luni, decembrie 9, 2024

Despre fiara lăcomiei. Scrisoare deschisă lui Daniel Dăianu

Stimate domnule Daniel Dăianu,

Vă scriu dumneavoastră pentru că sunteți singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care îl cunosc și singurul care, mi-am zis, mi-ar putea răspunde competent și onest la întrebările care mi-au venit în minte după ce am citit textul apărut în HotNews despre veniturile salariaților ASF, apoi răspunsul și precizările dumneavoastră. Scriindu-vă, încerc să-mi stăpânesc șocul de primă instanță pe care i-l dă oricui întâlnirea cu cifrele acelea salariale aproape magice, desprinse parcă dintr-un basm arab al zilelor noastre (14 mii de euro pe lună! 72,000 de euro sau 68,000 de euro pe noiembrie și decembrie 2013, rezultați din „suplimentarea cu prime de vacanță și prime de sfârșit de an”!). Și culmea! într-un interviu pe care l-ați dat în 2013 cu ocazia înființării ASF, afirmați că „veniturile unor executivi din fostele entități erau de-a dreptul obscene”. Dar, Dumnezeule, acestea, m-am întrebat, cum sunt?

Mi-am zis însă că, înainte de a formula orice judecată, corect ar fi să mă documentez. Și, iată, timp de vreo două zile, am bătut în lung și-n lat internetul, am citit statutele și rapoartele publice ale ASF-ului, m-am uitat la informațiile privitoare la salariile din România puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică, apoi am comparat activitatea instituției dumneavoastră de supraveghere și control cu activitatea instituțiilor similare din Marea Britanie, Germania, Franța.

De ce tot acest efort, o să mă întrebați? Ce mi-a venit? Pur și simplu am avut senzația că, prin povestea asta cu „salariile ASF”, sunt confruntat cu o adevărată situație-limită a vieții pe care, ca români, o trăim în clipa de față împreună. Nu e oare un „prea mult” la mijloc și un „așa nu se poate”? Nu s-a ajuns oare prea departe, într-un punct, cum să spun?, al disprețului suprem? Nu sunt neapărat convins că scrisoarea mea către dumneavoastră va duce la ceva, dar am simțit că a tăcea și a nu încerca să înțelegi te face în cele din urmă părtaș la ceva cumplit. Așadar, dinăuntrul acestei intense stări de tulburare m-am hotărât să vă pun câteva întrebări și să fac, în cele din urmă, unele considerații metafizice legate de natura umană, de lăcomie și de țara noastră.

Întrucât scrisoarea mea este deschisă, voi începe prin a recapitula, pentru edificarea celor ce ne citesc, câteva dintre datele privitoare la rostul și funcționarea instituției al cărei vicepreședinte sunteți. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) s-a născut în urma unei ordonanțe de guvern din aprilie 2013, prin comasarea a trei comisii de supraveghere a pieței financiare din România și anume: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Ele au funcționat separat de prin 2005, dacă nu mă înșel, iar de aproape un an, iată, au fost puse sub o siglă unificatoare, pentru a forma „un cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor,” după cum precizează site-ul ASF. Este ca și cum am pune poliția, jandarmeria și pompierii sub aceeași umbrelă, lucru, de ce nu?, perfect acceptabil.

Acum, care este rostul acestei „poliții financiare”, de care dispun toate țările civilizate din lume? Unul cât se poate de nobil: ea e menită să ne apere de abuzurile și malpraxisul participanților la piețele financiare românești înșirați mai sus, adică: firmele de asigurări, fondurile private de pensii, fondurile de investiții etc.

Pentru că toți trebuie, într-o formă sau alta, să ne asigurăm, mă voi referi în continuare cu precădere, pentru exemplificări, la CSA. Cum funcționează acest organism? De unde, de pildă, își obține CSA veniturile? Dintr-o „taxă de funcționare” aplicată firmelor de asigurări și brokerilor „în cuantum de 0,3% din primele brute încasate de asiguratori”. Deci, dacă Allianz Țiriac îmi vinde mie, Gabriel Liiceanu, o poliță de asigurare de 10,000 lei, atunci CSA primește 30 de lei de la firma Allianz. Sumă pe care, în fapt, tot eu, cel asigurat, o plătesc. Și-atunci – iată o primă întrebare – cât de corect este să spunem, după cum rezultă din răspunsul oficial al ASF, că salariile dumneavoastră vin din „venituri proprii”, când de fapt ele nu sunt bani „câștigați”, ci „extrași” prin puterea legii de la participanții la piața de capital și, în fond, de la consumatori?

Acum să vedem câte firme există în România în piața de asigurări și câte dintre ele au fost „controlate și supravegheate” de CSA în 2012? Altfel spus, cât de mare este obiectul activității dumneavoastră și cât aveți de trudit în marginea lui? Din cele aproximativ 650 de firme și brokeri din piața de asigurări, în anul 2012, raportul public de activitate al CSA arată că „CSA a finalizat zece acțiuni de control la societățile de asigurare și/sau reasigurare, dintre care două au reprezentat acțiuni de control periodic și opt, acțiuni de control inopinat. In cursul anului 2012, au fost finalizate 54 acțiuni de control la brokerii de asigurare, din care 17 acțiuni de control periodic și 37 acțiuni de control inopinat”. Așadar, conform datelor CSA, controalele efectuate au vizat doar 10% din cei 650 de participanți la piața de asigurări.

Mai departe. Să trecem acum la veniturile celor din ASF, la salarii, la prime de vacanță și de sfârșit de an, așadar la remunerațiile care reflectă competențele și volumul de muncă depus de agajații celor trei entități. M-am uitat la cele trei rapoarte anuale ale acestora pe anul 2012, cele mai recente. Sunt foarte detaliate, cu câte 160-220 pagini fiecare. Din păcate, CSA (cea mai mare dintre entități după venituri) dă cele mai puține date despre situația financiară proprie. În schimb, putem afla că veniturile ASF (suma celor trei entități) au fost de 26.5 milioane euro în 2012 (rezultate din acele taxe de funcționare), iar cheltuielile au fost de 31.2 milioane euro. De remarcat că fiecare entitate a avut un deficit de buget care, agregat, este de 4.7 milioane euro. E firesc să-ți pui întrebarea cum oare vă puteți permite să dați prime și salarii atât de mari, câtă vreme veniturile nu acoperă aceste cheltuieli? Cum, cu un asemenea deficit?

Nu am găsit o cifră oficială a numărului de angajați ai ASF. Am găsit doar că CSSPP (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), de la 25 de angajați în anul 2005, când a fost fondată, a ajuns la 91 de angajați în 2012, cu 14.55 milioane RON venituri. Chiar dacă nu știm câți angajați au CSA și CNMV (pentru a afla asta, se pare că trebuie o solicitare scrisă), putem face un calcul deductiv cu privire la acest număr în cele trei entități, dacă presupunem în mod neutru că ponderea venituri/angajați la toate entitățile se menține. Din acest simplu calcul rezultă cifra de 728 de angajați pe toată structura ASF (1). Dar care este salariul mediu ce rezultă de aici? Dat fiind că la cele trei entități ponderea salariilor în venituri este de 92% și cunoscând cheltuiala fiecărei entități pe salarii(2), rezultă că 92% din 26.5 milioane euro este 24.4 milioane euro. Iar dacă e vorba de 728 de angajați, salariul mediu pe care-l obținem este de 2788 de euro pe lună, adică de 12,320 de lei, distribuiți în formă de piramidă, atingând la vârf (membrii Consiliului) salarii între 12 și 14 mii de euro lunar, plus acele „prime de vacanță”, care vă permit încheierea glorioasă a anului (noiembrie-decembrie) cu câte 70,000 de euro.

Cum arată aceste salarii comparate cu celelalte salarii din economia românească? Dacă ne uităm la cifrele de la Institutul Național de Statistică pentru anul 2012, rezultă că salariile lunare ASF sunt de 5.8 ori mai mari decât media națională, de aproape 7 ori mai mari decât la educație și sănătate și, culmea, de 2.4 ori mai mari decât în însăși industria financiară, pe care cei de la ASF o invocă drept etalon de salarizare. Cele 24.4 milioane euro, care reprezintă masa salarială a ASF pentru 728 de angajați, ar putea susține 5000 angajați din „Sănatate și Asistență Sociala”, la salariul mediu de 1800 lei din acest segment de activitate. Oare se poate spune că șapte sute și ceva de angajați de la ASF, care monitorizează o piață de capital „primitivă”, sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucrători în domeniul sănătății? Nu vi se pare înspăimântător? Și nu vi se pare înspăimântător că salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni (de 600 de euro) este de 20 de ori mai mic decât salariul dumneavoastră (de 12,000 de euro, fără prime de vacanță și alte prime)? Această diferență presupune că activitatea dumneavoastră ca membru în Consiliul ASF este cu mult mai importantă pentru români decât aceea a unui medic care salvează o viață sau o prelungește cu douăzeci de ani.

Să vedem, în sfârșit, cum arată piețele financiare din România în raport cu celelalte piețe europene, ca să putem aprecia cât de mare este volumul dumneavoastră de muncă și dacă el se reflectă corect în veniturile dumneavoastră.

În conferința Crearea unei piețe de capital internaționale în România, pe care ați susținut-o pe 12 februarie a.c. la BNR (vezi site-ul www.asfromania.ro), ați arătat că „piața de capital de la noi este primitivă” și că „există slăbiciuni de reglementare și supraveghere.” Ați indicat de asemenea și care este valoarea întregii burse raportată la PIB și ați arătat că România, cu un procent de 9.2% în anul 2012, se află pe ultimul loc în Europa de est, chiar mai mic decât în Bulgaria. (3)

Dar cum arată volumul activității dumneavoastră raportat la cel al instituțiilor analoage din Anglia, Franța sau Germania? Să începem cu Anglia. În Anglia, o țară cu un sector financiar de top și cu cea mai bogata istorie financiară (din Londra au fost finanțate războaie, guverne etc.), omologul ASF, adică Financial Services Authority (FSA) avea aproximativ 3500 de angajați în anul 2012. Aceștia monitorizau 29,000 de firme participante la piața de capital. La dumneavoastră în ASF, cu cei 728 de angajați, numărul instituțiilor financiare supravegheate și reglementate se ridică la aproximativ 740. Pe baza raportului de activitate 2011/2012, Financial Services Authority declară că totalul cheltuielilor cu salariile este de 314 milioane lire sterline, adica 377 milioane euro. Împărțind aceasta sumă la 29,000 firme supravegheate, rezultă un cost anual de monitorizare pe firmă de aproximativ 13,000 euro. În România, costurile salariale ASF sunt de 24.4 milioane euro, adică doar 6% din cele ale FSA. Însă aceste costuri salariale împărțite la doar cele 740 de firme supravegheate duc la un cost de 33,000 euro pe monitorizare, adică de 2.5 ori mai scump ca în Anglia. Cu alte cuvinte, în România un salariat ASF, ca să își facă treaba, este plătit, raportat la dimensiunile industriei financiare locale, de 2.5 ori mai mult decât unul de la FSA.

Comparativ cu Franța, situația din România arată încă mai rușinos. În Franța, echivalentul ASF este Autorité des Marchés Financières (AMF). În anul 2012, AMF a avut 447 de angajați și cheltuieli totale de 82.9 milioane de euro. Pe baza raportului anual 2012 al AMF, rezultă că „les rémunérations du personnel s’élèvent à 31.20 millions d’euros.” Iată deci că, cu cheltuieli salariale de 24.4 milioane de euro, ASF nu este departe de AMF, însă distanța între piața de capital din România și cea din Franța este, evident, astronomică. De reținut că numărul de entități supuse controalelor AMF a fost de 12,957 în anul 2012, deci în medie un angajat AMF a controlat 27 de entități participante la piață. Iată o entitate supraveghetoare cu adevărat eficientă!

În Germania, autoritatea financiară este BaFin (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht). În 2012, avea 2336 de angajați și cheltuieli salariale de 112.3 milioane euro. Conform raportului anual 2012, angajații BaFin au studii superioare în avocatură, economie, matematică, statistică și IT. (Cum oare arată pregătirea acestor oameni, comparată cu cea a salariaților ASF, angajați după criteriul fiu/fiică, soț/soție, prieten/prietenă, coleg de partid etc?) Salariul mediu pe angajat BaFin este de 4006 euro. Obiectul activității BaFin constă din 9300 de instituții financiare. (4) Cum costurile salariale BaFin sunt de 112.3 milioane euro, rezultă că supravegherea unei instituții participante la piața de capital este de 12,070 euro, deci cu mult mai mic decât în România (33,000 euro).

Așa arătând lucrurile după o privire comparativă, rezultă că ne aflăm în situația în care primarul din Ciorogârla, să zicem, este plătit mai bine decât primarul Londrei, în care un fotbalist de la FC Vaslui este plătit mai bine decât unul de la Real Madrid ș.a.m.d. Cum vă explicați, domnule Dăianu, că într-o țară săracă precum România, cu „o piață de capital primitivă” (folosesc propriile dumneavoastră cuvinte), ASF folosește peste 700 de angajați cu salarii care depășesc pe cele ale colegilor lor de la cele mai importante instituții de poliție financiară din Europa? (5) Cum se face că țara clasată ultima după criteriul valorii bursei raportată la PIB oferă cele mai scumpe servicii de supraveghere din Europa și cele mai mari salarii? Și asta cu cei mai incompetenți salariați (vezi comparația cu BaFin-ul din Germania)? Cum se face că ASF are cel puțin la fel de mulți angajați precum Autorité des Marchés Financières, cu un buget de cheltuieli salariale similar, când numărul de entități financiare este cu mult mai mic în România, nivelul serviciilor financiare vădit inferior, iar PIB-urile țărilor nu sunt de comparat (România reprezentând cam 15% față de Franța)? Cum se explică faptul că supravegherea unei entități financiare participantă la piața de capital în Romania costă de aproape trei ori mai mult decât în Anglia și Germania? De ce cele trei entități care au format ASF în 2013 au înregistrat un deficit bugetar de aproape 5 milioane de euro? De ce oare veniturile ASF din taxa de funcționare, și așa prea ridicate față de imaturitatea piețelor de capital din România, nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile ASF? De ce, când salariile ASF sunt de 2.4 ori mai mari decât în însăși industria financiară, declarați peste tot că ele sunt aliniate la această industrie?

Aș putea glosa la nesfârșit pe caracterul total imoral al comportamentului instituției care plătește, pentru o activitate plină de „slăbiciuni de reglementare și supraveghere” (cuvintele dumneavoastră), oameni necalificați anume, cu salarii care sar din grila de profil de pe întreaga planetă. N-am să vă întreb cum vă simțiți când dumneavoastră vă apar lunar în cont sume de 20 de ori mai mari decât ale medicilor care salvează vieți și de 30 de ori mai mari decât salariul mediu din România. Am să vă găsesc chiar o scuză, spunând că nu faceți, toți cei de-acolo, decât să vă aliniați naturii umane mușcate de fiara lăcomiei. Nu sunteți unici pe lume. Fiara lăcomiei, care se ascunde în viscerele ființei umane torturând-o în cele mai hidoase chipuri, e veche de când lumea. Ea nu poate fi domesticită cu vorbe frumoase, cu precepte de morală sau religie, cu aluzii la nerușinare și cu trimiteri la cantitatea de suferință existentă pe lume. Fiara lăcomiei se trezește în mai toți oamenii care vin în contact cu locurile unde apar banii. Așadar, nu sunteți singurii pe lume locuiți de fiara lăcomiei, care, alături de cea a invidiei și a urii, face din om cea mai cumplită creatură. Dar sunteți, cu cazul României, singurii pentru care (ordonanțele de guvern v-au dat doar drepturi!) nu s-au creat mecanisme de supraveghere pentru a ține fiara lăcomiei în lesă. Cine-i controlează și supraveghează pe cei care au pe mână controlul și supravegherea unei piețe de 15 miliarde de euro? În România, fiara lăcomiei trăiește în libertate și sfâșie tot ce-i iese în cale. Are colți și ghiare de oțel.

Și dumneavoastră și șeful dumneavoastră de la ASF, cel cu 72,000 de euro pe finalul lui 2013, sunteți (sau ați fost) înscriși, dacă nu mă înșel la liberali. Cunoașteți cumva următorul amănunt din biografia părintelui liberalilor români, Ion C. Brătianu? Iată-l: „Omul acela nu avea alt scop în viață decât a-și servi țara. […] Când, exilat, lucra la Unirea Principatelor și abolirea protectoratului rusesc, își vindea moșiile și rupea logodna cu o femeie aleasă din iubire; când hotărî aducerea dinastiei străine, își părăsi soția în momentul nașterii, cu un copil bolnav, pe moarte, și mai vându o moșie”.(6)

După o sută cincizeci de ani lucrurile au ajuns în punctul opus. „A-și servi țara”? Vorbe-n vânt! A lua din ea cât poți! Nu mai avem nimic să-i dăm. Istoria ultimelor decenii ne-a schimonosit sufletește. Dar câtă vreme va mai fi de luat? Vă imaginez, împreună cu colegii dumneavoastră de la ASF, privind la țărișoara noastră. Văd de-asupra capetelor dumneavoastră, în norișorul acela care în benzile desenate ne arată ce are personajul pe creier, o enormă vacă care de-abia se mai ține pe picioare. O vacă tot mai slabă, dar care, cât încă mai suflă, trebuie în continuare mulsă.

____________________________________

1 Asta presupunând că la CSA și CNVM numărul de angajați este în aceeași proporție cu totalul venituri de la CSSPP.

2 La CSSPP, avem salarii de 13.32 milioane RON față de venituri de 14.55 milioane RON, deci 92%; la CNVM avem salarii de 43.28 milioane RON la venituri de 46.99 milioane RON, deci salariile sunt tot 92%. Este deci corect să presupunem că și la CSA este tot de aproximatativ 92%.

3 Față de Polonia (35.4%), Ungaria (16.1%), Cehia (18.5%) și Bulgaria (12.7%).

4 Dintre care 592 firme de asigurari, 6,069 fonduri de investitii, și aproape 700 firme de servicii financiare.

5 Ba chiar din Statele Unite. Vezi Cristina Andrei, ASF, coterie de „famiglie”, în Revista 22, 10 februarie 2014: „Salariul actualului «rege» al ASF de 168,000 euro anual umilește venitului șefei arbitrului pieței financiare americane Securities and Exchange Commission, Mary Jo White, care a încasat 165,300 de dolari (124,000 euro)”.

6 Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, București, Humanitas, 2013, p. 232

Gabriel Liiceanu

Despre fiara lăcomiei

Scrisoare deschisă lui Daniel Dăianu

Stimate domnule Daniel Dăianu,

Vă scriu dumneavoastră pentru că sunteți singurul dintre membrii Consiliului ASF pe care îl cunosc și singurul care, mi-am zis, mi-ar putea răspunde competent și onest la întrebările care mi-au venit în minte după ce am citit textul apărut în HotNews despre veniturile salariaților ASF, apoi răspunsul și precizările dumneavoastră. Scriindu-vă, încerc să-mi stăpânesc șocul de primă instanță pe care i-l dă oricui întâlnirea cu cifrele acelea salariale aproape magice, desprinse parcă dintr-un basm arab al zilelor noastre (14 mii de euro pe lună! 72,000 de euro sau 68,000 de euro pe noiembrie și decembrie 2013, rezultați din „suplimentarea cu prime de vacanță și prime de sfârșit de an”!). Și culmea! într-un interviu pe care l-ați dat în 2013 cu ocazia înființării ASF, afirmați că „veniturile unor executivi din fostele entități erau de-a dreptul obscene”. Dar, Dumnezeule, acestea, m-am întrebat, cum sunt?

Mi-am zis însă că, înainte de a formula orice judecată, corect ar fi să mă documentez. Și, iată, timp de vreo două zile, am bătut în lung și-n lat internetul, am citit statutele și rapoartele publice ale ASF-ului, m-am uitat la informațiile privitoare la salariile din România puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică, apoi am comparat activitatea instituției dumneavoastră de supraveghere și control cu activitatea instituțiilor similare din Marea Britanie, Germania, Franța.

De ce tot acest efort, o să mă întrebați? Ce mi-a venit? Pur și simplu am avut senzația că, prin povestea asta cu „salariile ASF”, sunt confruntat cu o adevărată situație-limită a vieții pe care, ca români, o trăim în clipa de față împreună. Nu e oare un „prea mult” la mijloc și un „așa nu se poate”? Nu s-a ajuns oare prea departe, într-un punct, cum să spun?, al disprețului suprem? Nu sunt neapărat convins că scrisoarea mea către dumneavoastră va duce la ceva, dar am simțit că a tăcea și a nu încerca să înțelegi te face în cele din urmă părtaș la ceva cumplit. Așadar, dinăuntrul acestei intense stări de tulburare m-am hotărât să vă pun câteva întrebări și să fac, în cele din urmă, unele considerații metafizice legate de natura umană, de lăcomie și de țara noastră.

Întrucât scrisoarea mea este deschisă, voi începe prin a recapitula, pentru edificarea celor ce ne citesc, câteva dintre datele privitoare la rostul și funcționarea instituției al cărei vicepreședinte sunteți. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) s-a născut în urma unei ordonanțe de guvern din aprilie 2013, prin comasarea a trei comisii de supraveghere a pieței financiare din România și anume: Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Ele au funcționat separat de prin 2005, dacă nu mă înșel, iar de aproape un an, iată, au fost puse sub o siglă unificatoare, pentru a forma „un cadru integrat de funcționare și supraveghere a piețelor,” după cum precizează site-ul ASF. Este ca și cum am pune poliția, jandarmeria și pompierii sub aceeași umbrelă, lucru, de ce nu?, perfect acceptabil.

Acum, care este rostul acestei „poliții financiare”, de care dispun toate țările civilizate din lume? Unul cât se poate de nobil: ea e menită să ne apere de abuzurile și malpraxisul participanților la piețele financiare românești înșirați mai sus, adică: firmele de asigurări, fondurile private de pensii, fondurile de investiții etc.

Pentru că toți trebuie, într-o formă sau alta, să ne asigurăm, mă voi referi în continuare cu precădere, pentru exemplificări, la CSA. Cum funcționează acest organism? De unde, de pildă, își obține CSA veniturile? Dintr-o „taxă de funcționare” aplicată firmelor de asigurări și brokerilor „în cuantum de 0,3% din primele brute încasate de asiguratori”. Deci, dacă Allianz Țiriac îmi vinde mie, Gabriel Liiceanu, o poliță de asigurare de 10,000 lei, atunci CSA primește 30 de lei de la firma Allianz. Sumă pe care, în fapt, tot eu, cel asigurat, o plătesc. Și-atunci – iată o primă întrebare – cât de corect este să spunem, după cum rezultă din răspunsul oficial al ASF, că salariile dumneavoastră vin din „venituri proprii”, când de fapt ele nu sunt bani „câștigați”, ci „extrași” prin puterea legii de la participanții la piața de capital și, în fond, de la consumatori?

Acum să vedem câte firme există în România în piața de asigurări și câte dintre ele au fost „controlate și supravegheate” de CSA în 2012? Altfel spus, cât de mare este obiectul activității dumneavoastră și cât aveți de trudit în marginea lui? Din cele aproximativ 650 de firme și brokeri din piața de asigurări, în anul 2012, raportul public de activitate al CSA arată că „CSA a finalizat zece acțiuni de control la societățile de asigurare și/sau reasigurare, dintre care două au reprezentat acțiuni de control periodic și opt, acțiuni de control inopinat. In cursul anului 2012, au fost finalizate 54 acțiuni de control la brokerii de asigurare, din care 17 acțiuni de control periodic și 37 acțiuni de control inopinat”. Așadar, conform datelor CSA, controalele efectuate au vizat doar 10% din cei 650 de participanți la piața de asigurări.

Mai departe. Să trecem acum la veniturile celor din ASF, la salarii, la prime de vacanță și de sfârșit de an, așadar la remunerațiile care reflectă competențele și volumul de muncă depus de agajații celor trei entități. M-am uitat la cele trei rapoarte anuale ale acestora pe anul 2012, cele mai recente. Sunt foarte detaliate, cu câte 160-220 pagini fiecare. Din păcate, CSA (cea mai mare dintre entități după venituri) dă cele mai puține date despre situația financiară proprie. În schimb, putem afla că veniturile ASF (suma celor trei entități) au fost de 26.5 milioane euro în 2012 (rezultate din acele taxe de funcționare), iar cheltuielile au fost de 31.2 milioane euro. De remarcat că fiecare entitate a avut un deficit de buget care, agregat, este de 4.7 milioane euro. E firesc să-ți pui întrebarea cum oare vă puteți permite să dați prime și salarii atât de mari, câtă vreme veniturile nu acoperă aceste cheltuieli? Cum, cu un asemenea deficit?

Nu am găsit o cifră oficială a numărului de angajați ai ASF. Am găsit doar că CSSPP (Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private), de la 25 de angajați în anul 2005, când a fost fondată, a ajuns la 91 de angajați în 2012, cu 14.55 milioane RON venituri. Chiar dacă nu știm câți angajați au CSA și CNMV (pentru a afla asta, se pare că trebuie o solicitare scrisă), putem face un calcul deductiv cu privire la acest număr în cele trei entități, dacă presupunem în mod neutru că ponderea venituri/angajați la toate entitățile se menține. Din acest simplu calcul rezultă cifra de 728 de angajați pe toată structura ASF1. Dar care este salariul mediu ce rezultă de aici? Dat fiind că la cele trei entități ponderea salariilor în venituri este de 92% și cunoscând cheltuiala fiecărei entități pe salarii2, rezultă că 92% din 26.5 milioane euro este 24.4 milioane euro. Iar dacă e vorba de 728 de angajați, salariul mediu pe care-l obținem este de 2788 de euro pe lună, adică de 12,320 de lei, distribuiți în formă de piramidă, atingând la vârf (membrii Consiliului) salarii între 12 și 14 mii de euro lunar, plus acele „prime de vacanță”, care vă permit încheierea glorioasă a anului (noiembrie-decembrie) cu câte 70,000 de euro.

Cum arată aceste salarii comparate cu celelalte salarii din economia românească? Dacă ne uităm la cifrele de la Institutul Național de Statistică pentru anul 2012, rezultă că salariile lunare ASF sunt de 5.8 ori mai mari decât media națională, de aproape 7 ori mai mari decât la educație și sănătate și, culmea, de 2.4 ori mai mari decât în însăși industria financiară, pe care cei de la ASF o invocă drept etalon de salarizare. Cele 24.4 milioane euro, care reprezintă masa salarială a ASF pentru 728 de angajați, ar putea susține 5000 angajați din „Sănatate și Asistență Sociala”, la salariul mediu de 1800 lei din acest segment de activitate. Oare se poate spune că șapte sute și ceva de angajați de la ASF, care monitorizează o piață de capital „primitivă”, sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucrători în domeniul sănătății? Nu vi se pare înspăimântător? Și nu vi se pare înspăimântător că salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni (de 600 de euro) este de 20 de ori mai mic decât salariul dumneavoastră (de 12,000 de euro, fără prime de vacanță și alte prime)? Această diferență presupune că activitatea dumneavoastră ca membru în Consiliul ASF este cu mult mai importantă pentru români decât aceea a unui medic care salvează o viață sau o prelungește cu douăzeci de ani.

Să vedem, în sfârșit, cum arată piețele financiare din România în raport cu celelalte piețe europene, ca să putem aprecia cât de mare este volumul dumneavoastră de muncă și dacă el se reflectă corect în veniturile dumneavoastră.

În conferința Crearea unei piețe de capital internaționale în România, pe care ați susținut-o pe 12 februarie a.c. la BNR (vezi site-ul www.asfromania.ro), ați arătat că „piața de capital de la noi este primitivă” și că „există slăbiciuni de reglementare și supraveghere.” Ați indicat de asemenea și care este valoarea întregii burse raportată la PIB și ați arătat că România, cu un procent de 9.2% în anul 2012, se află pe ultimul loc în Europa de est, chiar mai mic decât în Bulgaria.3

Dar cum arată volumul activității dumneavoastră raportat la cel al instituțiilor analoage din Anglia, Franța sau Germania? Să începem cu Anglia. În Anglia, o țară cu un sector financiar de top și cu cea mai bogata istorie financiară (din Londra au fost finanțate războaie, guverne etc.), omologul ASF, adică Financial Services Authority (FSA) avea aproximativ 3500 de angajați în anul 2012. Aceștia monitorizau 29,000 de firme participante la piața de capital. La dumneavoastră în ASF, cu cei 728 de angajați, numărul instituțiilor financiare supravegheate și reglementate se ridică la aproximativ 740. Pe baza raportului de activitate 2011/2012, Financial Services Authority declară că totalul cheltuielilor cu salariile este de 314 milioane lire sterline, adica 377 milioane euro. Împărțind aceasta sumă la 29,000 firme supravegheate, rezultă un cost anual de monitorizare pe firmă de aproximativ 13,000 euro. În România, costurile salariale ASF sunt de 24.4 milioane euro, adică doar 6% din cele ale FSA. Însă aceste costuri salariale împărțite la doar cele 740 de firme supravegheate duc la un cost de 33,000 euro pe monitorizare, adică de 2.5 ori mai scump ca în Anglia. Cu alte cuvinte, în România un salariat ASF, ca să își facă treaba, este plătit, raportat la dimensiunile industriei financiare locale, de 2.5 ori mai mult decât unul de la FSA.

Comparativ cu Franța, situația din România arată încă mai rușinos. În Franța, echivalentul ASF este Autorité des Marchés Financières (AMF). În anul 2012, AMF a avut 447 de angajați și cheltuieli totale de 82.9 milioane de euro. Pe baza raportului anual 2012 al AMF, rezultă că „les rémunérations du personnel s’élèvent à 31.20 millions d’euros.” Iată deci că, cu cheltuieli salariale de 24.4 milioane de euro, ASF nu este departe de AMF, însă distanța între piața de capital din România și cea din Franța este, evident, astronomică. De reținut că numărul de entități supuse controalelor AMF a fost de 12,957 în anul 2012, deci în medie un angajat AMF a controlat 27 de entități participante la piață. Iată o entitate supraveghetoare cu adevărat eficientă!

În Germania, autoritatea financiară este BaFin (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht). În 2012, avea 2336 de angajați și cheltuieli salariale de 112.3 milioane euro. Conform raportului anual 2012, angajații BaFin au studii superioare în avocatură, economie, matematică, statistică și IT. (Cum oare arată pregătirea acestor oameni, comparată cu cea a salariaților ASF, angajați după criteriul fiu/fiică, soț/soție, prieten/prietenă, coleg de partid etc?) Salariul mediu pe angajat BaFin este de 4006 euro. Obiectul activității BaFin constă din 9300 de instituții financiare4.Cum costurile salariale BaFin sunt de 112.3 milioane euro, rezultă că supravegherea unei instituții participante la piața de capital este de 12,070 euro, deci cu mult mai mic decât în România (33,000 euro).

Așa arătând lucrurile după o privire comparativă, rezultă că ne aflăm în situația în care primarul din Ciorogârla, să zicem, este plătit mai bine decât primarul Londrei, în care un fotbalist de la FC Vaslui este plătit mai bine decât unul de la Real Madrid ș.a.m.d. Cum vă explicați, domnule Dăianu, că într-o țară săracă precum România, cu „o piață de capital primitivă” (folosesc propriile dumneavoastră cuvinte), ASF folosește peste 700 de angajați cu salarii care depășesc pe cele ale colegilor lor de la cele mai importante instituții de poliție financiară din Europa?5 Cum se face că țara clasată ultima după criteriul valorii bursei raportată la PIB oferă cele mai scumpe servicii de supraveghere din Europa și cele mai mari salarii? Și asta cu cei mai incompetenți salariați (vezi comparația cu BaFin-ul din Germania)? Cum se face că ASF are cel puțin la fel de mulți angajați precum Autorité des Marchés Financières, cu un buget de cheltuieli salariale similar, când numărul de entități financiare este cu mult mai mic în România, nivelul serviciilor financiare vădit inferior, iar PIB-urile țărilor nu sunt de comparat (România reprezentând cam 15% față de Franța)? Cum se explică faptul că supravegherea unei entități financiare participantă la piața de capital în Romania costă de aproape trei ori mai mult decât în Anglia și Germania? De ce cele trei entități care au format ASF în 2013 au înregistrat un deficit bugetar de aproape 5 milioane de euro? De ce oare veniturile ASF din taxa de funcționare, și așa prea ridicate față de imaturitatea piețelor de capital din România, nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile ASF? De ce, când salariile ASF sunt de 2.4 ori mai mari decât în însăși industria financiară, declarați peste tot că ele sunt aliniate la această industrie?

Aș putea glosa la nesfârșit pe caracterul total imoral al comportamentului instituției care plătește, pentru o activitate plină de „slăbiciuni de reglementare și supraveghere” (cuvintele dumneavoastră), oameni necalificați anume, cu salarii care sar din grila de profil de pe întreaga planetă. N-am să vă întreb cum vă simțiți când dumneavoastră vă apar lunar în cont sume de 20 de ori mai mari decât ale medicilor care salvează vieți și de 30 de ori mai mari decât salariul mediu din România. Am să vă găsesc chiar o scuză, spunând că nu faceți, toți cei de-acolo, decât să vă aliniați naturii umane mușcate de fiara lăcomiei. Nu sunteți unici pe lume. Fiara lăcomiei, care se ascunde în viscerele ființei umane torturând-o în cele mai hidoase chipuri, e veche de când lumea. Ea nu poate fi domesticită cu vorbe frumoase, cu precepte de morală sau religie, cu aluzii la nerușinare și cu trimiteri la cantitatea de suferință existentă pe lume. Fiara lăcomiei se trezește în mai toți oamenii care vin în contact cu locurile unde apar banii. Așadar, nu sunteți singurii pe lume locuiți de fiara lăcomiei, care, alături de cea a invidiei și a urii, face din om cea mai cumplită creatură. Dar sunteți, cu cazul României, singurii pentru care (ordonanțele de guvern v-au dat doar drepturi!) nu s-au creat mecanisme de supraveghere pentru a ține fiara lăcomiei în lesă. Cine-i controlează și supraveghează pe cei care au pe mână controlul și supravegherea unei piețe de 15 miliarde de euro? În România, fiara lăcomiei trăiește în libertate și sfâșie tot ce-i iese în cale. Are colți și ghiare de oțel.

Și dumneavoastră și șeful dumneavoastră de la ASF, cel cu 72,000 de euro pe finalul lui 2013, sunteți (sau ați fost) înscriși, dacă nu mă înșel la liberali. Cunoașteți cumva următorul amănunt din biografia părintelui liberalilor români, Ion C. Brătianu? Iată-l: „Omul acela nu avea alt scop în viață decât a-și servi țara. […] Când, exilat, lucra la Unirea Principatelor și abolirea protectoratului rusesc, își vindea moșiile și rupea logodna cu o femeie aleasă din iubire; când hotărî aducerea dinastiei străine, își părăsi soția în momentul nașterii, cu un copil bolnav, pe moarte, și mai vându o moșie”.6

După o sută cincizeci de ani lucrurile au ajuns în punctul opus. „A-și servi țara”? Vorbe-n vânt! A lua din ea cât poți! Nu mai avem nimic să-i dăm. Istoria ultimelor decenii ne-a schimonosit sufletește. Dar câtă vreme va mai fi de luat? Vă imaginez, împreună cu colegii dumneavoastră de la ASF, privind la țărișoara noastră. Văd de-asupra capetelor dumneavoastră, în norișorul acela care în benzile desenate ne arată ce are personajul pe creier, o enormă vacă care de-abia se mai ține pe picioare. O vacă tot mai slabă, dar care, cât încă mai suflă, trebuie în continuare mulsă.

1 Asta presupunând că la CSA și CNVM numărul de angajați este în aceeași proporție cu totalul venituri de la CSSPP.

2 La CSSPP, avem salarii de 13.32 milioane RON față de venituri de 14.55 milioane RON, deci 92%; la CNVM avem salarii de 43.28 milioane RON la venituri de 46.99 milioane RON, deci salariile sunt tot 92%. Este deci corect să presupunem că și la CSA este tot de aproximatativ 92%.

3 Față de Polonia (35.4%), Ungaria (16.1%), Cehia (18.5%) și Bulgaria (12.7%).

4 Dintre care 592 firme de asigurari, 6,069 fonduri de investitii, și aproape 700 firme de servicii financiare.

5 Ba chiar din Statele Unite. Vezi Cristina Andrei, ASF, coterie de „famiglie”, în Revista 22, 10 februarie 2014: „Salariul actualului «rege» al ASF de 168,000 euro anual umilește venitului șefei arbitrului pieței financiare americane Securities and Exchange Commission, Mary Jo White, care a încasat 165,300 de dolari (124,000 euro)”.

6 Sabina Cantacuzino, Din viața familiei Ion C. Brătianu, București, Humanitas, 2013, p. 232

Distribuie acest articol

263 COMENTARII

  1. Ca nu au nici-un bun simt , este evident uitati-va la ei analfabeti , trisori , increzuti , infantili etc. Cel mai rau este insa faptul ca isi cresc copii in acelasi stil : meriti tot ce este mai bun char daca nu faci nimic ( vezi toate beizadelele care trebuiau sa intre in puscarie} . In afara de asta ce este si mai grav ca pastreaza natiunea intr-un hal de inapoiere culturala , mentala , manelista etc . Singurul lucru care intereseaza este sa se mentina la putere ca sa poata fura in continuare . Nu au limite . Problema noastra este cum putem sa-i oprim – democratic . Si asa ajungem la Caragiale cu celebrul „eu cu cine votez?”

  2. Bravo, Domnule Liiceanu! Pertinente observații și argumente venite din partea unei voci avizate și respectate. Avem nevoie, totuși, de mai multe voci de calibrul dlui Liiceanu pentru a îndrepta câte ceva vizibil în această țară care ne este atât de dragă.

  3. in sfarsit Liiceanu se alatura lui Plesu in lupta cu dementa acestei tranzitii eterne (o fi facut-o mai demult, eu doar acum mi-am dat seama). Probabil a realizat ca intr-adevar un intelectual de frunte are datoria de a purta stindardul, indifferent de cat de greu pare el; candva argumenta ca e filozof, ca luarile de pozitie ar trebui sa fie apanajul presei.. imi pare foarte bine ca si-a schimbat in timp parerea si si-a dat seama ca mentorii spirituali ai unei natii pot influenta enorm si au cuvantul mult mai greu decat orice varf al presei scrise. Mi-as dori si ca partidul miscarii populare sa actioneze cumva la fiecare luare de pozitie de bun simt, dar tare mi-e teama ca nesimtirea lui Daianu e doar exemplificarea starii de spirit a majoritatii natiei romane la momentul actual… sa de D’zeu sa ma’nsel.

  4. Cred ca v-ati documentat insuficient dl.Liceeanu si v-a scapat exact ceea ce ar fi trebuit sa faca ASF, pt.acele salarii uriase; unde a fost ASF si ce masuri a luat pt. aceste caz?:

    http://www.curierulnational.ro/Piata%20bursiera/2014-02-20/Un+batran+de+72+de+ani%2C+talharit+in+Harinvest+de+un+milion+de+actiuni+FP.+Doar+ca+nu+i-au+dat+in+cap

    http://www.curierulnational.ro/Piata%20bursiera/2014-02-03/Povestea+masacrului+financiar+de+la+Harinvest

    Ca sa nu mai zicem din trecut Afacerea FNI, in care CNVM a fost parter si a avut si condamnati la inchisoare, la fel afacerea ROMPETROL si multe altele.

    In loc sa isi exercite controlul aceasta ASF=cel putin pana acum esta o mare organizatie de criminalitate-economico-financiara; de aceea este asa de ravnita.

  5. Jos palaria, un articol memorabil. Cifre, argumente. multa munca, si mai ales mult, mult bun simt. Si parca o noua dimensiune, mai apropiata de „concretetele” noastre. ale oamenilor „normali”, simpli, de uimirile si furiile care ne „iau aerul” din ce in ce mai des. Si in care ne-am crezut singuri, dvs, numele mari, respectate cu adevarat, parea ca nu sunteti interesati de „banalitati”, de cifre si statistici. M-am inselat…si cat ma bucur ca-i asa !
    Dar stiti ce este , poate, cel mai grav? Aceasta situatie ( a salariilor) este perfect legala…legea este croita pe trupul had al fiarei. Indreptarea nu poate sa vina de la fiara, nu are cum, de aia fiara-i fiara. SI iar imi aduc aminte, a cata oara, de Bastiat, „The Law”.
    „Legal plunder has two roots: One of them, as I have said before, is in human greed; the other is in false philanthropy.”
    „But, generally, the law is made by one man or one class of men. And since law cannot operate without the sanction and support of a dominating force, this force must be entrusted to those who make the laws.
    This fact, combined with the fatal tendency that exists in the heart of man to satisfy his wants with the least possible effort, explains the almost universal perversion of the law. Thus it is easy to understand how law, instead of checking injustice, becomes the invincible weapon of injustice.”
    Legea stramba a permis dezlantuirea fiarei lacomiei, a clasei care face legi, care dispune si de forta „conformarii” noastre, a oamenilor obisnuiti. Si este mascata de „filantropia” unor servicii sociale: asigurarea egalitatii in sansa si informare pe piata de capital, asigurarea corectitudinii serviciilor de despagubire in cazul pietei asiguratorilor, supravegherea fondurilor private astfel ca sa nu ne trezim cu banii furati, etc.
    Or cauza fiind legea cea stramba, care da frau liber lacomiei si incompetentei, solutia nu poate fi decat tot in lege, in modificarea ei.
    Bugetul ASF trebuie aprobat de Parlament, asa cum Congresul SUA aproba bugetul SEC.
    Transparenta trebuie sa fie totala, impusa prin lege.
    Abuzurile trebuie evitate tot prin lege. Sa luam cazul ASTRA. In mod normal trebuia sa fie facut un stress test intregului sectot al asigurarilor, Pe criterii comune, sa zicem impactul unui cutremur. Oare cate societati de asigurari pot supravietui? Doar ASTRA ar avea probleme?Cat de mare sa fie acel cutremur? Exista norme care limiteaza expunerea pe asigiurari de locuinte, si care nu au fost respectate? etc, etc
    Asa cum pare acum asistam la ceva si mia grav: abuzul in serviciu, doar pentru a da impresia, vezi Doamne, ca ASF lucreaza. Si vinovatul fiind, cum altfel, cineva care mai face parte din Consiliul ASF.
    Mi-a placut mult de tot ce-ati scris, dar oare ce-am putea face sa rezolvam problema? Cum am putea pune in lant fiara lacomiei? Jaful sau abuzul legalizat? Cum putem sa nu ne mai bazam doar pe DNA? Care oricum nu are ce face atunci cand legea e stramba…

    • DNA nu are in competenta implementarea Directivei Solvency II ci ASF prin „nasul” Rusanu pe care il intereseaza mai mult cum sa protejeze interesele lui Carabulea si sa-si rotunjeasca veniturile din banii asiguratilor. Si sa reconfigureze piata asigurarilor prin plata unor polite intre actorii principali. Momentul cu Astra nu este intamplator ales desi povestea este mai veche.

      Directiva Solvency II va duce la o noua abordare a procesului de supraveghere la nivel comun european bazat pe principii economice pentru masurarea activelor si a pasivelor, luand in considerare multitudinea si varietatea riscurilor la care se expune compania folosind principii comune pe baza carora se va stabili nivelul capitalului, actualizarea metodelor de calcul al capitalului companiilor de asigurari in cazul unor situatii neobisnuite.
      Elementele centrale ale regimului Solvency II sunt de ordin cantitativ si calitativ, pe o abordare a 3 piloni, si anume:
      pilonul I (cantitativ) – se refera la dimensiunea capitalului necesar pentru ca o companie de asigurari sa faca fata obligatiilor garantate intr-o situatie extrema;
      pilonul II (calitativ) – cuprinde reglementarile calitative privind supravegherea;
      pilonul III (calitativ) – include obligatiile de transparenta si cele de raportare.
      Implementarea Directivei Solvency II va avea o influenta foarte mare asupra abordarii riscului, a capitalului, produselor, mixului de business, preturilor, distributiei, asupra tuturor proceselor operationale ale industriei asigurarilor in ansamblu si drept urmare, va schimba fundamental cadrul general si modalitatile concrete de supraveghere a asigurarilor. Directiva are drept scop abordarea solvabilitatii intr-o maniera complexa determinata de realitatile lumii financiare actuale si de complexitatea riscurior asumate de asiguratori in activitatea lor. Solvency II va fi baza pe care se va realiza reglementarea si supravegherea sectorului asigurarilor si al reasigurarilor.

  6. Stimate Domnule Gabriel Liiceanu,
    Multumesc! Ati surprins profunzimea lacomiei intr-un ritm natural, ascendent, intelept, intuitiv – o adevarata lovitura de samurai. Aceste capuse ar merita sa fie exilate pe o insula pustie cu un pumn de seminte in mana, sa-si castige painea cea de toate zilele, pana in ceasul cel din urma, prin munca si nu asa cum au facut sau o vor face in continuare.
    Cu deosebita consideratie,
    Dr. Zen Baruch

  7. Pizmasilor care esteti! ia si oamenii o felie de osanza de pe ghebu proletwerului roman si pe voi va arde invidia! Las’sa ia ce e groasa cocoasa! Si poate ma lipesc si io si ai mei la o ciosvarta! Ca oricum, ce se naste bou de jug, nu moare leu. Lasati romanashu in pace sa-shi implineasca menirea: ibag intre boi la jug. PTIU!

  8. Nu stiu cat de bine il cunoasteti pe Daianu daca spuneti ca va asteptati la un raspuns onest din partea lui. Raspunsul onest pe care l-a dat a fost ca banii aia nu sunt doar salariul ci si niste prime. Asta cred ca e toata onestitatea de care poate da dovada.

    Articolul este excelent si foarte bine documentat. Demn de un ziar financiar de renume. Nu ZF-ul de pe la noi.

  9. Excelenta investigatia: metoda ,documentare ,profunzime ,stil,atingerea punctuala a problemelor.Si culmea ,vine din partea unui ilustru om de litere si filozof.Cate publicatii pot sa spuna ,astazi ,ca au specialisti care sa faca un astfel de material,o investigatie de acest fel si prezentata atat de clar,concis ?Totusi ,cred ca scrisoarea trebuia adresata intregii conduceri a ASF,inclusiv d-lui RUSANU .D-l DAIANU ,in care eu imi puneam la un moment dat sperante ,a primit aceasta „recompensa” din partea PNL pentru ca acum 4 ani a fost scos de pe listele de parlamentari UE si a fost pusa actuala sotie a d-lui CRIN ANTONESCU .

  10. Monumental articol. De apreciat este nu doar efortul de documentare, dar in special adoptarea unui stil direct si deschis (fara subtilitati, dilematici sau parabole) pe intelesul oricarei audiente, nu doar celei evoluate, in scrierea acestui articol. Este si unul extrem de oportun: cifrele si aspectele sunt deranjante pentru orice om de rand, indiferent de afinitati politice (deci autorul nu poate fi acuzat de partizanat, pastrandu-si imaginea), si nevoia in acest moment de voci cu autoritate care sa ceara socoteala la modul raspicat, in limbaj franc (nu de lemn, nu parabolic, nu academic) este atat de mare, incat efortul din acest articol este cu atat mai mult de apreciat.

    Felicitari, stimate Domnule Liiceanu. Ma bucur nespus ca ati revenit in acest stil.

  11. Felicitari domnule Liiceanu pentru acest articol documentat. Romania are nevoie de cat mai multi oameni ca dumneavoastra!

  12. Dle. Liiceanu , unde putem gasi un Vlad Tepes in ziua de azi ? As fi in stare sa-mi vand casa si toti banii sa-i donez pentru a cumpara ….materia prima pentru a face justitie ….TEPUSE !

  13. „Lapte acru-n calimari si alte fefe-uri”, spun ca pierderea banilor nu-l recomanda pe prof. Daianu, la ASF!Ce are aventura lui Cristian Sima, de a juca banii din proprie initiativa, fara „mandatul” lui Daianu, cu competenta sa la ASF?Daca Daianu a jucat pe bursa, a facut-o sub mandat si cultura bursiera proprie, dar pierderea a fost din iresponsabilitatea lui Sima, care a jucat fara mandatul si „consultanta bursiera” a acestuia.Nimic mai rautacios si scabros moral ca aceasta constatare, alaturi de reprosul facut lui Daianuu, ca „n-a refuzat sa se nasca, din parinti securisti”.Apelul corect al d-lui Liiceanu, era catre guvernul si cei care fixeaza salarii/pe functii, iar nu catre cei care se angajeaza si le primesc, dind apa la moara, tuturor frustatilor de a insulta o persoana de o competenta iesita din comun, care putea lucra pe bani mai buni la Banca Mondiala sau in alte locuri, unde era scutit de murdaria, pe care cine credeti ca o declanseaza?Cel pe care intotdeauna, l-am considerat filosoful national, incapabil de o asa eroare, ca sa nu spun altfel…

    • Dumneavoastra va mai recititi textele inainte de a apsa pe butonul Comenteaza, sau le dati drumul asa, ca venite din adanc? Competenta lui Daianu este atat de discutabila (dincolo de superlativele dumneavoastra) ca sa nu mai zic de profilul lui moral: nu ma intereseaza ce au facut parintii, insa legatura lui cu Securitatea a fost nemijlocita si autentica. In fine, la cat extaz emanati, mi-e teama ca sunteti incurabil.

  14. In aceste momente imi,,ghioraie matele” la propriu,dupa ce am citit aceasta publicatie ce ma afecteaza pe mine si inca … 20 milioane de romani.Sunt student in anul 4 si ma gandesc mai accentuat la viitor,privesc intr-un hau ce nu se mai termina,alaturi de un gand.Dar oare ca sa am un trai bun trebuie sa fur,sa pacalesc oamenii?!E adevarat ca pe multi ii obliga sistemul…cand o sa apara un ,,virus bun”sa-l refaca?!Imi doresc sa reusesc in viata si sa-i invat si pe altii cum s-o faca,dar nu pe cai murdare.Dar inca sunt mic si imi e greu sa cred ca o sa mai reusesc sa cresc ca ,,om”. STIMA Gabriel Liiceanu

  15. In sfarsit o zi fericita pt mine sa vad o atitudine demna de intellectual, care face strigare la nedreptatile si hotiile din aceasta tarisoara .Ma gandeam ca nu ar trebui sa asteptam un alt 1907 sa se ridice opinca sa faca randuiala in tara , ea este plecata in lumea larga la muncile josnice ale Europei nu sta cu mana intinsa ca Daianu la bugetul institutiilor platite de cei care abia isi duc zilele din cauza saraciei ,vezi doamne unde vegheaza ei sa nu fim furati.Se intampala lucruri aiurea in tara asta si toti stam si ne uitam .Avem generali cu miile, servicii secrete mai multe caa pe vremea comunistilor ,titluri de doctori in stiinta cu nemiluita o Academie de Stiinte unde sunt oameni care gandesc, si ce daca nimeni nimica nu mai e mult si ne pierdem si identitatea.Fratilor intelectuali nu fiti lasi o fi ducand-o voi bine dar va veni vraand, nevrand si vremea cand se vor goli si camarile voastre .Pai daca e asa la ce buna cartea daca nu ne aducem aportul in momentele dificile a tarii .Astia sunt cei mai destepti care ne conduc altii nu are tara Titlurile de doctori pe ce sunt luate nu pe stiinta care trebuie pusa in slujba tarii. La ce nevoie sa fluturam diplome si titluri daca in practica nu ne ajuta la nimic .Sariti ca aveti competente lasati analizele la tv ca de gura suntem buni Domnule Liceanu jos palaria Zi de zi in Romania se intampla fapte la care s avem atitudine

  16. Bun articolul. Bine documentat, chiar foarte bine, daca ne gandim la formatia profesionala a lui Liiceanu. Ma gandesc ca ar fi fost de datoria unui consilier economic al primului ministru sau al altui ministru sa faca o astfel de analiza, sa traga concluzii si sa o vare sub nas premierului sau sefilor parlamentului.

    Din pacate, nu cred ca Daianu va raspunde intrebarilor puse de autor. Dar poate parlamentul sua guvernul schimba legea ASF. Chiar fara schimbarea legii, parlamentul le controleaza veniturile si cheltuielile, deci poate impune un buget asezat cu cheltuieli salariale justificate, iar daca ASF are venituri mari, sa verse profitul/surplusul la bugetul de stat.

    Din pacate, ASF a fost facut cu sprijinul politicienilor, care trebuie sa-l controleze si chiar pentru a-i sluji pe ei, familiile lor etc.

  17. Mă bucură și pe mine, ca și pe ceilalți, aparițiile mai dese ale domnului Liiceanu care, iată, nu numai cu greutatea sa, dar și prin jurnalismul de calitate de care dă dovadă aici, a reușit un puternic croșeu care în mod normal ar trebui să aibă un efect imediat, pe măsură, ceea ce nu prea cred. Pe termen mediu însă va avea cu siguranță.
    Ceea ce face ca el să fie minim acum, este tocmai flexibilitatea cu capacitatea ei de amortizare, în sensul ei negativ, imoral, dusă la extrem în zona finanțelor ca să nu zic pufușenia acesteia. Și, de fapt, a tuturor instituțiilor statului. Malițioșii vor întreba desigur ( sunt unul dintre ei, dar nu și de această dată ) croșeu de dreapta sau de stânga? Nu este nici de stânga nici de dreaptă. Este unul al bunului simț. Ar fi fost bine dacă aș fi putut spune că este al simțului comun, dar la cât de mult s-a pervertit la noi, mă tem că nu aș ști ce spun. Sper să continue, ca și ceilalți care încearcă să ne trezească spiritul de revoltă în fața răului aiuritor de evident ce continuă parcă și mai dezlănțuit să ne înăbușe. Este nevoie. Altfel efectul acestei lovituri va fi pe un termen mult prea lung.

  18. Cei doi: continue și continuă din penultima frază stau cam înghesuiți. Se cam jenează unul pe altul, ca și pe mine… Scuze!

  19. Cu ce difera salariul de 14 mii euro extras de dl Daianu prin privilegiul pe care legea i-l da a taxa consumatorii de venitul de 14 mii de euro extras de un notar (de ex Ioana B.) tot printr-un privilegiu pe care i-l da legea de a taxa consumatorii?

  20. Inca o metoda legala pentru furtul sistematic si sustinerea financiara a structurilor mafiote de partid! Salariile astea nu le raman lor! Sa fiti convinsi ca peste jumatate din ele trebuie „donate” din pura simpatie la partid. Altfel isi pierd functiile. O metoda mizerabila de delapidare, de furt. Daca noi ne multumim doar sa palavragim pe net si nu iesim in strada ca ucrainienii, asta meritam!

  21. D-le consonant,
    Stiu de la inceput, ca o sa pierd razboiul cu d-ta, cu articolul unuia din marii nostri intelectuali, care pot gresi cite odata, in domeniile in care nu activeaza.
    A face un process de intentie, unei personae care s-a angajat intr-o functie, in care nu el stabileste salariul, ci altii, a i te adresa in acest mod, este ceve de neinteles.
    Fara indoiala, ca statul acesta mafiot, clasa politica corupta si necalificata, trebuie criticata si combatuta pina in pinzele albe.(La numele meu, pe Ziare.com, ve-ti gasi d-le ,,consonant” critica – aproape zilnica si neplatita – a tuturor traznailor politicilor si guvernantilor, facuta fara culoare politica,Asa ca trebuie sa admiteti, ca ,,recitesc comentariile inainte de a le da drumul”, iar cind revin la ceva , incerc sa fiu echidistant si imi asum acest lucru.Cine mai scrie comentarii pe toate blogurile sau portalurile, sub numele sau real, in Romania?)
    Calea mi se pare gresita, intrebarea trebuind pusa ministerului Finantelor, celor care stabilesc state de functiuni, salarii si nu angajatilor.
    Pe tema pierderii unor bani, sa faci necalificat, pe cel mai calificat om din Romania, in domeniul financiar-bancar, este un sacrilegiu intelectual, indiferent de justificata cruciada, contra coruptiei si inegalitatii crase, dintre venituri.
    Sa nu intelegi, desi a spus-o, ca Sima a facut operatii bursiere, fara consultanta si ,,mandatul” pagubitului, nu este altceva decit o executie publica, care se va intoarce cindva,contra celor care au declansat-o, poate din intentii bune, dar gresit orientate si prost instrumentata.
    A vorbi de incompetenta prof. Daianu, inseamna ca nu i-ai citit niciodata cursurile, articolele sau lucrarile, unele fiind de pionerat economic, in altele a asezat fundamentele stiintifice ale dezvoltarii economice.
    Persoane straine de el, de imensa sa cultura economica, persoane frustrate sau poate cazute la examene, s-au trezit sa constate enormitati, la adresa unui economist de elita, care putea sta bine mersi la o institutie straina, sa cistige mai mult si sa lase naibii consultanta financiara-bancara necesara tarii, in momentele de potentiala avarie financiara si economica nationala.
    Pentru mine, care cunosc litera si spiritul activitatii si lucrarilor prof. D.Daianu, nu inteleg balacareala la care este supus, pentru salariul fixat de altii si cu atit mai putin, cum banii pierduti, il pot face incompetet, pe cel mai competent economist al tarii!
    Prof. D.Daianu, este un reprezentant de prima mina in domeniul economic, de aceeasi ,,inaltime” stiintifica si culturala, cum este d-l Liiceanu in domeniul filosofiei.
    Acea deraiere psihologica de masa, acea atitudine colectiva, lipsita de orice logica analitica, care se deruleaza in sutele de comentarii, va trebui analizata si inteleasa cindva, printr-un studiu de caz, de catre sociologii si psihologii nostril sociali, dupa ce se vor linisti lucrurile.Altfel, exista pericolul de a se mai repeta…

    • Domnule Caliman, intr-adevar, nu putem discuta pe tema aceasta fiindca abordarea dumneavoastra vine de pe o pozitie de idolatrie, iar in astfel de situatii argumentele nu-si au rostul. Eu traiesc in lumea argumentelor rationale si a afirmatiilor simple si clare. Pe de alta parte, cred ca faceti o mare eroare, pe care o faceam si eu in tinerete, atribuind calitati morale persoanelor inteligente pe care le intalneam pe atunci pana cand, unul dintre distinsii mei profesori mi-a atras atentia ca intre cele doua nu exista nicio corelatie. Si, intr-o nota optimista, inchei reamintind ceea ce spunea Titu Maiorescu acum aproape doua sute de ani (citez din memorie): nu de inteligente duce lipsa tara asta, ci de caractere. Pentru domnul Daianu nu am niciun fel de respect demult, nu de ieri de azi.

    • @Caliman Eugen analist de provincie:respect pentru opinia dvs.,dar si dvs. ca si marea majoritate a celor ce au postat comment-uri pierdeti din vedere faptul ca ASF este AUTONOMA D.P.D.V.FINANCIAR si asa cum insusi autorul „scrisoricii deschise” arata la inceput(dar pe parcurs se face a uita),deci primeste 0,3% din primele brute incasate de asiguratorii (privati,desigur) si atat!Ministerul de finante nu face nici o „donatie”de la bugetul de stat de care toata lumea e atat de ingrijorata…pai daca in Romania asiguratorii produc venituri atat de mari incat angajatii ASF isi pot permite ca din acest fond ce se constituie nolens-volens sa-si acorde retributii si prime mai mari sau mai mici(functie de mersul de ansamblu al economiei),e treaba si gheseftul lor…va legati de 0,3%,dar de profiturile din dobanzile nesimtite ale bancilor …mucles!

      • Bre rabby, da` bancile de unde isi iau dobanzile alea nesimtite cu care se autofinanteaza ASF. Cum sa scada banca dobanda, daca trebuie sa-i dea lui Daianu salariu mai mare ca-n America. Mai invata finante fiindca n-ai ajuns nici analist de cartier inca . Ar fi foarte grav daca cumva esti unul din cei ce se autofinanteaza (ASF), pentru ca acum mi se face frica sa nu patesc ca oamenii aceia care au cazut cu avionul si o groaza de „meseriasi” platiti domneste nu au reusit sa-i gaseasca.

  22. Daca aceste fiare care incaseaza mii de euro pe luna s-ar fi gandit macar o clipa ca in tara asta factura la caldura a ajuns de mult mai mare dacat pensia si in acest caz ar putea fi un parinte de-al lor , ar fi fost bine.
    Dar nu, lacomia si mizeria unama pur romaneasca n-are margini.
    BRAVO d.Liiceanu !

  23. Acest articol a facut deja istorie si, in subsidiar, dovedeste un lucru: atunci cand intelectualii reper din aceasta tara coboara din sfera ideilor catre aspectele sordide, cu care ne confruntam zilnic in Romania, impactul este masiv si genereaza o reactie in lant rapida, care ne intareste spiritul si confirma ca merita luptat pentru schimbarea la fata a Romaniei.

  24. As incerca sa dau o perceptie aparte subiectului in discutie. Inainte de a deveni, insasi, o CAUZA generatoare de situatii aberante,ASF este un EFECT.Si din momentul acceptarii acestui lucru, discutia trebuie mutata in alta zona .Evident politica si,ingustand perimetrul pentru o analiza cat mai lucida,spre sistemul electoral al momentului de fata.Ca facatura politica rezultata din comasarea celor trei institutii de control financiar mentionate in scrisoare,trebuie sa ne gandim la cei care au „emanat-o”iar mai apoi au impanat-o cu personajele de la varf.
    O lege electorala contorsionata a reusit sa dubleze numarul de incompetenti LACOMI,onerosi,slugarnici dar solidari din parlament, dupa un referendum validat care impunea injumatatirea lor. Inexisteta unor norme si conditionari (minimale ca numar dar adecvate) oficiale a caror indeplinire sa valideze posibilitatea accederii in acest parlament .
    Aici e cangrena.Si e urata,veche si puturoasa.
    Dintre sutele de comentarii subscriu (partial) la @JON si@DAN M de mai sus.

  25. I.Ionita spune
    Intr-adevar, prin continutul atat de bine orientat si documentat, prin calculele si analizele pertinente pe care le face, scrisoarea Domnului Liiceanu surprinde in mod placut in special pe analistii in domeniu. Filosoful Liiceanu s-a dovedit a fi mai ancorat si mai analitic decat un economist si foarte priceput in documentare si folosirea informatiilor pentru a-si demonstra matematic afirmatiile. Sunt de acord ca acesta scrisoare a Domnului Liiceanu poate fi considerata, din toate punctele de vedere, un model pentru jurnalistii nostri.
    Revenind la scopul scrisorii as mai adauga si eu cateva calcule comparative, edificatoare care justifica afirmamatia ca salariile nu reflecta nici pe departe munca depusa. Asadar in Anglia, unde cei 3500 de angajati supravegehaza 29000 de firme, rezulta ca revin 0,12 angajati pe firma sau 8,28 de firme pe angajat. La noi cei 728 de angajati supravegheaza 740 de firme, ceea ce asigura 0,98 angajati pe firma sau 1,01 firme pe angajat. Procedand la fel constatam ca in Germania revin 27 de firme pe angajat. Chiar daca am presupune, asa cum se sugereaza intr-o interventie, ca 25% dintre cei 728 de angajati sunt personal auxiliar (acestia nu efectueaza activititati de control, ci doar asigura conditii pentru buna desfasurare a controlului) tot s-ar obtine o medie de 1,35 firme/ angajat. Atunci de ce a fost controlate un numar atat de mic de firme? De ce s-a ajuns asa de tarziu la cazul Carpatica? Aprecierea cu privire la raportul dintre cantitatea si calitatea muncii depuse si nivelul salariilor este cu atat mai edificatoare daca analizam comparativ indicatorul costul de supraveghere /firma , care la noi este, asa cum se arata, de 33000 E, iar la englezi de numai 13000 E si aceasta in conditiile in care firmele germane, ca de altfel si cele di Anglia si Franta, vehiculeaza valorii mult mai mari decat ale noastre.
    Nu Domnule Liiceanu, eu nu le gasesc nici o scuză in legatura cu natura umana vis-a-vi de lacomie. Daianu si ceilalti nu fac parte din multimea larga, ei au fost perceputi ca stalpi de bolta in societatea noastra, specialisti cu un grad de moralitate aparte care nu se pot comporta ca politicienii de rand.
    Pe Daianu il cunosc de pe vremrea cand era student. Inca de atunci multi profesori iau apreciat potentialul, l-au vazut ca pe un viitor specialist in econmomie, ceea ce dupa 1989 a confirmat. Iata de ce inclin mai de graba ca si el s-a lasat antrenat in aranjamentele murdare ale politicienilor.

  26. Presedintele tarii a infierat acum ,castigurile nerusinate a celor dela ASF,dar prin 2005-2006,
    veniturile acestor nesimtiti erau aproape duble,fata de cele actuale ,problema care se pune,de ce Domnul Presedinte Basescu ,a tacut pana acum,iar Serviciile cu informatii,ce-au pazit ?

  27. Oameni buni , ce ati cititi mai sus este un manifest este limita la care a ajuns poporul roman dupa atatia ani de minciuna si praf in ochi in care ne-au tinut politicienii. Trebuie sa intelegem ca ei sunt acolo pentru ca noi i-am ales si atata timp cat nu ne reprezinta, este de datoria noastra ca sa ii inlocuim si sa ne cerem drepturile!

    De ce un lucuru bun care este adus in romania, cum este sistemul de asigurari, o data ajuns aici, devine corupt si putred?

  28. Foarte pertinentă analiza si foarte bine venita. Când este vorba de salariile si privilegiile potentaţilor acestei vremi, ei vin sa ne spuna cât de mult trebuie să fie în pas cu Occidentul. Dar când profesorii sau medicii suspina timid ca salariilor lor sunt de 10 ori mai mici decat ale omologilor lor din Occident raspunsul celor mari si tari vine scurt: ”nu sunt bani” !! Si asa va fi inca cel putin 50 ani de acum inainte daca se va continua sa se voteze cu oricare din partidele actuale. Toate sunt in cârdasie intre ele si sunt plaga poporului român. Pâna cand la alegeri oamenii nu se vor duce cu inima impacata ca vor vota cu un ”neica Nimenea”, fara grade, poate chiar fara partid dar cinstit, sincer, cu integritate si onoare, schimbarea dorita nu se intampla, iar situatii de genul celor scoase in evidenta de dl. Liiceanu vor fi prezente in viata noastra de zi cu zi fara ca sa putem face ceva, fara ca ”cineva” sa poata face ceva. Acel ”cineva” suntem fiecare dintre noi care mergem la vot. Atunci este singurul moment cand avem cu adevarat puterea !! Si ce pacat ca ne batem joc de aceasta putere cu atata seninatate. Rezultatul este in jurul nostru: aici am ajuns … Vrem sa mergem si mai jos? In curand in tara asta nu vor mai fi medici, profesori, ingineri, arhitecti, etc. Vor fi multi, foarte multi politicieni si acolitii lor si foarte multi cu diplome degeaba. Nu vor mai fi oameni cu integritate, onesti, de incredere. Vor exista numai ALESI si electorat …!!

  29. Ţară de lichele, ţară de secături… „Românii nu sunt o naţiune, ei sunt o profesie!” (Bismark I). Suntem un popor care nu se poate conduce de către indivizi autohtoni, noi nu suntem un popor, suntem o populaţie. Nouă ne trebuie conducători de închiriat, de oriunde din lumea largă, numai români să nu fie, specialişti de mâna I în domeniile pe care urmează să le conducă. Aceştia ar trebui să fie plătiţi cu bani grei având o singură misiune: de a pune biciul pe noi.
    Sau să vină un „dictator luminat” ca în Singapore care fără a mai sta pe gânduri a lichidat (condamnat la moarte cu executare imediată!) două categorii de infractori: 1corupţii şi hoţii şi 2. traficanţii şi consumatorii de droguri. Astăzi Singapore este cel mai sigur stat din lume şi cu funcţionarii cei mai cinstiţi.

  30. Sunt broker. Plătesc taxe la ASF. Raportări costisitoare. Fiecar intervenție la ei costa 30 euro. Da, pentru a trimite o cerere spre analiza, trebuie sa achiti aceasta taxa. Chiar și asa, termenul de răspuns este imens. De cele mai multe ori, angajații ASF nu se pricep. Răspund pe lângă subiect. Am o mulțime de exemple, sunt doar câțiva care știu despre ce vorbesc, trebuie căutați la telefon, cu greu dai de ei sa-ti rezolvi problemele. Preocuparea o constituie sancțiunile, atât. Pe lângă asta, începe sa se intrevada adevăratul portret al pieței supravegheate, pe care noi îl intuiam de multa vreme: genți cu bani, carate ca șpagă, pentru ca firme precum Astra și Carpatica sa reziste în piață, deși se purtau execrabil cu clienții. Noi, intermediarii serioși, care am încercat sa vindem bine, am fost și suntem victime ale celor ce se îmbogățesc pe comision uriaș la RCA (la firme de genul), ale unei pieti suprasaturate de vânzători de polițe la orice colt (fără nicio autorizare), de norme absurde (audit de soft, capital social de 150.000 lei), toate pornite din nepricepere, numire politica, pasiune pentru șpagă, dispret și…multe altele, știute în tara noastră. Ar mai fi multe de spus. Ma bucur ca a ales domnul Liiceanu sa facă aceasta analiza, poate…(desi speranța a avut dauna totala)!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005). Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992), Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarieta italiana (2005), Das Verdienstkreuz I. Klasse des Verdienstordens der Bundesrepublik Deutschland (2006), Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2012).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro