Michael, o docu-dramă ce ambiționează să refacă o bună parte din biografia celui despre care s-a spus că ar fi fost artistul numărul 1 al Lumii, este ceea ce aș numi un film-omagiu. Dacă nu cumva chiar un film-icoană. Spectatorului i se oferă șansa ca, în ceva mai mult de două ore, să recapituleze momente esențiale din viața și devenirea artistică a lui Michael Jackson. De la copilăria marcată de lipsuri de toate felurile și de autoritatea exagerată a tatălui (încă și mai exagerat jucată de Colman Domingo) până la momentul de maximă glorie reprezentat de imensul succes de casă Thriller. Cel mai bine vândut album din toate timpurile. De la înfiriparea grupului Jackson Five, pe care tatăl, în chip de antrenor și de manager improvizat, îl dorea perfect, infailibil și reprezentativ pentru onoarea dorită a unei familii, la cumplitul accident care ar fi putut să pună capăt carierei lui Michael și la gloriosul turneu mondial la finele căruia supervedeta a socotit că și-a achitat toate datoriile față de familie și și-a câștigat dreptul de a se ocupa, în sfârșit, de sine însuși. Și de construirea unei cariere în exclusivitate pe cont propriu. Încheindu-și definitiv socotelile cu tatăl care și-a compromis relația cu fiul-excepție al familiei. nerecunoscându-i unicitatea, și reducându-l la condiția de mașină de făcut bani.
Michael e, a fost copilul fără copilărie. Care încearcă să suplinească încă de la cea mai fragedă vârstă absența prietenilor adevărați înconjurându-se de animale. Un șobolan, o maimuțică cum nu se poate mai simpatică și mai iubitoare, o lamă sau o girafă. Care e fascinat de filmele de odinioară. De la cele cu Chaplin la Cântând în ploaie. Omul ce vrea mereu să facă ceva cum nu se poate mai important pentru semeni. Prin muzică și prin donații. Artistul absolut pentru care doar muzica este cu adevărat importantă și care este cum nu se poate mai generos cu fanii cărora oricând e gata să le acorde autografe, asta deși dorește să fie încă și mai enigmatic decât a fost odinioară Greta Garbo. Lumea din vremea pe care o aduce pe ecran filmul regizat de Antoine Fuqua este obsedată de bani, însă nu atât de obsedată ca astăzi când nu mai poți schimba nici măcar două cuvinte cu vreo vedetă dacă nu ai card de fan. Michael este ocrotit numai de mamă (Nia Long), prin puținele ei revolte în fața tatălui și prin nenumăratele tăceri ale acesteia, de devotatul bodyguard Bill Bray (KeiLyn Durrel Jones), altminteri om bun la toate și cum nu se poate mai bun din fire și de impresarul Branca (Miles Teller). Acesta ieșind cum nu se poate mai bine din toată povestea. Nici nu se putea să fie altfel de vreme ce același John Branca este producătorul principal al filmului.
O bună parte din familia Jackson a contribuit, în diferite chipuri, la realizarea acestei superproducții. Care reface surprinzător de bine atmosfera incendiară a marilor concerte ale lui Michael Jackson și Jackson Five, fără a recurge la materiale, la inserturi de arhivă. Spre dezamăgirea unor spectatori. Aici cred însă că rezidă principalul merit al regizorului Antoine Fuqua. Și al interpretului, uneori chiar senzațional al lui Michael, ajuns pe culmile gloriei. Jaafar Jackson. Nimeni altul decât unul dintre nepoții megastarului. Bun și la cântat, și la dansat, și la actorie. Uneori chiar senzațional.
Fiind în bună parte o producție de familie, sau cum spuneam mai sus un film-omagiu ori un film-icoană, Michael nu scoate o vorbă despre ceea ce se spune că ar fi fost aspectele întunecate din viața megastarului. Din nou spre dezamăgirea unor spectatori care se așteptau la altceva din partea scenaristului John Logan. Pare-se însă că superproducția ar fi avut o altă formă și ar fi fost gata încă în anul 2024, însă a suferit modificări când cineva și-a amintit că există un act juridic datând de prin 1994 care, marcând încheierea scandalului și a acuzațiilor de pedofilie, stipulează că nici una dintre părți nu ar mai avea voie să facă vorbire despre respectiva afacere obscură.
La urma urmei. Michael, filmul din 2026 al regizorului Antoine Fuqua, este o transpunere video reușită a unor lucruri pe care le știm deja. O face fără a lăsa impresia de déjà vu și fără a elimina emoția. Încă un atu al regiei lui Antoine Fuqua și a interpretării lui Jaafar Jackson
Cum povestea se petrece între anii 1966-1988 , nu ni se spune nimic despre căsătoriile controversate cu Lisa Marie Presley și Debbie Rowe. Și nici despre concertul din România din vara anului 1992. Nici despre primirea la Ion Iliescu, și nici despre momentul în care dl. Stolojan, premierul de atunci al României, i s-a adresat super-vedetei cu apelativul Domnule Michael.
Estate of Michael Jackson, GK Films, Lions Gate Films
MICHAEL
Regia: Antoine Fuqua
Scenariul: John Logan
Producător: John Branca
Producători executivi: Ron Burkle, Antoine Fuqua, David D. Houselhoter, Jackie Jackson, Jermaine Jackson, La Toya Jackson, Marlon Jackson, Prince Michael Jackson, Tito Jackson
Imaginea: Dion Beebe
Montajul: Conrad Buft IV, Tom Cross, John Ottman, Harry Youn
Scenografia: Amy Wells
Costume: Marci Rodgers
Cu: Jaafar Jackson (Michael), Juliano Valdi (Michael copil), Colman Domingo (Joseph Jackson), Kendrick Sampson (Quincy Jones), Nia Long (Katherine Johnson), Katerina Graham (Diana Ross) Miles Teller (John Branca), KeiLyn Durrel Jones (Bill Bray)
poor Michael, he lived in wonderland indeed! viata pe terra condensata. n a fost interesat de bani, dar odata ce i a generat s a ncojurat de prieteni, de la medici, psihologi si avocati personali pina la banksteri, realtori, case de discuri, iubite si politruci admiratori! cum ar trai cioclii fara cadavre?