joi, decembrie 12, 2024

Despre funcţionari mărunţi şi interese măreţe

Ïntr-un interviu recent acordat siteul-ui Hotnews, deputatul european Norica Nicolai se pronunţă în următorul fel despre miniştrii veniţi de la Bruxelles în guvernul Cioloş: ” a veni cu funcționari de la Bruxelles cărora le-ai creat o foarte mare problema pentru că, cu excepția domnului Irimescu care lucrează la misiunea României pe lângă Uniunea Europeana si care este un foarte bun specialist, (…) restul sunt funcționari mărunți care au o foarte mare problemă şi de credibilitate în raport cu Uniunea Europeana, dar şi în raport cu Romania (…) mă întreb ce ar face acești domni si doamne, care sunt funcționari europeni, atunci când vor veni la Bruxelles într-un consiliu. Vor accepta propunerile lui Junker direct chiar dacă afectează România sau nu? I-am pus o întrebare domnului președinte al Comisiei să îmi explice care sunt atribuțiile funcționarilor suspendați sau care nu îşi pot desfășura din motive prevăzute de regulamente activitate”.

Să începem cu precizările tehnice. Primo, la fel ca şi funcţionarii români, funcţionarii europeni au posibilitatea de a-şi suspenda pentru o perioadă contractul de muncă. Nu este necesară o întrebare pusă lui Juncker – este suficientă consultarea Statutului Funcţionarilor Uniunii Europene, articolul 40. Secundo, funcționarii europeni care au devenit membri de guvern ocupă în general poziţii de middle-management – unele dintre puţinele poziţii de management ocupate de români în instituţii (mai multe despre acest aspect mai jos). Tertio, în mod evident, atunci când au depus jurământul de investire, noii miniştri s-au angajat să respecte interesele României. Ar fi interesant de ştiut, însă, de ce în viziunea deputatului european există o contradicţie implicită între interesele României şi interesele europene.

Care sunt, de fapt interesele României în Europa?

Nu vreau să propag viziunea naivă conform căreia tot ce propune Comisia Europeană e bun şi trebuie preluat telquel, fără o implicare în procesul de decizii. Dimpotrivă. Aşa cum a explicat şi domnul Prim-ministru Dacian Cioloş, România, în calitate de Stat Membru, are dreptul şi datoria de a se pronunţa în cadrul procesului decizional de la Bruxelles. Ïn mod ideal, o astfel de pronunţare ar trebui să urmeze o strategie clară şi coerentă de poziţionare a României în Uniunea Europeană. Această viziune a fost proclamată la nivel discursiv de către diferitele guverne – nu am dus lipsă de interese măreţe. În realitate, însă, România a rămas la marginea mesei de discuţii, departe de a fi un actor coerent, demn de luat în seamă, aşa cum ar putea fi al şaptelea Stat Membru al UE.

O scurtă evaluare a direcţiilor de acţiune formulate în Programul de Guvernare USL pentru perioada 2013-2016 (pagina 59) ne permite să vedem care au fost interesele pe care şi le-a fixat România şi în ce măsură au fost ele atinse. Fără niciun fel de ierarhizare sau grupare, guvernul Ponta şi-a propus nu mai puţin de 20 de direcţii de acţiune, unele generale, altele mai specifice. Astfel, primele trei sunt mai degrabă nişte principii de acţiune, decât nişte direcţii de acţiune concrete. De asemenea, acţiunile propuse acoperă de manieră extensivă aria afacerilor externe şi mult mai puţin alte domenii sectoriale. Pentru că un articol nu este locul pentru o analiză complexă mă voi opri asupra două zone tematice, extrem de prezente în discursul public: politica de vecinătate şi relaţiile cu Republica Moldova, respectiv aderarea la Schengen şi finalizarea MCV-ului.

