Predau de 24 de ani încoace, dintre care 13 în străinătate. Am predat pe două continente, în trei limbi (română, franceză, engleză) în patru țări (România, Franța, Canada, Cehia) de la clasa zero la gimnaziu, la liceu, la universitate, la învățămîntul pentru vîrsta a treia.
Am avut elevi și studenți cam din toate țările (și din Honduras, și ciuvași și nogai și druzi și afgani) și de toate condițiile sociale, umile femei indiene din afara castelor sau înfipte brahmane la Crips.
Cred, prin urmare, că știu ceva despre învățămînt.
Sînt vreo două sute de mii de profesori în România. Nu le poți cere tuturor să fie harismatici. E o prostie. Se tot vorbește de profesori „cu har” care „farmecă” și care „fac materia să fie interesantă”. E o prostie, e pură retorică politică și mediatică, absolut toxică pentru bunul mers al educației.
Dintre toți predictorii pentru rezultate școlare bune, unul singur a fost mereu fiabil în orice condiții: veniturile părinților. Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.
1. Școala nu mai funcționează fiindcă nu mai e un ascensor social. Între 1955-1975, grosso-modo, România se industrializează, ceea ce duce la urbanizare. În aceeași perioadă trei milioane de copii din mediul rural merg la școli și ajung maiștri, ingineri, profesori, medici – 150 de mii pe an. Avea rost să înveți, învățătura te făcea maistru sau inginer, te ducea la oraș.
După 1990, România a încetat să se urbanizeze. Proporțiile între urban/rural sînt în 2024 cele din 1990.
Singurul ascensor social e plecarea în străinătate.
Proporția copiilor fii de agricultori care ajung la facultate în 2023 e foarte mică.
Abandonul școlar e endemic și grav. E doar vina politicienilor că au creat acest haos în educație, schimbînd des miniștrii educației, făcînd reforme inutile după reforme inutile, și transformînd doctoratele în simple brelocele. Și au creat zeci de universități de carton.
2. Nimeni nu mai crede în învățămînt și în capacitatea lui de a crea o societate educată politic, un corp de cercetători științifici cu influență, sau tineri cu idei noi valorificabile în industrie. Nici politicienii, care trimit șoferul la rectorat să le aducă diploma de doctorat și să o lase secretarei. Nici profesorii, plătiți rău, cu norme instabile și mereu schimbate. Nici elevii, cărora nu le mai pasă de școală. Cei mai buni, crème de la crème, primii 1%, pleacă să studieze la universități în străinătate și rămîn acolo. Nimeni nu mai crede în învățămîntul românesc.
Pur și simplu, învățămîntul nu mai e un domeniu separat și autonom de politică, ci e complet la cheremul partidelor politice. Oamenii intră în politică, și, pe măsură ce urcă politic, adună și diplome. De licență, de bacalaureat.
3. Serviciile de informații otrăvesc tot peisajul educației. Laurențiu Baranga a terminat 10 clase la Băbeni, Vîlcea, și a lucrat ca strungar la Uzina Mecanică de Armament Băbeni. A avut apoi o fabrică de cherestea. A intrat în politică în 2012 în partidul fostului șef SIE Traian Răzvan Ungureanu.
Cu complicități la nivel înalt, obține o diplomă de bacalaureat în alb, în 2005. Atunci se și înscrie la facultate, la universitatea ecologică București, fabrică de diplome. A ieșit diplomat în 2008. Anii 2006-2007 fost anii cu cei mai mulți studenți după 1990. Nu pierde vremea și între 2008-2011 își dă doctoratul în management la universitatea Valahia din Tîrgoviște, și simultan e asistent universitar la universitatea Titu Maiorescu. Devine repede lector, în 2011, conferențiar în 2012. În 2009 e angajat la ORNISS, instituția care avizează cine are acces la secrete de stat.
Trecuseră abia patru ani de cînd își falsificase diploma de bacalaureat, dar, fiind bogatul patron al unei fabrici de cherestea, și mason, educația sa nu mai avea nici o importanță: adevăratele culoare de validare și ascensiune socială în românia sînt cu totul altele decît educația.
Ulterior devine director adjunct la ORNISS. În 2016 e membru ARACIS, instituția care verifică calitatea universităților. În 2020, ministrul de finanțe Florin Cîțu îl numește șef al Oficiului de prevenirea spălării banilor. Trecuseră abia 15 ani de cînd își lipise poza pe o diplomă de bacalaureat falsă.
Scandalul apare abia în 2020, deși tribunalul dăduse sentința de anulare a diplomei de bacalaureat în 2016. Patru ani înainte.
Laurențiu Baranga – și toți oamenii politici – și-au luat diplomele din mers, odată cu cariera politică – bătîndu-și joc de cei care chiar învățaseră. Clasa politică a dezvrăjit educația.
Prim-ministrul Marcel Ciolacu e și el printre cei cu bacalaureatul și cu licența luate la andropauză. Și șeful Transelectrica (10 000 euro salariu), unu, Marius Carașol, ajunsese director cu o diplomă de inginer falsificată. Elena Lasconi, candidata USR la postul de președinte, are și ea o diplomă de licență din cele mai amărîte – facultatea de economie la branșa din Deva a Universității Ecologice – celebra tiparniță de diplome. Diploma îi trebuia strict ca să zică și ea că are studii superioare – lucra la televiziune, puțin îi păsa.
România e în continuare o țară autoritară, totalitară, în care politicienii cer și obțin ce diplome vor. Iar toți ceilalți devin cinici.
4. Economia de după 1990 s-a schimbat: a crescut numeric sectorul terțiar, sectorul de servicii, a crescut numărul de vînzători, bodyguarzi, șoferi. Industria a devenit o industrie de asamblaj, care are nevoie doar de mînă de lucru necalificată. Industria a devenit ceva necalificat. Agricultura a rămas una de subzistență, complet nerentabilă. Practic, nu mai e nevoie de ingineri absolvenți de facultăți. Numărul de copii s-a înjumătățit față de 1990 (și e nevoie de tot mai puțini profesori). E nevoie de tot mai puțini profesori pentru motivul pur cantitativ că sînt mai puțini copii; și e nevoie de tot mai puțini absolvenți de facultate din două motive: fiindcă, în amonte, anii 2000-2010 au creat o inflație de diplome; iar în aval joburile disponibile sînt necalificate.
5. Studenții lucrează. Ceea ce era rar și aproape necunoscut înainte de 2000, a devenit ceva curent ulterior. Pînă spre 2005, tinerii se înscriu la facultate ca să nu devină direct șomeri. E perioada în care dispar concursurile de admitere la mai toate facultățile, tinerii se înscriau și gata. După 2010, studenții au început să muncească și să dea mai rar pe la școală. Facultate de trei ani, nu de patru, prezență sub 50 %: studenții din 2024 studiază în total cam 33% din ce studiau cei care terminau facultatea în 2000.
Paradoxal, deși România are cel mai mic procent de populație cu studii superioare din Europa, are și populația cu cele mai slabe și inconsistente studii superioare. E cea mai slab educată populație din Europa.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Exact.
„Laurentiu Baranga si-a luat diplomele din mers”
Mda…….
Eu stiu ca era unu’- Ceausescu Nicolae- care a dat tonul. Stia tot, a vazut, tot, era „multilateral-dezvoltat”, era „vizionar” profesionist. A demolat un cartier ca sa-si faca sediu cu vedere la popor…
Ce sa zic de savanta-de-renume-mondial, de meserie nevasta-lu’-sefu’. Doctorita-inginera….sic!
..bine, astia doi au trait in secolul trecut, n-au nici o legatura cu …Laurentiu-asta
Cred ca te inseli ! Are foarte mare legatura! In sensul ca aceste obiceiuri de obtinere de diplome si titluri fara acoperire de catre cei mai mocofani dintre „fiii clasei muncitoare”, de catre fel si fel de impostori semianalfabeti, sunt tipice comunismului, care a practicat masiv aceste obiceiuri, care le-a bagat in cap tuturor prostovanilor si neamurilor proaste, ca ei sunt cei care trebuie sa domine societatea!
Si iata ca aceste nimicuri umane ( numeroase) o fac fara jena, in continuare, la aproape 35 de ani de la asa zisa cadere a comunismului ! Comunismul a cazut ( partial), dar obiceiurile comuniste ale „maselor populare” exista inca la nivel macro, bine mersi, transmise cu asiduitate din generatie in generatie, cu sprijinul masiv al clasei politice, in special cu sprijin PSD, sau cu sprijinul unor impostori ajunsi vremelnic in functii inalte, precum Johannis si slugile sale numite Campeanu, Deca si alte nulitati absolute ajunse pe la ministerul educatiei !
Dar nu trebuie sa ne revoltam, ci sa ne resemnam ! Pentru ca toate aceste mizerii au loc datorita votului tembel dar democratic oferit de catre o majoritate formata din cei mai needucati dintre needucatii lumii, unor scursuri ordinare cu comportament de tip securisto-comunist ! Intr-adevar, e un cerc vicios aici, din care nu stiu cum dracu” o sa putem iesi, daca vom mai iesi vreodata !!!
Un roman îl întreaba pe prietenul lui japonez cum de economia Japoniei merge atât de bine, tara este atât de dezvoltată, iar la noi totul este varza. Japonezul raspunde: in Japonia, din zece oameni, noua sunt prosti si unul deștept. Cei noua prosti îl lasă pe destept sa conducă. Si la voi in România este cam la fel: din zece oameni, noua sunt deștepți si unul este prost, iar cei noua deștepți îl lasă pe prost sa conducă. Numai de bine sa auzim.
Era o ironie. Evident ca sunt legate.
Sunt necesare câteva completări substanțiale
1. Industrializarea tarii este rezultatul activității institutelor de cercetare/proiectare – institute in care lucrau, de regula, cea mai mare parte a șefilor de promoții din învățământul tehnic: oameni dedicați care au continuat munca de educatie si după terminarea studiilor
2. asta duce tara înainte munca de educatie de după studiile universitare; pt ca, cu cât ști mai mult îți dai seama că, de fapt, ști mai puțin
3. așa ca absolvirea unei facultăți cu renume, care presupune eventuale costuri, nu este o certitudine a performantei ulterioare a absolventului – așa ca ipoteza ca banii îți dau performanța in educatie nu este o certitudine
Finlanda, China, Corea de Sud au plecat după ww2 cu nivele reduse financiare, dar au investit in educatie si rezultatele apar in timp
4.românii au plecat din tara atunci când si-au pierdut speranța, ma refer la cei din mediul urban; povestile electorale nu plătesc credite si nu achita cheltuielile familiilor; multi au plecat in anii 90-2000 pt ca nu au avut alta alegere după închiderea fabricilor si uzinelor patriei
5. din românii plecați din țară, din mediul rural, cea mai mare parte s-au reîntors sau se vor reîntoarce
6. banii nu aduc întodeauna performanța in educatie, exista multe tari cu nivel de trai mediu si cu performante puternice in educatie: China, Corea de Sud, Finlanda etc etc
7. scandalurile de corupție de după 90 din învățământul universitar au șubrezit prestigiul multor universități/facultăți cu prestigiu – nu este mult timp de când academia de miliție a fost târâtă in mai multe scandaluri ( kompromat Emilia Sercan, candidat la președinție care susținea cursuri fără a fi absolvent de studii universitare, etc)
Si era sa uit, ca tot vorbim de educatie, actualul șef al academiei romane e cel care nu reușea sa descifreze lucrarea de doctorat a premierului victor ponta si cerea expertiza extrajudiciară
Ca stim ca si in clasele primare, gimnaziale, liceale si universitare, cand esti prins ca ai copiat profesori cer expertize judiciare etc ca sa fie sigur ca ai copiat
In educatie, ca si in politica si in mai toate domeniile
Omu sfințeste locul
Tb sa ai oameni capabili in conducere
Oameni dedicați profesiei
Nu trompete de la partid
Funeriu a fost scuipat zilnic cand era ministru învățământului
Acuma multe din măsurile susținute de el sunt normale si benefice
Probabil unele nu ii aparțin, dar si le-a asumat ca ministru, așa cum era normal
Omu sfințeste locu
Dihăniile pustiesc țara
Trist și foarte adevărat. (Semi) analfabeții funcțional sunt la putere în România. Există o vină a statului și a societății( a oamenilor) dar și a corpului didactic care s-a prostituat cu voioșie. Doctoratele alea pentru semianalfabeți au fost girate de niște mari Profi. Dr. Docenți… bineînțeles pentru bani…
România trebuie să treacă la o dezvoltare CALITATIVĂ și pentru asta are nevoie de un învățământ de înaltă calitate. Statul este OBLIGAT să facă asta. Care stat? Nu ăla cu Ciolacu, Lasconi, etc, etc, etc….
O completare: NU trebuia dată autonomie universitară, asta a condus la o industrie a acordării de diplome universitare și de doctorate( cred că avem cei mai mulți doctori din lume).
Tot aici, vă mai amintiți de Rectorul Politehnicii din București, pe numele ei Ecaterina Andronescu zisă Abramburica, că era „garantată Vanghelie”? Rușine, de trei ori rușine!
ce mizerie! Dna Ecat Andronescu „garantata Vanghelie” voi sunteti normali?
Am citit cu interes, dar am așteptat cu și mai mare interes soluțiile pe care le întrevede autorul…
V-a pus cineva să scrieţi acest articol, domnule Ungureanu? Dacă nu, de ce-aţi făcut-o? Doar pentru a vă băga în seamă?
Cartea dumneavoastră de vizită e în stridentă disonanţă cu textul articolului. Pe care nu-s sigur că l-aş fi citit, dacă prima frază nu mi-ar fi deschis apetitul de ridicol: “Predau de 24 de ani încoace, dintre care 13 în străinătate.” Vă place cum sună? Cei 13 de la Barletta sau pe unde aţi mai umblat dumneavoastră ar putea explica pierderea simţului limbii române.
Dar de ce ne-am opri aici, când textul dumneavostră e cu de toate:
– (Cum spuneam,) exprimări nefericite: “Predau de 24 de ani încoace, dintre care 13 în străinătate.”
– Redundanţă: “Am predat pe două continente, în trei limbi […] în patru ţări”
– Falsă modestie: “Cred, prin urmare, că știu ceva despre învățămînt.”
– Logică precară: “Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.”
– (Altă) exprimare nefericită: “E doar vina politicienilor că au creat acest haos în educație, schimbînd des miniștrii educației, făcînd reforme inutile după reforme inutile, și transformînd doctoratele în simple brelocele. Și au creat zeci de universități de carton.” Iertată-mi fie aroganţa: “Și că au creat zeci de universități de carton.” nu sună defectuos. (Dacă a fost o licenţă narativă – mea culpa).
– Exagerare: “Nimeni nu mai crede în învățămînt.” (vă pot da contraexemplu)
– Exeprimare incontinentă : “Atunci (Laurențiu Baranga, n.n.) se și înscrie la facultate, la universitatea ecologică București, fabrică de diplome. A ieșit diplomat în 2008. Anii 2006-2007 fost anii cu cei mai mulți studenți după 1990. Nu pierde vremea și între 2008-2011 își dă doctoratul […]”
– Exprimare haioasă: “România e în continuare o țară autoritară, totalitară, în care politicienii cer și obțin ce diplome vor. Iar toți ceilalți devin cinici.”
În concluzie, n-aţi spus lucruri noi, dar aţi făcut-o înt-un mod original. Deşi “nimeni nu mai crede în învățămîntul românesc”, vă dau o veste nesperat de bună: copiii politicienilor sunt sau vor fi, într-o proporţie covârşitoare, copiii de părinți bogați, Iar ”copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.”
De-aia zic: v-a pus cineva să scrieţi acest articol?
Dar pe dvs cine v-a pus să scrieți acest comentatiu? L-ați scris ca să vă băgați în seamă?
Dar pe dumneavoastră – sa-l citiţi? Cine v-a pus? Dacă tot aţi făcut-o, ce-ar fi să demontaţi cu argumente ce-am scris în comentariu?
Nici tu nu ești în stare sa citești, darămite sa mai și înțelegi un text simplu. Păcat ca pe platforma asta nu se desenează
Sau că nu se selectează din menu. Mare păcat
Nu autorul articolului este problema, ci sistemyl putred de invatamant din Ro.
De presedintele care a avut ca program”Romania educata” nu poti spune nimic?
Esti cumva posesorul unui doctorat la imprimanta?
Lui nod_in_papura: dulce e atacul la persoana sub anonimat. Un lucru am învățat și eu: despre profilul celor care vînează pleonasme.
Serios? Nu-i slobod a ridiculiza exprimarea ineptă a cuiva care se pretinde exponent al învăţământului?
Textul în jurul căruia deja pierdem prea multă vreme poate fi asemuit unui cântec interpretat de un afon. Poate n-aveţi ureche muzicală sau poate nu vă deranjează când cineva falsează.
În ce mă priveşte, n-aş fi dat importanţă dacă nu m-ar fi frapat lauda de sine a autorului, scoasă în evidenţă de modestia textului.
WOW! O analiză excelentă , dură dar obiectivă, nu (doar) a sistemului de învățământ din România, dar chiar a sistemului politic si social din România. Acest articol explică de fapt , de ce România nu se va ridica prea curând la nivelul de civilizație și prosperitate din Occident, indiferent de cât de câți bani s-ar investi aici de UE sau investitori privați. Problemele semnalate aici nu se rezolvă cu bani, sunt o problemă de cultură, și din păcate cultura românească e înainte de toate o cultură a furtului ( de toate felurile). Cei care pot fură orice ( bani, diplome , contracte bănoase) iar restul acceptă pe principiul “fură ei, dar ne dau și nouă câte ceva”.
Dom. Robert, cred ca v-am mai rugat sa nu mai folositi nickname-ul asta. E acelasi cu al meu si comentez de ani buni pe Contributors. Se naste o confuzie pe care as vrea s-o evit. Cred ca si dvs.
PS. ati comentat foarte bine, de parca ati fi eu.
Pentru Robert, Robert și alți roberți. Zău, ce-ar fi să ne dăm numele adevărate, așa, bărbătește? De fapt știu: sînteți persoane atît de importante încît dacă ne-ați spune cum vă cheamă ar trebui să ne omorîți.
P.S. Oricum, asta rimează și cu organizarea deficitară, invechtă si încremenită a acestui forum, organizare care nu permite un dialog dinamic, nu permite să-ți corectezi comentariul și cu administratori superiori care nu raspund la sugestii. Tipic românesc.
Dom. Petrineanu, ati reusit sa treziti in mine ultima urma de barbatie din fundu curtii. Cu un curaj demn de Attila, va destainuesc numele meu; Engelbert Humperdinck.
Acum, daca n-am scris vre-un articol pe Contributors, dece ar trebui sa-mi dau numele?
Si in final „Why this kolaveri di?”
https://www.youtube.com/watch?v=YR12Z8f1Dh8
Autorului, dlui Dan Ungureanu, multe multumiri pentru acest articol. Ati scris si detaliat multe adevaruri de care m- am izbit si eu in invatamantul superior de stat si privat. Va confirm ceea ce ati scris cu experienta proprie. Marea impostura a fost si este data si acum de multitudinea de univ. private, mai ales pe formula de invatamant la distanta si frecventa redusa. Aceiasi mizerie si la doctorate si concursurile pentru functiile universitare. Nu cred ca in urmatoarele decenii se mai poate repera ceva. Se merge pe aceiasi linie. Numarul impostorilor si analfabetilor functionali este enorm si inca lumea nu realizeaza realitatea.
Ce raspunsuri taioase si pline de indignare ar da studentii mei, chiar daca cei mai multi nu prea stiu sa foloseasca ghilimelele, virgula, cratima sau daca sa scrie cu un i, cu doi sau cu trei ori multe altele.
Norocul e ca ei nu pierd vremea sa citeasca pe asemenea situri, lucreaza mai mult sau mai putin legal, iar in timpul liber (considerand aici si putinele ore didactice la care participa) sunt ocupati cu „electronicele” care ii informeaza constant de barfa lumii si de adresele de Internet unde pot sa comande lucrari de Absolvie, Licenta, Diploma, Disertatie sau chiar Doctorat, pe care softurile de originalitate (nu mai sunt de anti-plagiat, „nomina odiosa”) le fac originale peste 95%.
Ei sunt schimbul de maine, care va intra in „productie” si vor asigura propasirea (sau pripasirea) Romaniei educate. Si dintre ei se vor alege profesorii care vor educa generatiile urmatoare dupa chipul si asemanarea lor. Si proababil ca vor povest cu groaza despre noi, profesorii de moda veche, cum ii chinuiam sa invete, sa fie disciplinati. politicosi, sa incercam sa ii educam ca cetateni ai acestei natii (pe care sa o iubeasca si sa o apere) si nu doar a lumii largi, in care multi isi vor gasi refugiul. Progresul nu inseamna intotdeauna mai bine.
In fiecare generatie de tineri exista si cei care vor sa faca ceva in viata. Dar nu sunt majoritari ci mai degraba exceptii. Chiar daca va laudati cu ceea ce faceti dv, ca dascal, problema majora in Ro este ca intre facultati si piata muncii este o falie tot mai adanca. Atata timp cat economia este dominata de importuri si multe afaceri corupte, nu exista parghii de a retine tinerii in tara. Numai anul trecut au plecat 300.000 de persoane, majoritatea sub 40 de ani. Iar buna cunoastere a limbii romane, formarea unor atitudini civice pozitive si empatice sunt o conditie a calitatii educatiei.
Nu poți să nu te cutremuri citind acest articol. Într-un mod lapidar, domnul profesor Dan Ungureanu spune adevăruri definitive despre starea școlii românești de după anul 2000. Ceea ce se mai putea repara de către un ministru bine intenționat și competent cum a fost domnul Daniel Funeriu, în 2010 (dar nu a avut șansa de a conduce ministerul măcar un ciclu complet), astăzi nu se mai poate. Trebuie intrat cu buldozerul.
Observație: numele fostului șef al SIE este Mihai (nu Traian) Răzvan Ungureanu.
Da, domnule Dan Ungureanu, suntem în plină ”comemorare” a ”României educate” iar textul dumneavoastră e prohodul nimerit. Ș-apoi, cum poți lupta cu hoți ajunși în posturi mari împotriva hoților care vor să parvină și ei? Cum poți lupta cu corupți împotriva corupției? A, doar așa de mascaradă.
Disprețuiesc dopajul pedagogic – că intelectual nu-i nici pe departe – la care-și supun elevii mulți profesori nu fără harismă, ci fără minte, prin temele de casă împovărătoare, mai ales în vacanțe! Noi nu primeam nimic altceva de făcut în anii ’60-’70 din 15 iunie pînă-n 15 septembrie decît recomandări de lecturi suplimentare, da’ oricum umblam cu brațul plin de cărți luate din două-n două săptămîni de la biblioteca orașului. În ce mă privește, parafrazîndu-l pe Cioran, nu există satisfacție mai mare decît să știi că ai fost profesor și nu mai ești.
25 de ani in fruntea țării cu un cizmar cu 4 clase ne-au pus ștampila. Ăsta este adevarul.
De multe ori citesc presa online doar pentru comentarii: spre deosebire de articole -anoste, lipsite de orice personalitate și opinie, adeseori materiale traduse prost- replicile omuleților sunt savuroase, pline de tăria convingerilor, țâfnoase sau căutat înțelepte, compuse intr-un limbaj viu, colorat ce trădează adesea profesia autorilor. Așa că, întâlnind un astfel de comentariu probabil prea lung pentru a încăpea in subsolul unei pagini oarecare, tare m-am bucurat de șubrezenia argumentelor și…harisma sădită-n cuvinte:
„1. Școala nu mai funcționează fiindcă nu mai e un ascensor social.
[…]
Singurul ascensor social e plecarea în străinătate. ”
De data asta autorul nu a mai dat cu ‘punct’ in noi. Sau să zic…’period’? Din poziția domniei sale de inginer social care demontează creierele copiilor, le reproiectează și apoi le compune la loc e probabil tare frustrant să descoperi că elevul reasamblat pe banda școlii refuză să se urce in ascensorul maistrului, pardon, maestrului. Așa că a găsit ieșirea din disconfort in emiterea unei leme. Emiterea de leme pe un ton autoritar, folosind catedra anunțată in capul articolului ca tribună politicianistă (deși acuză politicienii in masă), e dătătoare de mari satisfacții intelectuale printre forumiștii națiunii.
Numai că liftul dânsului nu e nicidecum reprezentativ pentru progresul societății (pe care, ca orice mason in spirit, și-l dorește și își închipuie că lucrează de zor la El). Marele Arhitect a prevăzut mai multe lifturi in grandiosul edificiu social, iar unul din ele este chiar funicularul academic care transformă niște nătărăi periurbani absolvenți de ‘școala vieții’ (prin sălile de barbut administrativ ale primăriilor unde obțineau diverse privilegii) in manageri geniali capabili să parcurgă și 2 facultăți deodată care obțin diplomă după diplomă pe la 40 de ani. Ba unii dintre acești călători cu funicularul gol ajung doctori, academicieni, mari specialiști in…orice. Așa că, paradoxal dacă e să ne luăm după lemele autorului, iată că școala publică chiar are valențe serioase de ascensor social, ea este cea care ne-a dăruit droaia de politicieni geniali scoși din mocirlă doar cu un vraf de diplome. Și asta vreme de mai bine de 3 decenii. Și continuă, nestingherită.
Avem și mitul școlilor-uzine de titrați. Doar că in mod subiectiv intelectualii fini și publici îl amintesc doar când vine vorba de absolvenții de private (ei fiind de obicei absolvenți de publice). Din păcate, ca om care a trecut printr-o publică de (fals) prestigiu pot să vă spun că valoarea diplomei și a studiilor e la fel de proastă pe o piață liberă a muncii. Majoritatea celor ce cuvântează cu tichia de formator pe cap, fiind total deconectați de piețe, pot abera la nesfârșit despre valoarea diplomelor obținute ‘gratis’ (adică prin efortul întregului popor) in raport cu cele private.
In fapt există și diplome și studii cu certă valoare economică, doar că sunt greu de obținut/parcurs. Iar aici vorbim de liftul meritocratic-universitar. Dacă ai obținut in România o diplomă in inginerie, arhitectură, medicină, matematică, fizică și alte științe reale o să descoperi că nota aia finală chiar îți este de folos și chiar atestă niște cunoștințe de nivel înalt și că este recunoscută ba chiar căutată și in România și in Occident. Deci chiar și in România învățătura (a nu se confunda cu școala, cu diploma ori educația) poate fi un ascensor social. Ba avem și cazuri excepționale, de matematicieni care au reușit să-și construiască cariere solide in politică și comerț folosind cunoștințele și disciplina mentală deprinse in facultate, precum și buna reputație in societate a celor ce reușesc să parcurgă asemenea studii.
Iată că plecatul in străinătate NU este singurul ascensor social in România, iar această motivație personală pur și simplu pică in fața unei scrutări rapide. Ca universitar pleci (fugi?) nu pentru că vrei să urci, ci pentru că ai fost intotdeauna mai sensibil, psihic și etic, iar ascensiunea dubioasă a altora te-a tulburat serios. Majoritatea românilor însă au plecat pentru a acumula in plan material, imaginea lor fiind…deplorabilă in ierarhia socială, ocupînd locurile de căpșunari. răducioi, badante. Cine și-ar dori ani de chin, de muncă grea, ca să urce in ierarhia socială din poziția de mecanic CAP la cea de culegător de sparanghel? E drept, unii dintre cei ce-și rup spinarea pe-afară au făcut cheag și ca să ia fața rudelor și vecinilor de acasă cu câteo limuzină ruginită sau vreo neghiobie de beton. Aceste acumulări materiale le-a garantat cumva propulsarea in ierarhiile societale? Nicidecum, dar ceva-ceva tot au câștigat: o mobilitate economică de neimaginat pentru părinții lor, iobagii legați de glie de statul socialist.
N-ai înțeles nimic, e vorba de cei foarte putini care au plecat dezamăgiți fiind de calitatea învățământului din România. Oricum nu te numeri printre aceștia, nu își are rost comentariul.
Face lumină un profesor ca Dan Ungureanu și un site ca contributors.ro.
Face ! În primul rând este o radiografie reală și cutremurătoare a învățământului românesc din ultimii 34 ani.
Stiți câți miniștri ai invatamantului au fost in 35 de ani de la revoluție? Au fost 32 de miniștri. Aproape toti ( cu exceptia lui Funeriu) au mers pe sloganul: „țara te vrea prost”. Iar acum culegem „roadele” muncii lor: cel mai slab sistem de invatamant din Europa,dascali slab pregatiti,depasiti de tehnologie,si prost platiti,elevi analfabeti functional cu rate scăzute de promvabilitate la mai toate examenele scolare! Iar ca dovada sa fie cat mai graitoare: Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, au probleme grave privind plagiatul, bacalaureatul, facultatea. Pe cine votăm?????
Am o problema foarte serioasa cu una dintre afirmațiile autorului: “Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.”
Am crescut pe vremea comunismului intr-o familie de condiție sociala umila in care una dintre valorile esențiale era munca grea. Părinții mei abia daca au terminat opt clase si in vremea comunismului părinții mei, dupa ce veneau de la serviciul lor obișnuit la stat, aveau preocupări ca să câștige ceva mai mult si sa asigure un trai cat de cat decent copiiilor lor. Tata îmi spunea tot timpul “Nu înveți, o sa lucrezi la camp.” Nu am avut o ora de meditație toată viața, insa am intrat in cea mai buna clasa in cel mai bun liceu din oraș, dupa care am intrat la una dintre cele mai prestigioase facultăți tehnica din Romania si am absolvitun masterat si doctorat in SUA, terminând în fruntea clasei. Ca mine sunt multi alții, chiar pe forumul asta, care s-au ridicat fără să aibă sprijin din partea nimănui.
Faptul ca autorul aduce o eulogie părinților bogați care chipurile au copii cu rezultate bune e jignitor pentru noi, care ne-am ridicat practic din țărâna. Când eram la liceu si facultate erau destule loaze cu părinți bogați care numai rezultate bune nu aveau la învățătură. Generalizarea pe care o face autorul e neavenita si chiar insultătoare pe alocuri.
Aveti in acest comentariu mare dreptate. Si eu am avut parte de conditii de saracie, dar cu parinti dedicati muncii si sa isi ajute cu ce puteau copiii. Am invatat fara meditatii si am intrat in liceu, am luat bacul cu nota mare, apoi admitere in facultate prin puterea proprie si am facut un doctorat muncit cu adevarat. Si la dv si la altii ca noi a contat munca, ambitia, ordinea interioara, tenacitatea si o inteligenta nativa peste medie.
Salut,
„Dintre toți predictorii pentru rezultate școlare bune, unul singur a fost mereu fiabil în orice condiții: veniturile părinților. Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune. Punct.”
Aceasta implicatie „Copiii de părinți bogați au rezultate școlare bune” nu exclude implicatiile
– Copiii de părinți bogați au rezultate școlare proaste;
– Copiii de părinți cu stare socio-economica modesta au rezultate școlare bune.
In general resursele economice ajuta in educatie, si nu doar acolo, a se vedea situatia din SUA in particular.
Eu nu am motive sa ma simt jignit de autor. ;) Si elementele de logica matematica nu le-am invatat la scoala in anii ’70, le-am gasit in cartile de programare.
Am dat intamplator pe Youtube peste un curs instructiv
https://www.inequalitymedia.org/wealth-and-poverty
Subiectul influenței covîrsitoare a mediului în care a crescut copilul e documentat și in cartea neurogului Sapolsky, ,,Behave”.
Un copil sarac nu se va simți jignit ca a reușit în viață. Nu mai mult decât un sarac care a cistigat o sută de milioane la loto.
E ca-n bancul cu programatorul trimis de soţie să cumpere două pâini, iar dacă găseşte ouă să cumpere zece.
Un copil nu poate avea la învăţătură rezultate bune şi rezultate proaste deopotrivă. Decât dacă bunicii consideră rezultatele bune, iar părinţii – proaste. Sau copilul obţine rezultate bune la matematică şi proaste la literatură. Sau bune într-a 7-a şi proaste într-a 8-a. Ne putem amuza în continuare… Aici nuanţa e alta. Şi se referă la TOŢI copiii părinţilor bogaţi. Nu rămân elemente în afara mulţimii.
Mare atenţie la ploşniţe
Ca fapt divers: socioligii au descoperit cu „surprindere” ca mobilitatea sociala devine mai puternica incapand cu a treia generatie.
Aveți dreptate. Cine a vrut să învețe, a învățat. Cel mai mult a contat educația și ceea ce părinții, foarte mulți modești, le-au insuflat copiilor. Sunt mulți copii de bani-gata, care n-au făcut multă școală, dar au trăit ca părinții lor. Mai grav este însă, că ei au acum copii la școală și trag la răspundere profesorii pentru notele plozilor, de ce îi mută în prima bancă, pentru că în mentalitatea lor, asta este o pedeapsă, etc. Acum, școala este coordonată de către părinți; fără acordul lor nu poți lua nici o măsură. Astfel de oameni le insuflă copiilor că au numai drepturi, dar nu au și îndatoriri. Este grav, este trist, dar, din păcate, este adevărat.
S-ar putea ca autorul să fi vrut să spună altceva decât se înțelege la prima lectură; părinții bogați pur și simplu plătesc notele mari, nu înseamnă că odrasla primește cea mai bună educație.
Elevii cu părinți bogați au rezultate bune pentru că aceste rezultate sunt cumpărate. Au rezultate bune: note, diplome, angajări la guvern… Dar nu au cunoaștere. ei sunt copii de bani gata, se distrează când alții se odihnesc pentru a merge la muncă (s-ar odihni dacă ar fi lăsați de tinerii care se distrează ambreind la maxim mașinile de lux, ascultând muzică la difuzoare care zguduie pereții în tot cartierul, aruncând petarde și artificii…) și se odihnesc când alții, neodihniți, merg la muncă. Profesorii care nu îi apreciază suficient sunt mutați disciplinar sau chiar eliminați din sistem.
Originea acestui învățământ este din 1940, când Antonescu a înrolat aproape toți învățătorii și profesorii care aveau sub 50 ani și i-a trimis să lupte în primele rânduri cu 5 cartușe la dispoziție și câte o „țapină” la fiecare pușcă și ținută de vară la periferia Moscovei pe timp de iarnă. În 1945, armata rusă a adus un număr impresionant de „intelectuali” evrei care au ocupat funcțiile de conducere în toate domeniile care au distrus tot ceea ce nu fusese distrus de conducerea legionaro-antonesciană. Oportuniști cu 2-3 clase primare au fost pregătiți 6 luni devenind peste noapte profesori, judecători, milițieni, primari, activiști, directori. La Ciocănești, în Dolj, am avut o doamnă director care preda la clasă o singură lecție de chimie, și aceea doar în ajunul unei inspecții. La liceul „Henri Coandă” era un domn Soare, chimie, fost director comunist, care preda după un caiet cu 10 pagini. Mai era un profesor de geografie Preda, ajuns inspector școlar, care nu știa să arate pe hartă decât Craiova și Bucureștiul. Când eram elev, în anii 1970, era ministru la învățământ are a reformat educația interzicând pletele băieților. Toți miniștrii educației (incluzând și Funeriu care nu a prezentat nici el diploma de bacalaureat pentru că nu absolvise examenul respectiv, numirea lui fiind o altă bătaie de joc a președintelui Băsescu la adresa românilor) nu au reformat decât negativ sistemul educativ: numărul zilelor de școală a scăzut semnificativ, orele de predare au fost înlocuite cu ore de verificare, de recapitulare, de sărbătorire a diverșilor sfinți, a halloween-ului, a lui Dragobete, a holocaustului, a învățătorului, a educatorului… Au dispărut materii ca muzica, desenul, a fost micșorat drastic numărul orelor la matematică, fizică, chimie, istorie (aceasta a fost înlocuită cu pomenirea holocaustului), geografie. Au apărut ore de religie (transformată în doctrinare ortodoxă deși în toate țările unde religia dominantă este creștinismul etnia românească este pe cale de dispariție!), limbi străine (în dauna orelor de română) (tinerii români sunt pregătiți să lucreze în alte țări). Deși trăim în era revoluției tehnice și industriale, elevii nu sunt pregătiți în electronică, în astronomie, în tehnologie de vârf fiind reabilitate lecțiile de croitorie, cizmărie, strungărie și alte meserii de mare viitor a unei țări destinate prăbușirii. Da, elevii cu părinți bogați au rezultate bune pentru că în învățământ corupția este generalizată (și în justiție, și în medicină, și în sport, și mai în toate domeniile românești)
„Faptul ca autorul aduce o eulogie părinților bogați care chipurile au copii cu rezultate bune e jignitor pentru noi, care ne-am ridicat practic din țărâna”…
Nu exista „ridicat practic din tarana”. Nu. „Ridicat” inseamna tras de mana, adica un sistem care nu lasa valoarea sa se piarda, care trage media in sus. „Ridicat” insemna , programa de invatamant consistenta si parcursa cinstit, profesori care isi fac decent treaba, sistem de internat cu trei mese calde, camine cu preturi acceptabile, burse si ajutoare sociale pentru copii cu posibilitati reduse. Si mai presus un mediu economic care pune pret pe intelect si un mediu politic interesat de modernizare. Or toate astea sunt la ora actuala in RO mult sub nivelul satisfacator.
Doar parintii cu posibilitati materiale reusesc sa razbata in hatisul de probleme. In RO, Simona si David, cu toata ambitia lor, nu aveau rezultate exceptionale fara ajutorul consistent al familiilor Halep si Popovici.
La dumneavoastră este un caz particular, or mai fi mai multe, dar la general autorul are dreptate.
Draga domnule
inteleg ce spuneti si apreciez traiectoria dumneavoastra profesionala.
Ma intreb de ce va simtiti jignit insa.
Pe de o parte ati fost o exceptie ceea ce ar trebui sa va flateze. Au fost mai multe exceptii spre lauda celor care le-au oferit. In lumea aceea era, cum spuneati, o chestiune importanta sa faci o facultate pentru ca te scutea de munca grea din intreprinderile socialiste. Generatiie alcelea erau cu adevarat motivate. Numai si pentru faptul ca ajunteai in armata aproape 2 ani. Tinerii acelor generatii isi dadeau mult mai mult interesul, ceea ce e de admirat.
Pe de alta parte insa sistemul era inca de pe atunci corupt. Traiectoria dumneavoastra profesionala a fost mai degraba in pofida decat datorita sistemului de invatamant. Au fost exceptii cum am spus, dar regula era mai degraba deplorabila.
Sau altfel spus, lucrurile rele au si consecinte bune si, vine-versa, lucrurile bune au si consecinte rele. Exceptii adica.
Ceea ce a fost rau a fost invatamantul de masa. Stiu cum a fost, patit si eu.
Cred ca ati avut parte de un cu totul alt gen de invatamnt acolo in State.
Acest invatamant de masa era un invatamant ieftin. Asa cum si apartamentele facute in acea vreme erau ieftine. Totul era ieftin… nu exita piata deci erau apreciate la „valoare de intrenuintare”. Valoarea noastra de intrebuintare era modul cum eram integrati in productie… nu cat stiam, nu cat puteam face. Si eu am facut une din cele mai prestigioase facultati tehnice… si stiu dupa ce invatam, stiou ce profesori aveam, stiu…
Invatamantul era ieftin. Nu aveam carti… nu aveam de fapt stire despre altceva decat ce ne spunea profesorul la curs. Notite si cam atat. Multi profesori erau mediocri. Altii mai putin mediocri. Rari erau cei cu adevart buni. Dar nu asta e problema. Probelema este ca invatamantul costa. Ati vazut cum arata o universitate occidentala. Cum arata biblioteca, cum arata cursurile, cum arata tot sistemul. Acolo sunt multi bani. In licee si scoli la fel. Elevii nu sunt ingramaditi in nestire in clase supradimensionate, au posibilitati mult mult mai mari decat cele pe care ni le amintim noi si chiar decat cele de azi de aici.
Autorul textul de mai sus a folosit o expresie poate nefericita… „copii de parinti bogati”.
Da, unele beizadele numai de scoala nu au chef. Aveti dreptate!
Dar… sunt alti parinti care nu sunt chiar bogati dar gasesc resurse (cu greu) pentru a investi in educatia copiilor lor. E bine, e rau? Ei fac ceea ce nu face guvernul pentru copiii lor. Aceasta este o statistica nu o judecata de valoare: cei cu posibilitati au sanse mai mari iar cei fara posibilitati au sanse mai mici. Nimic nu vine in ajutorul celor fara posibilitati si cu siguranta nu sistemul de invatamant. De ce ar trebui sa va simtiti jignit ? Poate mai potrivit ar fi sa va simtiti indignat. Nu vad unde ar fi elogiul in acel fragment la care va referiti. Cum am spus e mai mult vorba despre o exprimare deficitara.
Invatamantul de masa niveleaza tot si scade dramatic calitatea. El nu ajuta ci te impiedica.
Vedeti putin bugetele universitatilor in America. Cele mai bogate… sunt in top. Tot asa, e o statistica si nu o judecata de valoare. Logica este ca nu functioneaza invatamatul fara o finantare adecvata.
Se pare ca ati făcut școala în alte vremuri. (cind mai erau profesori formați înainte anilor 70) . Din păcate situația actuală e cea descrisă de autor. ( și nu e singurul care menționează nivelul submediocru al majorității studentilor , dovadă și actuala clasă politică, fruncea țării, nu ? ) . Și da, actualmente cine are bani (sau relații, de orice natură…..) are și rezultate bune…. a, ca la majoritatea celor din fata (sau din spate, altfel nu ar fi situația actuală, general dezastruoasă ) forma mai e cum mai e(hârtia e răbdătoare) ,iar fondul e sublim dar lipsește cu desăvârșire, este altă poveste.
De fapt, din punct de vedere al coruptiei scolare, vechea scoala nu e diferenta de prezenta scoala.
Imi aduc aminte de un incident in clasa a XIX-a. Am fost scos la tabla de un idiot de profesor de chimie pentru care nu am nici un fel de respect pana la ora asta. Eu, avand memorie fotografica, i-am raspuns la intrebari exact la fel cum era descris in manual. In loc sa aiba intrebari aditionale in care sa determine ca am inteles materialul in loc sa il reproduc, m-a trimis la banca cu un cinci cu comentariul ca am repetat lectia ca un papagal. In general eram inaintea clasei. Cand eram la scoala generala rezolvam deja probleme de liceu si invatasem sa scriu si sa citesc de la patru ani. Normal ar fi trebuit sa termin liceul cel putin un an sau doi mai devreme. In schimb eram elevul plictisit la ore pentru ca totul parea simplu, inafara de matematica, pentru ca profesorul ridicase stacheta pentru clasa. Pentru mine comunismul a fost pagubirea de oportunitati imense. Daca eram in SUA, as fi probabil absolvit o facultate de Ivy League. Asa, am fost potcovit cu invatamantul comunist romanesc, cu sali de curs intunecoase, friguroase iarna si fierbinti vara, fara cursuri tiparite si cu probleme de vedere prevenind luarea de notite temeinice in timpul cursurilor, si cu toate consecintele lor.
Articolul e in mare parte o colectie de clisee si nu aduce nimic nou si nici constructiv. Autorul spune ca Romania are cea mai slab educata populatie din Europa, ceea ce e fals, mai sunt tari sub noi, de exp Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Bosnia, Moldova, Ucraina, etc. Grecia, Ungaria si Italia deasemenea sunt apropiate de noi ca grad de educatie a populatiei. Cauzeele sunt istorice. Exemplul cu Baranga e depasit, din 2012. Ca sunt impostori, da, evident. Dar au fost si reforme pozitive, de exp a lui Miclea, a lui Funeriu, etc.
Important e ce masuri se iau de acum incolo. Ar trebui criterii stricte de la clasa 1 pana la doctorat. Exista deja ceva, dar exista si multi slab pregatiti in sistem.
Articolul e un talmeș-balmeș cap-coadă, plin de aberații.
Nu trăim într-un stat totalitar, revino-ți!
Nu doar copiii cu parinți bogați au rezultate bune la invățătură, e o simplificare ridicolă. Nivelul de educație și ocupațiile părinților sunt factori mai puternici de influență decât veniturile lor, s-au făcut studii pe tema asta.
In plus, diplomele universitare nu sunt singura cale de succes în viață, doar 30% din Top 500 Fortune CEO’s au diplome universitare.
Piata muncii caută competențe, nu diplome.
pe de aktă parte, nu am avut niciodată prea multe diplome universitare, chiar și-atunci aveam fabrici de diplome.
Procentul de absolvenți de studii superioare în România e foarte mic, în raport cu media europeană.
De ce?
C-așa-i românul!
Nu poți să dai vina doar pe politicieni pentru asta.
1. In anii aia (’50-’60) era o formidabila lipsa de cadre. Ascensorul ducea la un etaj aproape gol. A fost o mare veselie.
2. Întelesul/sensul pe care il are scoala e cel pe care societatea i’l dă. Iar acest inteles a fost dramatic alterat de anii de izolare prin care a trecut Romania… si inca trece.
Profesorii sunt cel mai adesea rupti de lumea occidentala. Ei nu citesc si evident nu pot cere nici elevilor/studentilor sa citeasca pentru ca nu stiu ce.
Ceea ce se cere azi este loialitate nu merit. Meritul e problematic pentru ca poate duce la lipsa de loialitate.
3. Este foarte adevarat. Universitatile au devenit pepiniere de impostura, medii in care etosul autocratic infloreste. Exemplul este insa prost ales. Baranga este unul care a beneficiat de sistem. Trebuie gasit unul din sistem, si sunt atatia. Toate posturile universitare din Romania sunt scoase la concurs „pentru cineva anume”. Toate !
4. Se cheama deprofesionalizare.
5. Asta pentru ca am implementat politica „banul urmeaza studentul”. Universitatile nu mai pot sa renunte la studentii care nu vin la scoala pentru ca si-ar taia singure craca de sub picioare, adica finantarea. Intr’o vreme ii tineam pe scoala pe portari, pe secretare, pe bibliotecare, pe tehnicienii de la sentrul de multiplicat… mai ca eram gata sa facem cursuri si pentru cainii vagabozi. Acum avem un fel de scoala la fara frecventa. Seralul de pe vremuri era parfum !
Ce ziceam mai sus cu mediul autocratic… intai creezi o criza de subfinantare apoi promiti si te bazezi pe fidelitatea clientilor pentru ca le asiguri un salariu si siguranta lucolui de munca. Dupa ce ai obtinut aceasta fidelitate… ii si recompensezi cu salarii. Brusc criza nu mai este. Dar intre timp cei merituosi nu mai sunt. Au ramas „numai noi tevile” (cum era un banc pe vremuri)
[6] Asta se intampla deja de ceva vreme. Intre timp absolventii de ieri ii invata pe studentii de azi. Majoriratea proferorilor din invatamantul preuniversitar sunt analfabeti functionali. Stiu ca nu e populara afirmatia asta despre „dascali”, dar numai si acest apelativ arata saracia intelectuala a invatamantului nostru. Majoritatea profesorilor din invatamantul universitar sunt la fel. De unde nu este nici D-zeu nu cere.
In Romania au aparut puzderie de noi universitati, facultati etc. Acum, a pus cineva intrebarea daca in bibliotecile acestor institutii au intrat un numar comparabil de carti noi care sa sprijine aceste noi discipline ? Ha!
Felicitări d-le Dan Ungureanu, ați descris corect situația reală a învățământului românesc.
Bună ziua, Constat câteva tipare pe care noi le folosim de cele mai multe ori:
1. atacăm imediat persoana ce prezintă un punct de vedere, o opinie,
2. ne plângem de x, y , partide…., uitam că un partid este defapt un grup de persoane cu aceleași interese,
3. politicienii actuali nu au ajuns singuri în vârful piramidei, ci cu sprijinul populației, chiar dacă nu ne convine,
4. nu dezbatem/ nu propunem soluții realiste,
5. nu ieșim la vot pe motivația că nu am cu cine vota,
6. nu mai distingem dintre informațiile de pe rețelele sociale ce este adevarat și ce este fals, nu de puține ori se aruncă spre dezbatere false probleme pentru a abate atenția de la problemele reale și stringente.
7. am ajuns să avem legi date de cei din Parlament pentru ei in ciclul electoral respectiv, amintesc cateva : pensie suplimentară pentru fiecare mandat, salariu și cheltuieli ce nu trebuiesc justificate. Chiar și CCR își arogă rol de legiuitor : prin regulamentul propriu schimbă Codul muncii pentru membrii ei.
Toate cele de mai sus vor fi în continuare în avantajul celor care conduc partidele, ce își doresc să aibă populație mai puțin educată, să poată avea la conducerea instituțiilor persoane fie slab pregătite, care fac numai ce le cere partidul, fie cele ușor șantajabile.
Redau 2 exemple de rezultate ale bunei guvernari :
1.Anul trecut a fost anul în care au plecat din țară definitiv cei mai mulți români,
2. Ordonanța amnistiei fiscale prin care guvernanți stabilesc în mod clar că persoanele/ companiile care își achită taxele și impozitele la timp sunt FRAIERI.
Deci, ce-i de făcut ? Ne razboim între noi pe rețelele sociale și cădem astfel în capacana politicienilor actuali?Ne plângem pe rețele sociale de una de alta și așteptăm să vină Primarul, UE sau NATO să ne ajute? Să ieșim în stradă să obținem un nou 10 August? Eu sunt acum un pensionar, nu sunt de acord cu politica economică a PSD, tocmai că marește pensiile fară suport economic și inflația va anula, în cel mai ferict caz, marirea acordată. Fac, timpul imi permite, petiții/interpelari în scris către diferite instituții, partide. Am primit răspuns doar de la Ministerul de Finante, Ministerul Muncii și Comisia de Muncă și Protectie Sociala din Senat, restul nici macar confirmare de primire. Persoanele ce ajung să ne conducă sunt din ce în ce ,,mai paralele,, cu atribuțiile posturilor, unele chiar spun lăudaros că iau meditații.
Putem merge la vot și nu votăm sau anulam buletinul de vot?
Deci, ce-i de facut, înafara de a ne plange?
Poate cel mai de bun-simț comentariu la articolul ăsta. Aș completa că totul începe și se termină cu prezența la vot.
Schimbati Viitorul!
De cand e lumea, noi, toti ne-am lamentat,
De la omul de rand si pana la-mparat:
Trecutul nu mai poate fi schimbat!
De ce? Nimeni pan-acum un raspuns n-a dat.
Cu smerenie in glas, rog sa fiu scuzat,
Daca indraznesc sa va dau, din partea mea, un sfat:
Schimbati Viitorul!
Si veti avea , deja, in fata Trecutul asteptat.
Acum imi pare rau ca nu m-ati ascultat!
Spalati-va cu ei pe cap!
Astazi aveti exact ce ati votat:
Acelasi primar, acelasi senator, acelasi deputat!
Si, dupa patru ani, o luam iarasi de la cap:
Trecutul nu mai poate fi schimbat,
………………………..
De aceea eu va spun, acuma, un tare-raspicat:
Schimbati Viitorul!
À bon enrenreur, salut!
Un cerc vicios cu votanti needucati asistati social care vor alege parveniti cu diplome cumparate si cu scoala vietii. Solutia este implicarea la firul ierbii a celor educati.
Frumos. Articol , greu de disecat intr o tara mult incercata.
Lipsa de progres in învățămant e remarcabilă, vizibilă tot mai pregnant cum sunt și lipsa soluțiilor cât și a dorinței de a le găsi unde contează cu adevărat, în noi.
Societatea poartă mult prea des discuții despre simptome în speranța că va reuși evitarea oglinzii, a autocriticii atât de necesară schimbării dorite de majoritatea dintre noi.
Am luat bacacaureatul în 1997 și am absolvit Politehnica din Timișoara in 2002. Nevoia a făcut să mă angajez încă din anul 2 part time și full time din anul 3. Ani gri în România pentru un student care nu se putea descurca financiar cu sustinere de la părinți chiar având bursă sociala și mai târziu de merit.
În 2008 am emigrat în Germania unde am învățat pe propria piele cât de multă școală ar fi trebuit să fac. Cât de bine știi ceea ce ști? A fost o întrebare la un interviu urmată de remarca că noi cautăm oameni care reușesc să răspundă sincer și convingător la întrebarea asta.
Le spun tuturor studenților și elevilor să iși pună astfel de întrebari pentru a progresa.
Sper că restul va veni de la sine odata cu progresul.
E incurcatura mare in societatea noastra!
Nu mai avem cu ce sa comparam.
Nu mai avem repere.
Pentru ca societatea e lipsita de valori. Nu mai creaza valori. Din care sa alegi repere. Si am inchis cercul.
Ce e de facut, atunci?
Nu trebuie disperat.
Si eu am lucrat in invatamant, predand matematica la gimnaziu si la liceu, pe doua continente, in trei tari( Romania, Maroc, Franta), in romana si franceza, inainte si dupa ’89, timp de 39 de ani.
Am scris multe lucruri despre invatamantul nostru, facand comparatie cu altele. Ceva ceva s- a mai muscat dupa ’89.
La pensie fiind, impreuna cu un coleg, acum si el pensionar, scriem note matematice, compunem probleme, insotite de solutii.
Apreciez analiza din acest articol, facuta de un dascal cu experienta suficienta in educatie, atat pe plan intern, cat si international.
Daca mergem cu o suta de ani in urma vom regasi puncte comune intre opiniile din articol si comentarii si cele de atunci, atat despre societate cat si despre educatie.
Nu trebuie sa lasam garda jos si sa spunem:
Asa a fost, asa e acum si tot asa va fi intotdeauna.
Se spunea odata ca educatia e principalul motor al societatii. Dar acest motor e construit de societate cu mijloacele ei, pentru nevoile ei.
Asa ca motorul „educatie” functioneaza la puterea pe care i- a dat- o constructorul.
De aici incolo fiecare societate are pe parcursul ei de dus o lupta deloc usoara, in toate domeniile.
Invatamantului i se cere mult.
Priviti inainte si cu incredere!
„Lasati trecutul sa- si ingroape mortii” ( John Galsworthy)
„Trecutul nu e bun decat sa te desparti de el”, zic americanii.
Good luck!
Daca învățământ superior nu este, nimic nu mai este.
Articolul vorbeste despre sistemul actual de invatamant si nu despre cel de acum 30-50 ani cand erati dvoastra in scoala. Eu am terminat facultatea in 2000, iar acum am copil la liceu si am exact aceeasi parere ca si a autorului. Pt invatamant de calitate iti trebuie bani, scoala de stat romaneasca e praf cu profesori extrem de slabi pregatiti care nu fac nimic la ore. Asta e situatia generala, iar cativa profesori mai performanti sunt exceptia. Nu mai exista in ziua de azi ‘cine vrea sa invete, invata oricum’, ne amagim ca si in privinta olimpicilor.
După atâtea comentarii savante care despică firul în patru, completează și nuanțează articolul autorului, certându-l uneori, dumneavoastră ați pus punctul pe i. Ceea ce-l afectează pe autor într-atât încât își strigă descumpănirea generalizând și folosind un limbaj mai puțin academic e tocmai teama că n-a mai rămas din învățământul românesc nici măcar acel „cine vrea să învețe învață”. Iar noi, părinții de adolescenți mai educați și conștienți, simțim asta cel mai tare și ne îngrijorăm la fel.
N-as zice, am 2 fete ce au terminat facultati de stat (ASE si UB) la buget, ambele au intrat cu examen desi o puteau face pe dosar de olimpic (franceza si engleza) si ambele au terminat la buget. Ce voiam sa subliniez este ca nici una intre ele nu a facut vreo ora de meditatii in decursul celor 15 ani de scoala si as spune ca 2 sunt factorii importanti: 1 implicarea parintilor (nu in procedul de invatamant pt ca este o tampenie ci in educatia copiilor) si 2 dorinta copilului de a invata/evolua. Tin minte ca la un moment dat, cu cea mica a trebuit sa folosim de cateva ori in timpul liceului, in momente cheie fraza: nu vrei sa inveti si sa termini o scoala ce-ti va aduce satisfactii mai tarziu, nicio problema, de vanzatori la Cora (avand un magazin Cora in apropiere :) ) va fi nevoie mereu. Nu ca vanzator la Cora este dezonorant dar nu reflecta capacitatile ei si asteptarile noastre realiste. Acum ambele lucreaza in Romania pt companii canadiene, platite bine, una folosind limba engleza, cealalta franceza. Situatia noastra materiala n-a fost niciodata una proasta dar nu ne putem considera bogati.Din punctul meu de vedere nu banii sunt cei care aduc rezultatele.
In Germania si Austria, procentul elevilor care ajung sa termine liceul si sa dea BAC-ul este de 20 si respectiv 25% din elevii care incep scoala. De ce este relevant acest procent? Pt ca doar ei pot ajunge ulterior la facultate , desi nu toti o fac. In Romania, procentul celor care termina liceul si o facultate este cu siguranta peste cele 2 tari. Nu stiu cum vad sau inteleg unii educatia dar mie mi se pare ca un om fara cultura generala (ideal SOLIDA) nu este un om educat. Apoi, daca vorbim de cultura generala, sa ma iertati pe mine dar afara e ca si inexistenta. Poate ca ajung unii sa performeze in meseriile pe care le fac (nu neaparat high tech) dar tot tufa de Venetia sunt daca-i iei la bani marunti. De aceea eu nu sunt de acord cu sintagma atat de draga unora, vrem o scoala ca afara. Doamne fereste! Putem lua cate ceva de pe acolo dar nu sistemul.
Cazul de impostură al lui Laurențiu Baranga poate fi egalat, cred, de impostura anilor 1950 când regimul comunist de sorginte sovietică a înlocuit specialiștii din funcțiile publice cu analfabeți fideli Partidului… Atunci și acum, toate operațiile de genul ăsta erau și sunt pe linie politică, iar asta se face doar acolo unde nu există standarde relevante de ascensiune socială.
Părerea mea!…