miercuri, octombrie 27, 2021

Despre fiscalitate şi utopie. Astăzi, „Forfetarul”

Intr-un articol publicat la începutul acestui an îmi exprimam reticenţa cu privire la ideea unui impozit forfetar aplicabil doar anumitor categorii de firme, şi îndrăzneam să afirm că eficienţa unei astfel de măsuri ar fi mult mai mică decât cea a impozitului pe barbă introdus de Petru cel Mare al Rusiei cu câteva sute de ani în urmă… (dacă n-aţi citit articolul îl puteţi găsi aici).

Întrucât la momentul respectiv singura informaţie disponibilă cu privire la subiect consta doar în câteva declaraţii aruncate de oficiali guvernamentali, opinia mea se baza mai mult pe experienţa anterioară şi pe ceva presupuneri cu privire la modul în care va fi aplicat un astfel de impozit.
Acum, când proiectul de act normativ a fost supus dezbaterii publice constat că din nefericire, toate temerile mele s-au dovedit a fi reale. Dar să detaliem.
  • Noua lege nu poate creşte gradul de conformare volunară
Este ştiut faptul că un impozit este cu atât mai eficient cu cât este colectat mai repede şi mai ieftin. Este motivul pentru care, în caz de urgenţă, autorităţile procedează la creşterea impozitelor indirecte, care sunt mai uşor de colectat şi gestionat.
Aici este însă vorba de un impozit direct, care se calculează şi se virează la buget de către plătitorul său. Deşi în Expunerea de Motive emisă, Guvernul îşi propune în mod explicit creşterea conformării voluntare, în proiectul de act normativ, contribuabilii nu sunt încurajaţi în niciun fel în acest sens.
Într-un sistem fiscal ce se doreşte a fi aplicabil în mileniul 3, autorităţile ar trebui să nu mai considere a priori că orice contribuabil este evazionist ci un partener în cadrul contractului social de care vorbeam cu altă ocazie (detalii aici). Din nefericire, citind proiectul de lege nu văd nicăieri ce se schimbă în bine pentru contribuabili.
Aceştia vor înlocui sistemul de plată a impozitului pe profit sau pe venit (la microîntreprinderi) cu unul nou, bazat pe nişte formule de calcul care deşi par simple, pot da naştere la probleme complexe şi  la interpretări diferite în măsura în care un contribuabil desfăşoară simultan mai multe activităţi vizate de noul impozit.
Pe de altă parte, aşteptam şi o jumătate plină a paharului, precum o relaxare a termenelor de plată, nişte reduceri de impozit pentru plata la timp sau cu anticipaţie, o simplificare a modalităţilor de raportare sau a sistemului contabil. Din păcate nu am remarcat astfel de avantaje în actul normativ, drept pentru care nu văd cum îi convinge noua lege pe contribuabili să se conformeze.
  • Introducerea acestui impozit nu conduce la o gestionare administrativă mai simplă
În opinia mea, un impozitul forfetar este de preferat atunci când implicit costul colectării nu justifică existenţa unui impozit proporţional (aşa cum este impozitul pe profit).  Astfel, forfetarul ar fi de preferat în măsura în care firmele care îl datorează nu ar avea alte obligaţii fiscale şi de raportare, de exemplu dacă nu ar trebui să întocmească evidenţe contabile (sau ar trebui să ţină doar nişte jurnale foarte simple, eventual contabilitate în partidă simplă) şi nu ar fi obligate la plata TVA.
O astfel de facilitate ar putea fi oferită deci firmelor mici, cu venituri sub plafonul de înregistrare în scop de TVA de 65.000 EUR.
Proiectul de lege prevede însă că forfetarul se va aplica pentru firmele (care au codurile CAEN respective) şi care obţin venituri de până la 50 milioane euro sau deţin active de până la 43 milioane euro.
Vorbim deci de companii suficient de mari care pot avea chiar obligaţia de a-şi audita situaţiile financiare anuale. Pentru acestea forfetarul va fi o povară, nu o uşurare.
  • Şanse minime de a vedea  o reducere a evaziunii fiscale
Unul dintre scopurile declarate ale acestei noi reglementări o constituie mult trâmbiţată luptă împotriva evaziunii fiscale.  Au mai încercat metode similare şi alţi miniştri de finanţe care au introdus taxa pe scaunele de restaurant în 1999 şi respectiv impozitul minim 10 ani mai tarziu, dar cifrele care arată evoluţia economiei subterane ne arată că lupta a fost pierdută de fiecare dată.
Va fi la fel şi acum, iar ca argument major aduc informaţiile din Raportul Consiliului Fiscal pe 2012 care menţionează un nivel al evaziunii fiscale de 13.8% din PIB . Din acest procent evaziunea din impozitul pe profit reprezintă numai 0,85% din PIB. Valoare prea mică pentru a conta…
În plus, să nu uităm că noul sistem urmează să fie aplicat de acelaşi sistem de administrare fiscală: greoi, cu oameni plătiţi necorespunzător şi insuficient instruiţi. Daţi-mi voie să pariez că nu va reuşi.
Concluzia mea: va trebui să încetăm să punem căruţa înaintea cailor, nu de reguli noi avem nevoie pentru a reduce evaziunea , ci de o reformă profundă a sistemului de administrare. Reformă în care eu, optimist incurabil, încă mai sper.
Cu bine!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Un stat slab… :(
    O intrebare va rog: am inteles ca, in cazul crescatorilor de vite, se impune o taxa pe animal (de la un numar de vite in sus), pentru ca se presupune ca acesta ii va aduce proprietarului un venit minim. Ce se intimpla cu daca acest venit nu este realizat, dar impozitul este platit? Nu toate persoanele completeaza declaratii de venituri anuale, pentru a trece in anul urmator pierderile. Se poate recupera taxa platita? Multumesc! :)

  2. Traim vremuri pe care le-am crezut istorie, bocancii cu care actuala putere ne invadeaza sunt mai slinosi decat ai precedentelor. Gradul de conformare este o masura a adecvarii unor norme la societatea in cadrul careia se aplica. De asemenea a calitatii politicienilor care le implementeaza.
    Comportamentul evazionist este reactia de respingere a societatii fata de modul in care statul intelege sa-si asigure finantarea precum si fata de felul in care este cheltuit banul public.
    Actualul sistem fiscal este cu adevarat utopic, dar se vede ca poate fi mai rau, aplicarea acestuia se va impune cu bata, instrument care va fi din ce in ce mai des folosit chiar si in alte domenii, de actualitate recent „dezbatutul” nou cod rutier.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Gabriel Sincu
Executive Director, Tax/ Tax Advisory Services la Ernst & Young SRL

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.