Ïn categoria politicii de vecinătate şi a negocierilor de extindere ar putea fi grupate două dintre direcţiile de acţiune stabilite: „susţinerea activă a demersului şi eforturilor de integrare europeană ale Republicii Moldova”, „utilizarea mai eficientă a instrumentelor Sinergiei Mării Negre şi Parteneriatului Estic în susţinerea obiectivelor strategice ale României în Vecinătatea Estică a UE” şi susţinerea, în continuare, a politicii de extindere a UE, cu accent pe Balcanii de Vest, cu luarea în considerare a respectării depline a condiţiilor de aderare, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţii române, indiferent de denumirea sub care sunt cunoscute. De asemenea, se va susţine în continuare aderarea Turciei la UE” (sublinierile nu îmi aparţin).

Situaţia din Moldova a involuat, iar, deși România, în calitate de principal susţinător, ar fi putut exercita presiune pentru ca Moldova să rămână angajată în mod ferm pe traiectoria europeană, această oportunitate a fost ratată. De altfel, tratarea Moldovei şi a Parteneriatului Estic de manieră distinctă este o eroare strategică din partea României. Pe de o parte, România nu are greutatea politică pentru a îşi impune viziunea faţă de celelalte State Membre. Pe de alta, în momente precum cel prezent, în care Republica Moldova este în criză, această poziţie se întoarce împotriva intereselor micii republici de la graniţa Europei. Mult mai oportună ar fi iniţierea unei alianţe, în colaborare cu Polonia, pentru sprijinirea apropierii de UE a aripii mai avansate a Parteneriatului Estic: Ucraina, Georgia şi Moldova (ţările din regiune cu care UE deţine acorduri de liber schimb aprofundat şi cuprinzător). Ïn fine, punerea pe acelaşi nivel de importanţă a Sinergiei Mării Negre şi a Parteneriatului Estic dovedeşte o lipsă de conectare la priorităţile politicii europene. Dacă Parteneriatul Estic este unul dintre cele mai importante programe de cooperare externă la nivel european, Sinergia Mării Negre este un program lipsit de proeminenţă sau avânt.

Faptul că MCV-ul şi aderarea la Schengen au fost tratate ca două puncte distincte este de înţeles în măsura în care are de-a face cu opţiunile politice ale Guvernului Ponta. Cele două direcţii de acțiune sunt: „susţinerea diplomatică pentru obiectivul de finalizare a Mecanismului de Cooperare şi Verificare, pe baza progreselor reale şi necesare, care să fie evaluate corect şi fără condiţionalităţi politice de orice fel, în vederea eliminării acestei vulnerabilităţi care afectează încă statutul de membru deplin al României în UE” şi „susţinerea diplomatică activă a obiectivului aderării României la spaţiul Schengen pe baza îndeplinirii standardelor acquis-ului Schengen, recunoscute deja de Consiliul JAI şi de Parlamentul European, fără condiţionalităţi politice de orice fel”. Susţinerea diplomatică, activă sau nu, nu a dus la rezultatele sperate.

Ïn primul rând, dorinţa de a decupla cele două subiecte nu poate rămâne decât un deziderat câtă vreme alte State Membre au o opţiune politică clară în această privinţă.  De altfel, este în interesul cetăţenilor ca România să îndeplinească condiţionalităţile pe ambele subiecte. Aşa cum a fost recunoscut de nenumărate ori, Uniunea Europeană are o influenţă asupra consolidării statutului de drept şi a justiţiei doar atunci când are şi un mecanism de condiţionalitate. Mai mult decât atât, în timpul crizei refugiaţilor România a pierdut o oportunitate majoră de a se comporta ca un Stat Membru responsabil, pe care ceilalţi se pot baza. Ïn loc de a sări în ajutorul celorlalte State Membre şi apoi bazându-ne pe acest avantaj moral să cerem de pe altă poziţie intrarea în Schengen, am preferat să ne opunem cotelor propuse de Juncker. Strategia şantajului nu a funcţionat.

Aşadar, dacă politicienii de prim rang nu au reuşit să apere interesele României, poate că funcţionarii europeni „mărunţi” nu sunt o resursă de ignorat, mai ales având în vedere faptul că România nu are o îndelungă experienţă ca membru al Uniunii Europene. Desigur, statutul menţionează clar că aceştia nu primesc instrucţiuni din partea statelor membre. Nu despre asta este însă vorba. Practica creării unei reţele informale, sub imboldul Reprezentanţelor Permanente naţionale este larg răspândită în cadrul altor ţări europene.

Funcţionarii „mărunţi” din instituţiile europene – despre competenţă şi incoruptibilitate

Mediul din instituţiile europene este unul extrem de competitiv – la ultimul concurs pentru administraţia publică europeană au fost nu mai puţin de 210 candidaţi pentru un loc pe lista de rezervă. De pe lista de rezervă bătălia se duce pentru găsirea unei poziţii in instituţii – de aceea reţelele informale sunt cruciale şi pot face diferenţa între laureaţi, căci toţi sunt bine pregătiţi.

Dacă mediul este competitiv e şi datorită salariilor interesante de care beneficiază funcţionarii europeni. Ïmpreună cu faptul că funcţionarii care trec concursul de intrare în instituţii au un post pe viaţă, pe care doar cu foarte mare dificultate îl pot pierde, aceste salarii sunt de fapt o asigurare că funcţionarii europeni nu sunt coruptibili. Ïn cazul guvernului Cioloş, acest fapt e cu atât mai bine-venit: nu se pot face presiuni asupra unor oameni care se întorc la o carieră sigură şi bine plătită. Reacţia celor care pozează în apărători ai democraţiei trădează de fapt o teamă de apariţia unei specii relativ noi în politica din România: oameni competenţi şi incoruptibili.  

Dar cum am ajuns, totuşi, să avem funcţionari „mărunţi”? Dacă aruncăm o privire peste cifrele referitoare la funcţionarii din Comisia Europeană (situaţia este similară şi în celelalte instituţii europene), vom observa că România se poate lăuda cu 7 funcţionari români care ocupă poziţii de senior management (AD 14 – AD 16) din totalul de 695 (1%) şi 51 de poziţii de middle management (AD 9 –AD 13) din totalul de 7094 (0,71%). La capitolul „funcţionari mărunţi” (AD5-AD8) stăm de fapt cel mai bine: 519 funcţionari sunt români din totalul de 5801 (8,94%).  În ceea ce priveşte posturile de asistenţi, românii ocupă 310 poziţii din 9666 (3,2%). De altfel, deputatul european Norica Nicolai părea foarte conştientă de această problemă la începutul mandatului trecut, când adresa o întrebare Comisiei europene tocmai pe acest subiect. Ïn 2012, când Comisia a declarat triumfător că a depăşit cotele destinate funcţionarilor români, aceasta a recunoscut, de altfel, că posturile de management au fost sub ţinta iniţială.

Post-scriptum: oportunităţi şi riscuri pentru guvernul Cioloş

Comentând pentru Dilema Veche programul guvernamental 2013-2016, Cristian Ghinea, actual consilier de stat pentru afaceri europene, considera că partea de prezenţă a României în Uniunea Europeană e „comprehensivă şi conservatoare”. Actualul guvern, fiind şi sub presiunea timpului, are oportunitatea de a formula nişte priorităţi politice clare, bine ierarhizate în ceea ce priveşte politica europeană a României.

Idealurile înalte nu pot fi însă separate de o bună politică de gestionare a oamenilor de valoare atât la nivel national, cât şi la nivel European. Guvernul Cioloş are o importantă bază de oameni care înţeleg realităţile de la Bruxelles, printre care nu ultimul este Mihnea Motoc, fostul Ambasador al României pe lângă UE. Cu atât mai mult nu va avea nici o scuză pentru a nu performa în domeniul politicii europene.

De altfel, pregătirea Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, menţionată printre priorităţi de Dacian Cioloş combină cele două aspecte. Pe de o parte alegerea inteligentă a priorităţilor tematice, profitând de dialogul cu celelalte două ţări din „trio” (Austria şi Finlanda) şi, pe de alta, o bună organizare la nivelul resurselor umane. Una dintre posibilităţi ţine de detaşarea funcţionarilor europeni în administraţia naţională pe timpul preşedinţiei. Vom şti să profităm de această resursă ? Dialogul dintre nivelul național şi cel european este o condiţie fără de care nu putem construi Europa şi trebuie să ne punem întrebarea dacă vom putea cu adevărat să le reproşăm funcţionarilor „mărunţi” de la Bruxelles că sunt prea îndepărtaţi de realităţile mioritice dacă atunci când se arată dispuşi să vină le strigăm să plece înapoi, căci până la urmă preferăm politica dâmboviţeană.

Alina Gîrbea, funcţionar european „mărunt”

Nota: Opiniile exprimate in acest articol sunt strict personale si nu antreneaza in vreun fel responsabilitatea institutiei pentru care lucrez.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Despre Corina Cretu, ce zice aceasta Norica Nicolai?!
    Lasand ironia la o parte, asta-i fauna analfabeta ce-am trimis-o la Brussels, pe salarii uriase: sotii, fiice, amnate, clientela dfe partid imbogatita cu milioane de Euro la 37 de ani gen EBA, Daciana Sarbu, Norica Nicolai, Adina Valean, Cristian Busoi, Corina Cretu….
    Niste NO NAME-uri care NU au facut nimic remarcabil la viata lor.

    • Doamna, articolul este despre o cu totul alta specie: functionarii care au ajuns pe post prín concurs. Dvs vorbiti despre alesii neamului. Care sunt oglinda neamului. Daca ar da vreun concurs nu cred ca ar fi picior de grapini, ebe, daciane pe acolo.

  2. Este vina tututor romanilor ca acceptam sa trimitem tot felul de oameni nepregatiti sa ne reprezinte in raport cu Uniunea Europeana.Pe Norica Nicolai nu merita sa o pui nici macar portar la un hotel de 2 stele din Lehliu Gara.Parerea acestor oameni nu ar trebui sa fie promovata de nimeni respectabil.Se face de ras imediat ce a deschis gura.Progresul Romaniei nu este in interesul acestor comunisti deghizati in europeni.

  3. Vai, sunt convins ca doamna Nicolai nu are niciun fel de problema de „credibilitate in raport cu UE” si ca, prin imaginea si actiunile domniei sale, reprezinta cu cinste Romania si contribuie la cladirea unei imagini frumoase a Romaniei.

    Fiecare partid si fiecare personalitate dintr-un partid trebuie sa vorbeasca pe limba electoratului sau. Nu prea imi dau seama pe limba carui electorat incearca doamna Nicolai sa vorbeasca, dar sunt convins ca are motivatiile sale si responsabilitatea declaratiilor sale.

    Nu pot sa nu remarc vocile (venite atat din „stanga” cat si din „dreapta”) care sustin ca nu e bine sa avem un guvern tehnocrat si ca doar un guvern politic poate face treaba buna. Poate ca toate aceste voci sunt bine intentionate si chiar cred ce spun. Dar nu pot sa nu ma gandesc ca e posibil ca aceste voci sa tradeze teama… teama ca, dupa un an de zile, romanii isi vor da seama ca, de fapt, de un guvern tehnocrat avea nevoie Romania. :)

  4. Dacă fie și doar un singur funcționar european din România, chiar și mărunt, poate emite o analiză de genul –

    ”Ïn loc de a sări în ajutorul celorlalte State Membre şi apoi bazându-ne pe acest avantaj moral să cerem de pe altă poziţie intrarea în Schengen, am preferat să ne opunem cotelor propuse de Juncker. Strategia şantajului nu a funcţionat.”

    înseamnă că în aparatul funcționăresc al UE ajung români care, fie au o înțelegere neprofesională a situației politice europene atât de ansamblu cât și naționale, fie cultivă convingeri contrare intereselor statului român

    Regretabil

    • Regratabila este greseala prin generalizare. Parea personala, subiectiva, a autoarei – in raport cu politica Schengen – ii face mai putin pertinente observatiile legate de functionarii europeni si de pozitia total prosteasca a d-nei Nicolai. Mai mult, nivelul competentei in randul angajatilor romani din institutiile europene (nu doar functionari ci si agenti contractuali, temporari, etc) nu este discutabila, cel putin nu pentru cineva care traieste si lucreaza aici.

      Putem sa ne placem sau nu unii pe altii, sa ne impartasim sau nu ideile, dar in trei ani si jumatate de cand sunt aici nu am intalnit inca „o intelegere neprofesionala”, la colegii din institutii. Am intilnit pareri divergente dar argumentate.

      Schengen nu se reduce doar la a fi pro sau anti – refugiati. Schengen are de-a face cu pericolele de securitate, cu libera circulatie a fortei de munca, cu statul de drept si domnia legii, cu sentimente anti si pro europene, cu combaterea criminalitatii organizate transfrontaliere, cu libera circulatie a marfurilor, cu controalele sanitare-phitosanitare, cu tipul, modalitatile si documentele de evidenta a populatiei (inclusiv a celor fara domiciliu stabil), cu politica sociala si cu sistemul de asigurari.

      (E amuzanta vanitatea dvs, prin contrast, la „intelegerea profesionala” si atotcuprinzatoare pe care v-o arogati).

      Lucrand in instiutiile europene poti fi de acord sau nu cu o politica sau alta, insa macar inveti sa vezi si sa respecti si argumentele bune ale celuilalt.

    • Mai regretabil este atunci cand unii cred ca detin adevarul suprem si orice alta opinie la un subiect controversat este gresita.

  5. Cred ca te inseli in privinta Rep. Moldova – Romania poate face mai mult si poate fi mai ferma, desi e binevenits a creeze o alianta cu alte state estice pe orice punct conex. In realitate, guvernul roman nu e capabil, necredibil si ezitant. Din punct de vedere politic, Romania poate conditiona votul sau chiar veto-ul sau in chestiuni esentiale privind interesele sale fundamentale, istorice si legitime.

  6. ca si functioanar european ar trebui sa va amintiti ca at fost de acord ca veti servi interesele generale europene, care or fi acelea, si in niciun caz cele ale statutului din care proventiti.
    Acum, la suspendarea din pozitia in Comisia Europeana, se suspenda si acest angajament, (sa nu ii zic juramant, ca socialistii de la Comisie nu folosesc, prea e incorect politic), si intra in vigoare juramantul de la investitura ca ministru roman? e cam greu cu suspendarile astea…
    sper sa nu macenzurati, am venit si eu cu o nedumerire

  7. N-are sa le dea lucru imigrantilor Romania, nu are pentru romanii care pleaca, de asta ne si evita, si despre instalarea unor imigranti vorbim nu despre refugiati, ca asa Romania are spatiu daca plateste ONU sa faca niste tabere de mii de persoane… Asta e realitatea,, daca tot vorbim de realism nu ideologie europana sau romaneasca.

  8. @Răsvan Lalu: poți, te rog, să detaliezi ce anume consideri a fi „o înțelegere neprofesională a situației politice europene atât de ansamblu cât și naționale”? Că nu este atât de evident cum lași să se înțeleagă că ar fi trebuit să fie. Și chiar sunt curios.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Gîrbea
Alina Gîrbea
Experta in afacerile europene, cu experienţă de 15 ani în institutiile europene. Este co-fondatoare "Femei in Politica" si a fost co-fondatoare şi membră a boardului executiv al Europuls. Alina a studiat științele politice la Universitatea București și e absolventa a masterului afaceri europene de la Sciences Po Paris. Opiniile exprimate de Alina în articole sunt personale şi nu reprezintă poziţia oficială a Comisiei Europene, unde Alina este angajata in prezent.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro