe dracu’ ideologie!
Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce un familist cu trei copii, realizat profesional, apeleaza la sporturi extreme? Pentru ca era vesnic nemultumit de sine. Daca i-ai cunoaste istoria de viata ai gasi un parinte perfectionist care a crescut un copil perfectionist, vesnic nemultumit de realizarile proprii, care vrea sa isi dovedeasca mereu lui insusi (si parintilor) ca poate mai mult- asta fiind mai important decat familia! In vremea Craciunului isi facea autoevaluarea si i se parea ca nu a facut suficient, si dadea in depresie. Fix din „ideologie”- adica din modul lui de a vedea lumea si de a interpreta realitatea. Probabil ca avea si multiple alte traume care au determinat actul sinuciderii, doar din nemultumiri nu te spanzuri.
Articolul este foarte bun, insa termenul de ideologie e intr-adevar discutabil. Poate weltanschauung (mod de a vedea lumea) ar fi mai potrivit? E clar ca depresivii vad altfel lumea, si evenimente minore au un impact major in realitatea lor.
O posibilă ,,rezolvare” a contradicției dintre ideologie și depresie este una de natură psihopatologică: PMD sau psihoza maniaco-depresivă. În tulburarea bipolară, se poate admite că episodul maniacal are un temei ficțional-ideologic, după care urmează episodul complementar, depresiv, o depresurizare din chingile ideilor fantasmagorice.
Subiectul este foarte interesant, dar cred ca l-ati abordat mai mult manipulativ decat informativ. Argumente: 1. Nu l-am citit pe Silviano Arieti, dar nu am înțeles din textul dumneavoastră în ce consta originalitatea lui în comparație cu abordarea cognitiva clasică a depresiei. În abordarea cognitiva se face sclar diferența între gandurile automate și schemele de profunzime; în abordările mai noi, cum sunt schema therapy se vorbeste despre schemele disfuncționale timpurii. Sigur ca aceste scheme au o componenta culturală care merita luata în considerare. Dar ați ales acest autor numai oentru ca folosea în mod explicit termenul de ideologie pentru a face referire la scheme? 2. Asocierea pe care o faceți între ideologie- iedul cu trei capre aka mame- iluzia fericirii și depresie e atât de „subtilă” incat s-a si prins imediat un cititor de-al dumneavoastră ca depresia apare din cauza vrăjitoarelor care nu mai vor sa îl lase sa își bata copiii. Da, ideologia, în sens larg poate contribui la depresie! E chiar un subiect care ma intereseaza si oe mine. Dar ideologiile ca fenomene culturale sunt doar o sinteză a unor reflecții și mecanisme de coping care se manifestă deja subtil. Atunci când facem critici atat de vagi si de generale, amplificam un „razboi cultural” inutil.
Multumesc pentru informatie.
Mi-e teama insa de abordarea vietii ca un simplu si rigid puzzle, in care fiecare piesa trebuie sa se potriveasca aici si acum. Haideti sa avem incredere/sepranta ca vom putea folosi aceasta informatie in viitor, si sa nu sarim la autor doar pt ca noi stim altfel. Haide sa vedem viata in mai multe directii, pe mai multe paliere (viata e un fractal in spatiu Hilbertian, scrie pr prima pagina a Dictionarului lui Culianu). Haide sa ne imaginam ca mai avem si maine timp sa invatam/intelegem lucruri noi, cu riscul de a le contrazice pe cele vechi; nu moare nimeni din atat, maxim sifonam putin un ego prea rigid. De exemplu eu unul chiar cred ca lumea va supravietui si celei de a doua domnii a lui DT (aka MAGA) chiar daca nu stiu cum ….:) :) :)
Seara buna!
Depresie exista si la animale, mamifere, ca reactie la pierdere si acolo nu exista ideologii .
“Cel mai probabil motivul pentru care Arieti a folosit acest cuvântul când s-a referit la”